3 Iulie 2021
Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după lucrările lui.
Romani 2.5,6
Severitatea judecății lui Dumnezeu va corespunde faptelor și măsurii responsabilității fiecărui om, fie el iudeu, păgân sau creștin cu numele. Ce gând înspăimântător pentru fiecare om care, deși cunoaște voia lui Dumnezeu, totuși urmează poftele firii sale sau gândurile inimii sale îndărătnice, necredincioase! Această judecată va fi exercitată în ziua când „Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor prin Isus Hristos” (versetul 16). Dumnezeu judecă și pedepsește încă de acum pe unii oameni, sau chiar popoare, în căile cârmuirii Sale, dar într-o zi El „va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău” (Eclesiastul 12.14). Vine o zi când Domnul „va aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor” (1 Corinteni 4.5).
Despre această zi vorbește aici apostolul și, amintind despre judecata lui Dumnezeu care va veni peste oameni, el adaugă: „după evanghelia mea„. Pavel era purtătorul evangheliei lui Hristos – a Omului răstignit, înviat și glorificat la dreapta lui Dumnezeu, care a fost făcut dreptate, sfințire și răscumpărare pentru cei care cred (1 Corinteni 1.30). Și tocmai din pricina respingerii harului minunat, mântuitor, care a fost descoperit în Isus pentru a aduce tuturor, fără deosebire, mântuire și viață, se va revărsa mânia sfântă a lui Dumnezeu, care deja se descoperă din cer (versetul 18) peste toți cei care au păcătuit și au neglijat mântuirea mare care le-a fost oferită. Isus Însuși, Cel care astăzi cheamă ca Mântuitor pe cei păcătoși la pocăință, atunci va aduce la lumină toate căile și gândurile ascunse ale oamenilor, ca „Judecător al celor vii și al celor morți”, și fiecare va primi „cele [făcute] în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău” (2 Corinteni 5.10). Toate acestea se vor întâmpla în acord cu evanghelia care i-a fost încredințată lui Pavel: „după evanghelia mea„! Ce răspuns nimicitor pentru toți cei visători și nebuni care, bazându-se pe faptul că Dumnezeu este dragoste, tăgăduiesc judecata veșnică și predică mântuirea finală a tuturor oamenilor!
R. Brockhaus
Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți. Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5.6,8
Am căutat moartea, dar am găsit viața
„Când aveam doar doi ani, tatăl meu a murit, iar mama m-a părăsit. Astfel am fost dus la casa de copii, unde am fost crescut fără prea multă dragoste; reacționam întotdeauna cu amărăciune și cu dispreț.
Când am împlinit 18 ani, am părăsit casa de copii și am putut să-mi trăiesc viața după propriile mele idei, ceea ce însemna atunci pentru mine să-mi satisfac plăcerile până la refuz. Alcoolul și drogurile erau bolovanii ce mă trăgeau tot mai în adânc. Până la urmă am ajuns la închisoare, iar apoi pe stradă. Astfel s-au scurs 20 de ani plini de mizerie și de disperare…
Apoi cineva mi-a dăruit Noul Testament. Însă, deși citeam în el, nu ajungeam la liniște. În schimb, textele care îmi vorbeau despre dragostea lui Dumnezeu mi se întipăreau în memorie. Îl căutam pe acest Dumnezeu în biserici și prin pelerinaje, dar fără rezultat. Disperat, m-am îndreptat iarăși spre droguri și alcool. Nu mai vedeam altă cale de ieșire decât moartea, așa că am încercat să mă sinucid.
Dar a venit o zi în care s-a schimbat totul. Nu voi uita niciodată acea zi! Pe când cerșeam pe stradă, doi tineri au avut milă de mine. Ei mi-au spus despre Isus Mântuitorul și de asemenea că numai El m-ar putea ajuta să ies din starea în care mă aflam. Acesta a fost punctul de cotitură spre o viață nouă. Vedeam în fața ochilor tot trecutul meu. Dar am învățat, prin Cuvântul lui Dumnezeu, ce este iertarea și deplina dragoste a lui Isus Hristos. Din acea zi, știu că Dumnezeu mă iubește; și El nu a încetat să-mi dovedească aceasta.”
Citirea Bibliei: 2 Samuel 6.1-23 · 1 Tesaloniceni 2.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNDREPTAR PENTRU PĂRINȚI (3) – Fundația S.E.E.R. România
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)
Biblia ne transmite prin Solomon acest sfat: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Adevărul în această privință este acela că în timp ce anumite principii universale se aplică tuturor copiilor, nu există doi copii la fel, și e o greșeală să-i tratezi ca și cum ar fi.
De fapt, iată două dintre cele mai obișnuite erori pe care le poți face ca părinte.
Prima eroare este: 1) Să încerci să-ți modelezi copilul ca să devină ceea ce erai tu odinioară. Dacă tu ai fost un sportiv renumit în școală, nu înseamnă că și copiii tăi vor să-ți calce pe urme. Și dacă tu ai avut numai note de 10 la școală, nu înseamnă că și copiii tăi trebuie să fie la fel. Dar totodată tu nu trebuie să tolerezi, să încurajezi sau să răsplătești lenea. Trebuie doar să accepți că nu toți copiii au aceleași aptitudini atletice sau capacități intelectuale.
A doua eroare pe care o poți face ca părinte este: 2) Să încerci să-l obligi să fie ceea ce tu ți-ai dori să fie. Nu încerca să-ți retrăiești viața prin copii. Tu ai avut șansa ta și numai pentru că nu ai atins nivelul dorit în profesia pe care ți-ai ales-o, nu înseamnă că trebuie să-ți obligi fiul sau fiica să urmeze acea direcție.
Biblia spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze (calea Domnului), şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Învață-l și sfătuiește-l să-și aleagă profesia în concordanță cu înzestrarea sa individuală și nu în funcție de modul în care ai alege tu sau ți-ai dori ca el sau ea să aleagă.
Există trei caracteristici distinctive ale stimei de sine sănătoase pe care trebuie să te străduiești să o educi în copiii tăi:
1) Să știe cine sunt;
2) Să le placă cine sunt;
3) Să fie cine sunt.
de Jean Koechlin
Matei 2:7-23
După o lungă călătorie, prefigurată de Psalmul 72.10, magii au fost conduşi de steaua care s-a oprit deasupra Pruncului. Ce subiect de mare încântare pentru ei („s-au bucurat cu bucurie foarte mare„)! L-au întâlnit, I s-au închinat, I-au adus daruri şi „au plecat în ţara lor pe alt drum„ (v. 11). Nu este aceasta istoria tuturor celor care vin la Mântuitorul?
Planurile ucigaşe ale lui Irod au fost dejucate; la fel şi cele ale lui Satan, care căuta să-L elimine chiar de la venirea Sa pe lume pe Cel care va deveni Învingătorul său. Călătoria în Egipt, mijlocul poruncit de Dumnezeu pentru a-L sustrage pe Prunc de la acele planuri criminale, ilustrează şi harul Celui care a dorit să urmeze aceeaşi cale ca şi poporul Său odinioară.
Copilului divin I-au fost date deja două nume în capitolul precedent: Isus (Dumnezeu Mântuitorul – cap. 1.21), atât de scump inimii fiecărui credincios, şi Emanuel (Dumnezeu cu noi – cap. 1.23). Acum I se adaugă cel de „Nazarinean” (v. 23). Împreună, cele trei nume au o triplă semnificaţie: din punct de vedere moral, Isus a fost separat şi consacrat pentru Dumnezeu, în acord cu Numeri 6; de asemeni, El a „ieşit din tulpina lui Isai„ (tatăl lui David), ca o Odraslă, ca o Ramură purtând roade (Isaia 11.1); în al treilea rând, El va fi, timp de treizeci de ani, un cetăţean necunoscut (obscur) al dispreţuitului Nazaret (Ioan 1.47).
Mana Zilnica 