7 Iulie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
El îi face pe cei smeriți să umble în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Sa.
Psalmul 25.9
Psalmistul și-a mărturisit păcatele, însă, înțelegând că Dumnezeu este bun și drept, are încrederea că El îl va învăța calea Sa chiar și pe cel păcătos (versetele 7 și 8). Cât de des ratăm călăuzirea și învățătura Domnului, din cauza trufiei și neghiobiei noastre! Recunoașterea păcatului însă, precum și experimentarea bunătății lui Dumnezeu, acestea conduc la un duh de smerenie, care dobândește călăuzirea Domnului, precum și lumina Lui cu privire la deosebirea dintre rău și bine.
Mai mult, fiecare pas pe care îl facem pe calea Domnului va fi marcat de îndurare și va fi potrivit cu adevărul. Aceasta este calea celor care ascultă de Cuvânt, care „păzesc legământul Său și mărturiile Sale” (versetul 10).
Înțelegând îndurarea și adevărul Domnului, sufletul se poate deschide în întregime pentru Dumnezeu. El nu caută scuze, nici nu-și minimalizează păcatele; din contră, el spune: „Îmi vei ierta nelegiuirea, pentru că este mare” (versetul 11). Carnea va căuta întotdeauna să scuze păcatul și să spună: «Îmi vei ierta nelegiuirea, pentru că este mică». Doar cunoașterea faptului că există har pentru iertarea tuturor păcatelor, oricât de mari, ne va face să recunoaștem mărimea păcatelor noastre.
Recunoașterea păcatului și experimentarea bunătății lui Dumnezeu conduc nu numai la smerenie, ci și la teama de Dumnezeu. Un om temător de Dumnezeu este unul care umblă conștient de faptul că se află în prezența lui Dumnezeu și care își recunoaște responsabilitatea înaintea Lui. Un astfel de om nu numai că va avea puterea morală de a discerne între bine și rău, dar va putea de asemenea să distingă calea pe care Dumnezeu a trasat-o pentru ai Săi, în mijlocul întunericului și confuziei prezente. Taina Domnului este cu cei care se tem de El (versetele 12-14). Acestora le dăruiește El cunoașterea gândului Său. Ei vor vedea clar că Dumnezeu a promis binecuvântarea pentru ai Săi, promisiune care va fi în mod sigur împlinită, oricât de grele ar fi zilele în care ei trăiesc și oricâtă confuzie și împotrivire ar fi în jurul lor.
H. Smith
Cereți și vi se va da!
Și fiți recunoscători!
Luca 11.9; Coloseni 3.15
Cereri și mulțumiri
Ce privilegiu măreț avem că ne putem ruga Dumnezeului și Tatălui nostru! Pentru El nu este prea lungă „lista noastră de rugăciuni”. El aude toate cererile noastre, chiar dacă nu le împlinește pe toate, pentru că nu ar fi bine pentru noi. Dar chiar dacă Dumnezeu nu împlinește toate cererile noastre, și nici în felul cum ne-am dori noi, El vrea și poate să ne dea pacea Sa, care ne „va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4.7). La timpul Său, Tatăl nostru, în înțelepciunea Sa, va asculta rugăciunile noastre și ne va da ceea ce avem nevoie.
Aducând în fiecare zi înaintea lui Dumnezeu aceste rugăciuni, care sunt o listă lungă, ne cuprinde deodată gândul că am putea să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru foarte multe lucruri: pentru sănătate, pentru locul de muncă, pentru locuință, pentru salariu, pentru soț (soție), mereu alături de noi, pentru copii, că sunt sănătoși și Îi aparțin Domnului, pentru prietenii noștri, care împărtășesc aceleași convingeri ca și noi, pentru lucrarea pe care ne-a încredințat-o Domnul… și această „listă de mulțumire” devine tot mai lungă, încât poate vom avea mai mult de mulțumit, decât de cerut.
Mai presus de toate, să-I mulțumim lui Dumnezeu că L-a dat pe Fiul Său pentru noi. Deoarece El a plătit un preț așa de mare pentru a ne face copiii Săi, El nu ne va părăsi. Promisiunea Lui este absolută și este valabilă pentru toți. Dumnezeu, care nu poate să mintă, ne spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5).
Citirea Bibliei: 2 Samuel 9.1-13 · 1 Tesaloniceni 4.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU TE BAZA PE SENTIMENTE! – Fundația S.E.E.R. România
„Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea…” (Ieremia 17:9)
Toți cunoaștem destui oameni bine intenționați, dar care – atunci când îi rogi să facă ceva – nu ești sigur că vor duce lucrul la bun sfârșit. Sunt amabili, dar nu-s deloc vrednici de încredere. Și sentimentele tale sunt la fel; în cea mai mare parte a timpului nu te poți baza pe ele, pentru că nu se potrivesc cu ceea ce este mai bine pentru tine. Ele par mai interesate să-și urmeze propriul drum. De exemplu, sentimentele te pot face să fii entuziasmat în privința mersului la cumpărături, chiar dacă nu ai bani de cheltuit. Ele te ademenesc să mănânci deserturi consistente, deși tu încerci să eviți caloriile în plus. Ele te determină să stai treaz până noaptea târziu, muncind sau uitându-te la televizor, când știi că trebuie să te trezești devreme a doua zi.
Pe scurt, sentimentele sunt schimbătoare. Ele se schimbă ca vântul. Cu toate acestea, e uimitor câtă putere le acordăm asupra vieților noastre. În calitate de credincioși, noi avem ceva mai înțelept și mai de încredere decât sentimentele noastre, și anume: Cuvântul lui Dumnezeu. Când avem sentimente puternice în legătură cu ceva, nu este întotdeauna ușor să stabilim dacă suntem, sau nu, în acord cu Dumnezeu în această privință. Profetul Ieremia ne spune: „Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? „Eu, Domnul, cercetez inima, şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” (Ieremia 17:9-10). Și El o face prin Cuvântul Său, care este „mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12).
Așadar, dacă vrei cu adevărat să te ridici deasupra sentimentelor tale, vei lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să fie factorul determinant în toate deciziile pe care le vei lua.
de Jean Koechlin
Matei 5:1-16
A-L urma pe Isus înseamnă, în primul rând, a-L asculta (Ioan 12.26), iar abia după aceasta, în noi se pot manifesta aceleaşi trăsături de caracter ca ale Lui. Aceste trăsături sunt tocmai cele pe care Domnul le explică acum ucenicilor Săi.
Ferice de cei care au o credinţă simplă (curată) şi care nu pun preţ pe propria lor înţelepciune; ferice de cei care sunt mâhniţi de răutatea lumii, fără să înceteze însă a arăta în acelaşi fel bunătatea şi mila; ferice de cei care suferă pentru Numele Domnului tot felul de nedreptăţi şi de persecuţii… Acesta nu este genul de fericire pe care şio doresc majoritatea oamenilor, departe de aşa ceva, însă pentru ca cei credincioşi să fie fericiţi este suficient ca ei să aibă aprobarea Domnului. Bucuriile împărăţiei lor le sunt rezervate.
În v. 13 şi 14 este prezentată poziţia lor actuală. Ţinându-se separat de rău, creştinul îndeplineşte pe pământ rolul sării, care împiedică stricăciunea. În acelaşi timp, el este şi lumina, având responsabilitatea de a face să strălucească trăsăturile morale ale lui Dumnezeu înaintea oamenilor şi, în primul rând, „pentru toţi cei care sunt în casă”, adică pentru familia lui. Obrocul, recipient folosit pentru a măsura, este un simbol al activităţii, iar patul (Luca 8.16), al leneviei, ambele extreme putând întuneca strălucirea pe care trebuie s-o aibă un copil al lui Dumnezeu.
Mana Zilnica 