14 Iulie 2021
Nu vă lipsește niciun dar al harului, așteptând descoperirea Domnului nostru Isus Hristos.
1 Corinteni 1.7
Darurile de har și venirea lui Hristos (1)
Aceasta este o declarație extraordinară cu privire la darurile generoase ale lui Dumnezeu pentru cei ai Săi: „Nu vă lipsește niciun dar”. Exista vreun dar pe care ei să nu-l fi avut? Prin harul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt care împarte fiecăruia așa cum El vrea (1 Corinteni 12.11) și potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a împărțit-o fiecăruia (Romani 12.3), corintenii nu duceau lipsă de niciun dar. Acesta era rezultatul fericit al evangheliei lui Hristos, care fusese proclamată în mijlocul lor, iar ei fuseseră în orice privință „îmbogățiți în El” (1 Corinteni 1.5). Vedem aici gândul lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt în a da daruri fiecărui credincios, pentru zidirea Trupului lui Hristos.
Este apoi adăugat: „așteptând descoperirea Domnului nostru Isus Hristos”. Faptul că aceste două lucruri sunt puse împreună ne arată că, în această perioadă, așteptăm descoperirea Domnului nostru Isus Hristos, timp în care tuturor mădularelor Trupului Său le sunt date daruri de har prin Duhul Sfânt. Darurile sunt date în mod specific pentru această perioadă de așteptare și, în timp ce așteptăm venirea lui Hristos, aceste daruri trebuie folosite pentru scopul în care ne-au fost date: pentru zidirea Trupului.
Doar o viață cu adevărat sfințită pentru Hristos va produce efectul deplin al acestor daruri în fiecare mădular al Trupului Său (2 Timotei 2.20,21). De ce există atât de multă slăbiciune? De ce, mai cu seamă în adunările mici, avem impresia că sunt atât de multe nevoi și că sunt atât de multe lucruri care lipsesc? Poate dintr-o lipsă de devotament față de Domnul Isus? Starea căldicică are întotdeauna ca rezultat nefolosirea și nedezvoltarea darurilor. Chiar dacă o adunare este formată doar din câțiva frați și surori, dacă inimile lor sunt pline de dragoste pentru Hristos și dacă sunt sfințiți și folositori Stăpânului lor (2 Timotei 2.21), vor fi produse rezultate frumoase pentru zidirea Trupului lui Hristos.
A. Leclerc
Ei rătăceau prin pustie, umblau pe căi neumblate și nu găseau nicio cetate unde să poată locui. Sufereau de foame și de sete; sufletul lor se simțea sfârșit în ei.
Psalmul 107.4,5
Biblia mi-a schimbat viața (1)
Denis povestește:
„Când eram de 16 ani, viața îmi părea lipsită de sens. Eram atât de deprimat, încât nu mai doream să trăiesc. Din cercul de prieteni mă retrăsesem cu mulți ani înainte și păstrasem doar câteva contacte, strict necesare. Oarecum «funcționam»! Cărțile îmi ofereau posibilitatea să mă retrag și nu dădeam nimic de bănuit nimănui în legătură cu starea mea. Astfel, citeam aproape tot ce prindeam în mână: volume de aventură și polițiste, romane de dragoste, cărți horror – de toate.
Aveam de ani de zile și o Biblie, pe care nu mai știam de unde o primisem. Ea stătea încă necitită pe raftul de cărți. Dar într-o zi n-am mai avut cărți de citit, în afară de această Biblie, așa că m-am apucat de ea.
Am început cu Matei 1, cu acele liste genealogice care mi s-au părut puțin seci. Câteva nume le cunoșteam de la orele de religie din școală: Moise, David, Avraam. Totuși, am citit mai departe, întreg Noul Testament, apoi Psalmii și Proverbele.
Citind Noul Testament, am simțit că întreaga carte îmi vorbește. De aceea nu m-am oprit doar asupra unor versete anume. Astfel, am citit Biblia încă o dată.”
Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.13-29 · 2 Tesaloniceni 2.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII CURAJOS! (1) – Fundația S.E.E.R. România
„…trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9)
Oamenii puternici sunt asemenea copacilor care se pleacă sub bătaia vântului… Ei dobândesc tărie prin adversități, pentru că știu și au grijă să facă următoarele cinci lucruri:
1) Să-și păstreze relațiile. Înțeleptul Solomon a spus: „Mai bine doi decât unul… Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul…” (Eclesiastul 4:9-10). După ce fiul ei a fost ucis, o mamă a format un grup din persoane îndoliate, pentru a-i uni și a-i mângâia. „Ne-am salvat unii pe alții”, a spus ea.
2) Să-și monitorizeze propria vorbire. Ai grijă cum gestionezi situația în care te găsești. Și când te surprinzi că vorbești negativist, reformulează lucrurile în lumina Scripturii. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cuvântul este… în gura ta… Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei…” (vezi Romani 10:8) și „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii…” (Proverbele 18:21). În loc să te bălăcești în teamă și mânie, și să te văicărești, mai bine concentrează-te pe ceea ce poți controla: cuvintele pe care le rostești!
3) Să evoce momentele plăcute ale vieții. Solomon a zis: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbele 17:22). Când Donna Goldman a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, ea a continuat să predea. „Îi las pe copii să se joace cu bastoanele mele… câtă vreme nu le folosesc pe post de arme!” a glumit ea. Și pe plăcuța cu numărul de înmatriculare a mașinii sale, scrie așa: „Ridică-te!”
4) Să răsplătească. Dumnezeu „ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:4). Renee Weinhouse, care a supraviețuit unui limfom în stadiul IV (cancer limfatic), și care conduce un grup de sprijin, spunea: „Nimic nu mă face mai fericită decât să redau speranță unui pacient!”
5) Să aibă grijă de ei înșiși. Dieta sănătoasă și mișcarea regulată ajută la repararea acelor zone ale creierului susceptibile de stres. Când soțul Deborei Robinson a dezvoltat boala Alzheimer, ea a înțeles următorul lucru: „Dacă aveam să fiu bună de dragul lui, trebuia să fiu bună și de dragul meu!” Așadar, ai grijă de tine!
de Jean Koechlin
Matei 8:1-17
Serviciul dragostei şi cel al dreptăţii Domnului sunt cele care iau acum locul învăţăturilor Sale. Pentru început, suntem martorii a trei vindecări. Leprosul din v. 12 cunoştea puterea lui Isus, dar se îndoia de dragostea Lui: „Dacă vrei, poţi„. Isus voia şi l-a vindecat (Osea 11.3 sf.).
Centurionul din Capernaum s-a apropiat condus nu numai de sentimentul autorităţii atotputerniciei Domnului, ci şi de cel al propriei nevrednicii: „numai rosteşte un cuvânt…” Această credinţă nemaiîntâlnită L-a mirat şi L-a bucurat pe Domnul Isus. El a dat-o drept exemplu celor care-L urmau, dar ea ne umileşte totodată şi pe noi.
Este nevoie ca Învăţătorul să lucreze deopotrivă şi în familiile alor Săi: El o vindecă pe soacra ucenicului Petru.
Isus nu S-a ocupat de bolnavi în felul medicilor care consultă, care pun un diagnostic, prescriu un tratament, îşi încasează onorariul şi pleacă. El nu S-a mulţumit numai să vindece, ci „suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui„ (Isaia 53.4), mergând până la sursa lor, care este păcatul. El le-a simţit toate poverile, toate amărăciunile (Ioan 11.35). O asemenea compasiune este mult mai de preţ decât eliberarea propriu-zisă şi aceasta este ceea ce experimentează mulţi credincioşi prin bolile lor.
Mana Zilnica 