17 Iunie 2021
Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El; pentru că Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește.
Evrei 12.5,6
Sunt trei feluri în care putem trata disciplinarea divină: o putem disprețui, ca fiind ceva obișnuit, ceva care se poate întâmpla oricui, și nu vedem mâna lui Dumnezeu în ea; putem să ne descurajăm sub apăsarea ei, considerând-o prea grea pentru a fi îndurată, și nevăzând inima Tatălui în ea și nerecunoscând scopul lui Dumnezeu în ea, anume de a ne face părtași sfințeniei Sale; sau ne putem lăsa exersați de ea. Această atitudine din urmă este singura prin care putem beneficia în final de rodul plin de pace al dreptății.
Nu trebuie să disprețuim vreun lucru în care putem vedea mâna lui Dumnezeu. Nu trebuie, de asemenea, să ne descurajăm în vreo încercare în care putem distinge inima plină de dragoste a Tatălui, care nu va îngădui să suferim sau să fim încercați peste puterile noastre – ci, împreună cu încercarea, va pregăti și ieșirea din ea, ca să o putem răbda – și care ne arată scopul Său de har în spatele oricărei disciplinări, asigurându-ne că fiecare lovitură a nuielei Sale este o dovadă a dragostei Lui.
Mai mult, există trei atitudini distincte de inimă cu privire la disciplinarea divină, anume: supunerea, acceptarea și bucuria. Când voința este zdrobită, există supunere. Când înțelegerea este luminată cu privire la scopul disciplinării, urmează acceptarea ei în liniște. Apoi, când inimile sunt bucuroase, putem secera bogăția rodului dătător de pace al dreptății, spre lauda Celui care, în dragostea Sa infinită, Se îngrijește de noi cu o așa atenție, de parcă am fi singura persoană care ar exista pe pământ.
Cât de minunate sunt dragostea și purtarea Lui de grijă! Și cât ajutor primim în încercările și în exercițiile noastre de inimă atunci când ne gândim la iubirea Domnului pentru noi!
C. H. Mackintosh
În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu. Din templul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Lui. El Și-a întins mâna din înălțime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari.
Psalmul 18.7,16
Avionul – răspuns la rugăciunile sătenilor
Un pilot misionar ne relatează următoarea întâmplare:
„Săptămâna trecută am avut parte de un eveniment care m-a mișcat profund. În timpul unui exercițiu de zbor m-am decis să fac un ocol spre nord, către o pistă izolată, pentru a exersa cu un tânăr pilot câteva aterizări. Când am ajuns acolo, veneau în fugă spre echipajul nostru mai mulți oameni. Eram curios să aflu ce doresc. Un tânăr din sat, în timp ce lucra într-un ogor de orez, se tăiase la un picior și sângera de o zi și jumătate și nu reușiseră încă să-i oprească hemoragia.
Am urcat repede rănitul în avion, pentru a-l transporta la spitalul misionar. Zborul a durat 25 de minute. Pe uscat sau pe apă, acea călătorie ar fi durat patru zile, iar pacientul nu ar fi supraviețuit. În mai puțin de o oră, tânărul se afla în sala de operație, unde i s-a putut coase artera și trata rana.
Ceea ce a fost mișcător în legătură cu acest zbor a fost faptul că oamenii din acel sat creștin se rugaseră pentru o minune. Ca să cheme pe cineva în ajutor deplasându-se pe jos, ar fi durat prea mult. Dar, după ce s-au rugat Domnului, a apărut deodată pe cer avionul, fără vreun motiv cunoscut, în afară de faptul că acesta era răspunsul la rugăciunile lor.”
Poate și noi ne aflăm într-o situație dificilă, din care nu vedem nicio cale de ieșire. În versetul de astăzi avem o încurajare: „Strigătul meu a ajuns … până la urechile Lui”. Să ne rugăm cu stăruință. Domnul vede și aude tot ce se întâmplă cu noi. Și va răspunde la timpul Său și cum va găsi El cu cale!
Citirea Bibliei: 1 Samuel 26.1-12 · Filipeni 4.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
OPREȘTE-TE! – Fundația S.E.E.R. România
„Isus S-a oprit…” (Luca 18:40)
În programul tău zilnic, există oare loc pentru întreruperi, pentru opriri? Autorul Jon Walker scrie: „Domnul Isus s-a oprit atunci când oamenii aveau nevoie de ajutor. El a considerat întreruperile ca fiind ocazii în care să arate dragostea lui Dumnezeu. Vai de cei care sunt atât de ocupați să salveze lumea, dar ignoră semnalele celor aflați în nevoie! Asemenea bunului samaritean, și noi trebuie să fim gata să ne oprim ca să ajutăm pe cineva care suferă.” „Cine… vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17). Când Domnul Isus și-a manifestat grija și iubirea, oamenii au recunoscut că „Dumnezeu a cercetat pe poporul Său” (Luca 7:16).
Chuck Swindoll scria: „Cel care a spus: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10) este cu siguranță mâhnit când vede acțiunile și eforturile noastre frenetice, obsesive și pline de zbucium. În locul unui duh liniștit și ascultător, noi Îi oferim un fel de „mașină de spălat” lăuntrică – în care se învârt laolaltă anxietatea, epuizarea, resentimentul și nervozitatea. Dar să știi că poți schimba lucrurile!
Iată cum: în primul rând, trebuie să recunoști că ai o problemă. Recunoaște că ești prea ocupat și că trebuie să faci ceva – ACUM. Eu am făcut asta recent în familia mea, și împreună, înlăcrimați, am rezolvat câteva probleme spinoase cu care ne confruntam.
În al doilea rând, începând de astăzi, refuză orice activitate care nu este absolut necesară. Îți sună nemilos? La fel este și timpul tău, și sănătatea ta! Renunță la ideea că tu ești cel mai important. Se va găsi o altă persoană care să conducă ședința, sau se vor deștepta și vor adopta un plan mai bun!
În al treilea rând, trebuie să mergi până la capăt. E ușor să începi cu entuziasm, dar să te descurajezi rapid. Apostolul Pavel le-a spus galatenilor: „Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr? Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat.” (Galateni 5:7-8).
Iar în al patrulea rând, împărtășește-ți experiența! Odată ce începi să culegi roadele re-ordonării priorităților, spune-le și altora (care sunt dependenți de activități) cum pot să-și schimbe programul. Le-ar plăcea și lor să se oprească – dar trebuie să știe cum.” Încheiem citatul din Chuck Swindoll, și întâlnirea de azi – cu îndemnul: oprește-te!
de Jean Koechlin
Isaia 53:1-12
Acesta este pasajul „de neînţeles” pe care-l citea, în carul său, famenul împărătesei Candace a etiopienilor, însă Filip, „începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus„ (Fapte 8.27…). Şi pentru noi, tot aici se află începutul tuturor cunoştinţelor: în Isus Mântuitorul. Noi apucasem fiecare pe drumul neascultării lui (v. 6), dar Mielul lui Dumnezeu, pentru a ne mântui, a urmat calea ascultării depline şi a supunerii totale. Pe această cale, El a fost dispreţuit, părăsit, asuprit, chinuit şi, în final, şters de pe pământ, de către oameni (v. 3,7,8). În acelaşi timp însă a fost rănit, zdrobit, bătut şi supus suferinţelor, de către Dumnezeu Însuşi (v. 4,5,10). Cine va putea pătrunde vreodată infinitul acestei expresii: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească„? (v. 10). Neputinţele şi durerile noastre (v. 4 notă), fărădelegile şi nelegiuirile noastre (v. 5), păcatul nostru sub toate formele sale „de la cele mai subtile până la cele mai evidente” împreună cu toate consecinţele lor îngrozitoare: ce povară inexprimabilă a fost cea cu care Sa încărcat acest „Om al durerii”…!
Aceasta a fost munca sufletului Tău, scump Mântuitor! Dar dincolo de moartea la care Tu Te-ai dat de bunăvoie, Tu guşti de acum, din rodul suferinţelor Tale, bucuria de negrăit a iubirii împlinite, pentru totdeauna (Evrei 12.2).
Mana Zilnica 