14 Iunie 2021
Noe a zidit un altar Domnului și a luat din orice animal curat și din orice pasăre curată și a adus arderi de tot pe altar. Și Domnul a mirosit o mireasmă plăcută.
Geneza 8.20,21
În Levitic 1 ni se spune că puteau fi aduse animale, din cireadă ori din turmă, sau păsări, toate fiind imagini ale Domnului Isus. Fiecare categorie de viețuitoare avea calitățile ei. O pasăre, de exemplu, simboliza ceea ce este ceresc, iar un miel vorbea despre smerenie și blândețe. Toate aceste calități ale diverselor animale erau remarcabile și prețioase în ochii lui Dumnezeu, în mod special atunci când Domnul Isus Își făcea lucrarea pe pământ și pe cruce. Noe a adus jertfă din toate animalele curate. Acest lucru ne vorbește despre faptul că jertfirea Domnului Isus a avut toate calitățile minunate cerute de Dumnezeu.
Vedem deci, încă de la început, că Persoana jertfită pe altar este atât de minunată pentru Dumnezeu, încât El poate revărsa tot harul, toată dragostea și binecuvântarea care Îi umplu inima. În Geneza 8.20 citim: „Și Noe a zidit un altar Domnului și a luat din orice animal curat și din orice pasăre curată și a adus arderi de tot pe altar”. Totul aici vorbește despre Domnul Isus, despre plăcerea pe care Dumnezeu Și-a găsit-o în jertfa Lui. Aceste jertfe au fost aduse de Noe pe pământul cel nou. Și care a fost rezultatul? „Și Domnul a mirosit o mireasmă plăcută și Domnul a zis în inima Sa: «Nu voi mai blestema din nou pământul din cauza omului, pentru că gândul inimii omului este rău din tinerețea lui».” Ce cuvinte minunate! Cu două capitole mai înainte L-am auzit pe Dumnezeu spunând aproape aceleași cuvinte despre starea omului, înainte de a veni judecata care l-a nimicit pe om de pe pământ. Aici, Dumnezeu spune că nu va mai face acest lucru din nou. De ce? Datorită arderii-de-tot minunate a cărei mireasmă plăcută, a păcii, se suise până la El! Pe această bază, Dumnezeu putea să arate har, putea să manifeste răbdare față de păcătoși și putea chiar să le ierte păcatele. Acesta este un alt principiu, important pentru înțelegerea jertfelor. Dumnezeu a mirosit mireasma plăcută și S-a odihnit în ea. El a spus: „Nu voi mai lovi din nou tot ce este viu, cum am făcut. De acum înainte, în toate zilele pământului, semănatul și seceratul, și frigul și căldura, și vara și iarna, și ziua și noaptea nu vor înceta”.
H. L. Heijkoop
Isus le-a zis: Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei.
Matei 19.14
Un mic sicriu albastru cu stele
Pe fețele noastre curgeau lacrimi în timp ce purtam prin cimitir sicriul mic, albastru, ornamentat cu steluțe. Ajunși la mormânt, am privit la groapa adâncă în care urma să fie coborât bebelușul nostru născut prematur. Ne-am unit glasul într-o cântare, dar plânsul ne-a înecat vocile. La urmă am spus la revedere copilului nostru. Pentru piatra funerară de mormânt am ales versetul de astăzi. El trebuia să ne aducă mereu aminte că Isus iubește copiii. Inimile noastre au fost îndurerate, iar săptămânile care au urmat nu au fost ușoare.
Au trecut anii de la acea zi plină de lacrimi, 14 iunie 2007. Astăzi, copilul nostru ar fi avut paisprezece ani. Oare cum ar fi arătat? Când ne gândim la acestea, ochii noștri se umplu mereu cu lacrimi. Ce bine este însă că avem siguranța că îl vom revedea pe fiul nostru în cer! Această siguranță se bazează pe versetul citat sus. Ne bucurăm că atunci îl vom putea vedea.
La mormânt nu se sfârșește totul – moartea este doar o trecere. Toți aceia care și-au pus încrederea în Isus Hristos în timpul vieții au această asigurare chiar și cu privire la copiii lor care au murit „prea devreme„. Această asigurare ne este dată de Isus Hristos care are toată puterea să împlinească tot ce a promis – „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11.25)! El îi primește în Împărăția Sa și pe copii și pe vârstnici. Însă adulții sunt responsabili pentru refuzul mântuirii. Și ce tragic este când, ocazie după ocazie, ei lasă toate șansele să li se scurgă, ajungând să fie purtați prin cimitir într-un sicriu – fără asigurare, fără să fie mântuiți!
Citirea Bibliei: 1 Samuel 25.1-17 · Filipeni 3.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DEZVOLTĂ-ȚI ATITUDINEA DE MULȚUMIRE! – Fundația S.E.E.R. România
„Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)
Dumnezeu este clar, ca lumina zilei, în această privință: toți suntem chemați să fim mulțumitori. Cine, care, câți?! Toți oamenii! Când? În toate împrejurările! De ce? Pentru că este voia lui Dumnezeu pentru noi! Poți avea oricâte neclarități cu privire la voia lui Dumnezeu, în alte domenii, dar partea aceasta este cum nu se poate mai explicită. Nu este o sugestie, ci o poruncă. Și pentru că în Scriptură există mai multe porunci referitoare la mulțumire decât la orice altceva, în mod evident Dumnezeu Se bucură să primească mulțumiri.
Psalmistul a spus: „Voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări. Lucrul acesta este plăcut Domnului…” (Psalmul 69:30-31). De ce trebuie Dumnezeu să ne amintească ca să aducem mulțumiri? Din același motiv pentru care tu îi amintești mereu copilului tău că e frumos să mulțumească: e o dovadă de politețe și până nu devine un obicei, uităm! Împăratul David, un om după inima lui Dumnezeu, și-a îndemnat propriul suflet, adesea foarte uituc, să aducă mulțumiri: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2).
Când ești nemulțumit, oprește-te și citește lista de „binefaceri” a lui David din Scriptură – îți va înflăcăra atitudinea de mulțumire. Chiar și când circumstanțele nu sunt prea bune, Dumnezeu le poate transforma spre folosul tău. El merită mulțumirea noastră, pentru toate lucrurile. Chiar și când se afla în burta unei balene, Iona a recunoscut că trebuie să Îi mulțumească lui Dumnezeu. El spune: „din mijlocul locuinţei morţilor am strigat… Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire…” (Iona 2:2 și 9). Așa că, fă-ți obiceiul de a „mulţumi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile…” (Efeseni 5:20). Cu alte cuvinte, dezvoltă-ți o atitudine de mulțumire!
de Jean Koechlin
Isaia 51:1-11
În cap. 46.12, Domnul Se adresase celor care erau „departe de dreptate„; acum harul Său le vorbeşte celor care „urmăresc dreptatea„ (v. 1) şi care o cunosc (v. 7). Într-o lume nedreaptă, aceştia sunt expuşi suferinţei din cauza dreptăţii şi de aceea au nevoie să fie încurajaţi: „Nu vă temeţi de dispreţul oamenilor şi nu vă înfricoşaţi de batjocurile lor„ (v. 7). Hristos, cel dintâi care a îndurat ruşine şi insulte din partea omului (50.6), ne-a lăsat prin aceasta un model, ca să călcăm pe urmele Lui (1 Petru 2.20-24; 3.14).
Cu ochii îndreptaţi spre Domnul Isus (vezi Psalmul 40.8), Dumnezeu poate vorbi aici despre un popor în inima căruia sălăşluieşte legea Lui. Ne poate desemna El astăzi şi pe noi în acelaşi fel? Locuieşte Cuvântul lui Hristos din belşug în noi? (Coloseni 3.16; Ioan 15.7).
Rugăciunea din v. 9 invocă braţul puternic al Domnului (53.1). Cel care odinioară doborâse la pământ puterea Egiptului şi uscase „apele adâncului celui mare„ (v. 10) îl va smulge încă o dată pe Israel din captivitatea sa. Ca şi la malul Mării Roşii, Duhul va pune atunci cântări de triumf în gura celor „răscumpăraţi”, iar capul li-l va încununa cu „o bucurie eternă„ (v. 11; comp. cu 35.10).
Mana Zilnica 