Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Iunie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale”.

Psalmul 110.1


Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (3)

Vom privi la două locuri din Noul Testament în care este citat acest verset din psalm, pentru a fi ajutați să-i înțelegem mai bine semnificația. Mai întâi, Domnul Isus Însuși a folosit acest verset, pentru a le arăta fariseilor cine era cu adevărat Mesia (Matei 22.41-46). Ei știau că Mesia era fiul lui David, însă nu I-au putut răspunde la întrebarea de ce David Îl numește Domn. A răspunde corect la această întrebare însemna recunoașterea faptului că Hristos era nu doar Om, ci și Dumnezeu. Cât de măreț este El – Dumnezeu și Om într-o singură Persoană binecuvântată!

O a doua citare a acestui verset o găsim în Fapte 2.34,35, în predica lui Petru din ziua Cincizecimii. Petru îl pune pe David în contrast cu Domnul Isus. David murise și fusese îngropat, iar mormântul său era încă acolo, însă Hristos înviase dintre cei morți. David nu se înălțase la cer, dar Hristos Se înălțase la cer și, la invitația lui Dumnezeu, Se așezase la dreapta Lui, în locul de putere supremă. Când ne gândim la cât de mult a suferit pentru noi, recunoaștem cu bucurie vrednicia Lui de a ocupa un asemenea loc.

Să remarcăm că El șade acolo până când vrăjmașii Săi vor fi făcuți așternut al picioarelor Sale. El așteaptă acum, până când această perioadă prezentă de har se va încheia – este timpul răbdării Lui (2 Tesaloniceni 3.5). Nu este încă ziua domniei Lui publice. Și noi avem nevoie de răbdare, mai ales când privim la starea existentă în lume și, mai ales, la starea creștinătății. Așteptăm împreună cu El și Îl așteptăm pe El. Iar El va veni și nu va zăbovi (Evrei 10.37). Mai întâi, El va veni să-Și ia Adunarea (1 Tesaloniceni 4.16-18), apoi va veni să domnească (Apocalipsa 19.11).

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unul dintre ostași I-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit din ea sânge și apă.

Ioan 19.34



Sânge și apă

Când soldatul a străpuns coasta Domnului Isus, s-a arătat încă o dată dușmănia de nestăvilit a omului față de Domnul Isus. El, care le-a făcut oamenilor numai bine, timp de trei ani și jumătate, a fost prins de ei și răstignit: „Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins” (Matei 26.50) și „L-au dus să-L răstignească” (Matei 27.31). Acum însă vedem că și după ce Domnul a murit, omul a îndrăznit să ridice mâna împotriva Lui și L-a străpuns cu o suliță.

Dar răspunsul lui Dumnezeu la această faptă rea a omului este har. Din coasta Mântuitorului mort au curs sânge și apă. Acestea vorbesc despre efectele mărețe ale lucrării Sale de la cruce:

Sângele care a curs din coasta Mântuitorului mărturisește că s-a făcut ispășire și că Dumnezeu a fost onorat pe deplin prin lucrarea Fiului Său. Lumea murdărită de păcat Îl necinstește pe Dumnezeu, de aceea El a cerut ispășire. Prin moartea Domnului Isus, Dumnezeu a fost proslăvit pentru totdeauna.

Apa care a curs din Domnul Isus confirmă faptul că omul care crede are viață veșnică pe baza morții Sale. Oamenii născuți în păcat sunt morți, din punct de vedere spiritual, pentru Dumnezeu. Ca să ajungă într-o relație fericită cu El, ei trebuie să se nască din nou. La întoarcerea lor la Dumnezeu, El lucrează în inimile lor nașterea din nou prin Duhul și prin Cuvântul Său.

Ce frumos că celor credincioși li se adeverește prin sânge și prin apă că sunt iertați și spălați, făcuți vrednici pentru cer!

Citirea Bibliei: 1 Samuel 24.1-23 · Filipeni 2.19-30

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII MULȚUMIT DE CHEMAREA TA! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„.Ne silim să-I fim plăcuţi…” (2 Corinteni 5:9)


Apostolul Pavel le-a scris corintenilor: „De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi… Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” (2 Corinteni 5:9-10).

Dacă scopul tău principal în viață este să fii pe placul oamenilor, vei fi dezamăgit. În momentul în care te hotărăști să n-o mai faci, sunt șanse să fii criticat și chiar părăsit. În plus, ei nu vor fi cu tine, atunci când vei sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos ca să fii evaluat și răsplătit! Concluzie: Tu nu ești chemat să fii pe placul oamenilor, ci pe placul lui Dumnezeu! Așadar, odată ce descoperi darul pe care ți l-a dat Dumnezeu, întreabă: „Doamne, la cine mă trimiți?”

Biblia spune că: „Noaptea, Domnul i-a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.” Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 18:9-11). La cine te-a trimis Dumnezeu pe tine? La fel cum o plantă se dezvoltă numai într-un anumit tip de sol, tu vei avea succes numai în locul în care te-a trimis Dumnezeu!

Apostolul Petru a fost trimis să predice poporului evreu, iar apostolul Pavel la neamuri. Pavel scrie: „Dumnezeu… a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri…” (Galateni 1:15-16). Tu trebuie să-i iubești pe oameni și să asculți de persoanele potrivite, dar când vine vorba de chemarea ta – tu trebuie să fii călăuzit de Dumnezeu!

Așadar, du-te acolo unde te trimite El, și fii convins că El îți va purta de grijă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 50:1-11


În zadar a răsunat chemarea Domnului; în zadar s-a repetat fără-ncetare: Ascultaţi-Mă! (44.1; 46.3,12; 48.1,12; 49.1). Fie că a fost vocea lui Ioan Botezătorul (40.3), fie a lui Mesia Însuşi, … nu a fost nimeni care să răspundă” (v. 2). Cât de mult L-a îndurerat pe Domnul Isus această indiferenţă, care-i caracterizează deopotrivă şi pe oamenii din zilele noastre! A venit la noi cu o limbă iscusită (v. 4: instruită, capabilă să spună un cuvânt la timpul potrivit), limba dragostei (Ioan 7.46). Nimeni însă nu a dorit s-o înţeleagă, nici s-o asculte: n-ai auzit … şi de demult nu ţi s-a deschis urechea” (48.8). Cu toate acestea, ce exemplu minunat au putut vedea oamenii la El! Fiecare dimineaţă Îl găsea pe acest OM ascultător plecându-Şi urechea la cuvintele Tatălui Său, atent la exprimarea voii Sale pentru ziua respectivă. Iar dacă El simţea această nevoie, cu cât mai mult ar trebui să o simţim noi…!

Indiferenţa faţă de Isus s-a transformat apoi în ură. Versetul 6 ne aminteşte despre insultele pe care a trebuit să le sufere, iar v. 5 şi 7 ne arată că, deşi cunoştea tot ce Îl aştepta, n-a dat înapoi, ci Şi-a „făcut faţa ca o cremene (v. 5,7; Luca 9.51). Cât despre noi, să ascultăm cu atenţie chemarea din v. 10! Ca unii care suntem copii ai luminii, să nu ne lăsăm orbiţi de scânteirile trecătoare cu care lumea încearcă să se lumineze (v. 11).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: