5 Iunie 2021
Ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă, ca și voi să aveți comuniune cu noi; și comuniunea noastră este într-adevăr cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.
1 Ioan 1.3
Cred că argumentele divine din Epistola întâi a lui Ioan ne sugerează că părtășia de care se bucură sufletul nostru este direct influențată de concepția pe care o avem despre Fiul lui Dumnezeu – iar acest lucru, pentru că, în această epistolă, dragostea este manifestată prin faptul că Fiul ne-a fost dăruit, și ea constituie acum locuința noastră. Dacă percepția mea despre Cel pe care Dumnezeu L-a dăruit este că El nu a fost decât sămânța fecioarei, atunci atmosfera în care locuiesc este degradată. Dar dacă înțeleg că acest dar este Fiul care Se află în sânul Tatălui din veșnicie, atunci orice simțământ al dragostei se înalță și, în consecință, așa se va întâmpla și cu caracterul locuinței mele. Vedem deci felul cum părtășia sufletului poate fi afectată.
Știu, într-adevăr, din discuțiile cu credincioșii, că multe suflete, din cauza unei credințe simple, se bucură de o măsură scăzută de adevăr, dar o fac într-un mod mult mai bogat decât se bucură alții de măsuri mai înalte. Însă lucrul acesta nu poate anula gândurile și argumentele Duhului din această epistolă. Rămâne la fel de adevărat că dragostea este locuința noastră și că părtășia noastră își va deriva caracterul din acea iubire pe care noi o pricepem. Și, oricum, de ce am căuta să reducem puterea părtășiei, pentru ca astfel să punem în pericol bucuria pe care o avem în Dumnezeu? Durerea stă în faptul că (dacă mi se permite să vorbesc pentru alții) nu prea ne pasă de lucrurile prețioase pe care le avem în El.
Fiul, singurul Fiu născut, Fiul Tatălui, S-a golit pe Sine ca să poată împlini buna plăcere divină, slujind sărmanilor păcătoși. Dar va îngădui oare Tatăl ca acești păcătoși, pentru care toată această umilință a fost îndurată, să o întrebuințeze ca pe o ocazie prin care să-L deprecieze pe Fiul? Nu se poate așa ceva, după cum Ioan 5.23 ne spune. Isus declarase că Dumnezeu era Tatăl Său, „făcându-Se pe Sine Însuși egal cu Dumnezeu”. Urmează întrebarea: Îi va sprijini Dumnezeu această afirmație? Și totuși El cu greu este justificat în ea de către gândul acelora care Îi tăgăduiesc calitatea de Fiu în Dumnezeire. Însă Tatăl nu vrea să primească cinste de la nimeni dacă ea nu Îi este adusă Fiului, așa cum citim: „Cine nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează pe Tatăl care L-a trimis”.
J. G. Bellett
Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.
Ioan 1.17
Vânzătorul a dispărut fără urmă
Era un bărbat cumsecade și foarte serios; de asemenea, inteligent și vorbitor de limba engleză. Și-a dorit mult o mașină bună și într-un final a găsit-o. A discutat la telefon cu vânzătorul, vorbitor și el de limba engleză, și, ca urmare a înțelegerii verbale, a livrat în contul vânzătorului, fără să stea prea mult pe gânduri, suma pentru mașină. Dar, după ce banii au ajuns în contul vânzătorului, acesta a dispărut fără urmă și nu a mai răspuns la niciun apel telefonic. Omul nu a avut altceva de făcut decât să se consoleze cu gândul că există lucruri și mai rele decât atât în viață. Dar a rămas cu o mare dezamăgire și pierdere!
În viață putem fi înșelați de oameni, dar de Dumnezeu nu vom fi înșelați niciodată. El este sfânt și drept, iar ca să ne poată accepta în lumina Sa strălucitoare pe noi, așa păcătoși cum suntem, a trebuit să-L dea pe Fiul Său la moarte de cruce în locul nostru. El ne vrea numai binele, de aceea ne îndeamnă în nenumărate rânduri să venim la El cât timp ușa harului este încă deschisă: „Eu nu doresc moartea păcătosului, ci mai degrabă să se întoarcă de la calea lui și să trăiască” (Ezechiel 33.11).
Dacă avem parte de multe decepții în viață, de ce nu am vrea să intrăm în legătură cu o Persoană care este Însuși Adevărul, care nu ne dezamăgește niciodată și care dorește să ne susțină la fiecare pas? Cei care L-au acceptat pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al lor personal, care au crezut că El a murit pentru ei și au cerut iertare pentru fărădelegile lor pot spune cu bucurie că nu au făcut un pas greșit. Să nu mai zăbovim, pentru că nu știm cât timp mai avem la dispoziție să facem acest pas important!
Citirea Bibliei: 1 Samuel 19.18-20.4 · Psalmul 106.1-15
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SLUJEȘTE MEREU! – Fundația S.E.E.R. România
„Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor…” (Efeseni 6:7)
Un reporter a întrebat-o odată pe o cântăreață americană celebră, Marian Anderson, care a fost cel mai important moment din viața sa. Ea ar fi putut spune că au fost recitalurile private pe care le-a dat la Casa Albă pentru președintele Roosevelt, sau despre concertul extraordinar susținut în fața reginei Regatului Unit al Marii Britanii… În schimb, ea l-a șocat pe reporter cu răspunsul ei: „Cel mai important moment din viața mea a fost ziua în care m-am putut duce acasă la mama să-i spun că nu mai trebuie să-și câștige pâinea ca spălătoreasă!”
Fiecare dintre noi avem tendința înnăscută de a fi egoiști și de a ne gândi mai întâi la propriile noastre interese. De aceea ne spune Scriptura că trebuie „să ne transformăm, prin înnoirea minţii noastre.” (vezi Romani 12:2). Psihologii vorbesc despre comportamente înnăscute și comportamente dobândite.
Când tu ai din naștere o gândire negativă, trebuie să înveți să fii pozitiv.
Când ești în mod natural o persoană fricoasă, trebuie să înveți să fii curajos.
Când în mod natural ești egoist, trebuie să înveți să fii generos.
Dumnezeu dorește să-ți trăiești viața căutând oportunități de a-i binecuvânta pe alții: „Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:10). Și nu trebuie doar să le facem bine oamenilor, ci trebuie s-o facem din dragoste pentru ei și spre slava și gloria Domnului. „Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:6-8).
Asta înseamnă că de fapt ce faci tu altora, Domnul va face să se întâmple și pentru tine!
de Jean Koechlin
Isaia 45:1-13
Domnul a anunţat că avea să Se folosească de Cirus pentru a-Şi împlini toată buna Sa plăcere (recitiţi 44.28). Acest împărat, care trebuia să pună capăt captivităţii poporului în Babilon, a fost chemat (numit) pe nume cu mult timp înainte ca poporul să fi fost dus în robie şi, în consecinţă, cu mult timp înainte să se fi născut. Am putea spune că harul divin ţinea acest „salvator„ în rezervă în tot timpul captivităţii. Domnul i S-a descoperit personal lui Cirus, arătându-i că nu există alt Dumnezeu în afară de El (v. 5; comp. cu 1 Corinteni 8.4-6 şi cu Efeseni 4.6), iar acest fapt ne ajută să înţelegem că Dumnezeu nu S-a descoperit numai evreilor, ci şi naţiunilor, din care facem parte şi noi. Cu mult înainte să ne fi născut, înainte de originea lumii, din veşniciile trecute, numele voastre şi al meu au fost în gândurile Lui. El Şi-a propus astfel să împlinească, prin noi, toată buna Sa plăcere, şi aceasta la momentul potrivit, … care este clipa de faţă (Efeseni 3.810). Răspundem noi oare, fiecare la locul său şi după măsura sa, aşteptărilor lui Dumnezeu? (comp. cu Fapte 13.36 în legătură cu David).
Versetele 9 şi 10, la care se gândea cu siguranţă apostolul când scria Romani 9.20, dovedesc nebunia celor care-L contestă pe acest Dumnezeu creator şi suveran.
Mana Zilnica 