Mana Zilnica

17 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

În aceasta și eu mă deprind să am în totul o conștiință fără vină față de Dumnezeu și față de oameni.

Fapte 24.16

Mă tem că acest lucru nu este înțeles așa cum ar trebui și că există o atitudine ușuratică, nepăsătoare, cu privire la păcat și la vină, ceea ce constituie o mare întristare pentru Duhul lui Dumnezeu. Ne mulțumim să facem mărturisiri doar cu buzele, fără să avem un simțământ adânc al gravității păcatului înaintea lui Dumnezeu. Lucrul cu privire la care ne facem vinovați nu este judecat în toate rădăcinile lui morale și, ca o consecință a acestei atitudini ușuratice cu privire la păcat, inima se împietrește, iar conștiința își pierde delicatețea. Acest lucru este foarte grav. Nu sunt multe lucruri mai prețioase decât o conștiință delicată. Nu ne referim la o conștiință scrupuloasă, care este guvernată de tipicurile ei; nici de o conștiință morbidă, care este guvernată de temerile ei. Aceste două tipuri de conștiințe sunt o pacoste pentru oricine. Ne referim însă la o conștiință delicată, care este guvernată, în toate lucrurile, de către Cuvântul lui Dumnezeu și care are ca punct de referință, în toate situațiile, autoritatea lui Dumnezeu.

Această conștiință este o comoară inestimabilă. Ea reglementează orice lucru, ia cunoștință chiar și despre cea mai mică chestiune legată de umblarea și de obiceiurile noastre zilnice – de felul în care ne îmbrăcăm, de felul în care ne mobilăm casa, de întregul nostru comportament, de felul cum ne conducem afacerile sau, dacă suntem salariați, de felul în care ne achităm de îndatoririle noastre, oricare ar fi ele. Pe scurt, toate lucrurile intră în sfera influenței morale sănătoase a unei conștiințe delicate. Pavel, cel mai onorat dintre apostoli și mai privilegiat dintre sfinți, dădea o mare atenție faptului de ași păstra conștiința fără vină, atât față de Dumnezeu, cât și față de oameni.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre și să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Matei 5.16

Lumini

Cu secole în urmă, un nobil bogat s-a gândit să lase o moștenire consătenilor săi. A socotit că cel mai bun și mai mare dar pe care îl poate oferi este să le construiască o biserică. Luând această hotărâre, nu i s-a permis nimănui din sat să calce pragul bisericii până la terminarea construcției. În ziua inaugurării, oamenii din sat s-au adunat să admire noua construcție. Totul era frumos, dar lipsea sursa de lumină. În loc de răspuns, nobilul a făcut cadou fiecărei familii câte o lampă cu gaz și le-a arătat că în pereții bisericii se află locuri în care se vor pune lămpile. „Această biserică va fi luminată dacă voi veți veni să ascultați Cuvântul lui Dumnezeu și dacă fiecare familie își va aduce lampa care va lumina clădirea”, a spus nobilul.

Chemarea fiecărui om este de a veni la Cel care este Lumina lumii – Domnul și Mântuitorul care Și-a dat viața la cruce pentru mântuirea tuturor celor care cred în El. Cine Îl urmează pe Mântuitorul va deveni o lumină în viața de familie, în societate, în biserică. Să ne gândim cum ar fi lumea în care trăim, dacă toți oamenii ar veni la Isus, și astfel ar deveni lumini în lume! Atunci ceața păcatului, care îi ține pe oameni în necunoștință de Dumnezeu, s-ar risipi, iar pe fețele lor ar străluci lumina divină.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNDRĂZNEALA DE A CERE – Fundația SEER

„Nu aveţi, pentru  că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

Cât de mare este îndrăzneala ta de „a cere”, când vorbim de rugăciune? Când Ilie l-a întrebat pe Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” (2 Împărați 2:9). Poate că unii dintre noi am fost șocați de răspunsul lui, l-am catalogat drept arogant și i-am fi replicat: „Ar trebui să te smerești și să fii mulțumitor pentru privilegiul de a-i fi slujit unui mare profet ca Ilie, și pentru că Dumnezeu îți îngăduie să-i duci mai departe lucrarea!” Elisei însă nu era timid, iar Ilie nu s-a simțit ofensat. Prin urmare, cum s-a încheiat totul? Elisei și-a primit „îndoita măsură” și a ajuns să facă… de două ori mai multe minuni decât Ilie!

Când te rogi, Dumnezeu nu-ți spune: „Ai grijă ca cererea ta să fie rezonabilă și practică.” El dorește ca tu să ceri astfel încât să primești „cu mână largă și fără mustrare” (vezi Iacov 1:5). Cum ți se pare această mare promisiune: „Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!” (Psalmul 2:8). Nu-l mai limita pe Dumnezeu! Gândește-te puțin: dacă El este dispus să-ți dea „neamuri ca moștenire,” El îi va salva negreșit pe cei dragi ai tăi, pentru care te rogi, îți va vindeca trupul, îți va da acel loc de muncă sau acea relație pentru care te rogi.

Domnul Isus a zis: „orice veţi cere în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:13). Doar de două ori citim în Scriptură despre cineva care a spus ceva ce L-a determinat pe Domnul Isus să se minuneze. În ambele ocazii, a fost o demonstrație a unei credințe plină de îndrăzneală a cuiva care făcea parte dintre neamuri și despre care oamenii religioși credeau că nu are niciun drept la promisiunile minunate ale lui Dumnezeu.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Îndrăznește să ceri în rugăciune, cu credință, astfel de lucruri mari!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 20:14-24

Rugăciunea făcută cu credinţă de Iosafat primeşte un răspuns prompt şi aceasta se întâmplă chiar în public. În numele Domnului, Iahaziel reasigură poporul şi împăratul cu privire la voia Lui. Ce mulţi credincioşi aflaţi în pericol au avut de câştigat de atunci încoace, citind asemenea încurajări divine! Să comparăm v.17 cu cuvintele lui Moise pentru Israel când traversau Marea Roşie: „Nu vă temeţi; staţi pe loc şi veţi vedea salvarea Domnului …„ (Exod 14.13).

Fără să aştepte ca Dumnezeu să fi acţionat, Iosafat şi tot poporul Îi aduc laudă şi adorare. Aceasta Îl glorifică pe Dumnezeu: credinţa care este în stare mai dinainte nu numai să dea deoparte întreaga tulburare, ci şi să mulţumească anticipativ pentru răspunsul pe care El l-a garantat. Iată o purtare care imită Modelul divin. Înainte să-l învie pe Lazăr în virtutea puterii de la Dumnezeu, Tatăl Său, Isus începe prin a I Se adresa: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat” (Ioan 11.41).

Ce frumoasă este această închinare celebrată chiar în prezenţa vrăjmaşilor! (vezi Psalmul 23.5). Cei care aduc lauda merg înaintea bărbaţilor înarmaţi. Şi cântarea de triumf intonată dintr-o dată dă, am putea spune, semnalul unei victorii uimitoare, repurtată fără a se da o singură lovitură.