24 Octombrie 2020
Petru, răspunzând, I-a spus lui Isus: „Doamne, este bine ca noi să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei corturi: pentru Tine unul și pentru Moise unul și unul pentru Ilie”.
Matei 17.4
Petru și Domnul său (6) – Trei corturi
Petru, Iacov și Ioan au fost aleși să fie cu Domnul Isus în trei ocazii importante: la învierea fiicei lui Iair (Luca 8.51); pe muntele schimbării la față (Matei 17.1); în grădina Ghetsimani (Matei 26.37). A fost un privilegiu pentru ei să fie aleși ca martori ai puterii, ai gloriei și ai suferințelor lui Hristos. Pe munte, ei au văzut măreția (gloria împărătească) a lui Hristos. Aceasta a fost o pregustare a Împărăției mileniale viitoare a lui Hristos (2 Petru 1.16-18).
Petru însă spune câteva cuvinte nepotrivite în această împrejurare. Luca ne descoperă că el a vorbit „neștiind ce spune” (Luca 9.33). Petru a fost impresionat de prezența celor doi mari eroi ai poporului iudeu, așa că a sugerat să fie făcute trei corturi acolo, corturi care erau folosite pentru a celebra sărbătoarea Corturilor (Levitic 23.42). El a avut parțial dreptate, deoarece corturile sunt o imagine a Împărăției lui Mesia, însă a greșit propunând să fie făcute trei corturi – unul pentru Hristos, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.
Glasul Tatălui i-a întrerupt cuvintele. Petru Îl mărturisise mai înainte că Domnul Isus era Fiul Dumnezeului viu, însă aici L-a așezat la același nivel cu Moise și cu Ilie. Cerul nu putea îngădui un asemenea lucru. „Acesta este Fiul Meu preaiubit … De El să ascultați!” Legea (Moise) și Profeții (Ilie) erau doar martori ai lui Hristos, împreună-lucrători, ca și Petru. După mulți ani, scriind despre acest eveniment, Petru avea să repete cuvintele Tatălui, venite din „gloria minunată”, însă fără să menționeze propriile sale cuvinte (2 Petru 1.17).
B. Reynolds
Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.
Fapte 7.56
Cerul stă deschis
Toamna trecută, în ultima mea zi de concediu, am făcut o plimbare mai lungă. Vremea nu a ținut cu mine. A fost chiar mai capricioasă decât mă așteptam. Un vânt tăios sufla puternic și chiar începuse să ningă. Am luptat curajos împotriva vremii rele, în speranța că mă voi putea încălzi și înzdrăveni puțin în localul spre care mă îndreptam. Dar pe ușă era un afiș: „Astăzi avem zi liberă! Restaurantul este închis!”.
Eram flămând și obosit. O întrebare însă nu mă lăsa în pace: există pentru noi, oamenii, un loc de adăpost care să fie deschis pretutindeni și în orice timp?
Am găsit răspunsul în Biblie. Martirul Ștefan, care credea în Domnul Isus, a spus înainte de moarte: „Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, cine Îl cunoaște pe Isus Hristos ca Mântuitorul său personal are în orice timp o ușă deschisă la Dumnezeu în cer. Ea nu stă închisă nici ziua, nici noaptea. Acolo nu trebuie să te programezi pentru o anumită dată.
Prin moartea Sa la cruce, Isus Hristos a deschis pentru noi ușa spre cer. Astfel, prin credința personală în El și în lucrarea Sa de răscumpărare, avem intrare liberă în orice timp la Dumnezeu. Oriunde stăm sau mergem, zi de zi, putem să vorbim cu Dumnezeu. Nu Îl deranjăm cu îngrijorările noastre și nu trebuie să ne scuzăm dacă venim la vreun moment care pare nepotrivit.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CONTROLEAZĂ-ȚI MÂNIA! – Fundația SEER
„Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbele 29:11)
Biblia ne învață că: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte.” Îți poți exprima mânia verbal, dar și în tăcere. Când folosești tăcerea ca armă pentru a răni pe cineva, recurgi la manipulare emoțională și te complaci într-o lipsă copilărească de maturitate. Când erai copil și cineva refuza să facă ce voiai tu, îți amintești ce spuneai? „Nu mai vorbesc cu tine!” Acesta poate fi un comportament acceptabil pentru un copil, dar nu și pentru cei despre care se spune că au maturitate spirituală.
Dacă ai obiceiul să-ți pierzi cumpătul în mod frecvent, iată câteva versete care îți vor face bine dacă le vei pune la inimă:
1) „Cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbele 16:32).
2) „Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile” (Proverbele 19:11).
3) „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor” (Eclesiastul 7:9).
4) „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:19-20).
5) „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi” (Efeseni 4:31-32). Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți ții mânia în frâu. Nu uita: mânia este ca un foc; când e ținută sub control, ea poate produce căldură și alinare, dar când scapă de sub control, ea poate distruge totul în cale!
de Jean Koechlin
2 Cronici 25:1-13; 25:25-28
Amaţia succedă tatălui său, Ioas. În ansamblu, el începe prin a face ce este bine în ochii Domnului. Cuvântul însă adaugă: „dar nu cu o inimă întreagă„ (v.2). O inimă
perfectă nu semnifică nicidecum inexistenţa păcatului, ci faptul că are o voinţă hotărâtă de a face doar un singur lucru: să-I placă lui Dumnezeu prin ascultarea de El (comp. Filipeni 3.15 cu v. care le precedă în Filipeni 3).
Prima greşeală: Amaţia merge la război împotriva lui Edom şi angajează o sută de mii de mercenari din Israel pentru a-şi întări armata. Fiind mustrat de un om al lui Dumnezeu, Amaţia se supune şi triumfă asupra vrăjmaşilor săi. Dar apoi, ce cădere! În această inimă împărţită a lui Amaţia, idolii edomiţilor îşi găsesc un loc şi îl ocupă (v. 14). Şi, pentru că este imposibil să slujeşti şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (Matei 6.24; Luca 16.13), din acest moment Domnul dispare din gândurile sale. „Amaţia s-a abătut de la a-L urma pe Domnul” (v. 27). Dacă Isus nu ne umple toată inima, Vrăjmaşul va şti cum să ocupe locul rămas liber.
După ce a suferit o înfrângere ruşinoasă în mâinile împăratului lui Israel, sărmanul Amaţia mai trăieşte încă cincisprezece ani, după care este omorât, fără să fi dat între timp vreun semn de pocăinţă.
Mana Zilnica 