5 Octombrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Și împăratul s-a sfătuit cu căpeteniile lui și cu toată adunarea, la Ierusalim, să sărbătorească Paștele în luna a doua … Și alergătorii au mers cu scrisorile din mâna împăratului și a căpeteniilor sale în tot Israelul și Iuda și, după porunca împăratului, ziceau: „Fii ai lui Israel, întoarceți-vă la Domnul”.
2 Cronici 30.2,6
Ezechia a ținut Paștele în a paisprezecea zi a lunii a doua, nu în luna întâi, așa cum prevedea legea. Acest lucru s-a întâmplat din cauză că unii din popor nu se curățiseră la timp. În Numeri 9.10,11, Domnul dăduse instrucțiuni pentru o astfel de situație. Lucrurile erau însă și mai complicate, fiindcă mulți din popor, care doreau să mănânce paștele, nu se curățiseră potrivit legii și „au mâncat paștele altfel decât era scris” (2 Cronici 30.18). Ezechia însă a văzut că în inima lor era dorința de a-L căuta pe Dumnezeu și a mijlocit pentru ei, iar Domnul i-a vindecat și i-a iertat.
Avem aici o lecție importantă pentru noi, atunci când căutăm să cunoaștem gândul Domnului într-o zi de ruină. Dumnezeu are îngăduință față de slăbiciunea și de lipsa noastră de pricepere, atunci când inima este dreaptă. Putem conta pe îndurarea și pe ajutorul Său, în timp ce căutăm să aplicăm principiile Cuvântului Său în diverse situații. Nu este vorba de neascultare fățișă, fiindcă Dumnezeu nu are nicio îngăduință față de așa ceva, însă El acționează cu bunătate față de cei care Îl caută cu stăruință și ia aminte la rugăciunile celor care mijlocesc pentru ei.
Deși separate din punct de vedere politic și deja cucerite de asirieni, celelalte zece seminții n-au fost excluse. Decretul a circulat prin tot Israelul, de la Beer Șeba la Dan. Invitația trimisă lor ne oferă un exemplu minunat cu privire la felul cum trebuie să acționăm față de poporul lui Dumnezeu astăzi, care este împrăștiat și divizat de către un vrăjmaș cu mult mai rău decât Asiria. Îi vom disprețui și îi vom ignora? Sau mai degrabă ne vom purta cu bunătate față de ei, potrivit adevărului?
G. W. Steidl
SĂMÂNȚA BUNĂ
A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.
Apocalipsa 1.5,6
Ce se va cânta în cer?
Un vestitor al evangheliei a vorbit odată cu un tânăr despre cer.
— O, da, a spus George, și eu doresc să ajung în cer și mă gândesc că voi fi acolo cândva. Am fost întotdeauna bun cu soția și cu copiii mei. De asemenea, nu am făcut niciun rău cu bună știință cuiva.
— Este frumos că sunteți un om așa de bun. Dar ce vă imaginați când rostiți cuvântul cer? Ce vom face acolo?
— Mă gândesc că este un loc fericit și că acolo vom cânta mult, a răspuns George.
— Da, desigur, acolo se va cânta mult. Vă voi citi ceva despre aceasta.
Evanghelistul a deschis Biblia și a citit: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin”.
— Puteți cânta această cântare? Sunteți spălat de păcate prin sângele Său?
George a devenit deodată foarte grav. Conștiința i-a fost atinsă. Și-a adus aminte de unele păcate. Aproape șoptit, el a răspuns:
— Nu, această cântare nu o pot cânta. Dar nu vreți să vă rugați cu mine? Și eu doresc să fiu spălat de toate păcatele mele prin sângele Său.
În acea seară, George a fost mântuit. Și-a plecat genunchii în fața Mântuitorului și a primit iertarea. Acum putea să cânte și el cântarea de laudă a celor mântuiți.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (5) – Fundația SEER
„Rudele mele stau de o parte” (Psalmul 38:11)
Tu trebuie sa discerni cine trebuie sa faca parte din viata ta si cine nu. Una din cele mai dificile probleme, cand vorbim de implinirea scopurilor, este sa descoperi ca cei care iti sunt cei mai apropiati nu sunt in asentimentul tau sau nu doresc sa fie partasi. Poti petrece ani de zile incercand sa-i convingi. Poti chiar sa le cumperi loialitatea pe termen scurt, dar in cele din urma te vor parasi, adesea lasandu-te balta cu inima franta, undeva pe parcursul procesului.
Apostolul Pavel a scris: „cei se sunt in Asia, toti m-au parasit” (2 Timotei 1:15). „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a parasit” (2 Timotei 4:10). Putem simti durerea din inima lui, si dezamagirea din cuvintele lui, nu-i asa? Poti sa ai de la Dumnezeu un scop extraordinar, si totusi poti experimenta acelasi lucru.
Cineva a spus: „In prosperitate prietenii ne cunosc; la necaz, noi ne cunoastem prietenii!” Cat este de adevarat! Cand dezastrul l-a lovit pe Iov, el a spus: „Aceia in care ma incredeam ma urasc, aceia pe care ii iubeam s-au intors impotriva mea” (Iov 19:19).
Experienta lui David l-a facut sa afirme: „Rudele mele stau de o parte.” In intelepciunea sa, Solomon conncluzioneaza: „Ca un dinte stricat si ca un picior care schiopateaza, asa este increderea intr-un stricat la ziua necazului” (Proverbe 25:19).
Adevarul este ca cei care nu iti respecta scopul te vor face sa o iei intr-o alta directie. Poti sa-i slujesti si sa-i incurajezi cu cuvinte care zidesc si binecuvinteaza, dar daca insisti sa stai aproape de ei, vor fi ca un dinte stricat, si te vor rani. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Sai: „Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa aceea sau cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre” (Matei 10:14).
Pentru a-ti implini scopul dat de Dumnezeu, uneori va trebui sa faci lucrul acesta.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Cronici 10:1-19
Copiii lui Israel sunt adunaţi la Sihem, în jurul noului împărat şi îi cer: „Uşurează această aspră robie…” Ce sfat îi dau bătrânii lui Roboam? „Dacă vei fi bun cu poporul acesta şi le vei fi pe plac…” (v.7). Şi în 1 Împăraţi 12.7: „Dacă vei fi astăzi un slujitor al poporului acestuia şi le vei sluji…”
Aceasta este chiar şi pentru un împărat singura cale de a câştiga sau de a păstra afecţiunea celorlalţi. Gândurile noastre se întorc spre Domnul Isus. „El a venit nu ca să I se slujească, ci ca El să slujească” (vezi Matei 20.26-28). Titlurile Sale glorioase nu L-au reţinut în mersul Său de umilire, de dragoste şi de devotament. Rezultatul este că acum El a dobândit toate drepturile la ascultare din partea oricărui om (Filipeni 2.6-11). Urmând acest măreţ Exemplu, cel care are o poziţie de autoritate trebuie să fie primul în slujire. Pentru că, cum ai putea pretinde ascultare şi devotament atât timp cât n-ai oferit tu însuţi un bun exemplu?
Roboam a refuzat să-şi slujească poporul. Ne surprinde atunci că cele zece seminţii refuză să-l slujească la rândul lor? Propria mândrie i-a îndepărtat de pe calea supunerii în umilinţă. Şi iată despărţirea! Niciodată până la venirea Domnului, poporul nu-şi va mai găsi unitatea adevărată.
Mana Zilnica 