4 Octombrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Isus, strigând din nou cu glas tare, Și-a dat duhul.
Matei 27.50
Domnul nostru a murit de bunăvoie. Oamenii I-au dorit moartea și au fost instrumente pentru împlinirea ei. Domnul a devenit Om, pentru ca astfel să poată muri. Orice împrejurare însă a fost de natură să arate că acolo era Cel care din vechime a așezat temeliile cerului și ale pământului prin cuvântul Său, iar El putea la fel de ușor să șteargă întreaga lume de pe fața pământului. Însă El, „strigând din nou cu glas tare, Și-a dat duhul. Și, iată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat” (Matei 27.50,51). Natura și-a dat propria mărturie, iar întunericul de pe fața pământului nu a fost o simplă eclipsă.
Mărturie a dat și sistemul iudaic, prin ruperea perdelei – umbrele treceau, iar împlinirea lor, marea Realitate, venise. Perdeaua intactă fusese simbolul faptului că omul nu se putea apropia de Dumnezeu. Sub lege, o astfel de apropiere nu putea exista. Atunci Dumnezeu locuia în întuneric gros. Însă, prin moartea lui Isus, plinătatea de har a venit. Dumnezeu și omul pot acum să se întâlnească față în față. Sângele este stropit înaintea și pe scaunul ispășirii, iar omul este invitat să se apropie cu îndrăzneală sfântă. Totul se datorează sângelui prețios. Dumnezeu, în Hristos, a coborât din cer pentru a înlătura păcatul prin jertfirea Sa. Lucrarea este încheiată pentru orice suflet care crede. Sistemul iudaic a mai durat puțin, precum un cadavru înainte de îngropare, însă ruperea perdelei a însemnat separarea sufletului de trup.
Isus are cheile morții și ale Locuinței morților. Mormintele s-au deschis atunci când Isus a murit, chiar dacă trupurile sfinților n-au înviat decât după învierea Sa (versetele 52 și 53). El Însuși era pârga, iar puterea vieții a fost adusă prin învierea Lui. Centurionul, deși doar un păgân, a exclamat plin de teamă: „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu!”.
W. Kelly
SĂMÂNȚA BUNĂ
Domnule, am vrea să vedem pe Isus.
Ioan 12.21
Să-L vedem pe Isus
Moise a dorit să vadă gloria lui Dumnezeu. Dar Cel Atotputernic a trebuit să-i spună: „Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască” (Exod 33.20).
Doar când Dumnezeu S-a descoperit în Fiul Său, care a trăit aici ca Om, cei credincioși L-au putut vedea pe Dumnezeu: în Fiul. Apostolul Ioan scria la începutul evangheliei sale: „Și Cuvântul a devenit trup și a locuit printre noi (și noi am privit slava Lui, slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui) … Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”.
Dar cum stau însă lucrurile acum, după ce Domnul Isus S-a înălțat la cer? Suntem cumva din nou în aceeași situație ca și credincioșii din Vechiul Testament, care nu-L puteau vedea pe Dumnezeu? Nicidecum, ci noi avem Duhul Sfânt în noi, care mărturisește despre Domnul Isus și care dorește să-L facă mare în fața ochilor noștri. Avem și Biblia completă, al cărei subiect este Hristos. Astfel că astăzi Îl vedem pe Domnul Isus în Biblie prin faptul că Duhul Sfânt ne deschide ochii pentru El (2 Corinteni 3.18).
De asemenea, avem o speranță minunată. În curând va veni clipa în care Îl vom vedea pe Domnul nostru iubit față către față. „Vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (4) – Fundația SEER
„Dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta” (Isaia 43:4)
Fii dependent de Dumnezeu mai mult decât de ceilalți! Asta nu înseamnă că nu ai nevoie de alții – ai nevoie… Când Dumnezeu cheamă pe cineva într-o slujbă, El îi cheamă și pe alții să-i stea alături. Promisiunea lui Dumnezeu este aceasta: „dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.” Așadar, întreabă-L cine ar trebui să facă parte din viața ta.
În cartea Exodul capitolul 17, citim că atunci când Moise își ținea mâinile ridicate, armatele lui Israel erau biruitoare în luptă, dar când mâinile sale oboseau și coborau, victoria era de cealaltă parte. Așa că Aaron și Hur au stat lângă Moise pentru a-i susține mâinile, până când victoria asupra amaleciților a fost finală. Și tu ai nevoie de oameni care știu să-ți țină mâinile ridicate și să te întărească!
Apostolul Pavel spunea despre Timotei: „n-am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca el… ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei.” (Filipeni 2:20-22). De fapt, Pavel a alocat un întreg capitol din Biblie pentru a-și arăta recunoștința și a le mulțumi tuturor acelora care contribuiseră la îndeplinirea scopului chemării sale. El scrie despre oameni care „şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate Bisericile” (Romani 16:4).
Unii dintre noi suntem încăpățânați și egoiști și aderăm la filosofia: „Ori cum vreau eu, ori deloc!” Îi rănim pe oameni, și lăsăm în urma noastră vieți frânte. Nu face asta! Când Dumnezeu trimite în viața ta oameni plini de daruri, recunoaște-i, respectă-i, pregătește-i, motivează-i și răsplătește-i! Când faci lucrul acesta, nu numai că îți vei împlini scopul, ci vei da ocazia tuturor să aibă ceva de câștigat.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Cronici 9:13-31
Glorie, bogăţie, înţelepciune, putere: domnia fiului lui David se sfârşeşte într-o viziune măreaţă! Nu numai împărăteasa din Seba, ci toţi împăraţii pământului vin să asculte înţelepciunea măreţului Solomon, să-i aducă darurile lor şi, mai presus de orice, să-i caute prezenţa (v.23).
Cu cât mai măreaţă va fi această situaţie la venirea Domnului Isus! „Împăraţii vor vedea şi se vor ridica, prinţii, de asemenea, şi se vor închina, datorită Domnului care este credincios, Sfântului lui Israel care te-a ales” (Isaia 49.7; de citit şi Isaia 11.10). De asemenea este scris: „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în frumuseţea Lui” (Isaia 33.17). Împlinirea acestei promisiuni va fi pentru Israel şi pentru naţiuni suprema binecuvântare, dar primii care-L vor contempla vor fi cei răscumpăraţi.
Da, să-L vedem pe Domnul! Oare acest gând ne umple inima de bucurie, … sau de teamă?… Sau încă o dată ne lasă indiferenţi?
Istoria lui Solomon s-a încheiat. Dar unde sunt păcatele grave prezentate în 1 Împăraţi? Este oare posibil ca această carte să nu le menţioneze deloc? Într-adevăr, harul minunat al lui Dumnezeu le-a şters pe toate, ca să ni-L arate, prin acest împărat, pe Unul cu mult mai mare decât Solomon.
Mana Zilnica 