Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Octombrie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice: „Dă-Mi să beau!”, tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie. Ioan 4.10

Femeia nu-L cunoștea; abia dacă știa ceva despre Legea lui Dumnezeu, deși mai târziu a făcut referire la ea; însă, în ce privește darul lui Dumnezeu, cine s-ar fi gândit la așa ceva? Cine, chiar din Israel, din acel popor favorizat, realizase vreodată adevărul că Dumnezeu dăruiește? Lucrul de care femeia era momentan atașată, anume religia omenească, are o imagine exact contrară despre Dumnezeu – ea Îl privește întotdeauna ca pe Unul care trebuie să primească. Este adevărat că samariteana nu era decât o femeie păcătoasă și pierdută, însă mândria și gelozia religioasă se îngemănează bine chiar și cu o astfel de stare. Pentru ea, ba chiar și pentru aceia care ar fi trebuit să știe mult mai multe decât ea, Dumnezeu este întotdeauna Unul care cere, nu care dăruiește, așa cum numai El poate s-o facă. Mintea omului, și cu atât mai puțin instinctul său religios, nu se poate ridica niciodată la înălțimea revelației pe care Domnul o face aici acestei biete femei. Omul poate constata efectele înțelepciunii și ale puterii divine, însă Dumnezeu Însuși îi rămâne necunoscut, căci El nu poate fi cunoscut decât în Hristos, Fiul Său. Acest lucru femeia încă nu-l învățase; nu avea nici cea mai mică bănuială despre cine putea fi Cel care îi zisese: „Dă-Mi să beau”. Dacă ar fi știut cine era, atunci adevărul despre Dumnezeu ca Dătător ar fi strălucit în mod clar și glorios înaintea sufletului ei.

Harul însă era departe de gândurile ei. Ea nu vedea decât un iudeu care-i cerea puțină apă de băut. Nu știa nimic despre demnitatea Celui care acum era un Om printre oameni; nu știa că El era Fiul, unicul Fiu; nu cunoștea slava Aceluia care niciodată nu Și-a dovedit-o mai mult ca atunci când a binevoit să Se aplece către păcătoși și către nevoile lor. Căci ce este mai profund, din partea lui Dumnezeu, sau a Fiului Său, decât această expresie a harului, această coborâre în dragoste – nu în condescendență, ci într-o reală bunătate? Condescendența este o atitudine de superioritate, care catadicsește să se coboare către cei inferiori – o atitudine omenească și lumească – însă așa ceva nu se putea găsi în Acela care este Adevărul și care singur a manifestat dragostea divină, o dragoste care nu a avut nicio motivație în afara ei, ci doar în ea însăși. Și această dragoste era Isus, care acum Se afla pe pământ pentru a o manifesta.

W Kelly


SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.” 1 Ioan 1.9

Mărturisire

Predica pe care o ascultam a fost simplă. Ni s-a vorbit cât de mult ne-a iubit Dumnezeu. S-a amintit că noi nu avem nimic ce să-i dăm lui Dumnezeu pentru a câștiga dragostea Sa. Asta nu era ceva nou pentru mine, ținând cont de faptul că mă aflam acolo tocmai pentru că nu aveam nimic. Dar ideea că dragostea lui Dumnezeu susține viața îmi făcea inima să asculte mai departe. Predicatorul a continuat să vorbească despre iertarea pe care o dă Dumnezeu prin Fiul Său. Mântuitorul Isus Hristos a murit pe cruce, pentru ca  noi  să  putem  intra  într-o  relație  cu  Dumnezeu. Acea seară s-a încheiat cu o rugăciune simplă. Predicatorul a spus:  „Nu  vreau  să  te  rogi  și  să-i  promiți  lui  Dumnezeu nimic. Vreau doar să-ți deschizi inima pentru El și să-i spui:

«Doamne, aici sunt și eu.»” Am fost de acord cu ce a spus el. Nu aveam nimic de oferit. Aveam o inimă sfâșiată, o carieră academică ratată și aveam grijă de oameni în  vârstă. Eram ca un bun deteriorat, dar doream să mă fac disponibilă pentru Dumnezeu și să văd ce poate face El cu dezordinea pe care am produs-o eu însămi în viața mea. Am spus acea rugăciune simplă: „Doamne, iată-mă. Fă cu mine ce vrei.” Şi Dumnezeu a lucrat în viața mea și a făcut totul nou.

Această mărturisire simplă a dus la pacea cu Dumnezeu; și tot așa se poate întâmpla cu cititorul care urmează un astfel de exemplu.


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ NE APROPIEM MAI MULT DE DUMNEZEU

„Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:7-8)

Planeta Mercur este un corp ceresc fierbinte, în timp ce Pluto este o planetă rece. De ce? Pentru că Mercur este aproape de soare, iar Pluto este cu mult mai departe. Temperatura și clima unei planete sunt determinate de distanța față de soare. Putem extrage un principiu spiritual de aici. În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, temperatura ta spirituală este determinată de apropierea ta de Domnul Isus.

Tu spui: „Mi-aș dori să fiu mai aproape de Domnul!”

Realitatea este că depinde de dorința ta, de hotărârea ta și de disciplinarea ta de a fi aproape de El. Căutarea ta de Dumnezeu este dovada pasiunii tale pentru Dumnezeu – sau arată lipsa ei. Pentru a experimenta o relație cu adevărat intimă cu cineva, trebuie să fii dispus să sacrifici alte lucruri și să te dăruiești în întregime acelei persoane. Psalmistul a scris: „Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:8).

Putem observa că psalmistul nu a spus că trebuie să căutăm darurile lui Dumnezeu, ci fața Sa! Nu darurile, ci pe Dătătorul darurilor! Când faci astfel, un lucru uimitor se întâmplă: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului (sprijinește-te pe El, bazează-te pe El și fii încrezător), încrede-te în El, şi El va lucra” (Psalmul 37:4-5). Așadar, apropie-te mai mult de Domnul decât de alte lucruri!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Evrei 12.18-29

Aici este prezentat încă un contrast între ceea ce oferea legea şi ceea ce posedă de acum creştinul în Hristos. În locul Sinaiului îngrozitor, Dumnezeu va da harul în Sion în timpul domniei viitoare a lui Mesia (Psalmul 2.6). Copilul lui Dumnezeu vine deja spre binecuvântări de un ordin şi mai înalt. El este invitat să escaladeze versanţii acestui munte al harului, să intre prin credinţă în „cetatea Dumnezeului celui viu”, Ierusalimul ceresc (v. 22), şi să-i salute pe locuitorii ei. El întâlneşte miriadele de îngeri, apoi adunarea întâilor-născuţi, adică Biserica. În vârf este Însuşi Dumnezeu, „Judecătorul tuturor”, însă care îl primeşte ca un răscumpărat al Fiului Său. Coborând la poale, la temelia divină a tuturor acestor glorii, el găseşte „duhurile celor neprihăniţi făcuţi desăvârşiţi” (v. 23) ale celor din capitolul 11 şi pe Isus, Mijlocitorul unui nou legământ, pecetluit cu propriul Lui sânge.

„Acolo-i casa mea”, spune o cântare. Dacă toate lucrurile schimbătoare vor trece curând, eu voi căpăta o împărăţie neclătinată; numele meu este scris în ceruri (Luca 10.20). Şi acelaşi har îmi dă acces acolo şi îmi permite să slujesc acestui Dumnezeu sfânt, nu în felul în care mi-ar place mie, ci cum îi este plăcut Lui. Respectul şi teama de a nu-I plăcea Lui mă vor ţine pe calea voii Sale!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: