Mana Zilnica

Mana Zilnica

1 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar vă fac cunoscut, fraților, că evanghelia care a fost vestită de mine nu este în felul omului, … ci am primit-o prin descoperirea lui Isus Hristos.
Galateni 1.11,12

Cele patru revelații date lui Pavel – Evanghelia

Pavel a fost un vas ales, un slujitor special al lui Dumnezeu. El a primit revelații din abundență din partea Domnului Isus (Fapte 9.15; 2 Corinteni 12.7). Există patru revelații speciale pe care el le menționează în epistolele sale. Prima dintre ele este cu privire la evanghelia harului.

Galatenii se lăsaseră convinși de glasul învățătorilor falși, care adăugau legea la mesajul evangheliei și spuneau că trebuie să fii circumcis pentru a fi mântuit. Apostolul Pavel condamnă în totul această învățătură, folosind termeni duri pentru a-i atenționa pe cei credincioși (Galateni 1.6-9; 3.1-3). Adesea noi suntem șocați când imoralitatea își face loc printre cei credincioși, dar suntem indiferenți cu privire la învățăturile greșite. Este interesant să vedem cu câtă blândețe le-a vorbit Pavel corintenilor pentru a-i corecta, în contrast cu asprimea cuvintelor sale către galateni.

Evanghelia este doctrina de temelie pe care sunt zidite celelalte doctrine. Dacă evanghelia este afectată, nimic altceva nu poate fi corect. Învățătorii falși spuneau că Pavel este un apostol de mâna a doua, care nu era conectat cu „cei doisprezece”, și că, prin urmare, galatenii nu trebuiau să ia seama la învățăturile lui. Răspunsul apostolului a fost că, într-adevăr, el nu era conectat cu cei doisprezece apostoli și le demonstrează galatenilor unicitatea convertirii și a chemării sale. El le spune că abia după mulți ani de la convertirea sa i-a întâlnit pe apostoli în Ierusalim, iar ei i-au dat mână dreaptă de părtășie (Galateni 2.9). Prin acestea, Pavel urmărea să le demonstreze că evanghelia sa, deși nu era diferită de cea a celorlalți apostoli, fusese primită prin revelație directă de la Domnul Isus. Să avem grijă să nu schimbăm absolut nimic din această evanghelie și să ținem cu tărie adevărul că mântuirea este doar prin har și doar pe principiul credinței.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea…”
Filipeni 3.8,9

„Se pierde mult prin credinţă”

Așa a spus un bărbat într-o societate în care se batjocorea credința creștină. Acolo se mai afirmase că omul care vrea să se îndrepte numai după Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să renunțe la multe lucruri, care totuși ar fi așa de plăcute și de necesare omului.

Desigur, spuse un creștin din oraș, care era de față, aceasta pot să o confirm. Din proprie experiență știu: Se pierde mult prin credință!

Şi a început să enumere tot ce a pierdut prin credință.

Mai întâi o conștiință rea și o inimă neliniștită. Căci știu, spuse el, de când sunt un creștin, că Dumnezeu mi-a iertat totul. El mi-a dăruit pacea Sa.

În al doilea rând mi-am pierdut renumele meu rău. Prietenii strigau mai demult după mine pe stradă, și acum nu o mai fac, căci nu mă mai clatin pe picioare când ies în oraș.

În al treilea rând mi-am pierdut costumul meu rău și arătarea mea de râs; pentru că mai demult am băut, nu am avut banii necesari pentru a mă îmbrăca pe mine și pe ai mei. Şi aceasta pot acum.

Da, se pierde mult la întoarcerea la Dumnezeu. Dar știu că toată pierderea este numai câștig.

Evlavia are o promisiune dublă: ea este o binecuvântare pentru această viață și pentru cea viitoare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL DESPRE CĂSĂTORIE (1)

„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32)

     Ideea că o căsnicie poate fi perfectă ne induce în eroare și ne provoacă deziluzii… practic, ne pregătește s-o abandonăm, atunci când fantezia se ciocnește cu realitatea. Lucrul acesta se întâmplă frecvent! Numai când accepți adevărul că oamenii sunt slabi, nestatornici și dezamăgitori – și că tu faci parte dintre ei – vei putea afla fericirea de lungă durată în căsnicie. Așadar, în câteva ediții la rând, analizăm împreună câteva concepții greșite despre căsnicie. Astăzi vom vorbi despre microbul iubirii. Unii avem impresia că dacă ne aflăm în locul potrivit, la timpul potrivit, cu persoana potrivită, dragostea ne va „contamina” pur și simplu, și vom pluti pe barca fericirii toată viața. Problema e însă că – atunci când ajungem epuizați din cauza creșterii copiilor, a locului de muncă, a ratelor – microbul iubirii își ia zborul. În corvoada noastră zilnică printre vase murdare, scutece și treburi casnice, ceva trebuie să cedeze. Așa că iubirea cedează locul pe care îl ocupa în prim-plan, și realitatea preia controlul. Deoarece confundăm îndrăgostirea cu iubirea adevărată, noi avem impresia greșită că iubirea și-a făcut bagajul și a plecat, iar noi trebuie s-o urmăm. De fapt, dragostea nu se ofilește pentru că idila e înlocuită de realitate… Dacă doi oameni care se îndrăgostesc sunt dispuși să stea împreună în dragoste și să treacă prin provocările vieții, povestea de dragoste se poate reînsufleți, devenind mai puternică și mai rezistentă ca niciodată. Poate idila ne-a făcut să ajungem împreună, dar dragostea (care nu se gândește la sine) ne ține împreună. Nu așa spune Biblia? „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1 Corinteni 13:4-7).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 16:1-15

Să ne aducem aminte că majoritatea cugetărilor şi a maximelor conţinute de această carte a Proverbelor au între ele legături pe care este important să le cercetăm şi să le dezlegăm.

Planurile inimii sunt ale omului, afirmă versetul 1. Inima omului îşi propune calea, reia versetul 9. Iar aceste planuri, aceste căi, pot părea curate (v. 2) şi drepte (v. 25) oricui nu-şi cunoaşte inima şi nu-şi judecă motivaţiile. De exemplu, o milostenie, lucru bun în sine, poate fi făcută pentru a fi văzut de alţii (Matei 6:1). Dumnezeu însă, care cântăreşte duhurile şi inimile (cap. 21:2), distinge în intenţiile noastre o astfel de cale a întristării sau a morţii (v. 25; Psalmul 139:24). Ascultând de îndemnul din versetul 3, să-I încredinţăm Lui (să prăvălim asupra Lui) lucrările noastre, mici sau mari (Iov 5:8)! Să-L lăsăm pe El să acţioneze, să ne traseze căile, să ne dicteze cuvintele. Aceasta este dependenţa, atitudine care Îi place Domnului şi care ne asigură protecţia!

Versetele 10-15 ne învaţă ceea ce se impune împăraţilor. În această privinţă, să ne amintim de demnitatea la care harul Domnului nostru ne-a făcut să avem acces (Apocalipsa 5:10). Nobleţea obligă, se spune uneori (comp. cu Isaia 32:8). Dreptatea şi corectitudinea trebuie să fie trăsăturile care să-i caracterizeze pe comoştenitorii Împărăţiei.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: