Mana Zilnica

Mana Zilnica

25 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 64

    Credinciosul nu suferă numai din pricina uscăciunii unei lumi in care nu-şi poate potoli setea sufletului, ca în Psalmul 63, ci el resimte şi vrăjmăşia oamenilor. Aceştia îşi ascut limba împotriva lui ca o sabie (comp. cu Psalmii 55.21 ft 17.4). Credinţa a stârnit întotdeauna antipatia din partea necredincioşilor, iar acest lucru nu trebuie să ne mire, ci să ne determine să veghem ca purtarea noastră să nu le dea niciodată ocazia unor acuzaţii îndreptăţite. împotriva acestei săbii şi a acestor săgeţi să îmbrăcăm ,platoşa neprihănirii (adică o comportare ireproşabilă – Efeseni 6.14; citiţi şi 1 Petru 2.12) și să opunem tuturor acestor manifestări ale răutăţii „blăndețea înţelepciunii” (Iacov 3.13). Atunci Dumnezeu va lua în mîinile Sale cauza noastră (Romani 12.17-19).

    „Cine va vedea?” se întrebau vrăjmaşii celui drept (v. 5; vezi şi Psalmii 10.11 şi 59.7). Ei bine, Dumnezeu îi vede! Privirea Lui discerne în cele mai mari profunzimi ale inimii răutatea şi uneltirile acesteia (v. 6). Şi, ca răspuns la săgeata ţintită şi lansată pe neaşteptate (acest cuvânt „amar”) împotriva omului integru (v. 4), El pregăteşte propria Lui săgeată, care-l va scăpa pe răscumpăratul Său într-un mod la fel de neaşteptat, când va veni momentul potrivit (v. 7).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și a treia zi a avut loc o nuntă în Cana din Galileea și mama lui Isus era acolo.
Ioan 2.1

Cele trei zile de la începutul lucrării publice a lui Hristos s-au încheiat cu o sărbătoare de nuntă – o frumoasă imagine a bucuriei din Mileniu. În ciuda multor calități ale ei, Maria mai avea ceva de învățat; la fel, și noi avem încă multe de învățat. Ea trebuia să învețe să lase toate lucrurile în mâinile Fiului ei și să înțeleagă că El era nu doar un oaspete acolo, ci Gazda.

Știm că Maria avea obiceiul să păstreze și să cântărească lucruri în inima ei (Luca 2.19), de aceea ea trebuie să se fi gândit mult la evenimentele din acea zi. Totul părea să fie în ordine, până când vinul s-a terminat; apoi cuvintele pe care Fiul ei i le-a spus (versetul 4); vasele de piatră care au fost umplute cu apă, la porunca Lui; mai-marele mesei, care a rămas uimit atunci când a gustat din apa schimbată în vin și care i-a spus mirelui că păstrase vinul cel bun până atunci (versetul 10). Lecția pe care o învățăm din toate acestea este că, atunci când nu-L lăsăm pe Domnul să fie la controlul vieților, căminelor și adunărilor noastre, falimentul va interveni, în ciuda tuturor eforturilor noastre. Totuși, supunându-ne Lui, lăsându-L să preia controlul și făcând ceea ce spune El, binecuvântarea va începe să curgă și vom vedea ceva din gloria Lui (versetul 11).

Astfel, Îl putem contempla pe Hristos în cele șapte minuni înregistrate pe paginile Evangheliei lui Ioan și în cele șapte afirmații „Eu sunt” și, de asemenea, putem vedea cât de mare este El. Cuvintele lui Ioan de la sfârșitul acestei întâmplări sunt demne de remarcat: „După aceasta a coborât la Capernaum, El și mama Sa și frații Săi și ucenicii Săi; și acolo au rămas nu multe zile” (Ioan 2.12). Vedem harul minunat al Domnului, care a binevoit să fie cu cei ai Săi. La fel, El dorește și azi să fie – să rămână – cu noi. Lumea nu era pregătită atunci pentru așa ceva și nici astăzi nu este.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” Proverbe 3.5-6

Inundația

Negustorul se întoarse descurajat acasă și închise ușa prin care apa intrase deja în coridor, apoi urcă la ai săi. După ce soția lui l-a întrebat cum stau lucrurile în sat, aceasta i-a încurajat pe toți din casă să cânte o cântare în noaptea aceea fără speranță. În cântarea lor se spunea: „Deci ia-mi, Tu, Doamne, mâna / Și mă condu, / De-acum și-ntotdeauna / Precum vrei Tu”. Apoi într-o rugăciune a credinței au încredințat totul în mâinile atotputernice ale lui Dumnezeu. Când s-a luminat de ziuă, s-au putut vedea stricăciunile aduse de ultimele ore. Toți se îngroziră. Aproape toate casele de pe strada lor dispăruseră. Și apa continua să se ridice, iar casa lor se cutremura de loviturile puternice, încât locatarii se întrebau cu frică de moarte: Cât timp se va mai putea împotrivi casa noastră acestor lovituri? Dar când omul nu mai are niciun sprijin în lucrurile văzute, Dumnezeu intervine în harul și dragostea Sa și pe căile hotărâte de El. Un echipaj al armatei cu o barcă mare căuta prin sat să vadă dacă mai sunt supraviețuitori. Cu mare greutate, soldații au reușit să ajungă la casa negustorului și astfel să-i salveze. Putem înțelege bucuria acelor oameni, care au primit un răspuns la rugăciunea lor și au fost salvați.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ FACI FATĂ DURERII (1)

„Isus plângea” (Ioan 11:35)

     Dr Colin M. Parkes a spus: „Durerea este prețul pe care îl plătim pentru dragoste”. Cu cât iubești mai mult o persoană, cu atât mai îndurerat ești la moartea ei. Șocul, nesiguranța, confuzia, depresia, golul și mânia, toate acestea fac parte din proces.

Când Domnul Isus a ajuns la casa lui Lazăr, prietenul său murise deja de patru zile, iar sora sa, Marta era supărată. Ea dorea să știe de ce Isus nu a venit mai devreme sau de ce nu a împiedicat toate acestea. „De ce, Doamne?” E o întrebare pe care ne-o punem când suntem copleșiți de durere. Care a fost răspunsul Domnului Isus? Biblia ne spune că, văzând-o pe Maria și pe ceilalți îndoliați, „Isus a plâns”. Și fiindcă El a plâns, înseamnă că și tu poți plânge!

Lacrimile nu reprezintă o lipsă a credinței, ci sunt o dovadă a faptului că ești om. Cel ce ți-a dat abilitatea de a iubi înțelege părerea de rău și pierderea, de aceea ți-a dăruit lacrimi. Cum jelim noi?

Un consilier spune: „Ciudat. Imperfect. De obicei, cu un puternic sentiment al împotrivirii. Deseori cu mânie și cu încercarea de a negocia. Ne zvârcolim, lovind și strigând, până când ajungem la acea stare de pace, numită acceptare”. Acceptarea nu înseamnă, însă, capitularea în fața disperării, pentru că „despărțirea e vremelnică, iar reîntâlnirea este veșnică”.

Pavel spune: „toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire … atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă” (1 Corinteni 15:51-54).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: