Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 63

    Ce putea să caute David, în zorii zilei, în pustiul lui Iuda, un loc arid, dezolant, imagine a lumii? Nimic altceva decât pe Dumnezeu, pe Dumnezeul lui personal. Avem noi cu Domnul nostru astfel de întâlniri matinale, în care să aducem înaintea Lui slăbiciunea noastră, temerile noastre – căci cel credincios nu este nicidecum unul insensibil – dar în care să şi ascultăm învăţăturile Lui, să-I cerem ajutor şi călăuzire? Numai El poate împlini cerinţa sufletului, prin propria Lui prezenţă: Sufletul meu însetează după Tine” (v. 1), iar la această nevoie. Dumnezeu răspunde întotdeauna (Ieremia 31.25). Versetul 5 confirmă aceasta: „Sufletul meu se va sătura…” Oare a transformat Dumnezeu pustiul într-un loc roditor? Cam în direcţia aceasta îndreptăm noi deseori rugăciunile noastre. Cerem împrejurări mai favorabile, cu convingerea – greşită – că starea noastră spirituală ar depinde de împrejurări. Nu! Aici pustiul rămâne pustiu, însă ceea ce s-a schimbat este numai modul în care este străbătut. Pentru că sufletul îşi regăseşte rădăcinile în interiorul templului, de aceea este mereu capabil să cânte de bucurie (v. 3,5,7). Dumnezeu doreşte întotdeauna să mi Se arate ca fiindu-mi de ajuns, iar dacă pustiul este necesar pentru această demonstraţie, şi cântările mele spun acelaşi lucru, pentru că ele mărturisesc faptul că însuşi Domnul este fericirea mea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Păzește-mă, Dumnezeule, pentru că în Tine mă încred.
Psalmul 16.1

Întotdeauna, în orice împrejurare, cu Dumnezeu „avem de-a face” (Evrei 4.13). Cei care privesc întotdeauna la cauzele secundare ajung într-o stare de necredință practică. Dacă ne bazăm pe împrejurări, vom pierde simțământul faptului că avem de-a face cu Dumnezeu.

Când ajungem să-L cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu, Îl cunoaștem ca fiind dragoste. Apoi, știind că totul ne vine de la El, deși ne aflăm în pustie, interpretăm toate lucrurile prin dragostea Sa. Putem fi chemați să trecem prin dureri, suferințe și încercări, ca parte a disciplinării noastre, însă toate vin de la Dumnezeu, dintr-un izvor în care avem încredere. Privim, dincolo de împrejurări, la El; și nimic nu ne poate despărți de dragostea Sa (Romani 8.38,39).

Nu este oare adevărat că adesea ne oprim la împrejurările în care ne aflăm și luăm în considerare doar simțămintele și judecata noastră cu privire la ele? Nu cu împrejurările trebuie să ne preocupăm, ci cu ceea ce Dumnezeu intenționează prin ele. Poate exista vreun rău ascuns (unul dintre miile de lucruri care, dacă ne complăcem în ele, ne pot împiedica să ne bucurăm de Dumnezeu), care lucrează în inima mea și de care nu sunt conștient. Ei bine, Dumnezeu trimite anumite împrejurări prin care îmi descoperă acel rău ascuns, ca eu să-l judec. Nu este aceasta o binecuvântare? Împrejurările nu creează răul respectiv, ci doar îl pun în lumină; ele nu fac decât să acționeze asupra lucrurilor pe care le găsesc în inima mea și le pun în lumină. După ce răul este descoperit, împrejurările sunt date uitării și va fi văzut doar Dumnezeu.

Dacă trecem prin împrejurări care ne încearcă inima și o umplu de nedumerire, să nu uităm că avem de-a face cu Dumnezeu și că El are un scop cu privire la noi. Din momentul în care inima recunoaște prezența lui Dumnezeu, ea se supune, iar sufletul tratează împrejurările în părtășie deplină cu El.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Mai bine să cauți un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în cei mari.
Psalmul 118.9

Inundația

În satul părăsit se așternu o liniște apăsătoare. Dar nu plecaseră toți. Câteva familii, care locuiau în partea de sus a satului, gândeau că pot risca să rămână pe loc. Printre aceștia era și negustorul satului, domnul Jordan. Casa lui mare și puternică a mai înfruntat multe inundații și i se părea mai sigur, în caz de nevoie, să se adăpostească cu ai săi la ultimul etaj decât să plece la drum pe o astfel de vreme, mai ales cu soția și plăpândul sugar, și să caute adăpost în aglomeratul oraș Mannheim. Astfel, se apucară de lucru pentru a fi pregătiți în caz de nevoie. Lenjeria, lemnele, alimentele și felinarele au fost duse la ultimul etaj al clădirii. După ce totul a fost pregătit, domnul Jordan plecă să se intereseze de cele două familii care au rămas în sat.

Între timp se întunecase și nimeni nu mai era prin case ca să aprindă luminile. O ploaie rece cădea mereu, iar apa de pe stradă ajunse până la glezne. Domnul Jordan încerca să înainteze, dar aproape de cele două case, la care dorea să ajungă, venea un pârâu care i-a tăiat calea. Domnul Jordan privi cu atenție la ferestre, dar jos era întuneric peste tot, doar la ferestrele de la pod se zărea o lumină. Oamenii nu mai aveau încredere că digul va rezista.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LIBER SĂ TE ÎNCHINI LUI DUMNEZEU

„Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul” (Apocalipsa 5:12)

     Când vorbim despre mântuire, există o singură cale. Domnul Isus a spus: „Eu sunt Calea” (Ioan 14:6). Când vorbim, însă, despre închinare, există mai multe modalități. Fiecare generație descoperă același lucru: muzica ce-i înflăcărează pe nepoți, pe bunici îi stinge. Așa că, ar fi bine să nu ne mai certăm din cauza preferințelor personale, cu privire la stilul de închinare.

„Cântau o cântare nouă … oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam” (Apocalipsa 5:9). Cu toții ne închinăm aceluiași Domn și singurul lucru pe care El îl cere este o inimă sinceră. Lucrul acesta este valabil fie că este muzică country, lirică, calypso sau muzică clasică intonată la orgă.

Dumnezeu nu ne cere să ne exprimăm dragostea față de El în mod identic, însă ne cere să nu-i judecăm pe alții pentru felul în care se închină. Când Biblia spune: „Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul”, crezi că toți o făceau pe același stil de muzică? Marea trezire spirituală care a avut loc sub frații Wesley și care a dat naștere Bisericii Metodiste a fost caracterizată de cântări care îți răscoleau sufletul, precum: „O, de-aș avea eu limbi o mie”. Cu toate acestea, numeroși creștini sinceri din acele zile au condamnat melodia pentru că se asemăna muzicii din baruri. Unul din pericolele înaintării în vârstă constă în dorința de a păstra lucrurile neschimbate, insistând ca ceilalți să fie de acord cu noi și judecându-i ca  fiind nespirituali atunci când nu sunt de acord.

Pavel a  scris: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei” (1 Corinteni 9:22). Să remarcăm cuvântul „oricum”. Câtă vreme cântarea cuiva îi este adresată „Mielului”, Dumnezeu o primește – și noi, la rândul nostru trebuie s-o primim!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: