Mana Zilnica

Etichetă: dumnezeu

  • 11 August 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să aducă … și cei doi rărunchi și grăsimea care este pe ei.

    Levitic 3.3,4

    Însă nu numai grăsimea, ci și cei doi rinichi și grăsimea care era pe ei Îi aparțineau lui Dumnezeu ca jertfă. Nu numai că El a fost ascultător în toate și a căutat voia lui Dumnezeu, ci și ceea ce a trebuit să facă a împlinit cu o înțelepciune atât de mare, încât Dumnezeu a privit în jos spre ele cu o mare admirație. Așa a fost totul în viața Domnului Isus și, mai presus de toate, în moartea Sa pe cruce. Dumnezeu a văzut cum a săvârșit El lucrarea pe cruce. El a auzit cuvintele pe care Domnul le-a rostit. Erau numai cuvinte ale înțelepciunii! Nu este minunat că, în acele dureri adânci, Domnul îi spune tâlharului de pe cruce: „Astăzi vei fi cu Mine în Paradis“? Nu este minunat când Domnul spune: „Mi-e sete“ – ca să se împlinească Scriptura – că, în acele momente, când era lovit de Dumnezeu, El Se gândește să împlinească Scriptura și de aceea strigă: „Mi-e sete“?

    Putem înțelege oare că Dumnezeu a privit în jos, spre El, cu plăcere și a admirat acea înțelepciune care, chiar și în acele momente, a putut rosti un cuvânt „la timp“? Putem astfel citi toate cuvintele Domnului Isus și medita la toate gândurile Sale, pe care le găsim în Psalmi. Despre acestea vorbesc rinichii. Aceasta este înțelepciunea care rezultă de aici și care este așa de minunată pentru Dumnezeu.

    Dumnezeu ne îndreaptă gândurile asupra acestor lucruri, ca noi să luăm seama la ele, să le contemplăm, pentru ca astfel inimile noastre să fie îmbelșugate de această slavă minunată, care este prea mare pentru ca inimile noastre mici s-o poată cerceta în profunzime, prea adâncă pentru ca înțelegerea noastră mărginită s-o poată cuprinde. Aici este mult mai mult decât un miros plăcut, oricât de bun și de minunat ar fi el: este o masă, deci ceva cu care Dumnezeu Se hrănește, unde El găsește tot ceea ce satisface întreaga Sa dorință, dorința inimii Dumnezeului celui veșnic.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Părtășia noastră este chiar cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.

    1 Ioan 1.3

    Dragoste deplină

    Ne impresionează profund câtă dragoste caracterizează relațiile dintre Dumnezeu Tatăl, Fiul Său și copiii lui Dumnezeu! Biblia descrie aceste relații de dragoste, punând în evidență reciprocitatea lor.

        Tatăl Îl iubește pe Fiul: „Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui“ (Ioan 3.35).

        Fiul Îl iubește pe Tatăl: „Dar fac așa cum Mi-a poruncit Tatăl, ca să cunoască lumea că Eu Îl iubesc pe Tatăl“ (Ioan 14.31).

        Tatăl Își iubește copiii: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!“ (1 Ioan 3.1).

        Copiii Îl iubesc pe Tatăl: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19).

        Fiul îi iubește pe ai Săi: „Umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi“ (Efeseni 5.2).

        Cei răscumpărați Îl iubesc pe Fiul: „Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu“ (Ioan 16.27).

    Admirând și bucurându-se de aceste relații de dragoste, fiecare copil sincer al lui Dumnezeu va fi motivat să se închine Tatălui și Fiului: „Căci și Tatăl caută astfel de adoratori. Dumnezeu este Duh; și cine Îl adoră pe El trebuie să-L adore în duh și în adevăr“ (Ioan 4.23,24).

    Citirea Bibliei: 1 Împărați 6.1-18 · Ioan 5.31-47

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 9:1-14

    Se scursese un an de la ieşirea din Egipt. Şi Domnul îi comunică lui Moise instrucţiunile Sale pentru sărbătorirea acestei mari aniversări. Creştinătatea sărbătoreşte an după an naşterea şi moartea Mântuitorului. Dar după aceea cei mai mulţi nici nu-şi mai amintesc de ele până la anul următor. Spre deosebire de aceştia, credincioşii Domnului au privilegiul de a-şi aminti împreună de suferinţele şi moartea Lui în ziua dintâi a fiecărei săptămâni,  luând parte la Cina pe care El a instituit-o.

    În Israel, harul se îngrijea şi de cei care din punct de vedere al legii ceremoniale erau necuraţi sau se aflau în călătorie. Domnul cunoaşte în ce împrejurări se află ai Săi şi răspunde cu îndurare, dar nu schimbă nimic din propria Sa măsură. Chiar în luna a doua, sărbătoarea trebuia celebrată după toate rânduielile Paştelui (v. 12). Aşa cum mărturisirea greşelilor era necesară aici (v. 7), tot aşa Cuvântul îi invită pe credincioşi să se judece pe sine şi să se cerceteze înainte de a lua parte la Cina Domnului (1 Corinteni 11.28). Astăzi, participarea nu mai este deloc aşa cum era în zilele Paştelui, o obligaţie a cărei nerespectare atrăgea pedeapsa (v. 13). Oare, pentru aceasta, dorinţa Domnului are mai puţină putere asupra inimilor răscumpăraţilor Săi? Sub pretext că nu este o obligaţie, este absentarea mai puţin gravă când Domnul a spus dând paharul alor Săi: „Beţi toţi din el“? (Matei 26.27).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU POȚI AVEA O MĂRTURIE FĂRĂ ÎNCERCĂRI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cuptorul lămurește aurul…” (Proverbele 17:3)

    Dacă în momentul de față treci printr-o grea încercare, ești într-o companie bună! Iov, cel mai neprihănit om de pe pământ, a fost încercat dincolo de ceea ce majoritatea dintre noi vom îndura vreodată. Când a fost readus la condiția inițială, el I-a spus lui Dumnezeu: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:5).

    În văpaia cuptorului, Îl experimentezi pe Dumnezeu îndeaproape și personal. Autoarea Sheila Schuller Coleman a scris: „Unele încercări au scopul de-a evalua ceea ce am învățat; altele sunt menite să ne învețe. Învățăm cele mai profunde lecții atunci când suntem puși la încercare. Ca de exemplu: cât de capabili suntem… unde trebuie să creștem… și că mai avem încă multe de învățat! Atunci când credința ta este pusă la încercare, ultimul lucru la care te gândești este că înveți o lecție – vrei doar să supraviețuiești. Dar lecția pe care o învățăm de la Iov este aceasta: atunci când ne păstrăm credința, din cele mai grele momente de încercare vom ieși „curați ca aurul” (Iov 23:10).

    Gândește-te la următorul lucru: ai auzit vreo mărturie care să nu fi fost despre trecerea cu bine prin încercări? Nu! Toate mărturiile sunt cu și despre încercări.

    Apostolul Iacov scria: „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări.” (Iacov 1:2) Când suferim, când oamenii spun lucruri urâte despre noi, când ne pierdem casele, când ne confruntăm cu fisuri în familie, când ne sună doctorul cu un diagnostic cumplit – ultimul lucru la care ne gândim sau pe care-l simțim este bucuria. Dacă există cineva care să poată vorbi cu autoritate despre a-I aduce laude lui Dumnezeu în încercări, acela este apostolul Pavel. El a fost bătut, aruncat în închisoare și alungat din oraș. Deci, ce spui? Cum este viața sau suferința ta, în comparație cu ale lui?”

    Deci, odată încercarea depășită, tu vei avea o mărturie despre puterea și credincioșia lui Dumnezeu, și te vei întări în convingerea și încrederea că „Domnul este Dumnezeul meu!”

  • 31 Iulie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    [Manase] a făcut rău peste măsură în ochii Domnului, provocându-L la mânie.

    2 Cronici 33.6

    Lecții din viața lui Manase (1) – Scopul disciplinării

    Citim că Manase L-a provocat pe Domnul la mânie. Și noi suntem pândiți de acest pericol! „Îl provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?“ (1 Corinteni 10.22). Fiind copii ai lui Dumnezeu, dacă ne purtăm ca cei care sunt fără speranță și fără Dumnezeu, atunci Tatăl nostru ne va disciplina, iar disciplinarea Lui are un scop foarte distinct: să fim făcuți părtași sfințeniei Lui (Evrei 12.10). Iar dacă ne lăsăm exersați de disciplinare, ea va produce roade.

    Vedem un exemplu pozitiv cu privire la aceasta în viața lui Manase, care s-a lăsat exersat de disciplinarea lui Dumnezeu. Mai întâi, Domnul le-a vorbit lui Manase și poporului, însă fără niciun rezultat (2 Cronici 33.10). Apoi le-a vorbit a doua oară, mai sever, folosindu-l pe împăratul Asiriei, care l-a luat prizonier pe Manase și l-a dus legat cu lanțuri de bronz la Babilon. Acolo, în necazul său, „s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi“ (2 Cronici 33.12). Să remarcăm cu atenție că Dumnezeu „a fost înduplecat de el și a auzit cererea lui“ (versetul 13). Avem două extreme aici: în primul rând, că păcatul lui Manase a fost unul deosebit de grav. El L-a provocat pe Domnul, iar judecata care a venit mai târziu asupra împărăției a fost în parte atribuită purtării rele a lui Manase (2 Împărați 24.3). În al doilea rând, când Dumnezeu spune că El este „binevoitor și milos, încet la mânie și bogat în îndurare și adevăr“ (Exod 34.6), acest lucru este unul deosebit de adevărat.

    Dacă noi, fiind sub disciplinarea lui Dumnezeu, ca și Manase, ne recunoaștem greșelile și ne mărturisim păcatele, „El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9). Este vreun păcat prea mare, ca El să nu-l poată ierta? Nu, iar dovada pentru acest lucru o avem în persoana lui Manase. Rodul disciplinării lui Dumnezeu este restabilirea și comuniunea cu El Însuși. Ce binecuvântare pentru noi!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

    Ioan 3.14,15

    Născut din nou (15)

    În conversația cu Nicodim, Domnul Isus a ajuns să vorbească despre moartea Sa pe cruce și a introdus acest gând cu un „trebuie“ categoric: „Tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului“. — De ce acest „trebuie“? Nu a făcut El de bunăvoie lucrarea de răscumpărare pe cruce? — Cu siguranță! Dar Hristos vorbește aici despre necesitatea absolută a morții Sale, în două privințe: natura sfântă și neprihănită a lui Dumnezeu, pe de o parte, și condiția noastră pierdută, pe de altă parte, cereau ispășire!

    Dumnezeu, în dreptatea Sa, trebuia să judece răul. Ca oamenii păcătoși să fie salvați și să vină la Dumnezeu, trebuia să se facă ispășire. Iar această lucrare nu putea fi înfăptuită de Mesia cel viu, ci doar de Mesia care a murit. Prin urmare, „Fiul Omului“ trebuia să fie „înălțat“ pe cruce. Numai privind la Isus Hristos pe cruce, omul pierdut găsește puterea mântuitoare de a scăpa de mușcătura de șarpe a păcatului.

    Dar Dumnezeu este și dragoste. În această dragoste, El este suveran peste tot, chiar și peste răul pe care trebuie să-l judece. În această libertate suverană, Dumnezeu a iubit lumea, pe toți oamenii. Dragostea lui Dumnezeu dăruiește – ni L-a dăruit pe singurul Său Fiu! Ca Dumnezeu să-Și arate dragostea Sa, Fiul Omului a trebuit să fie „înălțat“ pe cruce. Dumnezeu nu a vrut doar să Se descopere ca Judecător, ci a vrut ca noi să-L cunoaștem ca Tată. Copiii lui Dumnezeu înțeleg acest „trebuie“ și se pleacă în adorare și recunoștință pentru câtă dragoste divină este cuprinsă în el.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 24.1-13 · Ioan 2.13-25

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 3:17-38

    După cum nici o persoană nu avea dreptul să aleagă locul de amplasare al cortului său, tot astfel nici un levit nu putea decide liber ce serviciu voia să împlinească. Nu este necesar ca ceea ce avem de făcut să fie ceea ce ne interesează, sau ceea ce ni se pare pe măsura capacităţilor noastre, sau ceea ce ne iese imediat în cale. Să facem ceea ce doreşte Domnul! „Sunt deosebiri ale slujbelor, însă este acelaşi Domn“ afirmă 1 Corinteni 12.5. El este adevărata „Căpetenie a mai-marilor“ care îi supraveghează pe cei care au slujbe (v. 32) şi singur El este în măsură să decidă funcţia fiecăruia în programul colectiv. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla la o cale ferată dacă un acar s-ar hotărî într-o zi să-şi schimbe postul sau dacă un paznic de barieră şi-ar părăsi pasajul de nivel. Ce încurcături, ce catastrofe ar rezulta! Orice-ar fi fost, indiferent de activitatea leviţilor, fiecare din cele trei familii îşi aşeza tabăra în apropierea Cortului întâlnirii (v. 23, 29, 35). Ne amintim de acei lucrători specialişti din vremea lui David care „locuiau acolo, la împărat, pentru lucrul lui“ (1 Cronici 4.23). «Acela care este cel mai aproape de Hris­tos va fi cel care Îi va sluji cel mai bine şi, fără această apropiere, nimeni nu-I poate sluji» (J. N. D).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCEPE SĂ TRĂIEȘTI CU UN SCOP! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” (Proverbele 11:25)

    Una dintre cele mai bune modalități de a-ți păstra echilibrul vieții și de a rămâne pe drumul cel bun, din punct de vedere spiritual, este să transmiți altora ceea ce știi. Biblia spune: „Cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” Pe măsură ce-ți transmiți mai departe cunoștințele, vei primi mai multe cunoștințe de la Dumnezeu. Apostolul Pavel îi face o provocare lui Timotei și-i spune: „ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:2) Dacă știi oameni care nu și-au descoperit încă scopul dat de Dumnezeu pentru viața lor, este datoria ta să le împărtășești ceea ce ți s-a împărtășit și ție! De exemplu, nu te limita să citești ori să asculți acest devoțional și să-l păstrezi doar pentru tine, ci împărtășește-i mesajul cu prietenii tăi, cu vecinii și colegii tăi. Cu cât știi mai multe, cu atât mai mult se așteaptă Dumnezeu ca tu să folosești aceste cunoștințe pentru a-i ajuta și pe alții. Așa ar trebui să funcționeze lucrurile în Împărăția Sa! Apostolul Iacov scrie: „Cine ştie să facă bine şi nu face săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17). Cu alte cuvinte, o cunoaștere sporită aduce o responsabilitate sporită. Transmiterea scopului vieții către alții este mai mult decât o obligație, este unul dintre cele mai mari privilegii ale noastre! Imaginează-ți cât de diferită ar fi lumea dacă toți și-ar cunoaște chemarea. De aceea, apostolul Pavel a scris: „Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus.” (1 Timotei 4:6) Dumnezeu nu numai că vrea ca noi să trăim conform scopurilor Sale, ci vrea să-i ajutăm și pe alții să facă același lucru. Asta înseamnă o viață trăită cu obiective și scopuri! Indiferent de vârsta ta, tot ce urmează poate fi cel mai bun timp din viața ta, dacă vei face acest lucru: să începi să trăiești cu un scop!

  • 30 Iulie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om; și el a adormit. Și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: „Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbat“. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și vor fi un singur trup.

    Geneza 2.21-24

    Vedem că Dumnezeu, în harul Său minunat, spune: „Nu este bine ca omul să fie singur“. El pregătise totul pentru om, însă omul nu era complet fără un ajutor potrivit. Prin urmare, Scriptura ne spune: „Domnul Dumnezeu întocmise din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerurilor și le-a adus la om, ca să vadă cum le va numi. Și oricum numea omul fiecare vietate, așa îi era numele. Și omul a dat nume tuturor vitelor și păsărilor cerurilor și tuturor viețuitoarelor câmpului; dar pentru om nu s-a găsit niciun ajutor potrivit“. Nimic nu i se potrivea lui Adam dintre toate animalele minunate create.

    Astfel, Dumnezeu a creat pentru Adam, din coasta acestuia, pe aceea care avea să-i fie un ajutor potrivit și care să corespundă inimii lui. Ce adevăr vital! Uneori auzim spunându-se: «Persoana cu care s-a căsătorit cutare este creștină», ca și cum acesta ar fi singurul lucru care contează. Este important ca soțul sau soția să fie un copil al lui Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar asupra acestui lucru – „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși“ (2 Corinteni 6.14). Acest lucru nu este însă suficient. Căminul creștin, așa cum Dumnezeu dorește să fie el, nu va fi rezultatul doar al unirii a două persoane care-I aparțin lui Hristos. Bărbatul are nevoie de o soție care să fie gata să umble pe aceeași cale a credinței cu el, care să dorească să-I placă lui Dumnezeu și care să aibă aceleași exerciții de inimă și de conștiință.

    J. Brereton

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar voi, întăriți-vă și nu lăsați să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.

    2 Cronici 15.7

    Ce ai în mână?

    „Moise, ce ai în mână?“ — „Doar un toiag, Doamne, cu care îmi păstoresc turma.“ — „Ia-l și folosește-l pentru Mine!“ Moise a făcut ce i-a spus Dumnezeu și s-au întâmplat lucruri minunate în Egipt.

    „David, ce ai în mână?“ — „Doar o praștie și cinci pietre netede, Doamne, în traista mea de păstor. Dar lupt în Numele Domnului!“ O singură piatră a fost de ajuns ca să-l învingă pe Goliat!

    „Băiete, ce ai în mână?“ — „Cinci pâini și doi pești, Doamne; și ce sunt acestea pentru atâția?“ – În mâna Domnului, acest puțin s-a înmulțit, astfel încât mii de oameni au fost săturați. Au rămas și douăsprezece coșuri pline. În felul acesta binecuvântează Domnul!

    „Maria, ce ai în mână?“ — „Doar o sticluță cu nard de mare preț, Doamne. Îl voi dărui lui Isus.“ – Ea a spart vasul și L-a uns cu parfum pe Domnul Isus. Gestul ei de dragoste atinge și astăzi inimile credincioșilor.

    „Sărmană văduvă, ce ai în mână?“ — „Doar doi bănuți, Doamne. Este foarte puțin, dar vreau să Ți-i dau Ție.“ – Dorința ei de a se sacrifica a determinat multe inimi să își consacre Domnului bunurile.

    „Tabita, ce ai în mână?“ — „Doar un ac, Doamne.“ — „Ia-l și folosește-l în slujba Mea.“ – Așa a făcut, și săracii din Iope au fost îmbrăcați prin slujba ei de dragoste.

    Încurajați de exemplele din Biblie, să ne folosim și noi de lucrurile pe care le avem în mână, pentru El. „Nu lăsați să vă slăbească mâinile“.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 23.13-39 · Ioan 2.1-12

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Numeri 3:1-16

    Domnul a pus deoparte pe fiii lui Levi pentru a-i face slujitori ai Templului. În urma testului la care au fost supuşi cu viţelul de aur, au fost găsiţi credincioşi (Exod 32.26-29; Maleahi 2.4-6) şi de aceea au fost aleşi să slujească lui Aaron şi întregii adunări (v. 7), imagine a privilegiului fiecărui creştin, de a sluji Domnului şi de a sluji Adunării, niciodată despărţite una de alta! De remarcat cum cuvântul tradus prin «slujbă» în v.7 şi 8 este folosit în altă parte şi cu sensul de «gardă», supraveghere. Atenţia şi vigilenţa fac parte din serviciul pentru Domnul. Acest cuvânt caracterizează mai ales activitatea santinelei din Isaia 21.8: ea este pusă „de veghe în toate nopţile“. Domnul să ne ajute să fim dintre aceia care ştiu cum să vegheze pentru şi asupra poporului lui Dumnezeu! Să notăm că în cap.4.3 (vezi şi nota a), un alt cuvânt tradus prin «serviciu» semnifică şi muncă, suferinţe, luptă.

    În v. 13, Domnul aminteşte când şi cum i-a sfinţit pe le-viţi. Noaptea Paştelui (căreia pen­tru noi îi corespunde crucea) a marcat punerea lor deoparte (2 Corinteni 5.15). Dar mai departe aceşti slujitori „sunt dăruiţi“  în totul lui Aaron şi fiilor săi (v.9). Oare nu aşa îi desemnea­ză Marele nostru Preot pe ucenicii iubiţi în rugăciunea către Tatăl Său? Ei sunt numiţi „cei pe care Mi i-ai dat Tu“ (Ioan 17.9,12,24…).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ÎȚI POATE ȘTERGE TRECUTUL (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Isus a zis: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30)

    Una dintre ultimele rostiri ale lui Hristos pe cruce a fost: „S-a isprăvit!” În originalul grecesc, este un singur cuvânt: Tetelestai, care înseamnă „plătit în întregime.” Era cuvântul pe care negustorii îl scriau pe o factură atunci când aceasta era achitată. Era, de asemenea, cuvântul ștampilat pe un document care anunța că o sentință a fost schimbată. Domnul Isus a plătit în întregime prețul pentru fiecare păcat pe care l-ați comis vreodată! De aceea, Biblia spune: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1) Așadar, dacă Dumnezeu îți uită păcatul în clipa în care îl mărturisești, nu crezi că ar trebui să-l uiți și tu? Cât timp te mai gândești la o factură pe care ai plătit-o? Ai uitat-o în momentul în care ai plătit-o! La fel, de vreme ce Hristos ți-a plătit factura în întregime, nu mai trebuie să ți-o amintești. Apostolul Pavel, care s-a descris pe sine ca fiind „cel dintâi dintre păcătoși” (vezi 1 Timotei 1:15), a scris: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14). Putem scurtcircuita puterea lui Dumnezeu în viața noastră, dacă nu avem încredere că El ne-a iertat cu adevărat, sau dacă decidem să nu ne iertăm pe noi înșine. De ce facem acest lucru? Uneori din cauza modului în care am fost crescuți. Părinții noștri ne-au spus: „Te iert”, dar au adus constant în discuție greșeala ta, după aceea… Iată însă vestea bună: Tatăl tău ceresc este diferit de părinții tăi pământești. Când îți iartă păcatul, El îți șterge zapisul, îți anulează trecutul, nu-Și mai amintește de el, nu mai vorbește despre el și nu-l va mai aduce niciodată în discuție. Așa că, astăzi, acceptă iertarea Lui. Și dacă este nevoie, iartă-te pe tine însuți – și mergi mai departe!

  • 18 Iulie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat. Pentru că și paștele nostru, Hristos, a fost jertfit; de aceea să ținem sărbătoarea nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate și de viclenie, ci cu azimele curăției și ale adevărului.

    1 Corinteni 5.6-8

    Este foarte important ca, atunci când o adunare locală exercită disciplina, să facă acest lucru corect, ca în prezența lui Dumnezeu, prin autoritatea Domnului și sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă s-a lucrat așa, atunci trebuie să acceptăm două lucruri: primul, că a existat supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu, care a condus la decizia luată; iar al doilea, că în totalitate conștiințele persoanelor care formează adunarea au fost în legătură nemijlocită cu Scriptura și au fost conduse de ea în luarea acestei decizii. O astfel de lucrare a adunării va fi într-un singur gând și va fi făcută în părtășie.

    Mai mulți indivizi evlavioși pot fi într-adevăr uniți împreună, din punct de vedere al mărturisirii lor, pe terenul adunării, dar vitalitatea strângerii laolaltă nu mai există, pentru că cel care ține lucrurile împreună este omul, și nu Dumnezeu.

    Adevărul cu privire la „a acționa în părtășie“ este pierdut pentru sufletele care urmează un lider, ori o majoritate ori, dacă vreți, o minoritate. Dacă așa stau lucrurile, nu este călăuzirea Duhului în ascultare de Cuvânt, ci este hotărârea lui X sau a lui Y, sau a unei părți influente a adunării. Aceasta este o lucrare nespus de tristă și complet nevrednică de harul lui Dumnezeu care ne-a deschis ochii să înțelegem care este privilegiul și datoria noastră de a păstra unitatea Duhului în legătura păcii. Porunca unui om nu este unitatea Duhului, ci mai degrabă degradare, așa cum constatăm în starea de lucruri din jurul nostru, unde oamenii au lăsat în mâna liderilor lor chestiunile de disciplină. Și nu avem decât să privim la starea divizată a creștinătății și vom avea o vedere justă a rezultatelor urmării unui lider sau a unei majorități; la același rezultat vom ajunge și noi dacă vom urma același model.

    H. F. Witherby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor și admirabil.

    Psalmul 139.14

    Țesut cu oase și tendoane

    În general nu acordăm prea mare atenție proceselor care au loc în corpul nostru, câtă vreme toate organele sunt sănătoase și își îndeplinesc funcțiile stabilite de Dumnezeu. Una dintre minunile unui organism viu este faptul că nenumăratele procese vitale se completează reciproc, menținând astfel echilibrul acestuia.

    Doar când ne îmbolnăvim sau ne rănim devenim deodată conștienți că suntem făcuți „într-un mod uimitor și admirabil“. Cei care au suferit, de pildă, de insomnie severă pot spune câtă binecuvântare este în a avea un somn sănătos, iar un bolnav de inimă poate vorbi despre ce muncă enormă îi revine acestui mic organ. Oare nu ar trebui ca această constatare să ne îndrepte gândurile spre Dumnezeu, care a făcut totul și care de asemenea ține în funcțiune totul?

    Având în vedere aceste funcții multiple și complementare ale vieții și finalitatea lor, înțelegem foarte bine sentimentele lui Iov, care I-a spus Creatorului său: „M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și cu tendoane; mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, mi-ai păstrat duhul prin îngrijirile și paza Ta“ (Iov 10.11,12).

    Omul este „făcut într-un mod uimitor și admirabil“ și în funcțiile sale spirituale și mentale. Avem inteligență, voință și intuiție și suntem capabili să luăm decizii morale. Le-am primit pe toate acestea de la Dumnezeu și suntem responsabili față de El pentru modul în care le folosim. Suntem creați „după chipul lui Dumnezeu“ – cât de răspunzători suntem pentru aceasta în fața Lui (Geneza 1.26)!

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.15-29 · Tit 1.1-9

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Levitic 25:1-19

    Dumnezeu, care a dat omului Sabatul, Se îngrijeşte şi de creaţia Sa. La fiecare şapte ani, lucrul pământului trebuia întrerupt, pentru ca pământul să se poată odihni. Şi la fiecare şapte ori şapte ani, o dată la cincizeci de ani, în Israel trebuia să se audă trâmbiţa care vestea Anul Jubiliar, restaurarea tuturor lucrurilor. În consecinţă, nici o tranzacţie, nici o cumpărare a vreunei proprietăţi nu putea avea loc fără să se aibă în vedere data jubileului care urma şi de care trebuia să se ţină cont fără încetare.

    Dragi copii ai lui Dumnezeu, această trâmbiţă căreia toţi israeliţii – şi în special cei oprimaţi – îi aşteptau sunetul, nu ne face ea să ne gândim la cea din urmă trâmbiţă, cu al cărei sunet Domnul va coborî din cer pentru a-i aduna sus pe toţi cei care Îi aparţin? (1 Corinteni 15.52). Da, Domnul vine, să nu uităm aceasta! Să trăim în această perspectivă! Să dăm lucrurilor de pe pământ numai o valoare relativă. Ele au un caracter trecător: ne vom bucura de ele numai pentru un timp. Să ne fixăm privirile dincolo de acestea, asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt eterne (2 Corinteni 4.18).

    Fie ca deciziile noastre, proiectele noastre, subiectele noastre de mulţumire ca şi cele de încercare să poată purta mereu în faţa ochilor noştri marca «provizoriu», pe care le-o conferă preafericita noastră speranţă!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    N-AI DE CE SĂ TE TEMI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine…” (Isaia 41:10)

    Prima doamnă care a câștigat un premiu Nobel a fost fiziciana franceză Marie Curie. Ea a spus: „Nimic în viață nu este de temut, este doar de înțeles.” Așa că, iată câțiva pași pe care să-i urmezi dacă ești o fire temătoare:

    1) Analizează în profunzime lucrul de care te temi, pentru a elimina misterul și dezinformarea din el, pentru că s-ar putea să fie doar o fobie.

    2) În loc să te concentrezi pe frica ta, concentrează-te pe promisiunea lui Dumnezeu: „Nu te teme  [nu ai de ce să te temi], căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) Să reținem cuvintele „te întăresc”… Pe măsură ce credința ta în Dumnezeu devine mai puternică, amenințarea temerilor tale se va micșora.

    3) Relaxează-te. Imaginează-ți că ești liniștit și liber de robia fricii și vei vedea efectul pozitiv asupra vieții tale.

    4) Înfruntă fiecare dintre circumstanțele care îți declanșează frica, făcând pași mici. Fiecare obstacol pe care îl învingi te întărește. Așadar, ia-ți angajamentul de a-ți învinge temerile care ți-au distrus liniștea sufletească. Domnul Isus a spus: „Vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) Să reținem cuvintele „să nu”… Nu lăsa frica să te stăpânească, pentru că „cine se teme că va suferi, suferă deja pentru că se teme”, spunea cineva.

    Fii proactiv și înarmează-te cu promisiunile lui Dumnezeu. Aleargă spre temerile tale așa cum a alergat David spre Goliat, știind că în Numele Domnului Isus le vei învinge! Așadar, nu ai de ce să te temi, pentru că Domnul este cu tine!

  • 15 Iulie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui … Și a avut șapte fii și trei fiice.

    Iov 42.12,13

    Dumnezeu îl binecuvântase pe Iov cu o familie mare – avea zece copii cu totul: șapte fii și trei fiice. Se pare că Iov era întrucâtva îngrijorat cu privire la starea spirituală a copiilor săi, care probabil că savurau partea bună a vieții un strop cam mult. Iov se scula dis-de-dimineață și aducea jertfe pentru ei, în cazul în care ei ar fi păcătuit. După aceea, tragedia l-a lovit pe Iov și pe familia lui. Dumnezeu i-a îngăduit lui Satan să aducă dezastrul asupra familiei lui Iov, și toți copiii lui au murit.

    La sfârșitul încercărilor sale, Dumnezeu i-a dat din nou copii lui Iov, în locul celor pe care îi pierduse. În mod evident, copiii dintâi, care erau deja adulți atunci când muriseră, nu puteau fi cu adevărat înlocuiți, fiindcă aveau fiecare o personalitate și o relație unică și distinctă cu Iov și cu mama lor. Important însă este nu că Dumnezeu i-a înlocuit, ci că El l-a binecuvântat pe Iov încă o dată cu copii.

    Dumnezeu i-a dat înapoi și averile pe care Iov le pierduse, pe care însă le-a dublat, astfel că el a avut paisprezece mii de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe. Totuși, atunci când Dumnezeu i-a dat din nou copii, numărul lor n-a fost dublu, ci i-a înlocuit cu același număr de dinainte. De ce? Răspunsul este, pe cât de limpede, pe atât de minunat: Iov avea deja șapte fii și trei fiice care îl așteptau în cer! Astfel că Dumnezeu, până la urmă, a dublat numărul lor! Glasul Lui către Iov și către soția acestuia a fost: «Nu vă îngrijorați, căci îi veți vedea din nou». În toate aceste lucruri vedem că „Domnul este plin de milă și îndurător“ (Iacov 5.11).

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu a văzut tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune.

    Geneza 1.31

                                                                                                                                Planeta Jupiter

    În iulie 2009, un astronom amator din Australia, Anthony Wesley, a descoperit o pată întunecată pe planeta Jupiter, care nu fusese identificată acolo până atunci. O examinare mai atentă cu diferite telescoape a arătat apoi că acea pată o formau de fapt norii de cenușă rezultați în urma impactului unei comete sau al unui asteroid.

    În iulie 1994 avusese loc coliziunea mult mediatizată a cometei Shoemaker-Levy 9 cu Jupiter. Energia produsă în acel moment a fost echivalată cu cea eliberată de cincizeci de milioane de bombe de la Hiroshima. Impactul a lăsat pete întunecate cu diametru de până la 12.000 de kilometri.

    Se știe de mult timp că planeta Jupiter, care este mai grea decât toate celelalte planete la un loc, are un efect stabilizator în Sistemul Solar. Oamenii de știință care au studiat evenimentele recente au ajuns la concluzia că influența gravitațională a lui Jupiter pare să fie cu mult mai benefică decât se așteptau ei, acționând ca un fel de scut protector, protejând Sistemul Solar interior.

    Așadar, Jupiter îndeplinește o funcție importantă pentru Pământ. Și este doar una dintre multele condiții care trebuie îndeplinite, pentru ca viața pe planeta noastră să fie posibilă.

    Observații de acest gen îi uimesc atât pe oamenii de știință, cât și pe profani. Iar unii au ajuns astfel să creadă în Dumnezeu, în Cel care a creat totul atât de minunat și care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale (Evrei 1.2,3).

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.30-16.4 · 2 Tesaloniceni 2.13-17

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Levitic 23:15-22

    Cincizeci de zile separau sărbătoarea celor dintâi roade de cea a săptămânilor sau Cincizecimea. Amândouă aveau loc în ziua de după Sabat, adică în prima zi a săptămânii. Ştim că, după învierea Sa, înainte de înălţarea la cer, Domnul li S-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi pentru a-i mângâia, a-i încuraja şi a-i trimite să vestească Evanghelia. Apoi cap. 2 din Fapte ne arată cum Duhul Sfânt a coborât din cer la Cincizecime pentru a locui în Adunare. Cele două pâini menţionate în v. 17 sunt un simbol al acestei Biserici alcătuite din credincioşi evrei şi „străini“. Dar cei care o alcătuiesc sunt încă pe pământ şi de aceea aluatul, simbol al păcatului, nu poate lipsi din aceste pâini. (1 Ioan 1.7, 9). Astfel sunt „cele dintâi roade“ ale lucrării crucii prezentate lui Dumnezeu de către preot. Şi Isus, vorbind despre El Însuşi ca fiind „bobul de grâu“ care trebuia să cadă „în pământ“ şi să moară, putea adăuga: „dacă moare, aduce mult rod“ (Ioan 12.24). Snopul celor dintâi roade era mărturia, premiza unui bo­gat seceriş (v. 22). Hristos, Omul înviat, nu va ră­mâne singur în glorie. Se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-Şi snopii (Psalmul 126.6).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ARE UN PLAN BUN PENTRU TINE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul…” (Ieremia 29:11)

    Să privim mai atent la acest pasaj din Sfânta Scriptură și să vedem care sunt gândurile Domnului pentru noi: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde… Mă veţi ruga, şi vă voi asculta… vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.” (Ieremia 29:11-12, 14). Iudeii treceau printr-o lungă perioadă de suferință din cauza păcatelor lor: șaptezeci de ani de robie. Și totuși Dumnezeu nu i-a uitat și le-a spus: „Încă mai am un plan pentru voi!” Dacă ai păcătuit și ai trecut printr-o perioadă de mustrare, s-ar putea să te întrebi: „Oare Dumnezeu mi-a întors spatele?” Dumnezeu te poate mustra, dar nu te va respinge niciodată! Două capitole mai încolo, Dumnezeu spune aceluiași grup de oameni: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3). Să reținem expresia „îți păstrez bunătatea”… Poate că viața ta s-a năruit, dar Dumnezeu o poate reabilita. Marea temă a Bibliei este restaurarea! Regele David a comis adulter și crimă, dar când s-a pocăit, Dumnezeu l-a restaurat pe deplin. Și Biblia spune: „David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, și a fost îngropat lângă părinţii săi.” (Faptele apostolilor 13:36) Ți-ar plăcea să ai aceste cuvinte pe piatra ta de mormânt? Se poate! Fratele mai mare al fiului risipitor era supărat pe tatăl lor pentru că acesta l-a iertat și l-a reabilitat pe fratele său mai mic. Dar în pofida acestui fapt, tatăl tot l-a restaurat. Tu nu poți anula realitatea păcatelor din trecut, dar Dumnezeu te poate vindeca de efectele lor. Trebuie doar să vii la El – fă astăzi primul pas!

  • 13 Iulie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toate le face bine.

    Marcu 7.37

    Puține stări sunt mai triste decât cea a unui om dezamăgit. El întotdeauna găsește vină la alții și stă într-o izolare greșită. Starea lui este mizerabilă, iar cei care sunt suficient de slabi și de neghiobi să-l asculte sunt conduși într-o stare la fel de mizerabilă.

    Cât de binecuvântat și de înviorător este să ne întoarcem privirile de la această imagine tristă la imaginea Omului desăvârșit, Singurul care a trăit în mod perfect pe acest pământ! Calea lui a fost într-adevăr una izolată, iar El n-a găsit nimic în jurul Său care să corespundă cu Ființa Sa. „Lumea nu L-a cunoscut“; „a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“ (Ioan 1.10,11) – a căutat compasiune și mângâietori, dar n-a găsit nimic de felul acesta. Chiar și ucenicii Săi preaiubiți au eșuat în a-L înțelege. Au adormit pe muntele schimbării la față, în prezența gloriei Lui; la fel în grădina Ghetsimani, în prezența suferințelor Sale de nespus. L-au trezit din somn, cuprinși de teamă și de necredință, și L-au asaltat deseori cu întrebările și cu comentariile lor lipsite de pricepere.

    Cum a întâmpinat El toate acestea? Cu un har, o răbdare și o bunătate perfecte. Le-a răspuns la întrebări; le-a corectat părerile; le-a alungat temerile; le-a rezolvat dificultățile; le-a satisfăcut nevoile; le-a îngăduit slăbiciunile; le-a dat credit pentru devotamentul lor, chiar și atunci când a fost părăsit de ei; i-a privit cu bunătate și cu dragoste, în ciuda întregului lor faliment – „Fiindcă îi iubea pe cei ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt“.

    Să fim și noi însuflețiți de același duh ca al Domnului nostru binecuvântat și să călcăm pe urmele Lui! Atunci izolarea noastră va fi una corectă și, deși calea noastră va fi una îngustă, inima ne va fi largă.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Veniți … și odihniți-vă puțin.

    Marcu 6.31

    Activitățile recreative

    Un articol dintr-o revistă avea titlul „Activitățile recreative“ și era însoțit de o fotografie frumoasă – un bătrân stând pe o bancă, departe de trafic, într-o zonă verde îmbietoare. Și ce făcea? Nimic! Pur și simplu stătea acolo, oferind o imagine care emana pace și bunăstare. Dar autorii articolului au privit altfel lucrurile și au comentat diferit această fotografie: „Nici el nu a învățat cum să-și ocupe timpul liber într-un mod corect“.

    Mulți oameni cred că trebuie să fie în acțiune în fiecare minut pe care îl au la dispoziție. Fiecare sfârșit de săptămână este aglomerat, chiar și în concediu trec în grabă de la o activitate la alta. Apoi sunt și atâtea filme de vizionat…

    Oare așa ar trebui să înțelegem aceste activități recreative? Nu devenim astfel sclavii propriului nostru timp liber? Ceea ce neglijăm este de fapt timpul de a reflecta asupra scopului vieții noastre, clipele de retrospectivă, de care orice om are absolută nevoie. Dumnezeu vrea să ne dea astfel de ore de odihnă, pentru ca noi să ne găsim pacea interioară și să privim cu încredere spre viitor. Pentru a face aceasta, trebuie să reflectăm la relația noastră cu El. Dar tocmai aceasta încearcă să împiedice adversarul lui Dumnezeu, diavolul. „Nu avem timp“ – nici măcar în timpul liber!

    Prin acest verset, „Veniți … și odihniți-vă puțin“, suntem încurajați să ne luăm timp pentru a sta în tăcere și a medita la viitorul nostru veșnic, timp pentru a citi Biblia în liniște și a o aprecia ca fiind Cartea prin care Dumnezeu Însuși ne vorbește!

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 15.1-12 · 2 Tesaloniceni 1.6-12

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Levitic 22:17-33

    De la Levitic 21.1 până la 22.16, Dumnezeu Se îngrijeşte de păstrarea preoţiei fără pată, în timp ce în v. 17-33 Se ocupă de calitatea jertfelor. Nu este într-adevăr trist că El este obligat să precizeze: «Să nu-Mi oferiţi animale bolnave sau având vreun cusur»?

    În ciuda acestor instrucţiuni care nici n-ar fi trebuit să fie date, fiind de la sine înţelese, profetul Maleahi ne spune că poporul a adus astfel de ofrande. Făcând astfel, nedreptatea comisă de ei era de două ori mai mare:

    În primul rând, pentru că însemna dispreţuirea lui Dumnezeu; ceea ce ei n-ar fi îndrăznit să aducă guvernatorului lor (Maleahi 1.8), ce era de nevândut, găseau suficient de bun pentru Dumnezeu.

    În al doilea rând, pentru că toate aceste jertfe, care spuneau despre Hristos, jertfa perfectă, trebuia să fie fără cusur. Şi noi, dragi creştini, ce rezervăm noi pentru Domnul din timpul nostru, din energia noastră, din inteligenţa noastră, din banii noştri? Ce avem mai bun sau numai surplusul, cel cu care nu ştim ce să facem?

    Spre deosebire de jertfele pentru păcat, necesare, obligatorii, aici este vorba de daruri de mulţumire, de bunăvoie, facultative. Din partea noastră, nimic cu forţa. Dumnezeu nu pretinde nimic. Dar cu cât inimile noastre sunt mai cuprinse de dragostea lui Isus, cu atât mai pretenţioşi trebuie să fim cu privire la ce Îi aducem în schimb.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUGĂCIUNILE TALE POT SCHIMBA SITUAȚIA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuţi…” (Exodul 32:13)

    Dacă nu ești sigur că rugăciunile tale pot schimba situația în care te afli acum, citește istoria lui Moise care a mijlocit înaintea lui Dumnezeu ca să nu-i distrugă pe iudei din cauza vițelului de aur și a idolatriei.

    Citim în Biblie că „Moise s-a rugat Domnului Dumnezeului său și a zis: Adu-Ți aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe Tine Însuţi: „Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta de care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac.”

    Şi Domnul S-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului Său.” (Exodul 32:11, 13-14). Pentru o clipă Moise a fost șocat, dar în următoarea clipă stătea în fața lui Dumnezeu, mijlocind… Era în genunchi mijlocind pentru viața poporului său, ridicând mâinile, plângând cu lacrimi și luptându-se ca Iacov la Peniel.

    Să observăm cum s-a rugat Moise: I-a amintit lui Dumnezeu de promisiunile legământului Său și s-a bazat pe Cuvântul Lui! Și dacă există un lucru care va atrage atenția lui Dumnezeu și-L va determina să răspundă nevoilor tale, acela este că te bazezi pe Cuvântul Său. Cuvântul lui Dumnezeu despre un lucru este întotdeauna voia lui Dumnezeu cu privire la acel lucru. „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15)

    Când te rogi, tu ești asemenea unui fir electric prin care puterea și prezența lui Dumnezeu pot curge în orice situație și-n orice direcție, iar în rugăciune acționezi întrerupătorul.

    Așadar, în loc să te plângi de situație, începe să te rogi pentru ea!

  • 7 Iulie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să condimentezi cu sare toate darurile tale de mâncare, să nu lași să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.

    Levitic 2.13

    Cât de importantă trebuie să fie această sare, dacă în acest singur verset se vorbește despre ea de trei ori, fiind amintită și ca „semnul legământului Dumnezeului tău“! Știm că sarea este cea care păzește de stricăciune. Ea lucrează în așa fel încât să nu se strice ceva. Sarea este însă și despărțirea de ceea ce este stricat și, trebuie să adaug, este și un simbol al sfințeniei verificatoare a lui Dumnezeu și al judecății Sale. Găsim aceasta în Ezechiel 47.11, când mlaștinile și gropile din apropierea Mării Moarte nu se vor vindeca, ci, în toată Împărăția milenială, vor rămâne mlaștini sărate, ca un tablou al judecății lui Dumnezeu asupra păcatului și asupra oamenilor păcătoși. Aici se vorbește despre sare ca „semnul legământului Dumnezeului tău“, ceea ce înseamnă că sarea, în relațiile noastre cu Dumnezeu, în care am fost aduși, ne păzește și ne ferește de stricăciune, ca să nu fim necredincioși în acest legământ. Ce credem noi despre noi înșine? Probabil că duminica dimineața aducem o jertfă cu privire la minunata descoperire a lui Dumnezeu în Hristos, prin har, și nu ne gândim la faptul că exteriorul nostru, prezentarea noastră în afară, ar trebui să se schimbe cu ceva; de aceea putem fi brutali față de frați și surori. Ce credem noi despre unul care vorbește plin de admirație despre Dumnezeu, care a descoperit dragostea Domnului Isus și care nu se gândește că el însuși trebuie să arate dragoste și să se verifice pe sine însuși în lumina lui Dumnezeu și să se judece cu privire la sărăcia dragostei care este în inima sa și care se arată în viața sa?

    Aici avem sarea. Dumnezeu nu poate primi nicio jertfă care este fățărnicia buzelor. El nu vrea să ne audă numai vorbind admirativ despre Domnul Isus, fără a simți însă nevoia ca aceleași lucruri să se găsească și în viața noastră. Nu putem să-I spunem lui Dumnezeu că este așa de minunat ceea ce găsim la Domnul Isus, în timp ce nu ne gândim deloc că acestea ar trebui să fie minunate și la noi. Dacă sunt mulțumit de mine însumi când nu le am, atunci aceasta nu este „sarea legământului Dumnezeului tău“. Dacă vorbesc despre Domnul Isus, dacă privesc slava Sa, atunci Tatăl așteaptă să doresc să fiu așa cum este El.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Marele preot a răspuns și I-a zis: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!“. „Da“, i-a răspuns Isus, „sunt“.

    Matei 26.63,64

    Condamnat de tribunalul evreiesc și de tribunalul roman

    Luat prizonier din Grădina Ghetsimani, Domnul Isus a fost dus și în fața tribunalului evreiesc, și în fața tribunalului roman. Deși s-au prezentat aceiași acuzatori, acuzațiile aduse de ei în fața celor două instanțe au fost diferite.

    Înaintea sinedriului, tribunal evreiesc, dușmanii Domnului Isus L-au supus unui proces religios. Era vorba despre ceea ce era El în Sine Însuși. Auziseră desigur ceea ce mărturisise despre Sine și de aceea L-au întrebat atunci: „Să ne spui dacă ești Hristosul“ și „să ne spui dacă ești Fiul lui Dumnezeu“. El a răspuns afirmativ la ambele întrebări. Dar ei nu au fost dispuși să recunoască aceste adevăruri. Prin urmare, ei le-au interpretat ca pe o blasfemie, care era pedepsită prin lege.

    În fața lui Pilat, judecătorul roman, L-au prezentat ca fiind un dușman al Cezarului, „sucind mintea poporului nostru, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, un împărat“ (Luca 23.2). Ultima afirmație era adevărată, prima era o minciună. Ei au făcut totul pentru a-l convinge pe judecător să pronunțe o sentință de condamnare la moarte. Ce a răspuns Domnul Isus la acuzațiile lor? În discuția personală cu Pilat, Domnul Isus i-a spus judecătorului despre Sine că este, într-adevăr, un Împărat, dar Unul respins. Împărăția Sa nu este din lumea aceasta.

    În cele din urmă, Mântuitorul nostru a fost condamnat la moarte: de tribunalul civil ca împărat, iar de autoritatea religioasă ca Fiu al lui Dumnezeu. Răutatea și ura oamenilor au atins apogeul.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 9.1-13 · 1 Tesaloniceni 4.1-8

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Levitic 16:15-22

    Preotul pătrundea dincolo de perdea învăluit într-un nor de tămâie, în timp ce, afară, poporul aştepta cu teamă. Avea să primească Domnul jertfa? Dacă ceva nu era în regulă, Aaron n-ar fi pierit el precum cei doi fii ai săi mai mari? Ce uşurare în clipa când apărea din nou, serviciul său încheiat! Profetic, această scenă se va împlini când, venind în glorie pentru Israel, Hristos „Se va arăta a doua oară … pentru mântuirea celor care-L aşteaptă“ (Evrei 9.28).

    Mai rămăsese să se ocupe de ţapul cel viu. Primul, cel pe care căzuse „sorţul Domnului“ (v. 9), fusese sacrificat şi îndepărtase păcatul dinaintea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea, ţapul „pentru Azazel“, ducea cu el păcatul care apăsa conştiinţa poporului. De aceea toate păca­tele erau mărturisite pe capul lui şi acesta le purta pentru totdeauna asupra lui „într-un pământ nelocuit“ (v. 22) (Psalmul 103.12; Evrei 8.12, citat de Ieremia 31.34). Primul ţap servea să facă ispăşire: era pentru toţi. Cel  de-al doilea ne vorbeşte despre substituire: de victima care poartă „păcatele multora“ (Evrei 9.28), şi anume, doar pe ale acelora care, mărturisindu-şi păcatele (v. 21), îşi însuşesc prin credinţă vrednicia victimei. Jertfa lui Hristos are acest dublu caracter.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ OBȚII MAXIMUM DIN BIBLIE (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină…” (Psalmul 119:130)

    Woodrow Wilson, unul dintre președinții SUA, a spus: „Îmi pare rău pentru oamenii care nu citesc Biblia în fiecare zi; mă întreb de ce se privează de putere și de plăcere. Este una dintre cele mai fascinante cărți din lume, pentru că de fiecare dată când o deschizi, un text vechi pe care l-ai citit de zeci de ori strălucește brusc cu un sens nou. Nu există nicio altă carte, din câte știu eu, despre care să fie adevărat acest lucru; nu există nicio altă carte care să-și transmită sensul atât de personal și să se potrivească atât de intim cu însuși spiritul care îi caută călăuzirea!”

    Dacă vrei să obții maximum din Biblia ta, pune-ți aceste întrebări atunci când citești:

    1) Există un avertisment de care trebuie să țin cont?

    2) Există o promisiune de revendicat?

    3) Există vreun păcat pe care trebuie să-l mărturisesc?

    4) Există o poruncă de ascultat?

    5) Există o lecție de învățat?

    6) Există vreun principiu de aplicat?

    7) Există un exemplu de urmat?

    În timp ce-ți pui aceste șapte întrebări, ține un jurnal în care să scrii răspunsurile pe care ți le dă Dumnezeu și vei fi uimit de înțelepciunea pe care o vei culege. Vei fi încântat de principiile pe care le vei descoperi. Neliniștile tale vor începe să se ridice, mintea ți se va limpezi și vei experimenta pacea. Apostolul Ioan scrie: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1:1)

    Reține expresia „Cuvântul era Dumnezeu”… Cu cât citești mai mult Biblia, cu atât vei experimenta mai mult prezența și puterea lui Dumnezeu. Așadar, Cuvântul Lui pentru tine astăzi este acesta: „Nu pleca de acasă fără Biblie!”

    >

  • 6 Iulie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Suntem deci ambasadori pentru Hristos.

    2 Corinteni 5.20

    Niciun om nu este prea rău pentru a veni la Hristos. Dacă vrăjmașul sufletelor noastre nu ne poate opri să venim la Hristos înșelându-ne cu ideea că suntem suficient de buni pentru Dumnezeu fără Hristos, el va încerca să ne facă să credem că suntem prea răi ca să fim mântuiți. Așa ceva însă este imposibil, fiindcă „Hristos a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși, dintre care“, spune Pavel, „eu sunt cel dintâi“ (1 Timotei 1.15).

    Cu siguranță, de vreme ce a fost mântuit cel dintâi dintre păcătoși, nimeni nu trebuie să dispere. „Unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult“ (Romani 5.20). Dumnezeu Își găsește plăcerea în a-Și manifesta harul față de cei mai josnici și mai răi oameni, la fel ca și față de cei care s-au fălit cu dreptatea lor, dar care au înțeles că această dreptate nu este decât ca o haină mânjită înaintea Lui (Isaia 64.6). Nu există un mod mai eficace de a-i influența pe alții, decât mărturia personală a unuia care a fost el însuși mântuit. Teoria, oricât de adevărată ar fi, nu este suficientă. Trebuie să existe o experimentare personală a harului mântuitor în viața aceluia care dorește să câștige suflete. A putea spune: «El m-a mântuit pe mine» oferă putere mesajului și produce siguranță în inimile ascultătorilor, care realizează că vorbitorul dă mărturie despre ceea ce el însuși a experimentat.

    Saul din Tars persecuta Adunarea lui Dumnezeu, însă chiar și atunci inima lui Dumnezeu era îndreptată către el, așteptând momentul când harul Său avea să-i fie descoperit, iar Saul – prigonitorul avea să fie schimbat în Pavel – ambasadorul pentru Hristos. Harul a fost cel care a produs schimbarea măreață din Saul și tot harul i-a dat puterea de a merge și a predica evanghelia. Există mulți predicatori de meserie astăzi, însă a face din evanghelie doar o meserie este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Slujitorii Lui trebuie să fie motivați de dragostea lui Hristos. Aceasta era motivația lui Pavel.

    H. A. Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Duhul a venit peste Amasai, unul dintre căpitanii de seamă, și a zis: „Suntem ai tăi, David, și cu tine, fiul lui Isai!“.

    1 Cronici 12.18

    Predare totală

    Pentru a ilustra ce înseamnă o predare totală în brațele Domnului Isus, evanghelistul C. H. Spurgeon a folosit următorul exemplu: Trei băieți voiau să se scalde într-un râu, a cărui apă era destul de rece. Primul, de îndată ce și-a pus talpa piciorului în apă, a și țipat: „Oh, ce rece este apa!“. Cel de-al doilea a intrat încet, pas cu pas, întâi până la genunchi, apoi până la șolduri, însă acolo s-a oprit clănțănind din dinți, neîndrăznind să meargă mai departe. Cel de-al treilea a procedat altfel: a sărit în apă și apoi a înotat cu mișcări puternice. Râzând le-a strigat prietenilor săi: „Ce frumos este! Haideți și voi!“.

    Spurgeon și-a provocat ascultătorii la o dăruire consecventă față de Domnul, spunându-le: „Fiți credincioși din tălpi până-n creștet! Slujiți-I Domnului cu toată ființa! Dăruiți-vă Lui în întregime! Și veți putea exclama cu toată convingerea: Ce frumos, Doamne Isuse!“.

    Viața pe care o avem este o ocazie unică de a trăi într-o dăruire deplină față de Domnul nostru. De ce simțim uneori atât de puțină bucurie pe urmele pașilor Lui? Nu cumva pentru că atât de multe alte lucruri au prioritate în viață și noi Îl urmăm și Îi slujim doar cu jumătate de inimă? Versetul de astăzi a fost mottoul bărbaților care s-au pus cu totul la dispoziția lui David. Acesta poate deveni și deviza noastră: „Suntem ai Tăi, Doamne Isuse, și pentru Tine vrem să trăim!“.

    Într-o astfel de ucenicie trăită cu consecvență, vom spune și noi: „Ce frumos, Doamne Isuse!“.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 8.1-18 · 1 Tesaloniceni 3.6-13

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Levitic 16:1-14

    Aaron primeşte în acest moment instrucţiuni pentru marea zi a Ispăşirii (vedeţi 23.27). La această scenă se referă cap. 9 din Evrei (citiţi v. 7, 12, 25). O dată pe an, după ce aducea o jertfă pentru el însuşi, marele preot aducea o jertfă pentru toate păcatele poporului comise în timpul anului. Apoi ducea sângele jertfei dincolo de perdeaua dinăuntru, pe capacul ispăşirii, al cărui nume se explică în felul acesta. Sângele care făcea „ispăşire pentru suflet“ (17.11 sf.) era adus aici. Dumnezeu putea să-Şi privească poporul în mod favorabil. Acesta nu însemna că sângele unui ţap ar fi putut şterge măcar unul din păcatele comise de popor în timpul anului. Însă anticipat el vorbea înaintea lui Dumnezeu de sângele preţios al Mielului Său.

    Contrar cu ceea ce am fi gândit, Aaron nu se înfăţişa înaintea Domnului în veşmintele sale impunătoare. El dezbrăca toată gloria în faţa celei a lui Dumnezeu şi se prezenta acolo numai îmbrăcat în in subţire, simbol al îndreptăţirii practice (v. 4; Apocalipsa 19.8).

    Mirosul plăcut al tămâiei îl însoţea pe Aaron dincolo de perdea, aşa cum şi Hristos a intrat în Locul Preasfânt, oferind lui Dumnezeu plinătatea parfumului tuturor excelenţelor gloriilor Sale.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ OBȚII MAXIMUM DIN BIBLIE (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „…Vei umbla după ea ca după o comoară…” (Proverbele 2:4)

    Când te gândești la studierea Scripturii, este ca și cum ai căuta aur sau argint, iar acest lucru implică următorii pași:

    1) Trebuie să cauți. Înțeleptul Solomon scrie: „dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege… şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbele 2:4-5). Simplul fapt de a intra într-o mină și de a arunca o privire în jur nu va fi suficient. Dacă vrei să obții aurul sau argintul, trebuie să îl cauți. Orice miner te va informa că nu aurul te lovește pe tine, ci tu lovești aurul. Scopul acestui devoțional nu este de a înlocui citirea regulată a Bibliei, ci de a-ți deschide apetitul spiritual pentru aceasta! Potrivit grupului Barna Research, doar 9% dintre creștini citesc Biblia în fiecare zi. Întrebarea este: tu ești unul dintre ei?

    2) Trebuie să sapi. Duhul lui Dumnezeu din tine îți vorbește în timp ce citești Cuvântul Său. Se povestește că unui om îi plăcea să studieze Biblia. De fiecare dată când ajungea la ceva ce nu înțelegea, imediat se gândea la prietenul său Charlie. Acesta era un student eminent al Bibliei, care pur și simplu părea să radieze de înțelepciune biblică. Așa că, ori de câte ori se confrunta cu o nelămurire biblică, acest om se ducea la prietenul său Charlie și îl întreba: „Ce înseamnă acest verset? Ce încearcă Dumnezeu să spună aici?” Într-o zi, în timp ce citea, Duhul Sfânt i-a șoptit: „De ce nu Mă întrebi pe Mine? Eu sunt cel care îl învață pe Charlie!” Așadar, așteaptă ca Dumnezeu să-ți vorbească în timp ce citești Cuvântul Său, și El o va face!

  • 2 Iulie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ce am eu să-i judec pe cei de afară? Nu-i judecați voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei de afară îi judecă Dumnezeu. Dați-l afară dintre voi pe cel rău!

    1 Corinteni 5.12,13

    Disciplina în adunare (2)

    În Iacov 5.20 ni se arată calea pe care trebuie să mergem, cale al cărei final este acesta: „Și va acoperi o mulțime de păcate“. Nu trebuie nicidecum să tratăm vreun păcat cu ușurătate, însă, după judecarea lui în adunare, trebuie să încetăm să discutăm despre el. De la Geneza până la Apocalipsa nu găsim niciun verset care să-i permită vreunui frate sau vreunei surori să răspândească zvonuri. Totul trebuie să fie făcut cu temere de Domnul și evitându-se răspândirea chiar și a unor fapte dovedite ca fiind rele. Dacă am sta mai întâi de vorbă cu Domnul, nu s-ar mai auzi lucruri care nu trebuie răspândite. Adunarea nu poate îngădui ca cineva să frângă pâinea doar pe propria lui răspundere. Ea are responsabilitatea ca în mijlocul ei să nu fie niciun rău, iar când el apare, să-l înlăture. Căile de cârmuire ale lui Dumnezeu nu se schimbă, deoarece nici Dumnezeu nu Se schimbă!

    Există cazul celor ce s-au retras de la Masa Domnului pentru că un frate sau o soră au făcut ceva rău. Această situație arată că noi am luat în propriile mâini judecarea cazului, fără să-i permitem adunării să facă acest lucru. Nu judecați singuri, ci aduceți înaintea fraților și lăsați timp adunării pentru cercetare; nu lucra în puterea ta proprie! (vedeți și Matei 18.15-17).

    Dacă au loc adunări periodice de frați sau dacă se ține o adunare deosebită a fraților, ei sunt împuterniciți să trateze un caz de disciplină după ce au stat înaintea Domnului, iar în cazuri deosebite, să-l prezinte și adunării. Un frate care nu participă, cu toate că ar putea s-o facă, dovedește că nu poartă pe inimă onoarea Domnului și bunul mers al adunării. El nu are starea duhovnicească necesară ca să poată purta pe inimă problemele adunării. Un astfel de frate este însă dator să accepte hotărârea luată de adunare. Un frate care nu are pe inimă bunul mers al adunării și nu ia parte la adunarea de rugăciune nu este destul de duhovnicesc pentru a lua o anumită poziție la adunarea de frați.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus … i-a zis: „Zacheu, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!“. Și Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie. … Și Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta“.

    Luca 19.5,6,9

    Timpul – un car ce ne poartă spre veșnicie

    Timpul este ca un car în care ne așezăm și care ne poartă cu sine. Carul timpului nu se oprește niciodată și își transportă încărcătura nemuritoare spre eternitate. Bogăția nu îl poate opri, iar vanitatea, mândria sau trufia nu-i pot încetini viteza. Încercările disperate de a rămâne tineri sau de a reprima procesul de îmbătrânire nu frânează în niciun fel carul acesta.

    Vremea bună sau rea, fericirea sau nenorocirea, prosperitatea sau privațiunile, acestea nu sunt decât umbre pe roțile sale ce se rostogolesc fără încetare. Dumnezeul Atotputernic, Creatorul nostru, are în mâna Lui cursul acestui car, astfel că El face ca acesta să ne ducă pe toți la destinația noastră eternă. Care destinație? Sunt doar două: gloria, cu Dumnezeu, și chinul veșnic, departe de Dumnezeu, „unde viermele nu moare și focul nu se stinge“ (Marcu 9.44). Decizia pentru unul dintre aceste locuri se ia în clipele trecătoare ale timpului.

    Câtă responsabilitate este legată de acest cuvânt, timpul! Acum decidem unde ne vom petrece veșnicia. Indiferența sau indecizia este tot un fel de decizie. Dumnezeu le „poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit“ (Fapte 17.30,31). Ce fericiți sunt toți aceia care au ales cerul! Așteptarea unei bucurii este ea însăși o bucurie. Iar dacă așteptarea Domnului Isus este o bucurie, ce va fi împlinirea ei!

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 5.1-25 · 1 Tesaloniceni 1.6-10

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Levitic 13:45-59

    Groaznică era situaţia leproşilor în Israel: scoşi afară din tabără, fără speranţă de întoarcere, despărţiţi de ai lor, obligaţi să-şi vestească de departe starea nenorocită: „Necurat, necurat!“ Este o imagine a ceea ce eram: excluşi din adunare, oameni dintre naţiuni „înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, … neavând speranţă“. „Dar acum …   v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos“ (Efeseni 2.12, 13). Aceasta ne conduce la lucrarea de curăţire descrisă în cap. 14. Evanghelia ne prezintă mai mulţi astfel de leproşi implorând mila Domnului. Şi El, plin de compa­siune, Şi-a pus mâinile peste ei pentru a-i curăţi, fără ca El În­suşi să Se contamineze. Nu numai că putea, ci, în dragostea Lui, chiar dorea să-i facă perfect curaţi   (Matei 8.1-3; vezi şi Luca 17.11 …). În acelaşi fel, Mântuitorul drag poate şi doreşte şi astăzi să curăţească de toate păcatele pe oricine se recunoaşte necurat.

    Lepra pe o haină (v. 47-59) reprezintă răul care poate să afecteze obiceiurile şi mărturia noastră. Fie ca Domnul să ne dea atenţie pentru a-l distinge, curaj pentru a-l „arde“, altfel spus, pentru a-l judeca de îndată ce apare!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU: SURSA ÎNCREDERII TALE | Fundația S.E.E.R. România

    „Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină…” (Psalmul 125:1)

    Oamenii sunt atrași în mod natural de persoanele care dau dovadă de echilibru și siguranță de sine; ei nu vor urma pe cineva care nu are încredere în sine. O ilustrare excelentă a acestui lucru este un incident care a avut loc în Rusia în timpul unei tentative de lovitură de stat. Tancurile armatei au înconjurat clădirea guvernului în care se aflau președintele Boris Elțîn și susținătorii săi pro-democrație. În timp ce armata era pe poziții, Elțîn a ieșit din clădire, s-a urcat pe un tanc, l-a privit pe comandant în ochi și i-a mulțumit că a trecut de partea democrației. Mai târziu, comandantul a recunoscut că, deși nu a intenționat să treacă de partea lui Elțîn, liderul rus a părut atât de încrezător, încât soldații au decis să i se alăture. Marii oameni de succes dau dovadă de încredere indiferent de circumstanțe. Dar adevărata încredere nu vine din faptul că ai aprobarea oamenilor din jurul tău. „Dar de unde vine?” – întrebi tu. Biblia spune: „Domnul va fi încrederea ta” (Proverbele 3:26); vorbim aici despre a ști că El te-a chemat și te-a echipat în vederea slujbei pe care o ai de făcut. Apostolul Pavel a scris: „Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu… Destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 3:4-5). Chiar dacă alții nu cred în tine, faptul că știi că Dumnezeu te cheamă și te folosește îți permite să crezi în tine însuți. Însuși împăratul David a experimentat acest lucru, și a putut spune: „Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3:2-3). Un conducător încrezător le spune celor care-l urmează: „Am încredere în Dumnezeul care m-a chemat. Am încredere în voi. Cred că împreună putem realiza ceea ce Dumnezeu vrea să facem!” Așadar, fă din Dumnezeu sursa încrederii tale!

  • 28 Iunie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

    Romani 13.1

    Remarcați expresia: „orice suflet“. Ea este mult mai cuprinzătoare decât expresiile „fiecare dintre voi“ sau „fiecare creștin“, fiind aleasă cu mare grijă (vedeți Romani 2.9). Întreaga casă a credinciosului este cuprinsă în ea, cu copii, rude și slujitori. Deși creștinul nu este din lume, el este încă în lume, ca și ceilalți oameni, și astfel este dator să asculte de autoritățile aflate mai presus de el, iar aceasta din motive de cea mai mare însemnătate pentru el, fiindcă autoritățile sunt „slujitori ai lui Dumnezeu“, iar cei angajați de autorități sunt „slujitori [funcționari] ai lui Dumnezeu“ (versetele 4 și 6). Cu greu s-ar putea aduce motive mai serioase pentru obligațiile noastre față de autorități. În mod asemănător, apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioșii din circumcizie în prima sa epistolă să fie supuși oricărei instituții omenești pentru Domnul (1 Petru 2.13,14).

    Cu siguranță că și aici rațiunea își va ridica vocea, după cum o face mereu cu atâta plăcere, și va aduce obiecții împotriva poruncilor simple ale lui Dumnezeu: «Dar dacă autoritatea însăși nu-și recunoaște dependența de Dumnezeu, dacă acționează după cum vrea, după voința ei, dând ordine aspre, nedrepte față de noi? Ce-i de făcut? Trebuie să mă supun și atunci necondiționat?». Cu siguranță că rămân valabile în orice timp cuvintele cunoscute, rostite de apostol împotriva sinedriului: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni“. Dacă o autoritate mai presus de noi ne cere ceva care este contrar voii clar descoperite a lui Dumnezeu, dacă împlinirea unui ordin ne împovărează conștiința, atunci trebuie să ținem cont de această voie și să o punem mai presus decât cerința autorităților. Dar doar în acest caz. În oricare altul trebuie să ne supunem pur și simplu, indiferent de caracterul politic al autorității – fie monarhie, fie republică, fie orice altceva, chiar dacă își îndeplinește îndatoririle, chiar dacă nu – pentru că nu există autoritate sau stăpânire decât de la Dumnezeu. Cât de ușor devine astfel drumul creștinului!

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pune-mi lacrimile în burduful Tău! Nu sunt ele scrise în cartea Ta? Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic. Ce-mi poate face omul?

    Psalmul 56.8,11

    Mângâierea lui Dumnezeu

    O vorbă spune: „Dumnezeu vede chiar și o furnică mică pe o piatră neagră în noaptea întunecată“.

    Nu se aplică aceste cuvinte la fiecare copil al lui Dumnezeu? Poate că te gândești: Sunt atât de mic și de neînsemnat pe acest pământ! Nu am mari daruri, iar abilități deloc. Poate, dar nu uita că Dumnezeul și Tatăl tău te vede. Cât de reconfortant este să ne gândim că niciun credincios nu este la mila soartei oarbe. Oricât de mic și de nesemnificativ aș fi, pot să știu că Dumnezeu, Tatăl ceresc, mă iubește ca pe un copil al Său și mă vede mereu și pretutindeni. Îi pasă de ceea ce gândesc, dacă sunt fericit sau trist. El nu ratează niciuna dintre lacrimile mele. „Nu sunt ele scrise în cartea Ta?“

    Poate că, citind acest verset, ne-am gândit: De ce îmi numără El lacrimile? Nu ar fi mai bine să nu le fi lăsat să apară? Dacă El poate ajuta, de ce nu o face?

    Pe acest pământ nu știu dacă vom găsi întotdeauna un răspuns la astfel de întrebări. Noi, oamenii, nu putem înțelege tot ceea ce face atotputernicul Dumnezeu. Dar chiar dacă nu înțelegem totul, putem ști că El ne vede în orice moment, că nu vrea să ne abandoneze, ci vrea să aflăm mângâierea Sa și ajutorul Său.

    Nimeni nu poate să mângâie ca Dumnezeul nostru. Suntem importanți și prețioși în ochii Lui!

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.1-11 · Coloseni 3.18-25

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Levitic 11:29-47

    Privind reptilele şi animalele care „se târăsc“ pe pământ, vom recunoaşte anumite aspecte şi pericole morale de care trebuie să ne ferim. Cârtiţele şi şoarecii vatămă plantele tinere, distrugându-le rădăcinile; cameleonul ne sugerează acel gen de oameni care iau înfăţişarea mediului: creştini între creştini şi oameni lumeşti în lume.

    Versetele 32-40 arată cum lucrurile cele mai bune şi folositoare pot fi stricate de ceea ce pro­vine din „şarpe“. Domnul să ne înveţe să veghem asupra sufletelor noastre şi să folosim resursa nesecată pe care ne-a pus-o El la dispoziţie: o fântână, un izvor, o sursă de apă, imagini ale Cuvântului divin care rămâne mereu curat. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta“ − spune psalmistul (119.11). Un israelit evlavios avea întotdeauna grijă să se ferească de orice lucru sau hrană necurată (Fapte 10.14). Să avem o conştiinţă tot atât de sensibilă pentru a distinge ceea ce din punct de vedere spiritual este curat de ceea ce este necurat şi ceea ce ne poate hrăni sufletul de lucrurile care ni-l pot otrăvi. Motivul profund al acestei despărţiri riguroase îl găsim în v. 45: „Dumnezeu este sfânt, iar noi suntem poporul Său“.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LUCRURILE CARE CONTEAZĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte…” (Psalmul 27:4)

    Tu ceri ceva de la Domnul și-l dorești „fierbinte”? Dacă lucrurile materiale îți ocupă tot timpul, s-ar putea să fie nevoie să te micșorezi din punct de vedere material, pentru a te ridica din punct de vedere spiritual. Dacă a deține lucruri, a le întreține și a te îngrijora că le vei pierde te privează de lucrurile care contează cel mai mult (cum ar fi pacea, bucuria și împlinirea), trebuie să iei în calcul nevoia de a-ți simplifica viața. Redu lucrurile care nu contează, pentru a putea crește în ceea ce privește lucrurile care contează. În timpul carierei sale de succes, cântăreața de operă Jenny Lind, cunoscută sub numele de „privighetoarea suedeză”, a devenit una dintre cele mai bogate artiste din toate timpurile. Cu toate acestea, ea a renunțat la cariera sa într-un moment în care cânta cel mai bine. Și nu s-a mai întors niciodată pe scenă! Oamenii au speculat asupra motivului și s-au întrebat cum a putut renunța la aplauze, faimă și bani. Dar Jenny părea mulțumită să trăiască în intimitate într-o casă lângă ocean. Într-o zi, un cunoscut a găsit-o stând pe nisip, cu Biblia pe genunchi, privind un fascinant apus de soare. În timp ce stăteau de vorbă, el a întrebat-o: „Doamnă Goldschmidt [acesta era numele ei după căsătorie], cum se face că ați ajuns să abandonați scena când erați în culmea succesului?” Ea a răspuns liniștită: „Când fiecare zi mă făcea să mă gândesc mai puțin la asta (și a pus un deget pe Biblie) și deloc la asta (și a arătat spre apus), ce altceva puteam să fac?” Iată așadar lucrurile care contează cu adevărat. Împăratul David a ajuns să dețină tot ceea ce noi doar visăm, când iată ce-a scris că-și dorea cu adevărat: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.” (Psalmul 27:4). Așa că, dacă vrei să ai priorități corecte, urmează-le exemplul!

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne