Mana Zilnica

Etichetă: dumnezeu

  • 10 Noiembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus, știind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

    Ioan 13.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Se spune adesea că dragostea este oarbă, însă considerentul acesta este o insultă adusă dragostei. Cu siguranță că asemenea cuvinte nu se aplică și nu se pot aplica dragostei lui Hristos. El a știut tot ceea ce era în noi, iar acum cunoaște toate căile, toate slăbiciunile și toate nechibzuințele noastre, însă ne iubește, în ciuda tuturor acestor lucruri, cu puterea acelei dragoste prin care El lucrează pentru a ne elibera de orice lucru, dinăuntrul nostru sau din afara noastră, care ne-ar împiedica părtășia sfântă cu Tatăl și cu El Însuși.

    Le ce ne-ar folosi să fim iubiți cu o dragoste oarbă? La nimic, cu siguranță! Cum am putea să ne bazăm cu adevărat pe o iubire care a acționat față de noi fără să cunoască petele și defectele noastre? Imposibil! Dragostea de care avem nevoie este o dragoste superioară tuturor defectelor noastre, o dragoste care să ne poată elibera de ele. Și pe aceasta o avem în Hristos, binecuvântat să fie numele Lui! O dragoste care, oricât de mult ne-ar arăta ceea ce suntem în noi înșine, nu va arăta acest lucru nimănui altcuiva! Este o dragoste care vine la noi cu ligheanul cu apă și cu ștergarul și care se apleacă într-un har de neoprit și într-o smerenie infinită, pentru a ne curăța de orice întinare și pentru a ne oferi simțământul mângâietor de a fi „în întregime curați“ (Ioan 13.10). De o astfel de dragoste avem nevoie și această dragoste, în plinătate și în putere divină, este ceea ce am descoperit în inima Slujitorului perfect, care este încins și acum pentru a ne sluji înaintea tronului.

    Iubindu-i pe ai Săi care erau în lume, El i-a iubit… Până când? Atât timp cât s-au comportat bine și au umblat cu picioarele neîntinate? Nu! O astfel de dragoste nu ne-ar fi folosit la nimic, ci El ne-a „iubit până la capăt“. Ce dragoste scumpă, perfectă, divină, eternă!

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El [Hristos] a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.

    1 Petru 2.24

    Condamnarea păcatului

    Mântuitorul nostru ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost pedepsit din cauza lor de Dumnezeul cel sfânt, care nu poate suporta păcatul. Mântuitorul a luat asupra Sa păcatele celor care cred în El și a purtat judecata lui Dumnezeu pentru fiecare păcat. Nu putem înțelege ce a fost pentru El, Cel Sfânt și fără de păcat, să poarte toate păcatele mele și ale tale în trupul Său, ca și cum ar fi fost ale Sale! Dar El a vrut să ne facă ai Săi și să ne salveze de la pierzare. De aceea a fost dispus să intre în acele ore îngrozitoare de întuneric și să plătească prețul suprem, moartea. Să nu uităm că Mântuitorul nostru a murit de bunăvoie; El știa că numai pe baza morții Sale poate Dumnezeu să ne ierte totul și să ne dea viață veșnică.

    Pe cruce, Domnul Isus a rezolvat nu numai problema păcatelor noastre, ci și problema naturii noastre păcătoase, căci El a luat asupra Sa judecata lui Dumnezeu și cu privire la această fire împotrivitoare lui Dumnezeu, fiind făcut păcat pentru noi. Pentru El a fost oribil să fie pus în condiția noastră păcătoasă. În mod profetic Îl auzim strigând: „Mă afund în noroi adânc și nu mă pot ține; am intrat în vâltoare, șuvoiul trece peste capul meu“ (Psalmul 69.2). Acest noroi este starea noastră naturală.

    Când Dumnezeu „a condamnat păcatul în firea păcătoasă“ (Romani 8.3), nu ne-a lovit pe noi, ci pe Fiul Său, pe care L-a făcut păcat pentru noi. Din exclamația Sa, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“, înțelegem puțin cât de groaznice au fost suferințele Sale. El a îndurat totul pentru noi.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 3.1-27 · Psalmul 115.9-18

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 28:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Acest capitol corespunde cap. 26 din Levitic. Împreună, ele constituie o dublă şi solemnă mărturie care îl avertizează pe Israel cu privire la consecinţele ascultării sau ale neascultării sale (Iov 33.14). „Dacă vei asculta …“ (v. 1, 2, 13). De multe ori în această carte a răsunat che­marea: „Ascultă, Israele!“ Să ne punem fiecare numele în locul celui al lui Israel şi să deschidem urechile la poruncile Domnului! „Vorbeşte, pentru că robul Tău ascultă“, va răspunde tânărul Samuel

    (1 Samuel 3.10). Şi Domnul Hristos va putea spune prin Duhul profeţiei: „Domnul … Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic“ (Isaia 50.4). De acest fapt, al ascultării de Cuvânt, de respectarea lui şi de punerea sa în practică, va fi întotdeauna legată binecuvântarea Domnului (Apocalipsa 1.3). El ne va desfăta şi îmbogă­ţi pretutindeni şi neîncetat sufletele, „în cetate şi în câmp“ (v. 3). Viaţa noastră de familie şi toate lucrurile pe care vom „pune mâna“ vor purta această marcă (v. 8). Vom merge din victorie în victorie (v. 7).

    În sfârşit, această extraordinară abundenţă a prosperităţii spirituale (v. 11) nu va putea trece neobservată şi originea ei va fi evidentă pentru toţi: ea vine de la Domnul căruia Îi aparţinem şi al Cărui Nume va fi astfel glorificat (v. 10).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Luați toată armătura lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:13)

    Astăzi vom menționa alte trei piese ale armurii spirituale pe care Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziție ca să trăim victorioși:

    1) „Scutul credinţei”. Pentru ce? Pentru a „stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16). Îți amintești filmele western de demult? Acolo erau redate bătăliile dintre americanii nativi și coloniști. Coloniștii înconjurau vagoanele, iar americanii nativi trăgeau cu săgeți aprinse în ei. Ambele tabere au înțeles că nu poți lupta cu focul și cu dușmanii în același timp; săgețile aprinse erau un mijloc de a distrage atenția. Satan folosește aceeași tactică. Dar credința (concentrarea asupra Cuvântului lui Dumnezeu) stinge aceste săgeți de foc!

    2) „Coiful mântuirii” (Efeseni 6:17). Acest coif al mântuirii îți protejează mintea. Când Satan îți șoptește: „Dacă ai fi cu adevărat creștin, nu ai mai păcătui!”, tu îi poți respinge atacurile proclamând identitatea ta în Hristos: ești un copil al lui Dumnezeu cumpărat cu sânge, iertat pe deplin, considerat neprihănit și legat de cer!

    3) „Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). „Cuvântul lui Dumnezeu” la care se face referire aici nu este logos (cuvântul scris), ci rhéma, care înseamnă „rostire.” Este nevoie de rostirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan; utilizarea Cuvântului potrivit la momentul potrivit rezolvă problema. Iată de ce Satan se luptă atât de mult cu tine pentru a nu citi Biblia. De trei ori L-a atacat pe Isus în pustie și de trei ori Isus i-a răspuns: „Este scris…” (Matei 4:4-10). Domnul Isus l-a biruit pe Satan cu ajutorul Scripturii! Diavolul poate să te întreacă în argumente, dar nu are nicio apărare împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, memorează Scripturile și folosește-le ca pe o armă pentru a-l învinge pe Satan.

  • 4 Noiembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Salutați pe Prisca și pe Acuila, împreună-lucrătorii mei în Hristos Isus (care, pentru viața mea, și-au pus capul; cărora le mulțumesc nu numai eu, ci și toate adunările națiunilor).

    Romani 16.3,4 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Pavel a întâlnit pentru prima dată această familie temătoare de Dumnezeu în Corint și, pentru că aveau aceeași meserie ca și el (făcători de corturi), a locuit în casa lor și a lucrat împreună cu ei. Mai târziu auzim despre ei că l-au primit în casa lor pe Apolo și că i-au arătat mai exact calea lui Dumnezeu (Fapte 18.2,26). În 1 Corinteni 16.19 îi găsim la Efes (vedeți și 2 Timotei 4.19). Deci nu doar că aveau aceeași meserie ca și Pavel, ci erau și „împreună-lucrători în Hristos“ ai apostolului, care pentru viața lui și-au pus capul și astfel și-au câștigat nu doar mulțumirile sale, ci și, pentru că el era apostolul națiunilor, pe cele ale adunărilor dintre națiuni. Trebuie să remarcăm că aici, ca și în Fapte 18.18 și în 2 Timotei 4.19, numele surorii este amintit primul. Din aceasta am putea deduce că Prisca, sau Priscila, s-a ostenit în mod deosebit pentru Pavel și că s-a pus în pericol deosebit din cauza lui. În Fapte 18.2 și în 1 Corinteni 16.19, numele bărbatului este menționat primul, și este ușor să înțelegem de ce. Cât de minunat și de exact este Cuvântul lui Dumnezeu!

    Încă o remarcă scurtă despre expresia „adunarea din casa lor“, folosită aici și în 1 Corinteni 16.19 (vedeți și Coloseni 4.15 și Filimon 2). Se știe că, în acele vremuri, din lipsa unor spații încăpătoare pentru adunări, credincioșii se strângeau „pe ici, pe colo, prin case“, iar pentru că Acuila avea nevoie probabil de un spațiu mare pentru a-și practica meseria, este ușor de înțeles faptul că ei se strângeau în casa lor. Nu ne putem gândi la o „adunare în casă“ care să fi fost alcătuită doar din rude; și aceasta în primul rând pentru că nu ni se spune nicăieri că Acuila și Priscila ar fi avut copii sau astfel de rude.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

    Matei 5.45

    Fericiți fără Dumnezeu?

    Aproape nu ne gândim la faptul că soarele răsare în fiecare zi și face posibilă viața pe planeta noastră prin lumină și căldură. Apa este, de asemenea, existențială pentru noi, deși uneori ne plângem de zilele ploioase. Atât lumina soarelui, cât și ploaia vin de la Dumnezeu, care susține viața oamenilor pe pământ. Dar mulți oameni ar prefera să nu aibă nimic de-a face cu Dumnezeu. Probabil că așa trebuie înțeleasă afirmația „fericiți fără Dumnezeu“, pe care am descoperit-o recent pe un autocolant de pe spatele unei mașini.

    Este evident că acel șofer nu era conștient de faptul că era dependent în totalitate de bunătatea și de puterea unui Dumnezeu Creator binevoitor. El ne dăruiește – indiferent de purtarea noastră – multe lucruri bune în viață. De ce face El acest lucru? Pentru că este bun și vrea să ne conducă la pocăință. El este îndelung-răbdător și încă nu a adus judecata dreaptă asupra omenirii neevlavioase, așa că astăzi încă oferă har fiecărui om în parte.

    Dumnezeu nu vrea ca noi să trăim fără El, pentru că ne merge bine doar cu darurile Lui. Nu, El dorește ca noi să ne bucurăm de părtășia cu El în ceea ce ne dă. Dar acest lucru este posibil numai dacă ne punem în ordine relația noastră cu El. Pentru aceasta este necesar să ne plecăm smeriți, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să acceptăm cu recunoștință harul Său. Atunci primim iertarea păcatelor noastre și pace în inimă, o pace atât de dorită astăzi, numai că este căutată în locuri greșite.

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 23.24-37 · Psalmul 109.21-31

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 23:15-25; 24:1-6

    Să-L privim pe Isus învăţând ucenicii şi mulţimile. Parcurgând poruncile lui Moise, pe care fariseii le respectau întocmai, El dorea să-i facă să pătrundă gândul lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa, dragostea Sa. Astfel de exemplu avem când ucenicii Săi striveau spice trecând prin lanurile de grâu în zi de Sabat sau când întrebau cu vicleşug despre divorţ (Matei 12.1 …; 19.3 …). Să încercăm şi noi, citind aceste capitole, să descoperim aceeaşi înţelepciune divină şi aceeaşi dragoste. Alături de o dreptate absolută străluceşte o bunătate desăvârşită. Sunt apărate drepturile proprietarilor, fără ca acest lucru să se facă în dauna îndatoririlor frăţeşti cu privire la milă.

    Numai Dumnezeu poate stabili un astfel de echilibru şi este important să-l observăm în lumea noastră întotdeauna gata să treacă de o parte sau de alta. Copilul lui Dumnezeu nu are de ales între diferite sisteme politice, economice sau sociale. Pentru el, aceste probleme sunt rezolvate dinainte. El nu are altă doctrină decât aceea de a se supune voii Tatălui său şi această voie nu se află nici în ziare, nici în cărţile oamenilor care o pot descoperi, ci în „Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu“ (1 Petru 1.23).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PROCESUL ZDROBIRII (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „A frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor…” (Matei 14:19)

    Biblia ne spune că Domnul Isus „a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.” (Matei 14:19)

    Să reținem ordinea evenimentelor din această scurtă istorie: pâinile au fost luate, binecuvântate, frânte, apoi date altora. Așa lucrează Dumnezeu! Pentru a-i binecuvânta pe alții prin tine, El te va lua, te va binecuvânta, te va frânge… și apoi te va folosi!

    Apostolul Pavel a trebuit să fie zdrobit din cauza mândriei. El scrie: „Ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:7-10)

    Așadar, dacă ai o persoană sau o situație „spinoasă” în viața ta, Dumnezeu vrea să experimentezi harul și puterea Sa în procesul confruntării cu ele. Apostolul Pavel a ajuns în cele din urmă în situația în care Îi putea mulțumi lui Dumnezeu pentru „țepușul” său. Biblia vorbește despre „jertfa de laudă” la adresa lui Dumnezeu (Evrei 13:15). Atunci când ești dispus să te sacrifici pentru a avea un lucru, înseamnă că îl prețuiești suficient de mult încât să plătești prețul pentru el.

    Vrei să umbli în puterea lui Dumnezeu? Vrei să experimentezi binecuvântarea Sa? Dacă răspunsul tău este „da”, atunci mulțumește-I lui Dumnezeu pentru „situația ta spinoasă”, și acceptă procesul zdrobirii – care te va conduce spre puterea și binecuvântarea lui Dumnezeu!

  • 31 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Barnaba, luând cu sine pe Marcu, a plecat cu corabia spre Cipru; iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, încredințat de frați harului lui Dumnezeu. Și străbătea Siria și Cilicia, întărind adunările.

    Fapte 15.39-41 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Cearta care s-a iscat între Pavel și Barnaba cu privire la Ioan Marcu a avut, din punct de vedere omenesc, un sfârșit trist. Suntem surprinși, chiar șocați, că așa ceva a putut avea loc. A fost numai o discuție aprinsă între acești doi oameni ai lui Dumnezeu, însă ea s-a sfârșit prin despărțirea lor în lucrare. Pavel a plecat în Cilicia cu Sila, iar Barnaba l-a luat pe Marcu și a plecat cu corabia în Cipru.

    Auzim adesea întrebarea cu privire la cine a fost vinovat în acest conflict. Doar Dumnezeu, care cunoaște inimile tuturor oamenilor, poate răspunde la această întrebare. Totuși, vedem că Pavel, responsabil cu privire la înaintarea evangheliei printre națiuni, nu-și putea permite să aibă în jur oameni pe care să nu se poată baza. După toată această întâmplare, el a fost „încredințat de frați harului lui Dumnezeu“ pentru noua sa călătorie misionară, așa încât înțelegem că frații au avut siguranța că Pavel era pe linia gândului lui Dumnezeu.

    Hotărârea lui Barnaba de a-l lua pe Ioan Marcu a fost probabil o greșeală. Poate că, exersându-și darul de încurajare pe care-l avea, el a mers dincolo de gândul lui Dumnezeu în această împrejurare. După acest eveniment, Barnaba dispare din relatările din Fapte, iar acest lucru spune și el ceva. Oricum, succesul nu este ceva final, nici falimentul nu este ceva fatal; ceea ce contează este curajul de a continua. Pavel a avut dreptate că nu era gândul lui Dumnezeu să-l ia pe Marcu din nou în lucrare, însă aceasta nu este totul. Barnaba, un slujitor onorat al lui Dumnezeu, nu s-a înșelat cu privire la persoana lui Ioan Marcu – căci s-a dovedit mai târziu că el a devenit folositor pentru lucrare.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!

    Geneza 28.17

    O poartă spre cer

    Un tâmplar s-a dus într-o zi în orașul Fuentesauco din Spania, tocmai când era zi de târg. Acolo era la vânzare o carte foarte ieftină. A cumpărat-o imediat, fără să știe ce fel de carte era. Important era că avea de citit multe pagini pe bani puțini.

    Seara, când a ajuns acasă, tâmplarul a luat cartea și s-a așezat să o citească. Ceea ce a citit l-a interesat foarte mult. Sora lui, care a stat lângă el și l-a ascultat citind cu voce tare, a fost și ea profund impresionată. Conținutul acestei cărți le era complet necunoscut.

    Despre ce carte era vorba? – Bărbatul cumpărase o Biblie. De atunci încolo, ea și-a exercitat influența binecuvântată asupra celor doi. Și nu numai ei L-au găsit pe Mântuitorul prin ea, ci și vecinii lor au venit la ei seară de seară, și astfel căsuța lor a devenit o poartă spre cer! Unul după altul, oamenii din sat s-au întors cu sinceritate la Isus Hristos și astfel în întunericul de pe acea peninsulă spaniolă s-a aprins făclia unei comunități de copii ai lui Dumnezeu.

    Cât valorează pentru tine Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu? Poți spune și tu ca psalmistul: „Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăți de aur și de argint“ (Psalmul 119.72)?

    Poate că ai această comoară prețioasă, Biblia, în casă, dar nu-i cunoști adevărata valoare. Începe, precum acest tâmplar, să o citești în fiecare zi, iar viața ta se va schimba!

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 21.19-22.7 · Psalmul 107.1-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 20:10-20

    Copiilor lui Israel le era îngăduit să încheie pace cu cetăţile îndepărtate. Dar nu trebuia să arate nici un strop de îndurare pentru cetăţile vecine, care ar fi împiedicat poporul să intre în stăpânirea ţării. În ce ne priveşte, noi, creştinii, trebuie să putem distinge între lucrurile de pe pământ pe acelea pe care le putem folosi în mod legitim de cele pe care trebuie să le respingem în mod ferm pentru că ne-ar putea lipsi de bucuria moştenirii noastre cereşti. Nouă ne revine să facem distincţia aceasta.

    Israeliţii trebuia să respecte pomii fructiferi şi să nu-i folosească pentru război. Avertisment care poate avea o semnificaţie spirituală! Unii creştini arată un fanatism orb şi sectar, agitând ca pe o armă de luptă ceva ce Dumnezeu a dat, poate, pentru a-i înviora şi a-i hrăni pe ai Săi.

    Versetele 19 şi 20 avertizează, în acelaşi timp, împotriva risipei. Să ne gândim la exemplul pe care ni l-a dat Domnul Isus Însuşi. El, Creatorul, care putea înmulţi la infinit pâinile – aşa cum a şi arătat – a avut grijă ca să strângă în coşuri rămăşiţele, „ca să nu se piardă ceva“ (Ioan 6.12).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂSTREAZĂ-ȚI VIE SPERANȚA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!” (Psalmul 131:3)

    Când te uiți la ce se întâmplă în familii, în biserici, în societate și în lume, ce te face să mai ai încă un licăr de speranță?

    David a spus: „Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!” Dar când decizi că lucrurile sunt fără speranță pentru tine, tu Îi trântești ușa în față lui Dumnezeu. S-ar putea să spui: „Dar câtă vreme am o sănătate rezonabil de bună, și mizez pe niște bani care-mi vin regulat, ce nevoie mai am de speranță? La ce să mai sper?”

    Iată la ce:

    În primul rând, întreabă-te care este cea mai puternică dorință a ta. Imaginează-ți că ai 80 de ani și că privești înapoi. Ești mulțumit? Dacă nu, acceptă provocarea de a găsi un răspuns. Speranța trebuie să fie personală, să nu fie întemeiată pe lucruri firești și trecătoare, ci să-și aibă obârșia în Dumnezeu, și să fie suficient de arzătoare pentru a guverna tot ceea ce faci.

    În al doilea rând, dă-i un simbol, ceva în jurul căruia să-ți poți aduna gândurile. Ieremia a dat poporului lui Dumnezeu o lecție exemplară despre speranță, cumpărând un teren la Anatot (vezi Ieremia 32:9). Deși știa că vor fi duși în robie, totuși el a cumpărat un teren în țară… și, în timpul anilor lungi de captivitate, amintirea acelui câmp îndepărtat din Iuda a fost licărul de speranță care a acționat ca un simbol al restaurării viitoare.

    În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Leo Algimas și familia sa au fost înghesuiți în lagărele de concentrare, au păstrat un simbol al speranței, o bucată mică de hârtie dintr-o cutie de ciocolată cu un steag american în partea de jos. O treceau din mână în mână, o priveau, o țineau în mână și vorbeau în șoaptă despre armata care avea să le aducă eliberarea!

    Simbolurile ne ajută să ne fixăm mintea asupra a ceea ce este posibil să se întâmple. De fapt, cel mai mare Simbol pe care lumea L-a cunoscut vreodată a fost cel mai greu de crezut. Un Copil, într-o iesle, a anunțat venirea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, și a schimbat destinul omenirii! El îți poate schimba și ție destinul. Definește-ți speranța, cere în Numele Lui și, indiferent cât de imposibil pare, așteaptă să se împlinească. Așadar, păstrează-ți vie speranța!

  • 21 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    După ce v-ați curățit sufletele prin ascultarea de adevăr, spre dragoste frățească neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din inimă curată, fiind născuți din nou nu dintr-o sămânță care se strică, ci dintr-una care nu se strică, prin Cuvântul viu.

    1 Petru 1.22,23 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Atunci când nu eram născuți din nou, ne găseam departe de Dumnezeu, ducând aceeași viață deșartă ca și generațiile decăzute care ne-au precedat. Am fost răscumpărați din această stare, iar valoarea pe care o avem noi pentru Dumnezeu, ca și oroarea pe care El o are pentru această stare decăzută au fost puse în evidență prin prețul imens al răscumpărării noastre. Nu am fost răscumpărați cu lucruri pieritoare, ca argintul sau aurul, ci „cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată“. Mielul a fost cunoscut de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru credincioși, pentru ca prin El să putem fi aduși la Dumnezeu și să umblăm înaintea Lui în credință și în speranță, știind că Dumnezeu L-a înviat pe Hristos dintre morți și I-a dat glorie. Credința noastră este în Dumnezeul care poate învia morții; speranța noastră este într-un Dumnezeu care poate da glorie. Ca răscumpărați, trebuie să fim caracterizați de credința și de speranța în Dumnezeu.

    În relația cu Tatăl, suntem copii; în relația cu lucrarea lui Hristos, suntem răscumpărați; în relația noastră unii cu alții, suntem frați. Ca frați, suntem îndemnați să ne iubim „cu căldură unii pe alții, din inimă curată“. Inima este „curată“ când sufletul, prin ascultarea de adevăr, este curățit de orice rău și de toate motivele egoiste care ar împiedica revărsarea dragostei.

    Relația noastră de frați nu își are temeiul în nașterea noastră naturală, ca în cazul israeliților, ci într-o naștere spirituală, pentru că am fost născuți din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu. Prin această naștere din nou am primit o natură nouă, a cărei esență este chiar dragostea, astfel încât, în ciuda numeroaselor diferențe, de condiție socială sau de caracter, suntem capabili să ne iubim unii pe alții.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Noi înșine L-am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.

    Ioan 4.42

    Hristos, Mântuitorul lumii

    Stanislav Petrov (1939-2017) a fost locotenent-colonel în Forțele Sovietice de Apărare Aeriană. La data de 26 septembrie 1983, el și-a început activitatea la centrul de monitorizare nucleară. La scurt timp după miezul nopții, computerele au raportat că se apropie o rachetă nucleară lansată din Statele Unite ale Americii! Totuși, pe imaginile din satelit nu se vedea nimic.

    Colonelul Petrov a trebuit să decidă cum să reacționeze în fața unor informații contradictorii. A clasificat semnalul ca fiind fals și a așteptat. Chiar și atunci când computerele au semnalat alte rachete, nu s-a lăsat dezorientat. După numai șaptesprezece minute s-a adeverit că avusese dreptate și că avertizarea fusese una falsă, cauzată de o defecțiune.

    În acea noapte, Petrov a devenit un mare salvator, prevenind prin hotărârea pe care a luat-o declanșarea unui război. De aceea, filmul său biografic poartă titlul de Omul care a salvat lumea.

    Marele nostru Salvator, Mântuitorul lumii, este Isus Hristos. El a murit la cruce pentru cei vinovați și a înviat din morți, pentru ca oricine crede în El să fie salvat de la judecata lui Dumnezeu.

    Poate nu vă este greu să afirmați că Hristos este Mântuitorul. Dar ce important ar fi să înțelegeți semnificația acestui nume, „Hristos, Mântuitorul lumii“, și să puteți mărturisi curajos: El este Mântuitorul meu! „Duhul mi se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, … pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine“ (Luca 1.47,49).

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 17.1-18 · 1 Ioan 3.16-24

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 13:1-18

    Un profet mincinos este periculos mai ales atunci când se ridică din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Toţi apostolii dau un semnal de alarmă cu privire la aceşti învăţători falşi care, „prin cuvinte dulci şi vorbiri frumoase, amăgesc inimile celor fără răutate“ (Romani 16.18; 2 Petru 2.18; 1 Ioan 2.19; Iuda 4). „Să nu asculţi“, îndeamnă v. 3 − ci, dim­po­trivă, „voi să umblaţi după DOMNUL, să ascultaţi de glasul Lui“ (v. 4). Siguranţa pentru oile Bunului Păstor constă într-o bună cunoaştere a glasului Său (Ioan 10.4, 5). Atunci nu le este deloc greu să deosebească − pentru a fugi − glasul unui străin.

    Un al doilea pericol, tot atât de greu sesizabil, îl constituie influenţele rele, cu atât mai de temut când vin de la cineva apropiat. „Nu vă amăgiţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune!“ (1 Corinteni 15.33). Să avem curajul să rupem o relaţie care tinde să ne îndepărteze de Domnul (Luca 14.26).

    În sfârşit, răul se poate manifesta şi colectiv, încât să contamineze un oraş întreg. Creştinul credincios este chemat să se retragă din mijlocul tuturor religiilor în care, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, va descoperi nedreptate (2 Timotei 2.19).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU ÎNCETA SĂ ÎNVEȚI ȘI SĂ TE DEZVOLȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.” (Proverbele 8:11)

    Pentru a continua să înveți și să te dezvolți, trebuie să recunoști că:

    1) Oamenii de succes privesc învățarea în mod diferit față de cei care nu au succes. Iosua a învățat de la Moise. Timotei a învățat de la Pavel. Tu, de la cine ai ales să înveți? Autorul american Sydney J. Harris a scris: „Un învingător știe cât de mult mai are de învățat, chiar și atunci când este considerat expert. Un ratat vrea să fie considerat expert de către ceilalți înainte de a fi învățat suficient pentru a ști cât de puțin știe!” Este o chestiune ce ține de atitudine. Ceea ce este cu adevărat remarcabil este faptul de a-ți da seama cât de mult trebuie să înveți pentru a afla cât de puțin știi!

    2) Nimic nu este interesant dacă nu ești interesat. În cartea sa Quality Is Free (Calitatea este gratuită), Philip B. Crosby a scris: „Există o teorie a comportamentului uman care spune că oamenii își întârzie în mod subconștient propria creștere intelectuală. Ajung să se bazeze pe clișee și obiceiuri. Odată ce ajung la vârsta confortului personal în raport cu lumea, încetează să mai învețe, iar mintea lor merge în gol pentru tot restul zilelor. Ei pot progresa din punct de vedere organizatoric, pot fi ambițioși și dornici și pot chiar să lucreze zi și noapte. Dar nu mai învață nimic!”

    Biblia spune: „Isus creştea în înţelepciune și în statură…” (Luca 2:52) El nu a crescut doar fizic, ci și spiritual, mental și emoțional. Este o tragedie atunci când te lași târât într-o rutină și nu mai ieși niciodată din ea; atunci pierzi tot ce are Dumnezeu mai bun de oferit.

    În schimb, oamenii care pot fi învățați sunt complet implicați în viață. Sunt entuziasmați de lucruri. Sunt interesați să descopere, să discute, să aplice și să se dezvolte. Așadar, nu înceta niciodată să înveți și să crești!

  • 17 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost așa: pe când se ruga ea îndelung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei. Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea.

    1 Samuel 1.12,13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Tristețea adâncă a Anei și rugăciunea ei ne pot învăța câte ceva cu privire la acele perioade când nu știm ce să ne rugăm. Uneori, când durerea este foarte puternică, nu știm cum să ne rugăm. Pavel ne amintește că „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu știm ce să cerem așa cum ar trebui“ (Romani 8.26). Dumnezeu dorește să venim cu credință și să ne vărsăm inimile înaintea Lui, fiindcă El poate să vindece inimile rănite.

    Este important să menționăm de ce Ana dorea un copil. Ea dorea nu doar un copil, ci un copil de parte bărbătească (1 Samuel 1.8,11), care să crească și să fie folosit de Domnul pentru a conduce poporul Său. Ea I-a făcut un jurământ neobișnuit Domnului, anume că, dacă El avea să-i dea un fiu, ea urma să-l dedice slujirii Lui pentru toate zilele vieții sale. Ana și-a ținut jurământul și l-a păstrat acasă pe Samuel doar până când l-a înțărcat. Apoi l-a adus la cort, pentru a-și împlini jurământul făcut (1 Samuel 1.21-28). Cât a fost mic, Ana și-a arătat dragostea față de el prin faptul că-i făcea câte o mantie mică în fiecare an. Samuel știa că mama lui îl iubea, însă știa și că ea își împlinea astfel jurământul făcut lui Dumnezeu.

    Ana își vărsase inima înaintea Domnului, în amărăciunea ei; după aceea, ea și-a deschis inima către El în laudă. Domnul i-a schimbat amărăciunea într-o cântare de bucurie, fiindcă El poate inspira cântări în noapte (Iov 35.10; Psalmul 43.8). El a dăruit o cântare inimii predate Lui. Cântarea Domnului poate însemna putere pentru cel neputincios, bucurie pentru cel întristat, vindecare și biruință pentru sufletul copleșit, fiind o jertfă de laudă pentru Domnul (Evrei 13.15).

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Da, lumina celui rău se va stinge … Nădejdea lui va fi smulsă din cortul lui și va fi târât spre împăratul spaimelor.

    Iov 18.5,14

    Ultima cortină

    În liniște, sicriul este coborât în groapă și dispare dinaintea ochilor. Slujba de înmormântare este încheiată. Oamenii se îndepărtează rapid de locul morții.

    La ieșirea din cimitir mă întâlnesc cu un fost coleg, cu care lucrasem la teatru înainte să mă întorc la Dumnezeu. Intrăm imediat în discuție și ne amintim de vremurile petrecute împreună la teatru. „Mai știi“, îi spun eu, „că, atunci când se trăgea ultima cortină, dacă reprezentația fusese ratată, nu se mai putea corecta nimic? Toate reproșurile nu mai ajutau la nimic. Spectacolul era un eșec“.

    Nu este la fel și în viața noastră? Într-o zi, fiecare își va juca ultimul rol pe scenă și apoi va cădea „cortina“ și pentru el.

    Când este să se gândească la moarte, nu sunt oare mult prea mulți aceia care trebuie să recunoască faptul că au trăit fără Isus? O viață fără Mântuitorul și Răscumpărătorul are consecințe devastatoare! Pentru oricine pleacă de pe scena vieții fără El, viitorul este fără speranță și așa rămâne pentru totdeauna.

    Dacă citiți aceste rânduri, înseamnă că peste dumneavoastră încă nu a căzut „ultima cortină“. Folosiți timpul și predați-vă viața Domnului Isus înainte de a fi prea târziu! Pentru cei răscumpărați sunt valabile cuvintele: „El [Dumnezeu] va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere …“ (Apocalipsa 21.4).

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.17-29 · 1 Ioan 2.12-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 11:1-15

    Poporul lui Dumnezeu este îndemnat să facă precum plugarul care, pentru a-şi alinia brazda, ia repere din urma şi dinaintea lui. Pentru a reveni la drumul drept, Israel va privi întâi înapoi, pentru a-şi aminti de ieşirea din Egipt şi de dificila călătorie prin pustiu (v. 2-7; Ieremia 2.23: „Priveşte-ţi calea în vale“), apoi înainte, pentru a contempla prin credinţă bogata ţară a promisiunii (v.10-12). Rătăcirile noastre trebuie să ne servească de avertisment şi să vorbească conştiinţei noastre, în timp ce perspectiva moştenirii cereşti care ne aşteaptă este menită să ne stimuleze inimile. Confruntaţi necontenit cu un trecut jalonat prin har şi cu un viitor glorios, umblarea noastră va tinde să fie dreaptă.

    Ce contrast între ţara promisiunii şi Egipt, imagine a lumii! Pentru a avea apă, chiar şi în zilele noastre, egiptenii sunt obligaţi s-o ridice cu greu până la jgheaburi, cu ajutorul scripetelui, un fel de moară acţionată primitiv cu piciorul (v. 10 sf.), în timp ce în ţara Canaanului, ploaia cerului asigură apă fără plată şi din abundenţă. Da, ce contrast între sărmanele eforturi ale omului din lume de a-şi făuri singur fericirea şi terenul binecuvântat pe care este aşezat acum răscumpăratul Domnului, care primeşte totul prin harul Dumnezeului său!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LASĂ-ȚI ÎNGRIJORĂRILE ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:7)

    Când te simțiți anxios și speriat, iată două lucruri pe care ar trebui să le faci: 1) Găsește-ți un prieten dintre frații de credință. Atunci când anxietatea te acaparează, una dintre cele mai bune modalități de a rupe spirala îngrijorării este să o dezvălui unui prieten din biserică. Când a fost ca Israel să ia în stăpânire Țara promisă, Dumnezeu le-a spus: „Cine este fricos şi slab la inimă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraţilor lui.” (Deuteronomul 20:8) Pesimismul, descurajarea și spaima sunt contagioase. Dar la fel este și curajul! Așa că, apelează la un prieten care are darul încurajării! 2) Ia atitudine și înfruntă-ți frica! Poți asculta toate predicile despre un Dumnezeu bun, care va avea grijă de tine, și s-ar putea să nu fie suficiente ca să elimine anxietatea din viața ta. Trebuie să faci și anumite lucruri, iar primul ar fi să pășești prin credință. Modul în care pacea lui Dumnezeu ajunge din mintea ta în corpul tău este prin încrederea în El, până când îți poți înfrunta temerile fățiș. Așadar, cu gândul acesta în minte, fă următoarele lucruri: a) meditează la pasaje din Scriptură, cum ar fi Psalmul 23; imaginează-ți efectiv că ești păstorit de Domnul pe pășuni verzi și condus la ape de odihnă; b) vorbește cu „prietenul tău de credință” înainte ca îngrijorarea să se instaleze în mintea ta; c) rostește o rugăciune: „Doamne, îmi arunc toate grijile asupra Ta!” d) fă exerciții fizice; exercițiul fizic este unul dintre cele mai bune moduri pentru a opri acumularea excesului de adrenalină; e) identifică-ți frica și fă un mic pas pentru a o înfrunta; și f) odihnește-te suficient. Psalmistul David a spus: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8) Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine este astăzi acesta: lasă-ți îngrijorările în seama lui Dumnezeu!

  • 16 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.

    2 Împărați 23.30 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Lecții din viața lui Ioahaz (1) – Chipul lumii acesteia trece

    Este interesant că, în 2 Împărați 23.30, este menționat în mod expres faptul că Ioahaz a fost uns ca împărat. Nu așa se întâmplase cu toți ceilalți împărați? Totuși, cu privire la Ioahaz este menționat acest lucru, chiar dacă el a domnit doar trei luni. Aceasta ne amintește de caracterul lucrărilor și al gloriei omului – „Orice făptură este ca iarba și toată gloria omului este ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea ei se veștejește, însă cuvântul Domnului rămâne pentru totdeauna“ (1 Petru 1.24,25). Gloria omului este efemeră și trece repede, uneori mult mai repede decât crede sau decât ar dori.

    După moartea tatălui său, acest tânăr de douăzeci și trei de ani a devenit împărat peste noapte. Ce lucru extraordinar pentru el! Se afla acum la vârful carierei sale, mai ales că, fiind al treilea fiu ca vârstă, nu avea nicio șansă să devină împărat. Poate că a lucrat din greu în spatele scenei pentru a ajunge acolo – nu știm, însă un lucru este sigur: poporul l-a ales ca împărat, în ciuda ordinii obișnuite.

    Acum iată-l ajuns în vârf, având puterea și gloria! Dar ce a făcut el în tot acest timp? A făcut ce era rău în ochii lui Dumnezeu. Prin urmare, visul său, domnia sa magnifică, gloria sa, toate acestea s-au dus pentru totdeauna!

    Învățătura pe care trebuie să o desprindem de aici este cum nu se poate mai clară: „Chipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7.31). Să nu ne ațintim privirea asupra acestei lumi, nici asupra lucrurilor din ea, să nu ne preocupăm cu a le obține, nici să nu căutăm gloria acestei lumi! Partea noastră este cu Hristos, de aceea să căutăm „lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu“, și să ne gândim la „lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ“ (Coloseni 3.1,2). Rezultatul unei astfel de atitudini va fi spre gloria lui Dumnezeu și, de asemenea, spre fericirea noastră.

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti și ieșirea din ea, ca s-o puteți suporta.

    1 Corinteni 10.13

    Orice ți-ar trimite Tatăl

    Este dragostea Domnului suficientă pentru a te atrage? Este ea de ajuns să te facă să renunți la lume ca să Îl urmezi și să fii în locul în care să te poți bucura de tovărășia Lui? În necazurile copiilor Săi, Domnul întâi Se apropie și le șterge lacrimile. Apoi îi scoate din ele. Dar umblă cu ei. Compasiunea Lui merge înaintea îndurărilor Sale.

        Orice ți-ar trimite Tatăl, tu stai tăcut!

        El dă binecuvântare fără sfârșit.

        Când dorințe nu-mplinește, El spre bine Se-ngrijește;

        din iubire El te mustră: crede în El!

        Cel ce te călăuzește neîncetat crezi că azi

        nu te zărește pe un drum greu?

        Chiar pe căi întunecate, mângâierea-ți dăruiește,

        lângă tine-n grele clipe este chiar El!

        O, nu critica-n suspine ce îți dă El!

        Crede că e spre-al tău bine ce îți dă El!

        Chiar de nu știi dinainte planul bunului Părinte,

        tu încrede-te în Domnul, numai în El!

        Domnul dă putere zilnic celor ai Săi.

        În necaz ajută tainic, adeseori.

        Orice te-ar lovi pe tine, crede că e înspre bine;

        mergi supus pe a ta cale și fii smerit!

    —S. D. Cartes

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 14.1-16 · 1 Ioan 2.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 10:12-22

    Versetele 12 şi 13 aşază înaintea copiilor lui Israel un plan minunat. Prieten creştin, Domnul nu doreşte nici „de la tine“ altceva, decât teamă, credincioşie, dragoste, lepădare de sine, ascultare. Mica 6.8 pune aceeaşi întrebare şi, ca răspuns, invită la dreptate, la bunătate, la smerenie. Toate acestea ni se cer în interesul nostru: „spre binele tău“ (v. 13) şi nu sunt decât un răspuns corect la iubirea divină. Fericite legături reciproce: „Domnul S-a alipit de părinţii tăi, ca să-i iubească …“ (v.15) … „tu să te alipeşti de El“ (v. 20)!

    Este cerută circumcizia inimii. Un semn exterior nu este suficient pentru a face proba că cineva are o religie (Romani 2.29). Trebuie să existe în inimă dovada că pretenţiile cărnii au fost judecate şi că cineva aparţine lui Dumnezeu.

    Domnul este Susţinătorul celor care sunt singuri în viaţă. Orfanul, văduva, străinul − sunt în mod cu totul deosebit subiectele îngrijirii Sale. „Dumnezeul cel mare, cel tare şi cel înfricoşător“ (v. 17), care a făcut „aceste lucruri mari şi înfricoşătoare“ (v. 21), este în plus un Dumnezeu plin de mângâiere, un Tată pentru orfani, un Apărător făcând dreptate văduvelor (Psalmul 68.5).

    „El este lauda ta“ (v. 21). Nu numai ceea ce a făcut, ci Însăşi Persoana Sa este, pentru inimile şi buzele celor răscumpăraţi, un subiect continuu de bucurie şi de adorare.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASCULTĂ GLASUL LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine are urechi, să asculte ce zice… Duhul.” (Apocalipsa 2:11)

    Putem citi același verset din Scriptură, cu diferite ocazii, și el ne va vorbi de fiecare dată cu totul altfel!

    Filozoful grec Heraclit a afirmat următoarele cuvinte: „Niciun om nu se scaldă de două ori în apa aceluiași râu”, adică nici râul și nici omul nu mai sunt la fel. Și niciodată nu citești același verset biblic în același mod de două ori. Aceasta a fost intenția Autorului său ceresc. Iar iluminarea de care îți face Duhul Sfânt parte se bazează pe faptul că Dumnezeu cunoaște în mod profund și nelimitat circumstanțele tale, dorințele tale, temerile tale, trecutul tău, personalitatea ta și destinul tău. Trebuie doar să-ți faci timp să asculți și să-ți cultivi capacitatea de a fi sensibil la ceea ce spune El!

    Se povestește că un dirijor a fost angajat să lucreze cu cântăreți de operă care nu puteau atinge anumite note, deși acestea se aflau în gama lor vocală. Era un mister total. Dirijorul a făcut teste amănunțite asupra corzilor lor vocale, dar nu a putut găsi niciun motiv pentru care ei nu puteau atinge acele note. Apoi, i-a venit brusc ideea să le testeze auzul. Și ceea ce a descoperit a fost că acești cântăreți de operă nu puteau cânta o notă pe care nu o puteau auzi. Problema nu era cântatul, ci auzul.

    Așadar, ai o problemă cu auzul? Dacă nu ai, ascultă ce spune Duhul Sfânt. Până nu auzi vocea lui Dumnezeu, nu vei putea cânta cântecul Său. De ce? Pentru că ești dezacordat! Și în felul acesta rămânem prinși în stiluri de viață păcătoase, în cicluri negative și în tipare distructive.

    Dar atunci când deschizi Biblia și auzi cu adevărat vocea lui Dumnezeu – vocea Sa iubitoare, încurajatoare, plină de har, convingătoare, autoritară, și puternică – viața ta începe să se armonizeze cu Duhul Sfânt!

  • 11 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!

    Psalmul 150.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Așa se încheie cartea Psalmilor și așa ne este prezentat, cu privire la pământ, rezultatul venirii Domnului. El este cu adevărat Omul binecuvântat din primul psalm, „cel care nu se duce la sfatul celor răi și nu stă pe calea păcătoșilor și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori; ci plăcerea lui este în legea Domnului și cugetă la legea Lui zi și noapte“ (Psalmul 1.1,2). Fiecare bătaie a inimii Lui devotate a fost pentru Dumnezeul Său și fiecare cuvânt al Lui și fiecare faptă a Lui L-au glorificat pe Tatăl. Orice excelență de ordin moral a strălucit în mod perfect în Persoana Lui.

    Rodul Lui va apărea la timpul potrivit, frunza Lui nu se va veșteji niciodată, iar în tot ce va face va prospera. Oamenii au crezut că lumina Lui s-a stins pentru totdeauna atunci când a fost răstignit, însă El va veni din nou. Va răsări ca Soare al dreptății și va aduce acea dimineață fără nori, pe care toți sfinții lui Dumnezeu au așteptat-o (2 Samuel 23.4). Își va pune caracterul binecuvântat asupra împărăției Sale, care va reflecta gloria Lui strălucitoare. Atunci orice suspin și orice strigăt de durere vor fi îndepărtate, iar întunericul va fugi dinaintea strălucirii prezenței Sale. Tot pământul va fi plin de gloria Domnului și, așa cum viața Lui întreagă a fost o laudă pentru Dumnezeu, la fel toate făpturile vor da laudă în acea zi.

    Ridicarea și căderea împărățiilor; acumularea celor mai grave probleme; conflictele de interese care cresc tot mai mult – toate acestea dovedesc instabilitatea stării de lucruri din această lume. Însă toate acestea nu trebuie să-l tulbure pe cel care, cu ochii credinței, Îl vede pe Isus. Steaua strălucitoare de dimineață, care vestește venirea zilei, strălucește deja în cer și umple de nădejde inimile celor credincioși. Da, Domnul vine! El să fie lăudat!

    J. T. Mawson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prin har sunteți mântuiți.

    Efeseni 2.5

    Cererea de grațiere

    Un bărbat condamnat la moarte stătea în celula sa și aștepta. În orice zi, sentința putea fi executată. Cu mult timp în urmă îi trimisese președintelui o cerere de grațiere.

    Într-o dimineață s-a întâmplat însă ceva la care nu se mai aștepta. Zăvorul greu al ușii celulei sale a fost tras și un bărbat în uniformă a intrat, înmânându-i o scrisoare. A citit-o zguduit de emoții. Parcă visa. Nu-i venea să creadă. Cererea sa de grațiere fusese acceptată. El nu mai trebuia să moară… Semnătura președintelui pusă pe cererea sa îi oferea condamnatului certitudinea că pedeapsa cu moartea nu va fi executată.

    Acest tablou ne trimite cu gândul la ceea ce Dumnezeu ne oferă nouă, oamenilor. Deși am păcătuit împotriva Lui, El vrea să ne scutească de pedeapsă. Dar nu invocă circumstanțe atenuante. Nu, ci El rămâne credincios sfințeniei Sale. Pe baza morții Fiului Său Isus Hristos, care a ispășit toată vina pe cruce, Dumnezeu îl iartă pe cel păcătos.

    Depinde doar de noi, dacă Îi trimitem sau nu lui Dumnezeu o cerere de grațiere. Dacă ne mărturisim înaintea Lui păcatele noastre și credem că Isus Hristos a purtat pedeapsa pentru ele, Dumnezeu ne achită imediat.

    El ne dă confirmarea acestui fapt în Cuvântul Său veșnic valabil:

    „Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus“ (Romani 8.1).

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 10.28-11.3 · Ioan 21.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 7:7-26

    Voi şi cu mine, noi suntem dispuşi să-i iubim pe cei care ne iubesc, pe cei care ne par simpatici, binevoitori (Luca 6.32). Dragostea lui Dumnezeu este de o cu totul altă natură. Ea s-a exercitat încă din Egipt asupra lui Israel, popor slab şi nevoiaş, care nu-L căuta pe Dumnezeu, „cel mai mic dintre toate popoarele“ (v. 7, 8). Asupra noastră, această dragoste s-a exercitat pe când eram fără putere, fără evlavie, încă păcătoşi, vrăjmaşi lui Dumnezeu (Romani 5.6, 8, 10).

    Omul iubeşte când găseşte la alţii motive pentru asemenea sentimente; este o iubire preferenţială. La Dumnezeu, dimpotrivă, toate motivele pentru a ne iubi se aflau în propria Sa inimă, astfel că această dragoste se revarsă peste toate făpturile Sale fără nici o deosebire. De acum, dragostea pe care Dumnezeu o aşteaptă de la om nu este răspunsul cuvenit la dragostea Sa; ea are un motiv: „noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Şi are pentru noi o consecinţă: ascultarea (v. 9). Acesteia, inima lui Dumnezeu îi răspunde din nou, dar cu un sentiment deosebit, cel din v. 13, care are drept corespondent în Noul Testament promisiunea Domnului Isus: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi …“ (Ioan 14.23; 1 Ioan 5.3).

    Fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor să trăim din plin această experienţă!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII DISCIPLINAT! | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu fi nepăsător de darul care este în tine…” (1 Timotei 4:14)

    Singura modalitate prin care poți continua să te perfecționezi este exersarea. Nancy Dornan (femeie de afaceri din S.U.A.) spunea: „Cea mai lungă cale între două obiective este scurtătura!” Și este foarte adevărat. Dacă îți dorești să te dezvolți într-un anumit domeniu, calculează care vor fi implicațiile reale, inclusiv prețul, apoi hotărăște-te să-l plătești.

    David nu și-a descoperit brusc talentul de cântăreț la harpă, când a ajuns la palatul regelui Saul. El și-l dezvoltase în anii de practică pe dealurile singuratice, în timp ce îngrijea oile tatălui său.

    Apostolul Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Până voi veni, ia seama bine la citire… Nu fi nepăsător de darul care este în tine… Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:13-15)

    Când ai terminat cu dezvoltarea personală, ești terminat!

    Progresul, succesul și creșterea nu se întâmplă prin osmoză, ci necesită disciplină. Nu există o cale ușoară de a deveni o persoană disciplinată. Motivul pentru care un anumit câștigător (din sport) de anul trecut, a fost al doilea clasat anul acesta, este că unul dintre ei a fost dispus să facă un efort suplimentar când a venit vorba despre practică și disciplină, iar celălalt nu. Oricine face (ce trebuie să facă) doar atunci când are chef, sau când îi convine, va rămâne în urmă! Îmbunătățirea vine prin disciplină.

    O persoană disciplinată nu găsește scuze și nici nu acceptă scuze; ea le elimină. Îmi par foarte adevărate cele spuse de către scriitorul clasic francez François de La Rochefoucauld: „Aproape toate greșelile noastre sunt mai ușor de iertat decât metodele prin care încercăm să le ascundem.”

    Dacă ai mai multe motive din cauza cărora nu poți fi disciplinat, tu trebuie să pricepi că nu sunt altceva decât o grămadă de scuze! Toate acestea trebuie să fie eliminate, dacă vrei să reușești în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci.

    Așadar, fii disciplinat!

  • 9 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Servitorilor, fiți supuși stăpânilor cu toată temerea, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor greu de mulțumit. Căci este un har dacă cineva, datorită conștiinței față de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. Fiindcă ce fală este dacă răbdați după ce ați păcătuit și ați fost pălmuiți? Dar, dacă răbdați după ce ați făcut binele și ați suferit, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Căci la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui.

    1 Petru 2.18-21 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Primele îndemnuri ale apostolului Petru sunt adresate celor din starea cea mai umilă, celor care se află în robie, fie ca sclavi, fie ca simpli servitori. Temerea lor de Dumnezeu va fi dovedită în primul rând prin supunerea lor față de stăpâni, cu toată temerea. Aici, pentru a-i încuraja pe acești oameni, este mângâietor să observăm că apostolul le pune înainte cu precădere caracterul lui Hristos. Servitorii Îl văd pe Dumnezeu în stăpânul lor, iar acest lucru este cu atât mai important de subliniat, cu cât stăpânii pot fi uneori greu de suportat (versetul 18). Dar este un har deosebit să înduri necazuri datorită conștiinței față de Dumnezeu, atunci când aceste suferințe sunt nedrepte.

    Chestiunea importantă nu este doar să suferi, ci să suferi făcând binele. Acesta este un subiect de glorie și de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece este drumul lui Hristos Însuși. Să fii servitor, să faci binele și să suferi pentru acest lucru – nu este acesta chiar drumul lui Hristos? De aceea, acest drum este vrednic de laudă înaintea lui Dumnezeu, deoarece – spune apostolul – la aceasta am fost chemați, adică la a merge pe drumul lui Hristos.

    Să observăm că întreaga epistolă stăruie asupra acestui adevăr, astfel încât, dacă vreau să aflu care trebuie să fie drumul meu în această lume, răspunsul este simplu: Hristos – Hristos ascultător, Hristos supus, Hristos făcând binele, Hristos suferind pentru acest lucru.

    De aceea, și noi suntem chemați la aceasta. Hristos a suferit pentru noi, iar aceasta a însemnat mântuirea noastră, dar, în același timp, El este și un model pe care ni l-a dat spre a-l urma.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.“ Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele“.

    Luca 7.47,48

    Fariseul și femeia păcătoasă (6)

    Dragostea femeii pentru Domnul era o dovadă clară că multele ei păcate au fost iertate. Simon nu și-a recunoscut păcatul, nu dorea harul și iertarea și, prin urmare, nici dragostea. Isus i-a atras atenția asupra acestui fapt cu vorbe foarte blânde. Ele au fost un ultim apel al bunătății Sale la inima fariseului. Simon putea trage singur concluziile necesare.

    Apoi Mântuitorul i S-a adresat pentru prima dată direct femeii și, în prezența lui Simon și a celorlalți oaspeți sceptici, i-a acordat în mod explicit iertarea păcatelor. Da, femeia a păcătuit, toată cetatea știa. Dar vinovăția ei era complet iertată!

    Ceilalți oaspeți au întrebat cu îndoială: „Cine este Acesta, de iartă chiar și păcatele?“. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele! Dar Domnul Isus Hristos este Dumnezeu Fiul. Prin urmare, El are, de asemenea, autoritatea de a ierta păcatele (Luca 5.20-26; Ioan 5.19-30; 17.2).

    Apoi Isus i-a spus femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace“ (Luca 7.50). Ea a venit la Domnul cu credință. Apoi a aflat că această credință a mântuit-o și a primit siguranța mântuirii. Pentru inima ei recunoscătoare, întrebarea celorlalți, „Cine este Acesta?“, a primit cu mult timp înainte un răspuns: Isus este Mântuitorul, El este Hristos, Domnul (Luca 2.11)!

    „Acesta este, într-adevăr, Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan 4.42).

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.30-10.11 · Ioan 20.11-18

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 6:1-15

    Dragostea lui Dumnezeu nu admite nici un dezacord, nici un compromis. Este exclusivă, în sensul că cere de la noi o dăruire totală: inimă, suflet, putere − întreaga noastră fiinţă trebuie să fie cuprinsă de ea. Şi nici un moment din viaţa noastră nu trebuie să iasă de sub controlul acestei iubiri divine. Fie acasă − la masă, la sculare, la culcare − fie afară, pe scurt, în toate momentele zilelor noastre − iubitul nostru Salvator ar trebui să ne fie subiectul gândurilor şi al conversaţiilor (Psalmul 73.25). Cât de departe suntem de aceasta! Evanghelia însă ne prezintă Modelul desăvârşit, în fiinţa Căruia totul era pentru Dumnezeu. Îl auzim pe Domnul Isus citând „cea dintâi şi cea mai mare poruncă“ cu autoritatea Singurului care a împlinit-o desăvârşit: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău …“ (Matei 22.37, 38). Cuvântul lui Dumnezeu era neîncetat în inima Lui, astfel încât, atunci când Vrăjmaşul s-a prezentat în pustiu, în mâinile Sale se afla această sabie de nădejde cu care să-l în­frunte. Citând v. 13 şi 16, Domnul Isus (Matei 4.10; 4.7) l-a redus la tăcere (de două ori) pe Satan.

    Cât de important este pentru noi să cunoaştem aceste versete pe dinafară! „Învăţaţi-le…“ recomandă cap. 5.1. Diavolul nu poate face nimic împotriva Scripturii, când noi ştim s-o cităm pentru a-l înfrânge.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PREGĂTEȘTE-ȚI COPIII PENTRU VREMURI TULBURI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Tatăl face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.” (Isaia 38:19)

    Pentru a avea un copil înțelept, care să aibă încredere în tine, tu trebuie să-l faci să înțeleagă patru lucruri:

    1) Ce simte Dumnezeu pentru el. Psalmistul spune: „În veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 136:1). A ști acest lucru este fundamental pentru dezvoltarea spirituală a copilului tău și pentru relația lui cu Dumnezeu.

    2) Ce simți tu pentru el. Așadar, spune-i că, deși Îl corectezi, tu nu-l vei respinge niciodată!

    3) Ce simte el despre propria lui persoană. Cel mai dureros aspect al maturizării este legat de atacul asupra stimei de sine, care este aproape universal în societatea adolescenților de astăzi. Aceștia se simt de obicei ca niște prostuți înainte ca măcar să aibă ocazia de a porni în viață. Așadar, încurajează-ți copilul adolescent că este o „lucrare în desfășurare” și că are un potențial incredibil. Citește-i ceea ce spune Biblia: „Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele… te laud că sunt o făptură aşa de minunată.” (Psalmul 139:13-14) Ajută-l să-și descopere talentele pe care i le-a dat Dumnezeu, și să le dezvolte – fie ele artă, știință, reparații, sport sau… creșterea animalelor, pentru distracție ori profit. Orice! Nu contează atât de mult ce îl înveți pe copilul tău; esențial este ca el să învețe ceva cu care să compenseze atunci când întreaga lume pare să spună: „Cine ești tu și care este semnificația ta?”

    Adolescentul care nu are un răspuns la aceste întrebări este lăsat fără apărare într-un moment foarte sensibil al vieții. Așadar, dezvoltarea și perfecționarea abilităților, cu care să compenseze, poate fi una dintre cele mai valoroase contribuții pe care le poți aduce tu, ca părinte.

    4) Ce părere au prietenii sau colegii lui despre el. Dacă anturajul îl aprobă, e bine. Iar dacă nu-l aprobă, dar primele trei lucruri sunt clare și stabile în viața lui, copilul tău va prospera și va face față anilor zbuciumați!

  • 8 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Adam a cunoscut din nou pe soția sa; și ea a născut un fiu și i-a pus numele Set, „pentru că“, a spus ea, „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“.

    Geneza 4.25 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Când s-a născut Set, Adam și Eva nu l-au mai privit ca pe unul pe care îl dobândiseră de la Domnul, ci ca pe unul care fusese rânduit familiei lor. Eva a spus: „Dumnezeu mi-a rânduit o altă sămânță în locul lui Abel; pentru că l-a ucis Cain“ (Geneza 4.25). Dumnezeu dorește ca, în căminul creștin, copiii să fie priviți ca unii pe care Domnul i-a rânduit în mod specific pentru a fi acolo. Domnul spune că sunt ai Lui, dar că i-a așezat în căminele noastre. Dacă îi privim pe copiii noștri în felul acesta, îi vom crește într-un fel foarte diferit de modul în care îi creștem când îi vedem ca fiind dobândiți de la Domnul.

    Set a avut un fiu numit Enos. Citim că „atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului“. Aici avem rezultatul pe care Domnul l-a intenționat atunci când noi ne privim copiii ca rânduiți de Domnul în căminul nostru.

    Să presupunem că regele țării ar veni la mine și mi-ar spune că, din toate grădinile din lume, el a ales grădina mea, în care să pună șase dintre plantele lui, ca eu să am grijă de ele și să le cresc. Credeți că eu aș zice în sinea mea: «Ei bine, câtă vreme le ud când și când, totul va fi în regulă. Nu contează așa de mult să aibă pământ îngrășat sau temperatura potrivită. Și nu contează dacă în apă ar fi vreo picătură de otravă – nu poate fi ceva atât de rău»? Sunt sigur că n-aș gândi deloc așa!

    Dumnezeu a rânduit multe plante în grădinile noastre. Din toate grădinile din această lume, el a ales grădina ta în care să le planteze. Iar acum El te socotește responsabil cu privire la cum sunt crescute aceste plante. Este o diferență între a spune: «Am dobândit acest copilaș de la Domnul, el este al meu și pot să-l cresc cum vreau» și a spune: «Îl privesc ca pe unul pe care Domnul l-a pus în grădina mea, pe care l-a rânduit în familia mea, iar eu am responsabilitatea de a-l crește pentru El».

    J. Brereton

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Era văduvă de optzeci și patru de ani, și nu se depărta de la templu, slujind noapte și zi cu posturi și cu rugăciuni.

    Luca 2.37

    Rugăciunea nepotului

    Era deja târziu, iar pentru Patrick sosise timpul să meargă la culcare. Așa că și-a sărutat părinții, spunându-le noapte bună, după care s-a dus la bunica lui. A îmbrățișat-o și i-a spus: „Noapte bună, bunico, mă duc la culcare acum! Ai nevoie de ceva?“. — „Nu, micuțule, dar de ce mă întrebi?“ — „Pentru că vreau să mă rog chiar acum“, a fost răspunsul copilului.

    Micul Patrick este un frumos exemplu pentru toți cei credincioși. Ne încheiem ziua în același mod cum a procedat el? Și, de asemenea, cum o începem?

    Fericiți sunt acei bunici care primesc binecuvântări de la Dumnezeu prin rugăciunile nepoților lor! Și invers, cât de privilegiați sunt nepoții ale căror nume sunt pronunțate cu regularitate de părinții și de bunicii lor stând pe genunchi în fața lui Dumnezeu! Ar putea exista pentru bunici vreo activitate mai valoroasă decât rugăciunea? Multe persoane în vârstă au mare grijă de grădinile lor. Mult mai importantă este responsabilitatea pentru sufletele tinere, pe care ar trebui să le „îngrijească“ zi de zi, astfel ca ele să aducă roade pentru Dumnezeu.

    Și câte subiecte de rugăciune nu ar trebui să fie pe inima celor credincioși…! „Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți cei ce sunt așezați în poziții înalte, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea“ (1 Timotei 2.1,2).

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.17-29 · Ioan 20.1-10

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 5:22-23

    Legea fusese dată. Domnul nu mai are nimic de adăugat la ea. Acum poporul răspunde cu elan de bucurie şi spontan. Cât de preţioasă este pentru Dumnezeu dragostea dintâi! „O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de Mine …“ confirmă Dumnezeu către slujitorul Său (v. 29). Mai târziu, în timpul lui Ieremia, El va aminti de acea zi fericită: „Mi-aduc aminte de tine, … de dragostea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustiu …“. Şi cu câtă tristeţe va trebui să adauge: „Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr“ (Ieremia 2.2, 32)!

    Da, poporul a vorbit bine: „bine au spus tot ce au spus“ (v. 28 sf.). Totuşi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu vorbe. El ne va judeca după faptele noastre. „Luaţi dar aminte să faceţi“ (v. 32). Să-I cerem Domnului să lu­creze în noi „şi voinţa şi înfăptuirea“ (Filipeni 2.13).

    Ne-a fost indicată o cale de la care nu trebuie să ne abatem „nici la dreapta, nici la stânga“ (v. 32, 33). De câte ori nu am făcut cu uşurinţă un pas în afara ascultării, atraşi de ceva necunoscut sau de teama unui obstacol! Să luăm exemplu de la tânărul rege Iosia, a cărui credincioşie străluceşte în întunericul idolatriei vremii sale. El este singurul despre care se spune că „a umblat în căile lui David, tată­l său, şi nu s-a abătut nici la dreapta, nici la stânga“ (2 Cronici 34.2).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI O PROBLEMĂ CU RELAȚIONAREA? | Fundația S.E.E.R. România

    „Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție… netezește calea Ta sub pașii mei.” (Psalmul 5:8)

    Un autor a scris: „Mi-a luat o jumătate din viață să descopăr marea putere pe care o au alegerile și șansele. Relațiile bune pe care le ai sunt un dar al lui Dumnezeu pentru tine; ceea ce faci cu ele este răspunsul tău față de El. De prea multe ori ne ascundem pasivitatea, lipsa de curaj, sau nepăsarea față de relațiile noastre, în tapiseria zbârcită a destinului. Țesem scuze și oferim alibiuri inimilor noastre vinovate, care nu au reușit să schimbe circumstanțele. Apoi ne dezicem de responsabilitatea noastră considerând-o o încercare ieftină de absolvire religioasă și trăim negând faptul că lucrurile ar fi putut fi mai bune în relațiile noastre, dacă am fi acționat mai devreme. Partea cea mai rea este că mulți Îl acuză pe Dumnezeu, și Îl fac responsabil pentru relațiile pe care ei înșiși ar fi putut să le schimbe!” Harul lui Dumnezeu ne oferă nenumărate ocazii, fiecare relație fiind un cadou pe care trebuie să-l desfacem și să ne bucurăm de el.

    Noi trebuie să profităm de fiecare moment prețios ca de o sărbătoare. Dacă suntem conștienți de potențialul fiecărei relații, inimile noastre vor fi pătrunse de importanța de a face ca fiecare întâlnire să fie cea mai bună. Iar dacă ai o problemă cu relaționarea în căsnicie, tu ai avut șansa de a nu te căsători cu ea, de a nu da acel telefon, de a fi primul care își cere scuze sau de a da ascultare dorinței inimii tale. Alegerile sunt ale tale în oricare dintre situații.

    Așadar, tu trebuie să spui în fiecare zi: „Îmi voi încerca șansele, îmi voi verifica alegerile, voi face schimbările necesare și voi lua deciziile corecte!” Iar când ziua se va încheia, îți vei spune: „A fost viața mea și relațiile mele, și sunt responsabil pentru fiecare dintre ele!” Și nu uita că Biblia spune: „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” (Proverbele 16:7)

    Așadar, ai o problemă cu relaționarea? Vorbește cu Dumnezeu!

  • 7 Octombrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Astfel deci, să urmărim lucrurile care țin de pace și de zidirea reciprocă.

    Romani 14.19 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Dumnezeu este „Dumnezeul păcii“ și Domnul este numit „Domn al păcii“, care ne dă întotdeauna pacea în orice fel (2 Tesaloniceni 3.16). Nu ar trebui deci să stăruim în cele ale păcii și ale dragostei, care nu dărâmă, ci zidesc? Nu ar trebui să căutăm să ne slujim și să ne zidim unii pe alții? Cunoștința fără dragoste îngâmfă și aduce în pericolul de a „dărâma lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare“. Cât de serios este acest gând!

    Toate sunt într-adevăr curate pentru cel care mănâncă fără poticnire. Dar trebuie să îl aduc eu, prin libertatea mea, pe fratele meu în pericolul de a „mânca poticnindu-se“? Nu! Dragostea spune: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se împiedică, sau se poticnește, sau în care el este slab“ (versetul 21). Pot exista numeroase prilejuri, unele poate prostești, de care cel slab să se împiedice sau să se poticnească, dar dragostea nu-l prețuiește mai puțin din cauza aceasta, ci caută cu credincioșie și lepădare de sine binele lui.

    Versetul 22 cuprinde o linie directoare pentru cei tari, în toate timpurile. A fi „tare în credință“ este mai bine decât a fi „slab în credință“; mai bine este să umbli în adevărata libertate creștină, decât să stai sub un jug legalist! Iar când acest „mai bine“ este și partea ta, cititorul meu, atunci, „dacă ai o încredințare, să o ai pentru tine însuți, înaintea lui Dumnezeu“! Fii atent să nu-ți permiți lucruri pe care Dumnezeu nu le poate aproba! „Ferice de cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce aprobă!“ Altfel i-ar merge la fel ca celui slab, „care se îndoiește când mănâncă“. Pe lângă faptul că poate îi așezi în cale fratelui tău slab un prilej de poticnire, „ești condamnat“, pentru că și tu, ca și el, nu acționezi „din credință“. „Iar orice nu este din credință, este păcat“ (versetul 23).

    Un al doilea principiu, extrem de important, este că libertatea noastră într-un lucru sau altul, chiar și în lucrurile simple ale vieții de fiecare zi, nu se poate întemeia decât pe încredințarea că ceea ce facem poate rămâne înaintea lui Dumnezeu. Dacă un credincios își permite ceva care nu stă pe această temelie, atunci aceasta este pentru el păcat. Libertatea a devenit, în această situație, trăire fără lege.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Iarăși zic: bucurați-vă!

    Filipeni 4.4

    Sondaj

    Într-o seară a sunat telefonul. Un tânăr făcea un sondaj: „Pot să vă pun câteva întrebări?“. — „Da, cu plăcere. Dar nu pot promite că voi răspunde la toate întrebările.“ Au urmat întrebările obișnuite: starea civilă, vârsta, numărul de persoane din gospodărie etc. În cele din urmă a întrebat: „Citiți din când în când?“. După ce am răspuns afirmativ, m-a întrebat: „Și ce citiți în acest moment?“. I-am răspuns: „Citesc Epistola către Filipeni“. — Tăcere la celălalt capăt al firului. Atunci l-am întrebat eu pe tânărul respectiv: „Cunoașteți această epistolă?“. — „Nu!“ — „Foarte rău! Citiți-o! Este scurtă, are numai patru capitole.“ Tăcere din nou. „Aveți o Biblie?“, am întrebat eu. — „Da.“ I-am explicat unde poate găsi epistola în Biblie și cine a scris-o. I-am spus că Pavel vorbește deseori în această epistolă despre „bucurie“, în ciuda faptului că el însuși se afla în detenție la Roma. Interesul tânărului părea să se fi stârnit. „Iar în această epistolă“, am continuat eu, „Pavel Îl descrie pe Domnul Isus Hristos cum S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte pe cruce“.

    La finalul convorbirii, interlocutorul meu a vrut să știe dacă aparțin vreunei confesiuni cunoscute. Am negat acest lucru și i-am spus: „Eu citesc Biblia cu respect, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Și doresc să trăiesc o viață conform voii lui Dumnezeu. Nu aparțin niciuneia dintre grupările pe care le-ați menționat“.

    Tânărul a promis că într-o zi va citi Epistola către Filipeni. Ce minunat ar fi dacă se va număra și el printre cei care au găsit bucuria despre care se vorbește în această epistolă!

    Citirea Bibliei: 2 Împărați 9.1-16 · Ioan 19.31-42

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Deuteronom 5:1-21

    Pentru Israel se pune acum problema să asculte rânduielile şi judecăţile Domnului, să le înveţe şi să le respecte pentru a le împlini (v. 1).

    Sunt verbe semnificative pentru fiecare dintre noi în raport cu întreaga Scriptură! În fruntea tuturor instrucţiunilor date lui Israel se situează, fără-ndoială, legea. Ea pune în evidenţă, pe de o parte, perfecţiunea lui Hristos, care a împlinit-o în litera ei, iar pe de altă parte, răutatea omului, capabil să facă tot ceea ce este aici interzis (citiţi 1 Timotei 1.9). Faptul că Dumnezeu Se simte obligat să spună: „să nu ucizi“ şi „să nu furi“, confirmă că aceste înclinaţii spre rău sunt în noi. De aceea legea are un caracter predominant negativ; ea nu spune „să faci“, ci „să nu faci“.

    Viaţa creştină de asemenea presupune abstinenţă şi apărare. 1 Petru 1.14 şi 2.1, 11 îl îndeamnă pe copilul lui Dumnezeu să nu se lase în voia poftelor de dinainte, să respingă „orice răutate şi orice viclenie şi făţărnicii şi invidii“, să se ferească „de poftele carnale…“ Dar creştinismul este în aceeaşi măsură bogat şi în porunci pozitive, de vreme ce credinciosul are o viaţă nouă prin care le poate împlini. Şi dacă Dumnezeu ne cere să ne eliberăm inimile de diverse pofte, o face pentru că El ne-a dăruit o Persoană capabilă să satisfacă aceste inimi, ceea ce legea nu putea face.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI? | Fundația S.E.E.R. România

    „Când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele!” (Psalmul 62:10)

    Dacă Dumnezeu constată că ești credincios în cele mici, îți va încredința la un moment dat și ceva mai mare (vezi Luca 16:10, și 2 Corinteni 9:6-11). Dar binecuvântările Sale vin cu anumite condiții – și iată patru dintre cele de care trebuie să ții cont:

    1) Nu-ți atribui meritele. Dumnezeu le-a spus iudeilor: „Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.’ Ci adu-ţi aminte de Domnul… căci El îţi va da putere să le câştigi… Dacă vei uita… vă spun hotărât azi că veţi pieri…” (Deuteronomul 8:17-19).

    2) Nu uita de ceilalți. Biblia le poruncește „bogaţilor veacului acestuia… să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie…” (1 Timotei 6:17-19).

    3) Nu deveni arogant. Ieremia ne avertizează: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul…” (Ieremia 9:23-24).

    4) Nu lăsa nimic să-I ia locul lui Dumnezeu. „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie! Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine şi să zic: „Cine este Domnul?” (Proverbele 30:8-9). Nu uita că tu nu deții nimic – ești doar un administrator al bunurilor lui Dumnezeu și un executant al voii Sale, iar aceasta este o responsabilitate impresionantă!

    Așa că asigură-te că faci o treabă bună!

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne