Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În noaptea următoare, Domnul a stat lângă el și a spus: „Îndrăznește, Pavele!”.
Fapte 23.11

Domnul a stat lângă mine și m-a întărit.
2 Timotei 4.17

Primul verset citat marchează începutul perioadei de prizonierat a lui Pavel, iar al doilea, sfârșitul ei. Se pare că această perioadă a durat cam zece ani, incluzând un scurt timp de libertate, însă este important să vedem că Domnul Isus a stat lângă Pavel de la început și până la sfârșit, potrivit promisiunii Sale: „Nicidecum nu te voi lăsa și cu niciun chip nu te voi părăsi”.

În repetate rânduri, frații l-au avertizat pe Pavel, prin Duhul Sfânt, să nu se ducă la Ierusalim, însă el era gata nu doar să fie întemnițat, ci să și moară acolo pentru numele Domnului Isus (Fapte 21.13). La doar o săptămână după ce a ajuns la Ierusalim, iudeii au fost aproape să-l linșeze, iar garnizoana romană, după ce l-a salvat, l-a pus în lanțuri (Fapte 22.27-30). Deși Pavel se pusese singur într-o astfel de situație, Domnul nu l-a mustrat, ci l-a încurajat.

Motivele lui Pavel fuseseră curate, iar Domnul Isus a văzut o reflexie a propriei Sale iubiri în inima slujitorului Său: „Am mare întristare și necurmată durere în inima mea, pentru că aș fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos, pentru frații mei, rudele mele după carne” (Romani 9.2,3). Ca și Moise (Exod 32.32), el dorea binele poporului pământesc al lui Dumnezeu mai mult decât propriul bine.

Totuși, Pavel, ca și Stăpânul său, avea să plângă în zadar pentru Ierusalim (Matei 23.37). Porțile templului s-au închis (Fapte 21.30), însă Domnul, în harul Său suveran, a deschis larg porțile binecuvântării. Pavel dă mărturie la Roma și, de asemenea, pune pe hârtie taina lui Hristos și a Adunării. Da, Dumnezeul nostru „poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim noi” (Efeseni 3.20).

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!”.
Luca 12.19

Suflete, ai multe…

Iată cuvintele bogatului care nu s-a gândit cu adevărat la sufletul său! Astfel de cuvinte sunt caracteristice multor oameni. Ei gândesc că, dacă au ce mânca și ce bea, sunt oameni fericiți. Dar gândirea bogatului și a celor ce seamănă cu el este total greșită, căci oferă sufletului hrana care este pentru trup. Este adevărat că omul, când are ce mânca și ce bea, se înveselește o clipă. Dar sufletului îi trebuie o hrană sufletească, și nu una trupească. Este important pentru suflet să ne întrebăm, dacă are o comoară pentru veșnicie și dacă este ocrotit la adăpostul sigur al lui Dumnezeu.

În astfel de întrebări importante, bunurile pământești nu pot da nicio speranță pentru viitor. Planurile omului bogat au fost mari, dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”. Acel om bogat putea fi apreciat și lăudat de semenii săi, dar cu toate acestea făcea o mare greșeală: nu se gândea la veșnicie. El nu a venit în fața lui Dumnezeu cu păcatele sale pentru a-și pune viața în ordine. Bogățiile acestei lumi au putut să-l conducă cel mult până la mormânt, dar păcatele sale l-au urmat în fața Judecătorului suprem. Să nu urmăm pilda acestui om bogat!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi… iertaţi-vă unul pe altul.” (Coloseni 3:13)

     Pentru mulți dintre noi, sarbatorile nu aduc bucurie, ci depresie. În unele cazuri, lucrul acesta se întâmplă pentru că familiile sunt fracturate de divorț, iar amintirile sunt dureroase. În cartea lor: „Niciuna din aceste boli”, S.I. McMillen și David Stern au zugrăvit răul pe care ni-l facem singuri atunci când nu ne place de cineva sau când refuzăm să iertăm o persoană. Scriu ei la un moment dat: „În clipa în care încep să urăsc pe cineva, devin sclavul acelei persoane. Îmi controlează gândurile. Îmi controlează sentimentele. Îmi controlează până și visele. Hormonii de stres circulă constant în fluxul sanguin și îmi epuizează trupul. Și cei pe care îi am eu mă hăituiesc asemenea unor dulăi, oriunde merg.”

Când familia ta se strânge laolalta, poate vine și o persoană de care nu-ți place și pe care nu ai iertat-o. Într-o astfel de ocazie, adu-ți aminte că Domnul Isus a venit în lume pentru a-i iubi pe cei răi și pentru a-i ierta pe cei ce nu merită. Cuvântul „har” înseamnă și „o favoare necâștigată, nemeritată.” Hristos va face ca mânia să fugă din inima ta, dacă Îl lași. Dacă nu ești nerăbdător să te întâlnești cu o persoană anume din familia ta la acest Crăciun, înalță această rugăciune: „Doamne, mărturisesc faptul că nu îmi place să fiu în preajma acelei persoane și că mă indispune prezența ei… Ajută-mă să iert și să dau dovadă de har. Lasă ca dragostea Domnului Isus să curgă prin mine la acest Crăciun. În numele lui Hristos mă rog. Amin.” Tu spui: „Nu merită să fie iertat(ă).”

Da, dar nici tu nu ai meritat dragostea și iertarea lui Dumnezeu. Domnul Isus a zis: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc… Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca 6:27-28, 31).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 10:1-18

Pavel nu se putuse hotărî să vină la corinteni cu nuiaua, ca să pedepsească el însuşi răul (cap. 10:2; 1 Corinteni 4:21). Preferase să le scrie şi să aştepte efectul scrisorii. Unii însă profitaseră de această răbdare a apostolului şi de absenţa lui, pentru a-i deprecia slujba. Smerenia, blândeţea şi bunătatea creştină a lui Pavel erau pretexte pentru a-l dispreţui (v. 1). Pentru că omul natural nu admiră decât ceea ce izbeşte privirea şi judecă după înfăţişare (v. 7)! Ori armele unui ostaş al lui Isus Hristos nu sunt fireşti (carnale). Efeseni 6:10 le enumeră.

Să ne amintim cum Ghedeon, Samson, Ionatan, David, Ezechia pentru a nu-i cita decât pe aceştia, au câştigat cele mai mari victorii. Şi atunci nu vom mai fi încântaţi de calităţi omeneşti, cum ar fi elocvenţa sau farmecul personal. Să urmăm Cuvântul şi niciodată pe acela care-l prezintă, oricât de dotat ar fi el, chiar dacă Domnul ne-a făcut bine prin intermediul lui!

Oamenii se compară cu ei înşişi şi se mândresc, arătând prin aceasta că nu sunt pricepuţi (v. 12). Noi, credincioşii, avem pentru umblare şi pentru slujire un singur model perfect: Isus! Contemplându-L, vom fi păziţi mereu în umilinţă!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În zilele acelea am mai văzut că iudeii luaseră de soții femei asdodite, amonite și moabite. Și jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană și nu știau să vorbească limba iudaică, ci vorbeau după limba unui popor sau a altuia. Și i-am mustrat … Nu prin acestea a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? … Femeile străine l-au făcut chiar și pe el să păcătuiască … Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!
Neemia 13.23-26,31

După captivitatea babiloniană – Câțiva ani mai târziu

După doisprezece ani de slujire ca guvernator, Neemia s-a întors la împărat. Mai târziu, i s-a îngăduit să revină la Ierusalim, unde a găsit o stare de lucruri tristă. Eliașib, marele preot, pregătise o cameră în curtea templului pentru Tobia, amonitul. Peste măsură de întristat, Neemia a aruncat lucrurile lui Tobia din acea cameră, a curățit-o și a adus înapoi în ea uneltele și darurile pentru casa lui Dumnezeu.

Leviților și cântăreților nu le fuseseră date părțile de hrană cuvenite, așa că se întorseseră în cetățile lor. Neemia i-a certat pe conducători fiindcă neglijaseră casa lui Dumnezeu; apoi a stabilit oameni plini de credincioșie peste darurile pentru slujba Domnului, pentru a distribui zeciuielile cuvenite fraților lor. Cât de necesară este și astăzi o astfel de lucrare!

Poporul călca porunca Domnului cu privire la sabat. Oameni din Tir aduceau pește și tot felul de mărfuri pentru a le vinde în sabat. Neemia a dat porunci clare pentru a corecta această abatere. De asemenea, El a fost foarte dur cu iudeii care se căsătoriseră cu femei dintre națiunile din jur, amintindu-le de Solomon, care păcătuise în același fel. Jumătate din copiii născuți din astfel de uniuni nu cunoșteau limba ebraică, ci doar pe cea a mamelor lor. Acesta este un mare pericol și astăzi, deoarece copiii credincioșilor căsătoriți cu necredincioși au tendința naturală de a urma căile părintelui nemântuit, fiindcă Dumnezeu spune că inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul”.
Luca 2.10

„Veselia Crăciunului”

Un om bogat a cerut unui pictor să-i facă un tablou care să poarte titlul: „Veselia Crăciunului”. Pictorul era un om cu credință în Dumnezeu. El a pictat o casă într-o pădure. Umbrele nopții dădeau tabloului un aspect mohorât, trist. Omul bogat, în trecere pe la atelierul pictorului, s-a uitat la tabloul neterminat și a exclamat:

— Oh, domnule, schimbă-i titlul; scrie pe el „Tabloul tristeții” sau scrie pe el „Niciun pic de veselie”. Mi se pare că nu este ceea ce mi-am dorit eu.

— Luați loc și așteptați câteva minute, îi răspunse pictorul.

Apoi luă o pensulă și pictă fiecare fereastră cu galben. Tabloul părea complet diferit, dând impresia unei fermecătoare nopți. Ușa casei parcă spunea trecătorilor: „Bine ați venit!”, iar întreg tabloul merita cu prisosință numele „Veselia Crăciunului”.

Acel tablou mohorât este viața noastră fără Hristos. Atunci însă când lumina Domnului strălucește în noi, tabloul vieții noastre este atât de diferit, exprimând pacea și bucuria cerului. Vestea bună a mântuirii prin credința în Hristos aduce o mare bucurie în suflete.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE A VENIT DOMNUL ISUS

„Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani.” (Geneza 5:22)

     Viața este o călătorie cu început și sfârșit precis delimitate. Dacă ești înțelept, vei face ceea ce a făcut Enoh timp de 300 de ani – el a umblat cu Dumnezeu. Îți poți imagina cât de bine L-ai cunoaște pe Dumnezeu după ce ai petrece atâția ani cu El? Umblarea cu Dumnezeu nu e deloc neinteresantă sau plictisitoare.

Psalmistul spune: „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse…” (Psalmul 16:11). Dumnezeu te-a creat pentru Sine Însuși, și numai când descoperi scopul Său pentru viața ta vei putea găsi bucuria și pacea. Dacă ai lua un pește din ocean și l-ai pune pe plajă, ai vedea cum i se usucă solzii în timp ce încearcă să respire. Se simte bine peștele? Nu. Dacă l-ai acoperi cu un munte de bani s-ar simți bine? Nu. Un iPad, o carte bună sau o băutură răcoritoare l-ar face să se simtă bine? Nu. Dar o garderobă nouă? Nu. Un singur lucru l-ar face să se simtă bine: să-l arunci înapoi în apă. Acel pește nu va fi niciodată fericit pe plajă pentru că nu a fost creat să stea pe nisip. El a fost creat să înoate în ocean… așa cum tu ai fost creat să fii în părtășie cu Dumnezeu! Te vei simți mereu ca un pește pe uscat – fără să cunoști pacea și bucuria – dacă nu dorești sau nu accepți să-L întâlnești pe Isus.

Vestea bună e că printr-o rugăciune te poți apropia de El. După ce Îl inviți în inima ta, nu te vei mai simți niciodată gol. Știi de ce a venit Domnul Isus pe pământ? Pentru oameni! El ne spune: „ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.” (Ioan 17:13) Așadar, lasă bucuria să se vadă, în timp ce-L sărbătorești pe Emanuel!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 9:1-15

Pentru a nu trăi regrete zadarnice în ziua secerişului, să semănăm neîngrădit acum, în timpul semănatului (v. 6; Luca 6:38; Deuteronom 15:10). Ceea ce Dumnezeu ne pune pe inimă, să facem, şi să facem cu bucurie. Pentru că lucrurile pe care le păstrăm pentru noi nu ne vor îmbogăţi şi ceea ce dăm nu ne va secătui niciodată (Proverbe 28:27)! Harul lui Dumnezeu ne va umple întotdeauna în toate lucrurile, însă nu cu tot ce ne-ar plăcea nouă, ci având toată îndestularea (v. 8).

Versetele 11-14 ne amintesc că generozitatea dezinteresată îi face pe cei ajutaţi să aducă mulţumiri lui Dumnezeu şi să se roage pentru cei care au dăruit. Pornind de la o întrebare pe care am putea-o considera de mică importanţă privind binefacerea, apostolul ştie să ne îndrepte gândurile spre subiectele cele mai glorioase: smerenia Domnului (cap. 8:9) şi darul de nepreţuit al lui Dumnezeu (v. 15). Să căutăm ca în detaliile mărunte ale vieţii noastre de zi cu zi să aplicăm adevărurile fericite ale credinţei! Astfel, o simplă masă, o întrunire de familie, un cadou făcut sau primit cu afecţiune sunt ocazii pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu şi pentru a gândi la Darul prin excelenţă pe care Dumnezeul dragostei l-a făcut lumii trimiţându-L pe Fiul Său (v. 15; Ioan 3:16).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată, niște magi de la răsărit au venit la Ierusalim … Dar Irod, împăratul, auzind, s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el.
Matei 2.1,3

Astfel a venit Emanuel, nu doar într-un mod separat de orice putere a oamenilor, ci și în afara oricărei locuințe a lor, într-o iesle (Luca 2.12). Două lucruri solemne au fost astfel scoase clar în evidență: 1. Oamenii nu au contribuit cu absolut nimic la venirea marelui Răscumpărător, singurul în care poate fi găsită odihnă pentru oameni și glorie pentru Dumnezeu; 2. Oamenii nu L-au vrut atunci când a venit.

Da, Fiul fecioarei, Cel născut într-un staul, era Emanuel – Dumnezeu este cu noi. Era Dumnezeu arătat în trup, văzut de îngeri (1 Timotei 3.16), iar Dumnezeu a rostit porunca: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine” (Evrei 1.6).

Îngerii I s-au închinat, însă oamenii au fost indiferenți. Doar puțini, precum magii din Răsăritul îndepărtat sau păstorii simpli de pe câmpurile de lângă Betleem, au fost mișcați de acest eveniment important. Necredința oarbă a majorității nu a putut recunoaște semnul pe care Dumnezeu îl dăduse; Emanuel nu era pentru ei decât „fiul tâmplarului” și se considerau la fel de buni sau chiar mai buni decât El.

„El era în lume și lumea prin El a fost făcută și lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1.10,11).

Dumnezeu a văzut disprețul cu care Fiul Său a fost tratat și a vorbit astfel: „Voi vesti hotărârea: «Domnul Mi-a zis: ‹Tu ești Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut. Cere-Mi și-Ți voi da națiunile de moștenire și marginile pământului în stăpânire›»” (Psalmul 2.7,8). Domnul însă nu a cerut stăpânirea, ci a locuit printre oameni plin de har și de adevăr, căci venise să împace lumea cu Dumnezeu.

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și i s-au închinat …
Matei 2.10-11

Magii și Pruncul

Avem toată convingerea că mâna lui Dumnezeu i-a condus pe acești magi. Dumnezeu i-a condus direct la casa unde Maria se afla cu Pruncul. Magii au dat mai întâi mărturie împăratului Irod despre nașterea adevăratului Împărat al lui Israel. Aceasta ar fi fost o bună ocazie pentru Irod să-L fi întâmpinat cum se cuvine. Însă el era plin de dorința de a se slăvi pe sine.

Magii „au văzut Pruncul cu Maria”, nu pe „Maria cu Pruncul”. Pentru ei, Maria nu reprezenta subiectul credinței, ci Pruncul. El le-a atras nu doar atenția și interesul, ci și închinarea. Pruncul Isus reprezenta pentru ei mai mult decât un împărat. El era Dumnezeul cel Viu manifestat în trup. Din acest motiv, când și-au deschis comorile, nu i-au dat daruri Mariei, dar au avut trei daruri remarcabile pentru Prunc. Cât de clară este călăuzirea lui Dumnezeu! Aurul vorbește de gloria divinității Lui. Tămâia simbolizează mireasma umanității Sale, o umanitate unică în perfecțiunea ei. Smirna semnifică agonia amară și durerea acestui Împărat, care a trebuit să moară pe cruce. Să ne închinăm și noi în fața Celui care a binevoit să vină în lumea noastră, să facă lucrările prin care Tatăl ceresc a fost glorificat!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ZÂMBESTE SI PORNESTE O REACTIE ÎN LANT

„Le zâmbeam, și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.” (Iov 29:24)

     Dacă ai impresia că nu ai motive să zâmbești, gândește-te la aceste cuvinte venite din partea cuiva care a experimentat moartea tuturor copiilor săi, pierderea întregii lui averi și care era acum acoperit cu bube din cap până în picioare. „Le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.” (Iov 29:24-25).

Aceasta e puterea zâmbetului!

La un Crăciun, un mare magazin a afișat următorul mesaj: „Valoarea unui zâmbet: nu costă nimic, dar creează multe. Îi îmbogățește pe cei care îl primesc, fără a-l sărăci pe cel care-l oferă. Se întâmplă într-o clipită și uneori amintirea lui ține toată viața. Nimeni nu este atât de bogat încât să se descurce fără el și nimeni nu este atât de sărac încât să nu se îmbogățească de pe urma lui. El aduce fericire în familie, buna credință în afaceri și este semnul prieteniei. E odihnă pentru cei îngrijorați, lumină pentru cei descurajați, rază de soare pentru cei triști și cel mai bun antidot natural împotriva necazului.

Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerșit, împrumutat sau furat, căci nu aduce niciun beneficiu decât atunci când este dăruit. Și dacă în graba ultimelor cumpărături de Crăciun unii dintre vânzătorii noștri sunt prea obosiți să vă zâmbească, vă rugăm frumos să le oferiți chiar dumneavoastră un zâmbet. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de zâmbete decât cel căruia nu i-a mai rămas niciunul de oferit!”

Așadar, îți propun să pornești o reacție în lanț la acest Crăciun! Afișează-ți un zâmbet pe față… și-ai să vezi ce se întâmplă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 8:9-24

Dar ce era dragostea macedonenilor faţă de exemplul suprem al Domnului nostru Isus Hristos? Ei nu-şi aleseseră singuri sărăcia lor lucie (v. 2). El însă, Moştenitorul tuturor lucrurilor (Evrei 1:2), cu condescendenţă S-a dezbrăcat de toate gloriile Lui cereşti şi S-a născut într-un staul pentru a fi pe pământ Cel sărac, Cel care n-avea niciun loc unde să-Şi plece capul (v. 9; Psalmul 40:17; 41:1; Luca 9:58). Pentru ce? Ca să ne îmbogăţească prin aceleaşi glorii şi să ne facă moştenitori împreună cu El. Ce minunată taină a harului!

Corintenii nu şi-au dus până la capăt intenţia fericită de a ajuta adunările şi, de aceea, apostolul le-a scris că a voi era bine, dar cu mult mai bine era să şi facă. Adesea intenţiile noastre cele mai bune rămân doar intenţii: această Biblie de oferit, acest bolnav de vizitat, acest mic serviciu care s-a ivit Dumnezeu a pregătit pentru noi fapte bune (Efeseni 2:10), dar noi avem nevoie de El atât pentru a voi, cât şi pentru a face (v. 11-12). El este Cel care le produce în noi şi pe una şi pe alta, după buna Sa plăcere (Filipeni 2:13), însă decalajul dintre mişcarea inimii şi cea a mâinii vine din neglijenţa noastră.

Pavel avea grijă să se păzească nu numai de orice înşelăciune, ci şi de orice aparenţă de rău înaintea oamenilor.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se numește Hristos.
Matei 1.16

Maria a spus: „Iată roaba Domnului; fie-mi după cuvântul tău!”.
Luca 1.38

Cuvintele „din care” (Matei 1.16) se referă la Maria, nu la Iosif. În vechime, Eva a crezut că primul ei născut, Cain, era Sămânța promisă în Geneza 3.15. Ea chiar a spus: „Am dobândit un om: Domnul” (Geneza 4.1, traducere literală). În curând și-a dat seama că nu era Sămânța promisă de Dumnezeu și și-a mărturisit greșeala prin numele pe care l-a dat celui de-al doilea fiu al ei, Abel, care înseamnă „vanitate”, „deșertăciune”.

Când a venit timpul hotărât de Dumnezeu, după aproape patru mii de ani, Mesia a fost născut din fecioară (Isaia 7.14), împlinindu-se astfel profeția cu privire la Sămânța femeii. Maria a fost cea mai privilegiată dintre toate femeile, fiindcă a devenit mama lui Mesia. Ea este, în multe feluri, un exemplu și o încurajare pentru toți cei credincioși – bărbați, femei, tineri și copii. Nu trebuie nicidecum s-o idolatrizăm, nici să facem din ea ceea ce nu este. Totuși, Maria rămâne un minunat exemplu cu privire la un instrument supus și smerit, pregătit pentru folosul Stăpânului. Maria era logodită cu Iosif și, „înainte de a fi ei împreună, s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (Matei 1.18).

Pe când Iosif se gândea să o lase în ascuns, îngerul lui Dumnezeu i-a apărut într-un vis, spunând: „Nu te teme să iei pe Maria, soția ta, pentru că ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt” (Matei 1.20). Cuvântul lui Dumnezeu accentuează faptul că Maria a fost fecioară până L-a născut pe Isus. Supunerea ei, ascultarea lui Iosif și harul lui Dumnezeu au fost la lucru atunci când „Cuvântul a devenit trup” (Ioan 1.14). Lăudat să fie Dumnezeu!

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Apocalipsa 3.20

Primire

Țarul Rusiei, Petru cel Mare (1682-1725), era un om care își iubea poporul și de aceea i-a făcut mult bine. Ca să cunoască necazurile poporului, se spune că avea obiceiul să se îmbrace în haine de țăran și să meargă prin sate. Într-o zi a vizitat satele din jurul Moscovei întrebând pe la case, dacă nu poate fi primit peste noapte. Oamenii însă l-au refuzat. Târziu în noapte a ajuns la o căsuță de țărani și a bătut la ușă. Țăranul a fost prietenos și l-a servit cu o ciorbă bună, apoi l-a invitat să doarmă în casa lui. Oaspetele a plecat de dimineață spre treburile lui. După-masa a venit o caleașcă împărătească având tot felul de daruri și s-a oprit la casa țăranului. Astfel, sărmanul țăran deveni bogat. Pentru că îl primise pe țar, a fost răsplătit.

Această istorioară ne amintește de Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul S-a făcut sărac, S-a smerit, a murit de bunăvoie pe cruce pentru păcatele noastre, a înviat și a devenit Salvatorul tuturor celor care Îl primesc în „căsuța” inimii lor. Domnul bate la orice ușă, iar cine deschide, este răsplătit cu comorile cerului. Această filă de calendar este o bătaie la ușa inimii tale, cititorule! Deschide chiar acum! Orice amânare poate fi un veșnic „prea târziu”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RELATII (2)

„Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

     Adam a trăit într-un mediu perfect și a avut o datorie perfectă – una pe care Dumnezeu i-a dat-o. Mai bine de-atât părea că nu se poate! Cu toate acestea, el s-a simțit singur; ceva lipsea din viața lui.

Biblia spune: „Dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească. Atunci… Domnul Dumnezeu a făcut o femeie…” (Geneza 2:20-22)

Dumnezeu a recunoscut nevoia lui Adam de a avea companie și i-a împlinit-o.

Totuși, acesta e momentul în care unii dintre noi, simțind singurătate, frustrare sau urmând sfaturi greșite, vrem s-o luăm înaintea lui Dumnezeu. Acesta s-ar putea să fie motivul pentru care unul din cele nouă daruri duhovnicești enumerate în 1 Corinteni 12 este „deosebirea duhurilor”.

Când intră cineva în viața ta, acea persoană nu vine numai cu înfățișarea, talentele și atuurile financiare, ci aduce cu ea duhul ei. Dacă ai stat în preajma cuiva cu un duh de manipulare, cu un duh de răzbunare, cu un duh de ură sau cu un duh negativ, atunci știi de ce acest dar special (al deosebirii duhurilor) are o însemnătate atât de mare. Așa că fii un juriu dur, care nu se lasă convins prea ușor; unul care pretinde dovezi concrete înainte de a da un verdict. Și nu uita că e mai bine să prelungești procesul deliberării și să te asiguri că decizia pe care o iei este corectă, decât să tragi concluzii pripite și să sfârșești având inima frântă.

Poate ai impresia că nu ești înțelept și experimentat când trebuie să iei astfel de hotărâri, dar ascultă un lucru; nu cantitatea cunoștințelor te înarmează cu cele necesare pentru a lua decizii bune, ci cantitatea întrebărilor pe care le pui.

Prima persoană pe care trebuie s-o întrebi este Dumnezeu, iar momentul în care trebuie să-L întrebi este înainte, și nu după ce te-ai căsătorit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 7:13-16; 8:1-8

Ascultarea corintenilor a trezit bucuria şi dragostea lui Tit şi, tot în dublă măsură, l-a bucurat şi înviorat pe Pavel însuşi (cap. 7:13-15). Dar ei erau încă departe de a arăta zelul sfinţilor din Macedonia (cap. 8), al acelora care nu se limitaseră la a da numai o parte din avutul şi din timpul lor, ci care se dăduseră pe ei înşişi în totalitate.

Ei n-au aşteptat, precum unii, sfârşitul vieţii, pentru a-I oferi lui Dumnezeu doar rămăşiţele puterii lor; ei s-au dat mai întâi

Ei n-au început prin a-i sluji pe sfinţi, ci mai întâi s-au dat Domnului. Şi această primă dăruire le-a atras după sine pe toate celelalte.

Ei aparţineau şi apostolilor, pentru că aceştia erau slujitori ai Domnului.

Era acest lucru dureros pentru macedoneni? Dimpotrivă! Bucuria lor peste măsură de mare putea însoţi o mare încercare de necaz, iar sărăcia lor lucie s-a schimbat în bogăţia dărniciei (v. 2).

Ceea ce noi numim o povară, ei numeau un har (v. 4). Dumnezeu să ne ajute la aceeaşi consacrare cu bucurie înaintea Domnului nostru, Căruia avem privilegiul de a-I sluji prin slujirea alor Săi!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ne-am întors și am plecat în pustie, pe calea spre Marea Roșie, cum îmi spusese Domnul; și am ocolit Muntele Seir multe zile.
Deuteronom 2.1

Este minunat să vedem cum Moise spune: „Ne-am întors”, punându-se astfel în legătură cu poporul. El, Iosua și Caleb au trebuit să se întoarcă din nou în pustie, în compania unui popor necredincios. Omenește vorbind, acest lucru pare dureros, însă putem fi siguri că a fost un lucru bun și profitabil. Există întotdeauna o binecuvântare profundă în supunerea față de voia lui Dumnezeu, chiar dacă nu putem întotdeauna să o înțelegem.

Nu citim nici măcar despre un singur cuvânt de nemulțumire din partea acestor slujitori binecuvântați ai lui Dumnezeu, pentru faptul că au fost nevoiți să se întoarcă în pustie pentru patruzeci de ani, deși erau gata să intre în țară. Nu, ci, în mod simplu, ei s-au întors împreună cu poporul. Și bine au făcut, ținând cont că Domnul Însuși S-a întors și El împreună cu poporul, în pustie. Cum ar fi putut ei să se plângă, când vedeau prezența Dumnezeului lui Israel îndreptându-se către pustie? Cu siguranță, harul și îndurarea răbdătoare a lui Dumnezeu i-a învățat să accepte, din toată inima, o călătorie prelungită în pustie și să aștepte fericitul moment al intrării în țara promisă.

Este un lucru important să ne supunem întotdeauna cu smerenie sub mâna lui Dumnezeu. Cu siguranță că vom fi foarte binecuvântați în urma acestei atitudini. Ea înseamnă să luăm cu adevărat jugul lui Hristos asupra noastră, lucru care, așa cum El Însuși ne asigură, este adevăratul secret al odihnei. „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine; căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Ce este acest jug? Este supunerea absolută față de voia Tatălui! Vedem această supunere în mod perfect în viața Domnului nostru Isus Hristos. El a putut spune: „Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta”. Iată cel mai important lucru pentru Domnul Isus, lucru care decidea orice chestiune – „așa a fost plăcut înaintea Ta”!

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

M-am rugat Domnului Dumnezeului meu și i-am făcut următoarea mărturisire … Ascultă, dar, acum … rugăciunea și cererile robului Tău …
Daniel 9.4, 17

Rugăciunea de mijlocire

În capitolul 9 al cărții profetului Daniel găsim unul din cele mai interesante pasaje din întreaga Biblie, în care ne este prezentat modelul adevăratei rugăciuni. Rugăciunea de mijlocire este o lucrare făcută pentru alții. Rolul de mediator în rugăciune a fost predominant în Vechiul Testament, în multe cazuri. Hristos este descris în Noul Testament și ca Mijlocitorul suprem. Domnul Isus a înlăturat prăpastia dintre noi și Dumnezeu când a murit pe cruce. Datorită mijlocirii Domnului Isus, noi putem acum mijloci în rugăciune pentru alți creștini sau pentru cei nemântuiți.

Rugăciunea din Daniel 9 are toate elementele unei rugăciuni de mijlocire. Ea este caracterizată de perseverență și lepădare de sine, este identificată în mod altruist cu poporul lui Dumnezeu, întărită prin mărturisire dependentă de Dumnezeu și are ca scop gloria lui Dumnezeu. La fel ca Daniel, creștinii trebuie să vină la Dumnezeu ca mijlocitori pentru alții cu o inimă frântă și cu o atitudine de pocăință, recunoscându-și propria nevrednicie, și cu un sentiment de lepădare de sine. Dumnezeu îi cheamă pe toți creștinii să fie mijlocitori. Este dorința lui Dumnezeu, ca fiecare creștin credincios să fie activ în rugăciunea de mijlocire. Ce privilegiu minunat și înălțător avem în faptul că putem veni cu îndrăzneală înaintea tronului lui Dumnezeu cu rugăciunile și cererile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RELATII (1)

„Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18)

     Adam a trăit într-o lume perfectă, dar cu toate acestea, el era incomplet. Așa că Dumnezeu i-a creat „un ajutor potrivit”. Întrucât Dumnezeu te-a creat cu această nevoie de a avea un soț sau o soție, El poate să-ți prezinte persoana potrivită. Însă trebuie să vrei să-L consulți, să-i urmezi sfatul și să aștepți timpul ales de El. Și asta nu e întotdeauna simplu!

Unii dintre noi consideră că este mai ușor să fii nefericit decât să fii singur. Mânați de dorințe neîmplinite, luăm decizii pripite care ajung să ne rănească. E imposibil să iei o decizie bună când ești motivat de teama de a fi singur sau de a fi respins. Nu e nimic greșit să simți nevoia de a fi dorit de altcineva sau de a-ți împărți viața cu cineva. Nu lăsa pe nimeni să te convingă că nevoia ta de a iubi și de a fi iubit este o slăbiciune.

Dumnezeu a creat omul să se înmulțească, și e nevoie de doi pentru asta. Suntem incompleți unul fără celălalt. Un consilier de renume scria: „Noi trebuie să fim dispuși să ne deschidem, să ne lăsăm iubiți, să ne îngăduim și să avem nevoi. Astăzi este la modă să te comporți ca și cum nu ai nevoie de nimeni. Dar Dumnezeu spune altceva! De vreme ce El i-a făcut pe unii oameni să se întâlnească conform Scripturii, lucrul acesta îți dă dreptul să te rogi și să crezi că va face la fel și pentru tine.”

Așadar roagă-te și crede că Dumnezeu are o persoană „potrivită” pentru tine; cineva care ți se potrivește acolo unde ești și care ți se potrivește oriunde ai merge. Când găsești persoana pregătită de Dumnezeu pentru tine, vei descoperi în tine calități și daruri despre care nici nu știai că există!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 7:2-12

Dragostea lui Hristos îl lega pe Pavel de corintenii săi (5:14). Această dragoste era tot atât de adevărată cât era de mare când le scrisese prima sa epistolă. În prezent, inima este în largul ei; el poate lăsa să vorbească liber afecţiunile sale. Aceia care ne avertizează şi ne mustră cel mai sever sunt adesea cei care ne iubesc cel mai mult. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe carei iubesc (Apocalipsa 3:19) avea să spună Domnul unei Biserici falimentare.

Adunarea judecase răul din mijlocul ei, arătând astfel curăţie şi dreptate (v. 11): dacă tolerase un păcat îngrozitor, o făcuse din ignoranţă şi din neglijenţă. Corintenii au trebuit să se smerească pentru starea în care erau (stare care permisese apariţia acelui rău în mijlocul lor) şi să sufere o întristare după voia lui Dumnezeu.

Versetul 10 ne arată că simplul regret, ruşinea, remuşcarea nu sunt pocăinţa. Pocăinţa înseamnă a judeca vina noastră aşa cum o judecă Dumnezeu, înseamnă a recunoaşte răul şi a-l părăsi, indiferent dacă este vorba de fapte comise înainte sau după întoarcerea noastră la Dumnezeu (Proverbe 28:13).

Pocăinţa este primul rod al credinţei. Şi, la rândul ei, produce roade vrednice de pocăinţă, aşa cum le spunea Ioan Botezătorul celor care veneau să fie botezaţi (Luca 3:8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Privind țintă la Isus.
Evrei 12.2

Cu toții avem zile bune și zile rele în viață. Avem momente când suntem pe vârful muntelui și momente când suntem în văi adânci. Dar ce vom face când ne aflăm în astfel de văi, când suntem descurajați sau deprimați? Cred că Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu, ne poate fi de mare ajutor în astfel de furtuni și de perioade întunecate din viața noastră. Dumnezeu ne-a făcut multe promisiuni scumpe, pe care ne putem baza atunci când avem nevoie de nădejde și de mângâiere. Aceste promisiuni ne ajută să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu și ne reamintesc că El este pentru noi și cu noi. El poate și dorește să ne ridice prin Cuvântul Său.

Când întâmpinăm dificultăți, când teama și îndoielile par să ne copleșească, ne putem îndrepta către El în rugăciune și putem privi în Cuvântul Său, de unde vom înțelege că El dorește să fie izvorul nostru de putere. Iată câțiva pași în această direcție:

1. Crede că Dumnezeu este mai mare, mai înțelept și mai plin de iubire decât poți tu să-ți imaginezi! Dumnezeu ne iubește și întotdeauna Își ține promisiunile. Citește, subliniază și memorează promisiunile Sale! Începe cu: „Încrede-te în Domnul cu toată inima ta și nu te sprijini pe priceperea ta! Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările” (Proverbe 3.5,6).

2. Rezistă ispitei de a te închina necazului prin care treci – aceasta este o formă de idolatrie des întâlnită! Este ușor să fii în totul absorbit de o problemă, preocupându-te doar cu ea, în loc să te rogi și să te preocupi cu puterea lui Dumnezeu, care poate să o rezolve. „Aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi” (1 Petru 5.7).

3. Recapătă-ți bucuria și pacea prin preocuparea cu Domnul! Fii preocupat cu El, cu ceea ce El a făcut și cu ceea ce va face El pentru tine! Gândește-te la puterea Lui, la resursele și la prezența Lui, nu la problema ta!

4. Vorbește-I des Domnului! Adu problema la Domnul și las-o la El! Dă-i drumul din mâinile tale și nu o mai lua înapoi! El nu o poate rezolva până când nu o abandonezi în brațele Lui.

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, și viața mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține.
Psalmul 39.5

Suntem trecători

Într-o localitate, un bătrân a ajuns la vârsta de o sută de ani. Primarul, dirijorul asociației corale și președinții altor instituții publice s-au sfătuit cum ar putea să-i sărbătorească ziua de naștere. Sărbătoritul a fost întrebat ce i-ar plăcea să audă în discurs și ce melodii ar prefera să i se cânte. Bătrânul a spus: „Puteți să spuneți și să cântați ce doriți; singura condiție este să nu aud niciun cuvânt despre moarte”.

Atitudinea acestui bătrân este caracteristică multor oameni. În mod conștient, oamenii dau la o parte gândul morții. Adevărata înțelepciune constă în recunoașterea faptului că odată viața noastră se va sfârși. Din această perspectivă trebuie să judecăm ce este într-adevăr important și valoros în viață.

Fuga de gândul morții este în fond fuga din fața lui Dumnezeu, căruia va trebui să-i dăm socoteală de atitudinea noastră față de El. Să nu fugim de Dumnezeu! Dimpotrivă, Dumnezeu ne dă posibilitatea să alergăm în brațele Sale atotputernice și salvatoare pentru a scăpa de moartea veșnică. Dumnezeu ne oferă viața veșnică, și această viață o putem obține prin credința în Fiul Său, Mântuitorul nostru.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ SPORESTI EFICIENTA PASTORULUI TĂU (5)

„El a dat pe unii… în vederea lucrării de slujire…” (Efeseni 4:11-12)

     Astăzi vom vorbi despre alte două modalități prin care poți susține și îmbunătăți eficiența pastorului tău:

1) Nu-i trasa limitări prin ceea ce s-a întâmplat în trecut. Umbra trecutului unui pastor poate bloca planul lui Dumnezeu pentru biserică. Nu spune: „Pe vremuri, când era pastorul X, nu făceam așa.” Asta oprește creșterea bisericii și obstrucționează eficiența pastorului. Dumnezeu e mereu în mișcare și ne cere să ținem pasul cu El. Nu aștepta ca pastorul să facă lucrurile exact ca predecesorii săi. Apreciază ceea ce a făcut Dumnezeu în trecut, dar înțelege că binecuvântările Sale – asemenea milei Sale – „se înnoiesc în fiecare dimineață”! Mana culeasă ieri nu mai este bună astăzi; Dumnezeu îi va dărui pastorului tău mană proaspătă și viziune proaspătă pentru a duce biserica înainte, pe alte culmi spirituale. Datoria pastorului este să îndrume – a ta este să urmezi.

2) Pastorul tău nu poate face totul singur. Dumnezeu are în vedere și pe alții din biserică pentru lucrarea de slujire. Pavel scrie: „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui”… (Romani 12:4-6) Cine este responsabil pentru creșterea bisericii? Tu! Dacă nu știi locul care ți se potrivește, întreabă-l pe Dumnezeu și pe pastorul tău, și vei primi călăuzire. Până nu-ți cunoști locul, ești un mădular nefolositor al bisericii. Așa că, pune-ți darurile în negoț, contribuie la viziunea pe care Dumnezeu i-a dat-o pastorului tău și Dumnezeu va fi onorat, iar tu vei fi binecuvântat.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 6:1-18; 7:1

Multă răbdare, iată ce-l caracterizează pe slujitorul lui Dumnezeu (adică pe fiecare credincios; v. 4; cap. 12:12). Mai bine decât prin toate cuvântările lui, Pavel demonstra valoarea evangheliei prin felul în care suporta încercările. El suferea pentru ceva care merita.

Ce om ciudat este creştinul! El are, întrun fel, două feţe. În ochii lumii, el apare în josnicie, ispititor, necunoscut, întristat, sărac, neavând nimic. Însă ce devine el înaintea lui Dumnezeu? Autentic, bine cunoscut, viu, mereu bucuros, având toate lucrurile (v. 810)! Aceasta este adevărata lui faţă.

Îndemnurile care urmează pot părea înguste şi severe. Ele însă vin din inima largă a apostolului (v. 11). Cuvântul despărţire nu ne place şi totuşi, cine spune sfinţenie, spune separare pentru Dumnezeu (Levitic 20:26). A o împlini pe una (cap. 7:1) echivalează în mod obligatoriu cu a o practica pe cealaltă. Separarea de lume, iar versetele 14 şi 15 nu se aplică numai unui asemenea proiect de căsătorie nepotrivită! Separarea de lumea religioasă (v. 1618), aceasta oferă compensaţii incomparabile: experienţa prezenţei Domnului Isus în mijlocul alor Săi; relaţii binecuvântate cu Dumnezeu Tatăl nostru; despărţirea de rău sub toate formele lui (cap. 7:1).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Domnul a jurat și nu-I va părea rău: „Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec”.
Psalmul 110.4

David, care a scris acest psalm, și orice israelit care l-a citit au fost, fără îndoială, nedumeriți cu privire la semnificația lui. Israel era bine familiarizat cu cerințele Legii, anume că doar cei din familia lui Aaron puteau fi preoți. Core, în Numeri 16, deși era levit, a suferit o cumplită judecată din partea lui Dumnezeu, din cauză că a încercat să-i ia locul lui Aaron, ca preot.

Dar cine a fost Melhisedec? Avem puține detalii despre el, oferite în Geneza 14.18-20, cu mult înainte ca Israel să existe ca națiune. El este numit împărat al Salemului și preot al Dumnezeului Preaînalt. Melhisedec l-a întâmpinat pe Avram, când acesta se întorcea de la biruința asupra celor patru împărați, și l-a binecuvântat, iar Avram i-a dat zeciuială din pradă. Evrei 7 îl denumește împărat al dreptății și împărat al păcii, „fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții”.

Ce învățăm de aici? Învățăm faptul că Scriptura nu oferă niciun amănunt despre nașterea, moartea sau genealogia lui, iar Dumnezeu a folosit acest lucru pentru a-L simboliza pe Domnul Isus, care este Fiul veșnic al lui Dumnezeu. Astfel, Hristos nu a fost din linia lui Aaron, a cărui preoție se încheia odată cu moartea sa, la fel cu a tuturor succesorilor săi.

Melhisedec însă a fost preot înainte să fi fost Aaron preot. El Îl simbolizează pe Domnul Isus, care are un drept deplin la preoție, datorită a ceea ce este El în Sine Însuși. De fapt, El este și Împărat, ceea ce niciun preot după rânduiala lui Aaron nu putea fi. Domnul Isus, fiind Fiul veșnic al lui Dumnezeu, rămâne preot pentru totdeauna. El a murit o dată, însă acum a înviat și nu mai moare niciodată. Preoția Lui melhisedehică a început deci odată cu învierea Sa, iar El continuă să mijlocească pentru toți cei credincioși, nu doar pentru Israel. Slăvit să fie Dumnezeu pentru un astfel de Mijlocitor!

L M Grant

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!”. Îndată l-a lăsat lepra.
Luca 5.13

Ajutorul celor nenorociți

Într-o cetate în care Se afla Isus, un lepros a venit la El, s-a aruncat cu fața la pământ și L-a rugat: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. Isus S-a apropiat de el și îndată acel om a fost curățit. Acel om a văzut în Isus puterea divină, care singură putea să-l vindece. Lepra simbolizează păcatul de care nu poți fi curățit decât prin sângele Mântuitorului. Acel om știa că Isus are puterea de a vindeca lepra, dar se îndoia de voința Domnului.

O astfel de situație este de înțeles într-o lume caracterizată de egoism și nepăsare. Într-o astfel de lume poți să te îndoiești totdeauna de bunăvoința celor care ar putea să vină în ajutorul celor nenorociți. Leprosul încă nu-L cunoștea bine pe singurul Om care Se deosebea totalmente de toți ceilalți oameni. Nu-L cunoștea pe Acela care, mișcat de milă față de creatura Sa, binevoise să vină din cer pentru a o ajuta. El era Omul compătimitor, dar în același timp Dumnezeu Creatorul împlinind în favoarea poporului Său ceea ce era scris în Psalmul 103: „El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale; El îți izbăvește viața din groapă”. Slaba credință a leprosului a primit răspunsul de har din gura Domnului: „Da, voiesc, fii curățit!”. Și așa a fost.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

CUM SĂ SPORESTI EFICIENTA PASTORULUI TĂU (4)

„Faceţi ucenici din toate neamurile…” (Matei 28:19)

     Nu fi ostil conducerii bisericii în problema bugetului… pentru că bugetul unei biserici vorbește despre inima acelei biserici, și trebuie să reflecte în egală măsură valorile și prioritățile lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Faceţi ucenici din toate neamurile… și învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei 28:19-20).

Responsabilitatea noastră este dublă: să-i evanghelizăm pe păcătoși, și să-i echipăm pe sfinți. Multe biserici îi leagă pe pastori de mâini prin zgârcenie, și astfel nu-și împlinesc marele mandat. E lăudabil să fii înțelept în chivernisirea banilor, dar bisericile mânate de teamă adună economii „pentru aici și acum” și nu fac investiții pentru veșnicie. Lucrul acesta nu numai că afectează lucrarea, dar în același timp descurajează dărnicia.

Când oamenii știu că există bani într-un cont bancar, ei sunt îndreptățiți să spună: „De ce să dăruiesc eu din resursele mele limitate?” Bisericile concentrate pe misiune nu se tem să cheltuiască banii pe misiune, și drept rezultat Dumnezeu mișcă inimile oamenilor să dăruiască cu generozitate.

Îți aduci aminte de cei trei ispravnici din Matei 25 care au avut responsabilitatea de a administra banii stăpânului lor? Doi dintre ei au pus banii în negoț și au câștigat apreciere prin dublarea investiției. Al treilea ispravnic, temător, a ascuns banii, dând înapoi doar suma primită. Prin urmare, stăpânul a zis: „Luați-i dar talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Pentru că celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților” (Matei 25:28-30).

Datoria bisericii nu este să strângă fonduri, ci să meargă prin credință, lăsându-i pe slujitorii lui Dumnezeu să-și facă lucrarea nestânjeniți și să își pună încrederea în Dumnezeu în orice vreme.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

2 Corinteni 5:11-21

Pavel dorea cu înflăcărare gloria cerească (v. 2), dar în aşteptarea ei se străduia cu aceeaşi înflăcărare să fie plăcut Domnului (v. 9). Neavând nimic de ascuns nici lui Dumnezeu, nici oamenilor (v. 11), el nu mai trăia pentru sine însuşi; trup şi suflet, el era robul lui Hristos mort şi înviat pentru el (v. 15). Iar Domnul îl chemase ca pe fiecare răscumpărat la o slujbă foarte înaltă: aceea de ambasador al Dumnezeului suveran pentru a oferi lumii împăcarea din partea Sa. Pentru a se achita de această misiune şi pentru a-i convinge pe oameni, două mari motive făceau presiune asupra apostolului: grozăvia judecăţii el cunoştea cât trebuie să ne temem de Domnul (v. 11) şi dragostea lui Hristos pentru suflete, dragoste fără de care predicatorul cel mai elocvent n-ar fi altceva decât o aramă sunătoare (v. 14; 1 Corinteni 13:1).

Şi în ce mai constă mesajul împăcării? Hristos, singurul Om fără păcat, a fost identificat pe cruce cu păcatul însuşi, pentru a face ispăşire. Astfel, Dumnezeu a anulat, în har, păcatul care ne despărţea de El (v. 21). Cele vechi s-au dus (v. 17). Dumnezeu nu le mai repară (sau nu le mai cârpeşte). Aceasta n-ar fi demn de El. Lui Îi place să facă toate lucrurile noi.

Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă (v. 17).

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui.
Evrei 13.13

În zilele rele, Dumnezeu așteaptă întotdeauna să găsească inimi sincere și credincioase, pregătite să facă voia Sa cu orice preț. Prin urmare, apostolul Pavel îi spune lui Timotei: „Cele ce ai auzit de la mine înaintea multor martori încredințează la oameni de încredere, care să fie capabili să-i învețe și pe alții” (2 Timotei 2.2). Dacă eu însumi nu stăpânesc adevărul, nu-i pot învăța pe alții, iar dacă am gustat din binecuvântarea și din bucuria de a ieși la Domnul Isus, afară din tabără, purtând ocara Lui, atunci voi putea să-i stimulez și pe alții să o apuce pe același drum.

Nu vom avea pentru totdeauna privilegiul de a suferi pentru Domnul și împreună cu El. Poziția afară din tabără, suferind lepădarea lui Hristos, este ceea ce corespunde aici pe pământ cu partea noastră cerească împreună cu El. „Nu avem aici o cetate statornică, ci o căutăm pe cea viitoare” (Evrei 13.14). Nu ne așteptăm să rămânem aici. Dar ce așteptăm? Așteptăm venirea Domnului, pentru a ne lua la Sine. Aceasta este fericita și imediata nădejde a Adunării!

Să vedem cum stau lucrurile în afara taberei, așa cum le vede Dumnezeu: „Prin El deci să-I aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (versetul 15). Aici este vorba de închinare. Preoția sfântă de care vorbește Petru (1 Petru 2.5) este exercitată, iar Dumnezeu Își primește primul partea. Să ne amintim ce le-a spus El preoților în vechime: „Să luați seama să-Mi aduceți la timpul hotărât darul Meu, pâinea Mea, pentru jertfele Mele prin foc, de mireasmă plăcută Mie” (Numeri 28.2). Nu vom ști niciodată ce înseamnă cu adevărat închinarea, până nu suntem – duh, suflet și trup – afară din tabără.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
Matei 16.26

Logica unui negru

Pe vremea când în America de Nord mai domnea sclavia, un fermier și-a cumpărat un nou sclav. Fermierul nu era creștin, dar sclavul Îl cunoștea pe Hristos ca pe Mântuitorul său personal. Într-o zi, fermierul zise:

— Am auzit că tu te rogi și vorbești cu alții despre Dumnezeu și despre sufletul lor. Fii bucuros că o duci bine. De ce trebuie să te îngrijești de sufletul tău?

— Stăpâne, zise negrul, nu trebuie oare să mă îngrijesc de partea mea cea mai bună, de comoara mea cea mai mare?

— Ei, îl întrerupse stăpânul, sufletul tău nu este o comoară așa de mare nici pentru tine, nici pentru mine, nici pentru oricare altul din lume.

— Adevărat, zise negrul, dar sufletul meu are o mare valoare pentru Mântuitorul. Eu am două mâini – dacă o mână este tăiată, o am pe cealaltă. Am doi ochi – dacă unul îl pierd, pot vedea cu celălalt. Dar, stăpâne, eu am numai un suflet. Dacă-l pierd, atunci totul este pierdut. Atunci nu mai am nimic. De aceea trebuie să îngrijesc de sufletul meu.

Iată cât de prețioasă este pentru fiecare om, siguranța că sufletul său este salvat pentru veșnicie! Să ne însușim și noi logica negrului cu privire la sufletul nostru!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ SPORESTI EFICIENTA PASTORULUI TĂU (3)

„Prezbiterii… să fie învredniciţi de îndoită cinste.” (1 Timotei 5:17)

     Când vine vorba de pastorul tău:

1) Trebuie să te rogi pentru el. Nimic nu dă mai multă putere lucrării pastorului decât rugăciunea celor din adunarea lui. Pavel a recunoscut că eficiența lucrării sale a depins de rugăciunile oamenilor: „Faceţi… prin Duhul tot felul de rugăciuni şi cereri… şi pentru mine… ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei.” (Efeseni 6:18-19) Satan îi țintește pe pastorii care predică adevărul. Lucrul care îl înspăimântă cel mai tare pe diavol este Cuvântul lui Dumnezeu: „Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Deseori, când pastorii predică, lupta spirituală este atât de intensă încât, la sfârșit, ei sunt epuizați. Când te rogi „în duhul” pentru pastorul tău, el primește putere, iar eficiența lui în evanghelizarea celor pierduți și ajutarea celor mântuiți să ajungă la maturitate spirituală – crește (vezi 1 Corinteni 1:21).

2) Trebuie să-l respecți. Într-o vreme în care biserica a devenit ceva „obișnuit”, e ușor să-ți pierzi respectul pentru liderii lui Dumnezeu. Evreii au făcut acest lucru… și nu uita ce-au pățit: „În mânia Lui Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.” (Plângerile lui Ieremia 4:16) Standardele lui Dumnezeu nu s-au schimbat: „Prezbiterii să fie învredniciţi de îndoită cinste”. Când respecți pastorul și prezbiterii bisericii, ești un model de sfințenie în lucrarea lui Dumnezeu pentru generația prezentă și pentru cea viitoare.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 4:16-18; 5:1-10

Cu câtă grijă ne ocupăm pentru a întreţine şi a face să prospere omul nostru cel din afară (v. 16)! De-ar fi la fel de bine îngrijit şi omul nostru dinăuntru! Ceea ce înnoia inima apostolului era acea greutate eternă de glorie (v. 17) care nu se putea compara cu încercările prin care trecea. Umblând prin credinţă, nu prin vedere (v. 7), privirile sufletului său erau aţintite asupra lucrurilor care nu se văd, dar care sunt veşnice, din care gustase deja, prin arvuna Duhului (v. 5). De aceea el nu se lăsa (cap. 4:1-16).

Ce teamă, ce înflăcărare ar trebui să stârnească neîncetat în noi gândul cu privire la scaunul de judecată al lui Hristos! Noi nu ne vom înfăţişa acolo ca acuzaţi, mântuirea noastră fiind sigură. Ca într-un film însă, viaţa noastră întreagă se va derula acolo, dezvăluind tot ce noi vom fi făcut, fie bine, fie rău, şi acestea ne vor aduce fie câştig, fie pierdere. În acelaşi timp, Domnul va arăta acolo cum harul Său a ştiut să scoată strălucire chiar şi din păcatele noastre. Un artist care a terminat restaurarea unui portret deteriorat îşi scoate în evidenţă munca punând alături fotografia tabloului iniţial. Fiind adesea puţin sensibili faţă de păcat, apreciem de asemenea prea puţin harul care ne iartă şi care ne suportă. Scaunul de judecată al lui Hristos însă ne va face în final să realizăm toată imensitatea harului.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată amintirea mea despre voi, … fiind încredințat chiar de aceasta, că Cel care a început în voi o lucrare bună o va sfârși până în ziua lui Isus Hristos.
Filipeni 1.3,6

Apostolul Pavel era în închisoare și nu mai putea să-i viziteze pe sfinții din Filipi. Dorea însă, scriind această epistolă, să-i încurajeze, căci avea mult pe inimă creșterea lor spirituală și înaintarea lor către „premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3.14). De asemenea, dorea ca ei să știe că Dumnezeu era Cel care lucra în ei și că avea să-Și continue lucrarea până în ziua lui Hristos (Filipeni 1.6). Expresia „ziua lui Hristos” este folosită de șase ori în Noul Testament și doar de către apostolul Pavel (1 Corinteni 1.8; 5.5; 2 Corinteni 1.14; Filipeni 1.6,10; 2.16). Ce semnifică această expresie?

Biblia vorbește des despre „ziua Domnului”, atât în Vechiul Testament, cât și în Noul, însă ea nu este aceeași cu „ziua lui Hristos”. „Ziua Domnului” începe odată cu arătarea lui Hristos și desemnează perioada de domnie a lui Hristos, în Mileniu. Biblia vorbește și despre „ziua lui Dumnezeu” (2 Petru 3.12), însă nici aceasta nu este aceeași cu „ziua lui Hristos”, ci face referire la starea eternă, care vine după Mileniu. „Ziua lui Hristos” are de-a face cu Adunarea, nu cu Israel, nici cu națiunile. Ea începe odată cu răpirea și are în vedere scaunul de judecată a lui Hristos și răsplătirile. Această zi se suprapune cu Mileniul (cu „ziua Domnului”), însă are un caracter cu totul diferit. Ea are de-a face cu harul lui Hristos și cu perfecțiunea și cu binecuvântarea noastră în glorie.

Oricare ar fi dificultățile și încercările prin care trecem, să ne aducem aminte de aceste cuvinte: „[Dumnezeu] vă va și întări până la sfârșit, ca să fiți de neînvinuit în ziua Domnului nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 1.8). În acea zi, El va împărți cu noi rezultatele biruinței Sale!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.
Psalmul 5.3

Muncă și rugăciune

Un om în vârstă ducea pe un tânăr într-o luntre. Una din vâsle purta inscripția „rugăciune” și cealaltă „muncă”. Tânărul zise pe un ton batjocoritor: „Bunicule, cine muncește, nu are nevoie de rugăciune”. Bătrânul nu zise nimic, lăsă însă din mână vâsla pe care era scris „rugăciune” și vâsli numai cu cealaltă. Vâsli și vâsli, dar luntrea nu înainta, ci se învârtea pe loc. Tânărul își dădu seama că alături de „muncă” lipsea „rugăciunea”.

Te-ai rugat vreodată? Nu este vorba de a rosti o rugăciune învățată pe de rost, ci de a te adresa personal și direct Creatorului tău, Acela care te cunoaște bine și Se interesează de tine, pentru a-i cere ajutorul într-o problemă deosebită sau o problemă presantă. Dar mai mult, creștinul adevărat știe că poate să-i vorbească lui Dumnezeu și despre micile sale greutăți zilnice, dar și să-i mulțumească.

Căutați ajutorul și harul lui Dumnezeu rugându-vă, fiind siguri totodată că El vă ascultă fără condiție! Vorbiți-i despre nevoile voastre, spuneți-i toate îndoielile voastre! Nu așteptați ziua de mâine, începeți să vă rugați acum! Îmbinați munca cu rugăciunea! Avem un Dumnezeu atotputernic, care face lucruri foarte mari, dar totuși nicio problemă nu este prea mică pentru El și nici nu-L vom obosi cu micile noastre probleme.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ SPORESTI EFICIENTA PASTORULUI TĂU (2)

„Propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui… mustră… ceartă… îndeamnă…” (2 Timotei 4:2)

Încercăm să identificăm și alte modalități prin care îți poți ajuta pastorul să fie mai eficient:

1) Înțelege că responsabilitatea pastorului tău este aceea de a te ilumina, nu de a te distra. Pavel spune: „Domnul pedepseşte pe cine iubește…” (Evrei 12:6). Pastorul tău este instrumentul lui Dumnezeu pentru creșterea ta spirituală, nu pentru amuzamentul tău. Când nu-ți place predica, poate motivul este că „pune degetul pe rană.” Nu disprețui mesagerul, ci reanalizează mesajul în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Ia modelul creștinilor din Bereea care „au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.” (Faptele Apostolilor 17:11)

2) Vorbește cu pastorul tău, și nu vorbi  despre el. Dacă ai o problemă, ai obligația biblică de a vorbi prima dată cu Domnul, apoi personal cu pastorul tău – și întotdeauna cu dragoste și blândețe (vezi Matei 18:15; Efeseni 4:15). Nu uita: pastorii sunt făcuți din același material ca tine. Și ei uită, și ei au zile libere, și ei greșesc și sunt câteodată insensibili. Adevăratul pastor va primi adevărul când este spus în dragoste. El va lua în considerare îngrijorările tale, va recunoaște când a greșit și va căuta să crească în urma acestei situații. Pe de altă parte, când vorbești despre pastorul tău, poți crea ceartă în biserică. Asemenea drojdiei, „puţin aluat dospeşte toată plămădeala” (1 Corinteni 5:6). În concluzie, să nu ignorăm cuvintele lui Dumnezeu: „Nu vă atingeţi de unşii Mei” (1 Cronici 16:22), vorbindu-i pe la spate… și să nu dăm crezare celor care o fac!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 4:1-15

Dacă este bine orientată spre o sursă de lumină, o oglindă poate lumina un ungher întunecos. Astfel, contemplând gloria Domnului (cap. 3:18), Pavel reflecta în jurul lui în mod fidel fiecare rază pe care o primea. Ce anume strălucea asupra lui făcându-l atât de vizibil oamenilor?

Gloria lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos (v. 6).

Această cunoştinţă a lui Hristos în glorie, ce comoară era ea pentru Pavel! Apostolul nu era decât vasul în care se afla comoara: un sărman vas de lut, fragil şi fără valoare în sine. Pentru că, dacă instrumentul lui Dumnezeu s-ar fi remarcat prin strălucite calităţi omeneşti, atunci ar fi atras atenţia asupra lui, în detrimentul comorii pe care trebuia s-o prezinte! Bijutierii ştiu bine că un scrin prea luxos ar tinde să eclipseze giuvaerul care este conţinut acolo. Ei îşi expun cele mai frumoase bijuterii pe o simplă catifea neagră. Tot aşa, vasul, Pavel, era în necaz, în strâmtorare, persecutat, trântit jos astfel încât comoara, viaţa lui Isus în el, să fie manifestată din plin (v. 10). Încercările unui credincios contribuie la a-i îndepărta toate strălucirile personale, astfel încât să se arate cu atât mai mult strălucirea în care el nu are alt rol decât acela de picior al lămpii (sau al sfeşnicului).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

A Celui care șade pe tron și a Mielului fie binecuvântarea și onoarea și gloria și puterea, în vecii vecilor!
Apocalipsa 5.13

Atât Tatăl, cât și Fiul au fost direct implicați în lucrarea de ispășire de la cruce și în lucrarea de mântuire a sufletelor noastre. Prin urmare, atât Tatăl, cât și Fiul sunt vrednici de lauda și de mulțumirea noastră la masa Domnului. Domnul nostru Isus este vrednic de cea mai înaltă și mai deplină onoare. Când Toma I s-a adresat numindu-L „Domnul meu și Dumnezeul meu”, El a acceptat această închinare (Ioan 20.28). În epistole, Tatăl și Fiul sunt puși într-o legătură care este imposibil de conceput, dacă Isus n-ar fi Dumnezeu. Însă Domnul nostru Isus S-a dat pe Sine Însuși pentru noi și a suferit pentru păcatele noastre. Inima niciunui credincios adevărat nu poate rămâne insensibilă la acest lucru.

În același timp, trebuie să avem grijă să nu-L excludem pe Tatăl din închinarea noastră. Trebuie să ne închinăm și Tatălui și Fiului acum, așa cum o vom face în cer. Tatăl „L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor” (1 Ioan 4.14) și „nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți” (Romani 8.32) și „ne-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Sale” (Coloseni 1.13). Ca închinători adevărați, ne închinăm Tatălui în duh și în adevăr (Ioan 4.23). Ce dragoste infinită este cuprinsă în numele Tatălui!

Duhul lui Dumnezeu ne va face capabili să lăudăm aceste două Persoane, să nu le separăm și să nu instituim reguli potrivite gândirii și voinței omenești, ci mai degrabă să înălțăm și să lăudăm, cu o sfântă libertate, atât pe Tatăl, cât și pe Fiul.

R Beacon

SĂMÂNȚA BUNĂ

El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.
Filipeni 3.21

Schimbarea stării noastre

Multiple și mărețe sunt lucrările Domnului! Dacă s-ar scrie toate aceste lucrări în amănunțime, ar trebui multe volume. O lucrare viitoare, pe care o va face Domnul, va fi schimbarea stării noastre smerite. Cititorul care și-a pus încrederea în Mântuitorul trebuie să știe și să se bucure că Hristos va reveni din cer ca Domn și Mântuitor. El va salva nu numai trupurile noastre, ci ne va elibera și de sistemul pământesc în care ne găsim. Domnul Isus ne va elibera din starea smerită în care ne găsim în aceste trupuri muritoare și ne va duce în locul în care totul reflectă gloria Persoanei Sale. Acolo, inima noastră nu se va mai îngrijora. În cer nu mai sunt dușmani ai credinței în Mântuitorul. Acolo, totul este desăvârșit.

Lumea, în necredința ei, nu poate înțelege aceste adevăruri. Stăpânitorul acestei lumi – diavolul – le-a orbit ochii oamenilor, ca să creadă o minciună. Însă Mântuitorul îi mai cheamă la El și acum. Ușa harului mai este deschisă. Fiecare poate fi beneficiarul lucrării Mântuitorului pentru timpul de acum și pentru veșnicie. Cititorule, este în joc soarta ta veșnică. De aceea vino acum la Cel care te cheamă la viață; mâine poate fi un veșnic prea târziu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ SPORESTI EFICIENTA PASTORULUI TĂU (1)

„Prezbiterii care cârmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste.” (1 Timotei 5:17)

     Atitudinea și faptele tale îți afectează pastorul și biserica din care faci parte. Când îți binecuvântezi pastorul, binecuvântezi biserica; și când ești un obstacol în calea pastorului, ești un obstacol în calea bisericii. În următoarele zile ne vom uita la câteva modalități prin care poți spori eficiența pastorului tău. A-i oferi un salariu decent ar fi o modalitate.  În Vechiul Testament o dată, iar în Noul Testament de două ori, Dumnezeu ne face responsabili de generozitatea arătată față de pastorul nostru. Vechea zicală: „Doamne, să-l ții smerit, iar noi îl vom ține  sărac!” nu e motiv de glumă și este împotriva învățăturii Scripturii.

Numeroși pastori sunt constrânși să trăiască din venituri insuficiente, fapt care le produce stres și îngrijorare în ceea ce privește nevoile financiare ale familiei. Dumnezeu a stabilit legea compensației pentru cei care se îngrijesc de nevoile noastre trupești și sufletești, când a spus: „Să nu legi gura boului care treieră grâul.” (1 Corinteni 9:9-10). Puterea și capacitatea unui bou de a-și îndeplini sarcina eficient depindea de posibilitatea lui de a mânca suficient din grânele pe care le secera. „Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Sau vorbeşte El înadins pentru noi?” – se (și ne) întreabă Pavel… care aplică același principiu când vine vorba de răsplătirea celor care se îngrijesc de sufletele noastre: „Presbiterii care cârmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui” (1 Timotei 5:17-18).

Ori de câte ori este posibil lucrul acesta, eliberează-l pe pastor de grija financiară. Lasă-l să se concentreze asupra potențialului tău și al bisericii din care faci parte, precum și asupra Împărăției Sale din comunitatea ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 3:1-18

Oamenii judecau doctrina predicată de Pavel după umblarea corintenilor. Corintenii erau pentru apostol o scrisoare de recomandare vie sau, mai curând, cea a lui Hristos, al Cărui Nume fusese scris pe inimile lor. Toţi creştinii sunt scrisori ale lui Hristos, pe care Dumnezeu le adresează celor care nu citesc Biblia, pentru a le pune înaintea ochilor o evanghelie vie. Din nefericire, aceste scrisori sunt deseori pătate sau indescifrabile, în loc să poată fi cunoscute şi citite de toţi (v. 2).

Să veghem deci ca peste feţele noastre să nu se aştearnă niciun văl care să împiedice să se vadă strălucirea noastră creştină: văl al grijilor, al egoismului, al mondenităţii

Mai înainte de aceasta trebuie să nu fie însă niciun văl peste inimile noastre (v. 15: de exemplu, o conştiinţă rea), pentru a putea intercepta razele pe care avem să le primim de la Cel care este dragoste şi lumină. Ascundeţi un arbust sub o prelată sau sub un paravan şi el va rămâne plăpând. Expuneţi-l la soare şi la ploaie şi va creşte de la un anotimp la altul pentru a aduce roadele aşteptate.

Aşa este şi cu sufletele noastre: ţinute în prezenţa lui Hristos, ele trec, datorită Lui, printro transformare treptată (dar inconştientă), din progres în progres, până ajung să se asemene perfecţiunii morale a Celui pe care noi Îl contemplăm în Cuvântul Său (v. 18).