Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și a fost așa: în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.
Rut 1.1

Cartea Judecători și primele capitole ale cărții 1 Samuel sunt aproape contemporane cu cartea Rut. Însă cartea Rut este o istorie despre iubire și despre seceriș, o istorie care ne reamintește că, deși poate exista foamete spirituală și decădere morală în jurul nostru, Dumnezeu este credincios față de inima care se întoarce către El.

Istoria începe cu Elimelec, care face ceea ce era drept în ochii săi, părăsind Betleemul, „casa pâinii”, din cauza unei foamete. Dumnezeu însă a folosit greșelile lui Elimelec pentru a ne prezenta propria Lui credincioșie, iar după ce Elimelec și cei doi fii ai săi mor, soția lui, Naomi, și una dintre nurorile ei, Rut, se întorc în țară. Pe măsură ce citim această relatare frumoasă, gândurile ni se îndreaptă către zilele în care trăim și la felul cum Dumnezeu dorește să ne binecuvânteze, atrăgându-ne inimile către Persoana lui Hristos. Rut este adusă de departe (capitolul 1) și este pusă în legătură cu Boaz, cel care dorește și poate să îngrijească de orice nevoie a ei (capitolul 2). El este o imagine a Domnului Isus. În capitolul 3 vedem cum Rut găsește odihnă la picioarele lui Boaz. Aceasta este ceea ce Domnul Isus ne dăruiește fiecăruia dintre noi (Matei 11.28,29). La sfârșitul capitolului 3 citim că Rut aștepta liniștită ca Boaz să ducă la bun sfârșit ceea ce începuse pentru ea, iar în capitolul 4 vedem cum s-a întâmplat aceasta. Și noi așteptăm ca Domnul Isus să Se întoarcă să ne ia, ca să fim pentru totdeauna cu El.

Cărțile Judecători și 1 Samuel ne învață că există faliment și întuneric moral în jurul nostru, însă cartea Rut ne amintește că avem un Răscumpărător credincios, care va purta de grijă de orice nevoie a noastră, dacă ne întoarcem către El.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui! Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului.”
Psalmul 107.1,2

Îndurarea lui Dumnezeu

Dumnezeu lucrează în viața unui om deseori surprinzător, în adevăratul sens al cuvântului „minunat”, pentru a ne salva în ultimul minut de la căderea în adânc.

O tânără urcă în tren. Ducea o chitară. Un tânăr se îndreptă spre ea: „Oh, o chitară? Cânți cumva într-o trupă?”

– „Nu, eu nu sunt profesionistă, eu cânt numai la o adunare pentru Domnul meu. Eu am avut o viață grea, dar Domnul Isus Hristos mi-a schimbat viața. Desigur, El vrea să schimbe și viața ta.”

O altă tânără ascultă conversația și intră în vorbă. Şi ea era o credincioasă. Bucuroase vorbeau amândouă acum despre credința lor. Fata cu chitara își spunea povestea ei:

„Părinții mei au fost musulmani. Tatăl meu ne-a părăsit. Eu am venit mai târziu în Germania și am cunoscut aici un irakian. Acesta și-a bătut joc de mine; n-am mai văzut nicio scăpare decât a-mi pune capăt zilelor.

În deznădejdea mea am vrut să mă arunc înaintea trenului. Când am ajuns la gară, trenul plecase deja și așteptam pe următorul. Atunci în fața mea pe pământ am zărit o foaie, am ridicat-o și am început să o citesc.

Era o broșură despre vestea bună a lui Dumnezeu; am citit-o imediat în întregime. Dragostea lui Hristos a cuprins inima mea. Înainte de a veni următorul tren, m-am predat Lui și L-am primit ca Domnul și Salvatorul meu. Am părăsit gara ca om născut din nou.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MAME ÎN RUGĂCIUNE

„Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei.” (Luca 2:19)

Max Lucado scrie: „Unele lucruri pot fi făcute numai de către mame. De exemplu, să schimbe un bebeluș cu o mână, în timp ce cu cealaltă ține telefonul, să petreacă o zi întreagă ștergând nasuri, spălând șosete, făcând bugetul și mulțumindu-I sincer lui Dumnezeu pentru copii. Unele lucruri pot fi reparate numai de către mame… cum ar fi ușile de la dulapuri pe care soții lor nu le-au putut repara, și eul lor rănit atunci când ei descoperă că ele au reușit! Șireturi desfăcute, inimi zdrobite, despărțirile de prieteni. Unele lucruri pot fi știute numai de către mame… cum ar fi cât durează drumul cu mașina de la lecțiile de pian la antrenamentele de fotbal, câte pizza îți trebuie când ai musafiri, câte zile mai sunt până se termină semestrul. Ceilalți nu putem decât să ne întrebăm: „Mamelor, cum a fost când plânsul acelui nou-născut a umplut încăperea pentru prima oară? Sau ziua în care autobuzul s-a oprit în stație, ai sărutat obrazul odraslei tale de cinci ani, i-ai făcut cu mâna și apoi ai văzut tricicleta – nemișcată și tăcută? Cum te-ai simțit? Ai plâns? Ai zâmbit?” Ai fost și tu ca Maria, care „păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei”? O mamă care își iubește copiii și care se roagă pentru ei este o forță care trebuie să fie înțeleasă. Când un predicator s-a oprit în fața unei case și a cerut să vorbească cu mama, băiețelul a zis: „Nu poate veni chiar acum, pentru că se roagă.” Aceasta era Susanna Wesley, care petrecea minimum un ceas pe zi rugându-se pentru cei șaptesprezece copii ai ei. În cele din urmă, doi dintre ei, John și Charles, au fost folosiți de Dumnezeu pentru a aduce o trezire spirituală în Marea Britanie și America, și pentru a întemeia Biserica Metodistă. Așa se manifestă influența unei mame care se roagă!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul
107.122

Cea dea cincea carte a psalmilor îi priveşte profetic pe răscumpăraţii lui Israel (Iuda şi cele zece seminţii), strânşi în ţara lor (v. 3) în „zorii zilei“ mileniale (Psalmul 108.2). Ei îşi amintesc în Psalmul 107 de necazurile întâmpinate pe drumul de întoarcere, de strigătele lor de nelinişte înălţate către Domnul, de eliberările Sale, precum şi de lauda care acum I se cuvine Lui.

Întro manieră generală, aceste patru tablouri surprinse de versetele 49, 1016, 1722 şi 2332 ilustrează diferitele moduri în care lucrează Dumnezeu pentru salvarea unui suflet (v. 9).

Sufletul poate a rătăcit mult timp fără scop şi fără odihnă prin pustia aridă a acestei lumi (v. 4, 5; comp. cu Geneza 21:14…). Copleşit de sentimentul goliciunii, a strigat către Dumnezeu şi El atunci la săturat, la satisfăcut şi la condus la odihna divină (v. 9, 7).

Sufletul poate a gemut sub sclavia lui SatanAsupritorul, în întuneric şi în fiarele păcatului… (v. 2, 10). Dumnezeu însă a auzit strigătele acestuia după ajutor, la eliberat şi ia rupt legăturile (v. 14, 16).

Sufletul poate a cunoscut disperarea, atins de boală sau de vreun accident, la porţile morţii, rezultat al căilor omului (v. 17, 18) – până când Dumnezeu trimite Cuvântul Său şil vindecă (v. 20).

Putem şi noi spune, fiecare în parte, unde şi cum nea găsit şi nea mântuit Domnul sufletul?


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: