Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu, prin credință, … pentru ca încercarea credinței voastre … să fie găsită spre laudă și glorie și onoare, la descoperirea lui Isus Hristos.
1 Petru 1.5,7

Aștept arătarea Domnului Isus Hristos; aștept venirea Fiului lui Dumnezeu din cer, care ne va lua acolo, pentru a ne duce într-o moștenire incoruptibilă, fără pată și care nu se veștejește. Toate lucrurile prin care trecem aici sunt doar exerciții ale inimii, pe care Dumnezeu le vede necesare în drumul nostru către cer, unde vom fi cu Domnul pentru totdeauna.

Nu există nimic mai important pentru slujirea noastră zilnică decât atitudinea de așteptare a Fiului lui Dumnezeu din cer. Dacă dorim să știm ce înseamnă această lume și dacă dorim mângâiere pentru sufletele noastre, Îl vom aștepta pe Fiul lui Dumnezeu din cer. Dacă aparțin lumii, nu pot avea mângâiere. Apostolul spune: „Dacă doar pentru viața aceasta ne-am pus speranța în Hristos, suntem cei mai nenorociți dintre oameni”. Din momentul în care Îl aștept pe Fiul lui Dumnezeu din cer, viața mea înseamnă doar ceea ce Dumnezeu lucrează cu privire la mine, cu scopul ca toate să fie spre laudă, cinste și glorie la arătarea lui Isus Hristos.

Acesta trebuie să fie efectul venirii lui Hristos asupra sufletelor noastre. Aici sunt întristat câteodată, din cauza multor încercări, însă El va veni și mă va lua la Sine. Vom fi surprinși de venirea Lui? Ne va găsi ea preocupați cu o sumedenie de lucruri pe care vom fi nevoiți să le lăsăm în urmă? Ne va găsi venirea lui Hristos preocupați cu multe lucruri pe care ar fi trebuit de fapt să le lepădăm? Sau vom spune: «A venit sfârșitul tuturor exercițiilor de inimă; Cel pe care Îl aștept a venit ca să mă ia la Sine»? Dacă întreaga mea viață se bazează pe aceasta, voi trece prin diverse exerciții și încercări, însă având mereu această convingere prezentă: El vine ca să mă ia la Sine Însuși!

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, și cât de adânci sunt gândurile Tale!
Psalmul 92.5

Constatarea lordului

Fizicianul, matematicianul și strălucitul inginer William Thomson (1824-1907) a fost investit ca lord Kelvin de către regina Victoria. În timpul vieții sale a patentat 70 de invenții. Lordul Kelvin avea o credință puternică în Dumnezeu. El a spus: „Pretutindeni în jurul nostru se află dovezi copleșitoare ale unui proiect divin, inteligent și binevoitor… Concepția ateistă mi se pare atât de lipsită de sens, încât nici nu o pot exprima în cuvinte”.

Într-adevăr, pretutindeni în jurul nostru găsim dovezile lucrărilor Creatorului. „Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El [Dumnezeu] le cheamă pe toate după nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește” (Isaia 40.26). Nu este oare fascinant să urmărești schimbarea anotimpurilor în natură? Sau nu este unic jocul, mișcarea complexă a constelațiilor, al căror efect se poate observa pe cerul înstelat într-o noapte senină? Toate se mișcă pe căi stabilite, fără a ieși de sub control – dirijate de mâinile Creatorului.

Să privim în liniște lucrările lui Dumnezeu și să-i admirăm lucrarea bunăvoinței Sale față de noi. Să fim conștienți că Dumnezeu are de făcut o lucrare și în viețile noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE GRĂBI SĂ INTRI ÎNTR-O RELATIE

„Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

     Când vorbim despre relații, răbdarea este o abilitate greu de pus în practică. Și asta mai ales când te simți singur, gol și incomplet. În astfel de clipe îți vine să reacționezi necugetat și să faci alegeri bazându-te pe o perspectivă limitată, și nu pe imaginea de ansamblu pe care ai putea-o avea numai dacă ai fi făcut căutări și ai fi așteptat cu răbdare.

Pentru a nu face greșeli care ar putea avea un impact negativ pe tot restul vieții tale, iată trei pași importanți pe care trebuie să-i faci atunci când dorești să începi o relație cu cineva:

1) Trebuie să pui întrebările corecte. Fii curios, iscoditor și nerăbdător să găsești toate piesele puzzle-ului. Pune întrebări mereu și mereu!

2) Trebuie să găsești răspunsul la aceste întrebări. Cerne impresiile de suprafață pe care ți le faci prin văz și auz, și în scurt timp vei avea o imagine mai clară. Această imagine trebuie să fie în armonie cu două aspecte:

a) Cu voia și planul lui Dumnezeu pentru viața ta.

b) Cu dorința ta de-a fi în această relație.

3) Trebuie să acționezi când este momentul potrivit, fiind sigur că o faci potrivit informațiilor complete pe care le deții. Dacă nu funcționează, te poți relaxa, știind că ai făcut tot ce se putea pentru a lua o decizie înțeleaptă. Conform statisticilor, în zilele noastre jumătate din căsnicii sfârșesc prin divorț.

Însă dacă urmezi acești trei pași, te-ai putea încadra în cealaltă jumătate. Și chiar dacă relația ta eșuează, înainte de-a face pasul căsătoriei, poți lua cu tine în relația următoare înțelepciunea câștigată în prima. „Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” Dumnezeu știe de ce ai nevoie, deci caută călăuzirea Sa!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 13:1-13

După diferitele mădulare ale trupului lui Hristos: picior, mână, ureche, ochi ale capitolului 12, este ca şi cum am găsi inima, în capitolul 13. Rolul ei este de a însufleţi şi de a încălzi toate celelalte organe. Remarcăm că dragostea nu este un dar printre cele ale capitolului 12, ci mobilul necesar exercitării tuturor darurilor. Este o cale deschisă la toate şi care conduce spre toate (cap. 12:31). Din moment ce o cale este făcută pentru a merge pe ea, dragostea nu se cunoaşte cu adevărat decât prin experienţă. De aceea, acest capitol minunat nu ne dă nici o definiţie. El întocmeşte o listă nu închisă, dar suficientă pentru a ne umili profund, a tot ceea ce face dragostea, dar, mai presus de asta, a ceea ce nu face ea.

Această cale a fost cea a lui Hristos aici, jos; şi remarcăm că Numele Său poate fi substituit cuvântului dragoste în acest capitol fără săi schimbăm sensul (vezi 1 Ioan 4:8). În cunoştinţele noastre în legătură cu lucrurile încă nevăzute, totul este incomplet, confuz, şubred. Curând însă vom vedea faţă către faţă (v. 12). Atunci Salvatorul nostru, care ne-a cunoscut profund, ne va face să intrăm în întreaga cunoaştere a Lui Însuşi (Psalmul 139:1).

Şi dragostea nepieritoare va fi perfect şi etern satisfăcută în inima noastră şi în a alor Săi.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

A doua zi, capii părintești ai întregului popor, preoții și leviții s-au adunat la cărturarul Ezra, ca să primească înțelepciune cu privire la cuvintele legii. Și au găsit scris … că fiii lui Israel trebuie să locuiască în corturi la sărbătoarea lunii a șaptea … Și poporul a ieșit și au adus și și-au făcut corturi … Și toată adunarea celor care se întorseseră din captivitate și-au făcut corturi și au locuit în corturi … Și a fost foarte mare bucurie. Și zi de zi, din ziua întâi până în ziua de pe urmă, a citit în cartea legii lui Dumnezeu.
Neemia 8.13-18

După captivitatea babiloniană – Ascultare reînnoită

A doua zi după ce Legea lui Dumnezeu fusese citită înaintea întregului popor, conducătorii s-au adunat la Ezra, pentru a învăța mai mult. Ce bine este când ni se deschide apetitul pentru a învăța ceea ce Dumnezeu are să ne spună! Ei descoperă acum instrucțiunile date de Dumnezeu pentru ținerea sărbătorii Corturilor. Fiii lui Israel trebuiau să taie ramuri de copaci și să facă din ele corturi, în care să locuiască șapte zile.

Deși israeliții nu ținuseră această sărbătoare, în felul descris în Lege, din zilele lui Iosua, au hotărât acum să o țină exact așa cum Dumnezeu o rânduise în Cuvântul Său. Ascultarea le-a adus o mare bucurie. În fiecare zi a sărbătorii s-au strâns laolaltă pentru a asculta citirea Legii și au urmat în totul îndrumările date acolo. Psalmul 119.4 ne spune: „Tu ai poruncit rânduielile Tale, ca să fie păzite cu grijă”. Acest psalm vorbește mult despre Cuvântul lui Dumnezeu.

La două zile după încheierea sărbătorii, poporul s-a adunat din nou, de această dată pentru a posti, în sac și în cenușă. Ei „s-au adunat cu post și în saci și cu țărână pe ei. Și sămânța lui Israel s-a despărțit de toți fiii străinului și au stat și au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. Și s-au ridicat pe locul lor și au citit în cartea legii Domnului Dumnezeului lor, a patra parte din zi; și altă a patra parte au mărturisit și s-au închinat Domnului Dumnezeului lor” (Neemia 9.1-3). Avem mărturisirea lor în acest capitol. Angajamentul pe care și l-au luat și pe care l-au semnat, de a sluji Domnului, se află în capitolul 10. Ei aveau intenții bune, însă nu înțelegeau că în ei înșiși nu exista puterea de a face ceea ce era drept.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău …
Psalmul 73.23-24

Sfaturi creștine

Fii optimist și nu vei vedea spinii din cauza trandafirilor. Pesimistul nu vede trandafirii din cauza spinilor.

Dacă dorești să reușești în viață, trebuie să lupți în fiecare zi cu același entuziasm.

Nu te teme niciodată de umbre. Ele apar doar când există lumină.

Eșecul nu înseamnă că Dumnezeu te-a abandonat, ci că El are o idee mai bună pentru tine. Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunți, ci trebuie să încerci din nou cu mai multă credință.

Dumnezeu vrea să facă lucruri mărețe în tine și prin tine. Așa că vino la El cu tot ceea ce îți pare imposibil de realizat.

Nu judeca în grabă, căci vei regreta repede.

Mergi cât de departe poți vedea acum, și când vei ajunge acolo, vei vedea și mai departe.

Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine va fi încurajat de zâmbetul tău.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE RĂZBUNA!

„Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară.” (1 Petru 3:9)

Se spune că profunzimea inimii tale determină mărimea reacției tale. Prin urmare, atunci când cineva te rănește, e posibil ca primul tău impuls să fie acela de a te răzbuna. Însă orice satisfacție de moment de care ai parte va fi urmată inevitabil de un sentiment persistent de regret. De ce oare? Pentru că știi că răzbunându-te L-ai dezamăgit pe Dumnezeu.

Noi ne răzbunăm în două moduri:

1) „M-ai lovit, te lovesc!” Înainte să-l faci să sufere pe cel ce ți-a greșit, gândește-te cu atenție la aceste cuvinte: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. …nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti.” (Romani 12:17-19)

2) Implicându-i și pe alții. Nu numai că nu ai dreptul să lovești înapoi, dar nu ai voie nici să-l desființezi pe ofensator în fața altora. Iosif nu numai că a refuzat să-i pedepsească pe frații săi pentru trădarea lor, dar el a refuzat să le facă cunoscut celor de la curtea faraonului amănuntele. De ce? Pentru că a văzut mâna lui Dumnezeu în acțiune și și-a dat seama că suferința pricinuită de frații săi l-a făcut să fie ceea ce era.

Petru scrie: „Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.” (1 Petru 3:9)

Așadar, dacă vrei să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, nu te răzbuna!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 12:14-31

Ce subiect uimitor este, fără a căuta prea departe, trupul pe care noi îl locuim! Te voi lăuda că mai făcut întrun mod uimitor şi admirabil, strigă David în Psalmul 139:14. Într-adevăr, ce diversitate şi în acelaşi timp ce armonie în acest ansamblu complex de mădulare şi de organe, în care până şi cel mai mic are menirea sa şi funcţia sa proprie! Ochiul şi degetul cel mic, de pildă, nu pot ţine loc unul de altul. Degetul acesta mic însă permite înlăturarea pulberii venite să irite ochiul. Dacă un singur organ funcţionează parţial sau abătut de la normal (dereglat), corpul în întregime va fi mai curând bolnav (decât sănătos).

Toate acestea îşi au echivalentul în Biserică, trupul lui Hristos, care nu este o organizaţie, ci un organism viu. Mădularele care par a fi mai slabe sunt necesare (v. 22) şi fiecare trebuie să fie atent să nu dispreţuiască nici funcţia lui proprie (v. 15-16), nici pe cele ale altora (v. 21). O creştină în vârstă sau infirmă, prin rugăciunile ei, printr-un cuvânt la momentul potrivit sau printr-o încurajare materială, va susţine poate zelul unui evanghelist sau al unui păstor. Astfel, ceea ce fiecare a primit, să folosească pentru alţii, ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu (1 Petru 4:10).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 15.11

Am privit la motivele pentru care bucuria este atât de importantă, iar acum să ne gândim la modul în care ne putem însuși această bucurie pe care Domnul ne-a dăruit-o. El Însuși ne dezvăluie acest mod, atunci când spune: „V-am spus aceste lucruri”. Să vedem la ce lucruri face El referire! Domnul tocmai vorbise despre Sine ca fiind Vița și despre noi ca fiind mlădițele. El a spus că mlădița trebuie să rămână în Viță și că, astfel, va exista bucurie. Însă ce înseamnă să rămânem în Viță?

Să privim la Ioan 15.4: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine”. O mlădiță este cu totul predată viței și există doar pentru viță. Și noi trebuie să rămânem deplin în Viță, pentru a avea bucurie.

Avem bucuria Domnului atunci când depindem de El. În versetul 5, El spune: „Eu sunt vița; voi, mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteți face nimic”. Ce poate face o mlădiță fără viță? Nimic! Când cred că sunt ceva, atunci Dumnezeu nu este totul. Iar Dumnezeu nu poate fi totul până când eu nu sunt nimic.

În versetul 9, Isus spune: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea”. Aceasta înseamnă să ne odihnim în dragostea Lui. Biblia ne spune în Galateni 5.22 că bucuria este parte a roadei Duhului. Noi nu putem crea bucurie, ci trebuie doar să ne odihnim în Viță.

Domnul Isus continuă în versetul 10: „Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea”. El a ținut poruncile Tatălui Său. Noi, de asemenea, trebuie să ascultăm de El. Nu există o altă cale de a avea bucurie, decât în urma ascultării.

Fără această bucurie veritabilă, viața este ca o corabie fără pânze în mijlocul oceanului. Nu există nimic care să ne poarte prin dificultăți și suntem la cheremul valurilor. Această bucurie se găsește doar în Domnul Isus. Avem noi această plinătatea a bucuriei? Să rămânem în El!

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dragostea nu va pieri niciodată …
1 Corinteni 13.8

Spiritul de răscoală

Împăratul Napoleon avea în garda sa oameni aleși și devotați lui. Ei l-au sprijinit în cele mai critice momente din viața sa. Odată însă a aflat că garda este nemulțumită și este pe cale de a se răscula împotriva sa. Atunci, Napoleon s-a dus la palat, a urcat pe tron și a cerut ca toată garda să fie adusă în anticameră. Toți erau îngrijorați și plini de frică. Își dădeau seama că el a aflat totul și că s-ar putea să fie omorâți. După ce i-a lăsat puțin să aștepte, a apărut un trimis care a invitat la împărat doar pe unul. Toți așteptau în tăcere, cu sufletul la gură. Cel chemat s-a prezentat în fața împăratului, care stătea pe tron. Napoleon l-a privit în ochi, apoi i-a strâns călduros mâna și i-a dat voie să plece. Cu fiecare a procedat la fel. Acest gest al împăratului a stins spiritul de răscoală.

Prin natura noastră păcătoasă, și noi suntem niște răsculați împotriva lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine prin Fiul Său care a purtat pe cruce păcatele tuturor celor ce cred în El. Mântuitorul „S-a dat pe Sine Însuși … ca să ne smulgă din acest veac rău …” (Galateni 1.4). Cei care acceptă lucrarea Mântuitorului primesc o natură nouă, în care nu mai există spiritul de răscoală împotriva lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE FEL DE CRESTIN ESTI TU? (3)

„Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:30)

     Domnul Isus a zis: „Ei leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor.” (Matei 23:4) Fariseii impuneau reguli pe care oamenii nu le puteau respecta, iar dacă totuși reușeau, lucrul acesta nu le aducea nicio bucurie. Stephen Mosley scrie: „Moralitatea noastră emite un strigăt imperceptibil. Ea scâncește dintr-un colț al sanctuarului nostru, ne întrerupe plăcerile, mormăie scuze la petreceri și își târăște picioarele în dezacord cu ritmul muzicii și cu trecerea timpului. Contemporanii noștri o privesc ca pe o îndeletnicire mediocră și fără valoare. În mod tragic, bunătatea religioasă convențională reușește să fie deopotrivă intimidatoare și categorică. Intimidatoare – pentru că implică nenumărate reguli privind așa-zisa spiritualitate. Categorică – pentru că putem ajunge la epuizare încercând să respectăm aceste reguli, și cu toate acestea să nu experimentăm adevărata bucurie pe care ne-o oferă Domnul Isus. Acesta e motivul pentru care cei din biserică devin epuizați atât de des. A te conforma la o astfel de religie pur și simplu nu este o experiență suficient de bogată încât să ne umple golul din inimi.” Te-ai săturat să alergi după creștere spirituală? Nu cumva ai căutat-o în locul nepotrivit, sau ai alergat spre ea pe calea greșită? Dacă este așa, gândește-te la aceste cuvinte ale Domnului Isus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 12:1-13

Vorbind despre strângerile adunării, apostolul a acordat cel dintâi loc celebrării cinei (cap. 11:20-34). Numai după aceea expune daruri şi slujbe având în vedere zidirea. Să nu uităm că închinarea este, dintre toate strângerile, cea mai importantă.

Pavel le aminteşte acestor foşti idolatri că ei fuseseră odinioară antrenaţi (duşi) de duhuri satanice (v. 2). Ce schimbare! În prezent, Duhul lui Dumnezeu este cel care dirijează, lucrând în ei cum Îi place, prin darurile pe care le împarte (v. 11). Apostolul enumeră aceste daruri, precizând că ele sunt date în vederea întrebuinţării. Şi, pentru a ilustra deopotrivă unitatea Bisericii şi diversitatea slujbelor, ia exemplul corpului uman: compus din multe mădulare şi organe care nu pot funcţiona nici unul fără celălalt, el constituie totuşi un organism unic, condus de o singură voinţă, aceea pe care capul o transmite fiecărui mădular. Aşa este şi trupul lui Hristos. Deşi are numeroase mădulare (tot atâtea câţi credincioşi), este animat de un singur Duh, pentru a împlini o singură voinţă, cea a Domnului, care este Capul (Efeseni 4:15-16). Noi nu avem deci de ales nici activitatea noastră (v. 11), nici locul unde trebuie să o exersăm (v. 18).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Isus, după ce a fost botezat, a ieșit îndată din apă; și, iată, cerurile I s-au deschis și a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind peste El.
Matei 3.16

S-ar putea scrie o carte doar despre acest verset. Pentru prima dată în Biblie vedem cerurile deschise deasupra unui om de pe pământ. Duhul Sfânt coboară asupra Domnului – care este Om și, în același timp, Fiul Dumnezeului veșnic – iar glasul Tatălui se face auzit, spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”(versetul 17). Ce taine binecuvântate sunt revelate aici și ce Model perfect este așezat înaintea ochilor credinței! Să ne închinăm înaintea Lui!

După viața Sa de slujire, după moartea, îngroparea și învierea Sa, Domnul Isus S-a suit la cer și a fost așezat de către Dumnezeu într-un loc de onoare. Obiectul cerurilor pe pământ Se află acum în ceruri. Acolo El a devenit Obiectul suprem al poporului Său aflat pe pământ. Poziția prezentă a lui Hristos formează temelia pentru intrarea liberă de care noi beneficiem acum. Hristos glorificat este motivul răpirii: poporul ceresc, care se află acum pe pământ, va fi răpit de pe acest pământ și dus în cer, unde va avea loc nunta Mielului. După aceea, cerurile se vor deschide pentru judecată (Apocalipsa 19.7-21). Cei care resping oferta harului lui Dumnezeu nu vor mai avea o altă șansă!

Cea din urmă dată când cerurile se vor deschide va fi în timpul Împărăției de o mie de ani. Acest lucru este confirmat de către mulți profeți și de către Domnul Însuși (Ioan 1.50,51). Ca Fiu al omului, El va fi centrul întregului univers și legătura dintre cer și pământ; îngerii vor urca și vor coborî asupra Lui, într-o continuă manifestare a binecuvântării, a răspunsurilor la rugăciunile înălțate de pe pământ și a fluviului de binecuvântare care va curge din cer.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

… lucrările, pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
Ioan 5.36

Atotputernicia Domnului

Lucrările pe care le-a dat Tatăl Fiului să le facă, erau în același timp raze de lumină, așa cum soarele trimite razele sale. Lucrările Domnului dădeau o mărturie despre El mult mai mare decât mesajul lui Ioan Botezătorul. Acele lucrări erau așa de evident divine, încât dovedeau că El este Trimisul Tatălui. Dumnezeu Însuși a depus mărturie despre Fiul Său în mod deosebit la botezul înfăptuit de Ioan. Dar iudeii, în gândirea lor firească, nu au recunoscut acest adevăr. Ei doreau să vadă și să audă o mărturie care să corespundă naturii lor firești.

Ioan Botezătorul se asemăna cu o lampă aprinsă, care împrăștie lumină; el a depus mărturie despre adevăr. În afară de mărturia lui Ioan, erau scrierile sfinte. Ele mărturiseau realmente despre Hristos. Iudeii credeau că au viața veșnică în Scripturi, dar Hristos era Cel care dădea viața, dar ei nu voiau să vină la El.

Și noi avem la dispoziție aceste mărturii scrise despre Mântuitorul. Chemarea noastră este să venim la Mântuitorul așa cum suntem, cu păcatele noastre, și să credem că El este Unicul care ne poate elibera din starea noastră rea. Lucrările Domnului arată atotputernicia și deschiderea Sa de inimă față de noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE FEL DE CRESTIN ESTI TU? (2)

„Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10)

     Iată câteva întrebări pe care trebuie să ți le pui în mod constant:

1) Sunt eu o persoană accesibilă? Vorbind despre farisei, Domnul Isus a spus: „…umblă după locurile dintâi la ospeţe, şi le place… să li se zică: „Rabi!” (Matei 23:6-7). În vremea Domnului Isus, unii rabini credeau că adevărata spiritualitate îți cere să te distanțezi de oameni. În mod ironic, singurul rabin pe care l-au putut atinge cei proscriși s-a dovedit a fi Dumnezeu Însuși. Domnul Isus a fost cea mai accesibilă persoană pe care au putut-o întâlni vreodată.

2) Sunt eu o persoană îngăduitoare? John Ortberg scrie: „În clipa în care pornim în căutarea virtuții, începem să ne întrebăm care este motivul pentru care ceilalți nu sunt la fel de virtuoși ca și noi. Asta ne amintește de răspunsul pe care i l-au dat vecinii lui Homer Simpson, când Homer i-a întrebat unde au fost: „Am fost într-o tabără creștină unde am învățat cum să fim mai critici.” Ai fost și tu într-o asemenea tabără? Nu cumva auzi o voce înlăuntrul tău etichetându-i pe oameni: „Ăsta e nevoiaș și dependent – stai departe de el. Ăsta e deștept și are multe de oferit – încearcă să iei legătura cu el.”?! Deci, să nu îi mai etichetăm pe oameni mereu ca și cum am fi într-un fel de competiție!

3) Sunt eu cinstit? Un băiețel de la Școala duminicală avea oricând răspuns la orice întrebare… odată, când învățătoarea a întrebat: „Ce este maro, blănos și strânge alune?”, el a mormăit: „Bănuiesc că ar trebui să fie ceva din Biblie – dar mie mi se pare că e veverița!” Deseori încercăm să spunem lucruri spirituale pentru a-i impresiona pe ceilalți, când de fapt ei nu au nici cea mai vagă idee despre ce vorbim. Așa că să fim cinstiți, cu noi înșine… și cu ceilalți!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 11:17-34

La Corint erau partide. Chiar şi în strângerile laolaltă se făceau simţite. Cei bogaţi îi umileau pe cei săraci, provocându-le gelozia. Lucru încă şi mai grav, cina, confundată cu o agapă (masă în comun), era luată de către mulţi în mod nedemn. Este ocazia pentru apostol de a aminti ceea ce Domnul i-a revelat lui într-un mod special. Cina este sfânta comemorare a lui Hristos care Sa dat pentru noi, o comemorare care cu siguranţă vorbeşte inimii fiecărui participant în parte, însă care proclamă şi într-un mod universal (tuturor) acest fapt capital: Domnul a trebuit să moară! Şi, până la întoarcerea Lui, noi suntem invitaţi să vestim această moarte a Domnului în limbajul atât de măreţ şi atât de simplu care ne-a fost arătat.

De asemenea, acest memorial vorbeşte conştiinţei celui credincios. Pentru că moartea lui Hristos semnifică condamnarea păcatului! A lua cina fără ca mai întâi să ne fi judecat ne expune deci (pe pământ) efectelor acestei condamnări. Astfel se explică slăbiciunea celor mai mulţi de la Corint (şi poate a celor mai mulţi dintre noi), boala, moartea chiar, care îi lovise pe unii (v. 30). Cu toate acestea, teama nu trebuie să ne ţină la o parte (v. 28). Ea poate şi trebuie să se împace cu un răspuns entuziast dat Aceluia care a spus: Faceţi aceasta spre amintirea Mea (v. 24,25).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 15.11

Știați că un creștin fără bucurie este o contradicție în termeni? Sunt însă mulți creștini care trăiesc ca și cum și-ar fi pierdut bucuria. Ne-am putea întreba de ce este bucuria atât de importantă. Unul dintre motive este că ea ne ajută să câștigăm suflete pentru Isus. Nu poți umbla cu Biblia în mână și cu o față plină de întristare, spunând oamenilor: «Nu vreți și voi să fiți ca mine?». Cea mai bună dovadă a mântuirii de care noi am beneficiat este bucuria în Domnul pe care o manifestăm.

Un alt motiv pentru care bucuria este importantă este faptul că ea ne oferă putere pentru trăirea vieții creștine. În timpul rezidirii Ierusalimului, când poporul începea să obosească și să fie descurajat, Dumnezeu i-a spus lui Neemia: „Bucuria Domnului este tăria voastră” (Neemia 8.10). Fără bucurie nu putem trăi viața creștină. Bucuria este de asemenea esențială pentru a putea purta poverile vieții. Cu toții avem probleme și trecem prin necazuri, iar bucuria ne ajută să le putem suferi mai ușor; ea va ușura și chiar va îndepărta poverile care apasă asupra inimii noastre.

Cum poate fi însă definită bucuria? Bucuria și fericirea nu sunt același lucru. Fericirea depinde adesea de împrejurări, însă bucuria este ceva care vine de la Domnul Isus Însuși. Noi avem nu doar o bucurie ca a Lui, ci chiar bucuria Lui, iar El a avut o bucurie îmbelșugată. El a spus: „Pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. Bucuria Lui nu a fost incompletă, ci a fost întotdeauna deplină. În plus, bucuria Lui a fost statornică. El a spus, de asemenea: „Pentru ca bucuria Mea să rămână în voi”. Bucuria Lui nu a fost o bucurie care apărea și dispărea. Și noi suntem chemați să avem o bucurie care să nu depindă de împrejurări. Trebuie să ne bucurăm în Domnul întotdeauna.

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Apocalipsa 3.20

Bătaia la ușă

Un pictor vestit a realizat un tablou care Îl înfățișa pe Mântuitorul stând în picioare, cu un felinar în mâna stângă, iar cu mâna dreaptă bătând la ușa năpădită de iederă. După ce a isprăvit de pictat, l-a chemat pe un prieten de-al său, tot pictor, să vadă tabloul și să-și exprime părerea. Prietenul a privit tabloul și a spus: „Ai făcut o mare greșeală, dragul meu: ușa nu are mâner. Cum ar putea să intre Mântuitorul?”. Pictorul a zâmbit și a răspuns: „N-am făcut nicio greșeală, mânerul este pe dinăuntru. Mântuitorul nu intră decât într-o inimă deschisă cu voia păcătosului”.

Iată un mare adevăr: Mântuitorul nu intră cu forța. Mântuitorul stă la ușa fiecăruia și bate. Orice întristare, orice necaz, orice încercare din viață este o bătaie la ușa inimii încuiate. Mântuitorul nu obligă pe nimeni. El apelează la conștiința fiecăruia în parte. Chiar și aceste rânduri sunt o „bătaie” a Mântuitorului la ușa inimii tale. Mântuitorul vrea să-ți șteargă fărădelegile și păcatele. El singur poate face acest lucru. Ascultă bătaia la ușa inimii; este poate ultima bătaie. În clipa următoare poate fi prea târziu; de aceea deschide ușa inimii chiar acum!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE FEL DE CRESTIN ESTI TU? (1)

„Au priceput că fuseseră cu Isus” (Faptele Apostolilor 4:13)

     Fariseii erau experți autoproclamați în probleme legate de legislație culinară, coduri de îmbrăcăminte, zeciuială și închinare. Prin aceste practici, ei puteau decide cine este „înăuntru” și cine este „afară”. Iar cei „dinăuntru” deveneau cei mai înverșunați critici la adresa celor „de afară”. Dallas Willard a scris: „Câți oameni nu sunt dezgustați de creștinii lipsiți de sentimente, rigizi, inabordabili, lipsiți de vitalitate și nemulțumiți? Cu toate acestea, astfel de creștini sunt peste tot.” În realitate, când viețile noastre nu sunt marcate de bucurie autentică și de devotament față de Hristos, începem să căutăm modalități superficiale de a ne deosebi de cei pe care îi etichetăm drept „lumești.” Domnul Isus nu a făcut așa! Când a fost întrebat ce înseamnă de fapt legea, El a răspuns simplu: „Iubește-L pe Dumnezeu și iubește-i pe oameni” (vezi Marcu 12:29-31). Pavel scrie: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.” (1 Corinteni 13:1). E posibil să trăiești cu impresia că ai devenit mai spiritual, când de fapt ai ajuns ceea ce Mark Twain cataloga: „un om de bine, în cel mai rău sens al cuvântului.” Winston Churchill a avut un adversar politic pe nume Cripps, o persoană înfumurată și disprețuită de toți din cauza siguranței de sine pline de aroganță. Se spune că într-o zi, Churchill l-a văzut pe Cripps trecând și a făcut următoarea remarcă: „Dacă n-ar fi harul lui Dumnezeu, și eu aș fi la fel.” Unul din cele mai frumoase complimente adresate vreodată apostolilor este acela că ei au fost recunoscuți ca oameni care „fuseseră cu Isus.” Cel mai puternic argument împotriva creștinismului sunt acei creștini înfumurați, critici, plini de sine și cu o viață care nu arată că umblă cu Isus. Deci, ce fel de creștin ești tu?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 11:2-16

Puţine porţiuni din Biblie au făcut obiectul atâtor contestaţii, ca învăţăturile acestor capitole (v. 16). De ce oare apostolul sau mai degrabă Duhul Sfânt se ocupă de lucruri în aparenţă mărunte, cum ar fi faptul ca o femeie să poarte părul lung sau ca ea să se acopere în anumite situaţii? Trebuie mai întâi să ne amintim că, pe de o parte, creştinismul nostru nu constă din câteva acţiuni remarcabile împlinite din când în când, ci dintrun ansamblu de detalii care ţes viaţa noastră zi de zi (Luca 16.10), iar pe de altă parte, că Dumnezeu este suveran şi că na ţinut să ne dea motivul pentru tot ce ne cere prin Cuvânt.

A asculta fără a comenta este singura ascultare autentică. Astfel, aceste instrucţiuni sunt un fel de test pentru fiecare femeie sau tânără creştină. Este ca şi cum Domnul le-ar întreba: Faci tu aceasta pentru Mine? Ai tu pe inimă să arăţi, prin acest semn exterior, dependenţa şi supunerea ta, sau faci să treacă pe primul loc cerinţele modei ori ale comodităţii?

De asemenea, să nu uităm acest fapt solemn, că lumea nevăzută a îngerilor observă în ce fel răspund cei credincioşi gândului lui Dumnezeu (v. 10). Ce privelişte le oferim noi?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Faraon l-a chemat pe Moise și a zis: „Mergeți, slujiți Domnului; numai turmele și cirezile voastre să rămână; chiar și pruncii voștri vor merge cu voi”.
Exod 10.24

Părăsirea Egiptului

A mai rămas o șansă pentru faraon. „Numai turmele și cirezile voastre să rămână”, spune el. Cât de mulți își lasă posesiunile în mâna lui! Ei sunt mântuiți, însă afacerile lor, ocupațiile lor nu sunt lucruri sacre, ci le consideră seculare, căci, spun ei, ce legătură au astfel de lucruri cu mântuirea sufletului? Dumnezeu însă spune: Nu, ci scoateți-le pe toate din Egipt; voi înșivă, familiile voastre, averile voastre, toate Îmi aparțin. De fapt, Lui trebuie să-I aparțină, căci doar El le poate păzi și doar El ne poate păzi pe noi de orice influență a lor.

Până nu suntem deplin eliberați în toate aceste trei aspecte, nu putem fi fericiți alături de Dumnezeu și nici măcar în siguranță. Nu mă refer la siguranța mântuirii noastre, ci la faptul că orice lucru al nostru care nu Îi aparține lui Hristos îi aparține încă lumii și ne poate trage din nou în ea. Putem merge la afacerea noastră și să Îi închidem ușa Domnului, pentru a nu intra acolo, și totuși, atât El cât și noi, să nu simțim acest lucru? Îi putem noi spune: «Doamne, duminica este a ta, iar restul zilelor sunt ale mele»? Sau: «Doamne, a zecea parte este a ta, iar celelalte nouă sunt ale mele»? Am putea crede că ar fi El mulțumit cu așa ceva?

F W Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Și au fost aruncați în groapa cu lei …
Daniel 6.2

Ce semănăm, culegem

După izbăvirea supranaturală dăruită de Dumnezeu slujitorului Său, Daniel, care avusese încredere în Stăpânul său ceresc, împăratul Dariu a dat o poruncă: cei care pârâseră pe Daniel, împreună cu soțiile și copiii lor, să fie aruncați în groapa cu lei. Cât de reale sunt cuvintele lui Dumnezeu și în acest caz: „Nu vă înșelați: Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6.7)! Întotdeauna se va arăta dreptatea dumnezeiască: „Ați arat răul, ați secerat nelegiuirea și ați mâncat rodul minciunii” (Osea 10.13). Exact acest lucru s-a întâmplat cu acei pârâși ai lui Daniel, și așa se va întâmpla întotdeauna.

După faptă urmează răsplata. Această maximă nu se dezminte. Ea este dovedită de Sfânta Scriptură, de istorie și de experiența noastră sau a altor semeni de-ai noștri. În ziua judecății lui Dumnezeu, faptele, cuvintele și lucrurile ascunse ale oamenilor vor fi aduse la lumină. Atunci, orice om va vedea că „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit” și că „ce seamănă omul, aceea va și secera”. Calea evitării judecății dumnezeiești este una singură: recunoașterea vinovăției în fața lui Dumnezeu. De aceea îndemnăm pe fiecare să vină la bunătatea și harul fără margini al Mântuitorului și, în mod sigur, va găsi iertare, va găsi pace cu Dumnezeu, va găsi ocrotire pentru orice împrejurare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂRUIESTE-TE PE TINE ÎNSUTI!

„S-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului” (2 Corinteni 8:5)

     Ce apreciază oamenii mai mult la tine? Te apreciază pe tine! Gândește-te puțin… Ce necesită efort mai mare: să scrii un cec, sau să dăruiești din timpul și din energia ta? Prin care dintre cele două dai dovadă de un nivel mai înalt de dedicare? Oprește-te o clipă și adu-ți aminte de persoanele care au avut cel mai mare impact în viața ta: un părinte care te-a iubit, care s-a sacrificat pentru tine și care ți-a oferit valoarea stimei de sine; un profesor care te-a ajutat să-ți dai seama că poți gândi, că poți învăța și că poți realiza ceva; un mentor care ți-a zugrăvit imaginea viitorului care te așteaptă și apoi te-a echipat și te-a provocat să-ți împlinești menirea…

Dar ce poate fi mai important decât propria ta mântuire? Cântărește aceste cuvinte: „Când te vei uita în urmă la tot ce ai făcut în viața ta, mulțumirea îți va fi mai mare pentru ceea ce ai adus în viețile altora decât pentru momentele în care i-ai întrecut și i-ai învins.” Mulți dintre noi văd dăruirea mai mult decât ca pe un act al dragostei – o vedem ca pe o tranzacție – dăruim doar ca să primim!

Sir Wilfred T. Grenfell a spus: „E de la sine înțeles că omul este călător pe pământ și că singurul său țel în lumea aceasta nu este „să strângă și să aibă”, ci „să dăruiască și să slujească.” O menire mai înaltă a omului nu poate exista!”

E foarte simplu să trăiești doar pentru tine. De fapt, acesta e unul din cele mai  primitive instincte ale noastre – unul pe care trebuie să-l biruim în fiecare zi. Dar putem s-o luăm pe un alt drum: să fim generoși cu dragostea și cu timpul nostru. Când oferi aceste lucruri dai dovadă de cea mai mare generozitate!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 10:14-33; 11:1

Comuniunea cu Dumnezeu, partea binecuvântată a celui credincios, exclude orice participare cu idolatria, sub formele ei atât de rafinate. La masa Domnului, comuniunea îşi găseşte expresia ei cu totul specială (v. 21). Cei care iau parte la pahar şi la pâine sunt în principiu toţi răscumpăraţi ai Domnului, fără a fi, departe de asta, toţi cei răscumpăraţi ai Domnului. Totuşi, noi îi vedem, prin credinţă, reprezentaţi într-o singură pâine, semn vizibil că este un singur trup. El exprimă această unitate a Bisericii pe care lumea religioasă pretinde că vrea să o realizeze, deşi ea există deja!

Dacă eu nu caut propriile mele interese, câte momente devin atunci disponibile pentru interesele altora, altfel spus, pentru cele ale lui Isus Hristos (comp. cu Filipeni 2:21)! Iar a căuta interesul fratelui meu nu înseamnă numai a mă îngriji de bunăstarea lui, ci înseamnă în aceeaşi măsură a mă gândi la conştiinţa lui. Înseamnă a face anumite lucruri pentru el şi a mă abţine de la a face altele. Astfel voi fi determinat să-mi pun mereu întrebarea: în ocazia prezentă, am eu libertatea să aduc mulţumiri? Ceea ce fac în acest moment, inclusiv simplul „fie că mâncaţi, fie că beţi” (v. 31; în contrast cu v. 7), este sau nu spre gloria lui Dumnezeu?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: „Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară!”.
Exod 8.25

Mergeți, slujiți Domnului Dumnezeului vostru! Cine și care vor merge?
Exod 10.8

Părăsirea Egiptului

Când Dumnezeu a vrut să-Și scoată poporul din Egipt, faraon a propus un compromis, prin care dorea, bineînțeles, să țină în continuare poporul în robie. El i-a făcut trei oferte lui Moise, fiecare dintre ele fiind de natură să împiedice răscumpărarea deplină a poporului, așa cum Dumnezeu dorea să o lucreze.

Primul compromis a fost: „Închinați-vă în țară”. Lumea ne spune și astăzi: «De ce să plecați? Aveți dreptul la o opinie proprie, însă de ce să fiți atât de extremiști? De ce este nevoie de o călătorie de trei zile în pustie? De ce să vă separați de lucrurile în care ați fost crescuți și de oameni la fel de buni ca voi?». Lumea nu știe ce implică cele trei zile de călătorie în pustie și nici că moartea și învierea lui Hristos ne face să nu mai fim din această lume, așa cum El Însuși nu mai este din ea. Egiptul – loc al bogățiilor, al luxului, al civilizației și al idolatriei – și pustia! Ce contrast! Însă doar în pustie Îi putem aduce jertfe lui Dumnezeu.

Apoi faraon a folosit o altă stratagemă: „«Mergeți, slujiți Domnului Dumnezeului vostru! Cine și care vor merge?». Și Moise a zis: «Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, cu fiii noștri și cu fiicele noastre; cu turmele noastre și cu cirezile noastre vom merge, pentru că avem o sărbătoare pentru Domnul». Și el le-a zis: «Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe pruncii voștri! Vedeți că răul este înaintea voastră! Nu așa; mergeți deci voi, bărbații, și slujiți Domnului, pentru că aceasta doriți»” (Exod 10.8-11). Oprind copilașii în țară, faraon era convins că bărbații nu aveau să se depărteze prea mult de Egipt. La fel stau lucrurile și acum. Cât de mulți credincioși se întorc în lume din cauza copiilor lor, pe care nu i-au luat împreună cu ei afară din lume…!

F W Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Efeseni 2.8

O viață dedicată

Bernard de Clairvaux a fost unul dintre cei mai influenți și proeminenți creștini ai secolului al XII-lea și totodată ai Evului Mediu. Mama lui a fost o femeie foarte cucernică, a cărei influență evlavioasă Dumnezeu a folosit-o pentru a-i modela viitorul fiului ei. S-au împlinit și în acest caz cuvintele Bibliei: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”.

Întreaga viață a lui Bernard a fost dedicată hotărârii pe care a luat-o încă de tânăr, și anume să se dedice în slujba lui Dumnezeu. Orele de meditație ale lui Bernard au fost ore de studiu, cu precădere studiul Scripturii. Astfel, el s-a ancorat cu fermitate în adevărul că în Dumnezeu se află începutul și sfârșitul mântuirii noastre, și că trebuie să ne încredem doar în harul Său și nicidecum în faptele noastre meritorii. Viața creștină rezultă în urma iertării păcatelor, iar credința este mijlocul prin care putem beneficia de harul lui Dumnezeu. De asemenea, Bernard s-a lăsat folosit de harul lui Dumnezeu să scrie bine cunoscutul imn: „O, frunte-n sângerată”. Exemplul acestui bărbat al credinței să fie și pentru noi, peste care a venit sfârșitul vremurilor, și să dedicăm cât mai mult timp studiului Bibliei pentru a cunoaște mai mult măreția harului adus prin jertfa Mântuitorului!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU LĂSA TEAMA SĂ TE OPREASCĂ (2)

„Mi-a fost teamă, şi … ţi-am ascuns talantul” (Matei 25:25)

     Stăpânul unei proprietăți i-a dat fiecărui slujitor o sumă de bani pe care s-o investească în locul său. Unul a primit cinci talanți, al doilea doi talanți, iar al treilea un talant. Slujitorii care au primit doi și cinci talanți au adus un profit respectabil, în timp ce slujitorul care a primit un singur talant i-a spus stăpânului său: „Mi-a fost teamă, şi … ţi-am ascuns talantul în pământ.”

Ce învățătură putem extrage de aici? Una foarte simplă: Teama te face neproductiv! Un pastor cu experiență scrie: „Teama te împiedică să cânți în cor, să-L vestești pe Isus, să dăruiești cu bucurie și să umbli în dragoste cu soția ta. De fapt, adevăratul motiv este teama că Dumnezeu nu va face ce spune. Dar în calitate de credincioși, trebuie să fim atât de plini de Cuvânt încât teama să nu-și facă loc în viața noastră. Domnul Isus a zis: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră” (Matei 6:25).

Cu alte cuvinte: „De ce să aveți măcar gânduri de teamă când v-am spus că nu vă voi părăsi niciodată. Vă voi ocroti și vă voi da tot ce aveți nevoie pentru a face lucrarea”. Concluzie: Dumnezeu este cu tine chiar și atunci când nu-L poți simți sau vedea iar ceilalți îți spun că te-a părăsit.” Teama se deghizează sub foarte multe măști, deoarece dorim să facem lucrurile doar așa cum ne place, să spunem că nu ne interesează sau că nu e momentul potrivit. Noi nu ne lovim de o ușă închisă – ci de teama înăbușită.

Dacă te întrebi de ce nu progresezi în anumite domenii, vezi dacă nu cumva teama ascunsă te ține pe loc. Dacă este așa, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să te eliberezi de teamă și să începi să ai încredere în ceea ce  spune El.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 10:1-13

Derulând exemplul lui Israel, Pavel ne ajută să evaluăm copleşitoarea responsabilitate a creştinilor de nume. Priviţi din afară, ei au avut parte de binecuvântări spirituale de excepţie: Domnul Hristos, lucrarea Sa, Duhul Său, Cuvântul Său (v. 3,4).

Dumnezeu însă (privind înăuntru) nu poate găsi plăcere în cea mai mare parte dintre ei, pentru că le lipseşte credinţa (v. 5; Evrei 10.38). Prin istoria poporului în pustiu, Duhul lui Dumnezeu ne dă un trist exemplu despre ceea ce inimile noastre sunt în stare să producă, chiar sub mantaua creştinismului: pofte, idolatrie, cârtiri

El ne avertizează solemn cu privire la ce „răsplat㔝 au aceste roade ale cărnii deşi harul lucrează în favoarea celui credincios. Ori Ispititorul tocmai acest rău, care este activ în noi, caută să-l facă să se manifeste, prin ofertele lui, ca să ne facă să cădem. Şi aceasta cu siguranţă în momentul când ne-am putea crede pe picioare prin forţe proprii (v. 12). Dar Dumnezeu este credincios: ce încurajare să ne gândim la aceasta! Cunoscându-ne slăbiciunea, El nu-i va permite lui Satan să ne ispitească mai mult decât poate fiecare îndura (vezi Iov 1:12; 2:6). El a pregătit înaintea încercării o ieşire victorioasă (v. 13). Să ne sprijinim pe aceste promisiuni de fiecare dată când se prezintă vrăjmaşul.

Da, Dumnezeu este credincios!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar El, răspunzând, le-a spus: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, după cum este scris: «Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Dar în zadar Mi se închină ei, învățând ca învățături porunci ale oamenilor». Pentru că, părăsind porunca lui Dumnezeu, țineți tradiția oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe altele ca acestea”.
Marcu 7.6-8

Liderii religioși ai poporului au venit la Isus nu cu un simțământ al vreunei nevoi, nici al harului Său, ci pentru a I se împotrivi, găsind vină ucenicilor Săi, fiindcă mâncau cu mâinile nespălate. Religia acestor oameni consta în onorarea tradițiilor strămoșești, prin împlinirea anumitor forme și ceremonii, pe care oricine le poate face și care aduc o reputație înaintea oamenilor, însă care lasă inima departe de Dumnezeu.

În răspunsul dat acestor oameni, Domnul dă pe față goliciunea religiei lor, care consta doar în forme exterioare.

În primul rând, o astfel de religie îi face pe oameni fățarnici, așa cum dovedește Scriptura, fiindcă Isaia a spus: „Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine”. A fi fățarnic, sau ipocrit, înseamnă să pretinzi a fi ceea ce nu ești. Prin formele lor religioase, ei se arătau foarte evlavioși înaintea oamenilor și vorbeau mult despre respectul lor față de Dumnezeu. De fapt, inimile lor erau departe de Dumnezeu. În al doilea rând, Domnul arată că o astfel de religie este deșartă. Ea poate aduce o reputație înaintea oamenilor, însă este lipsită de valoare în ochii lui Dumnezeu. În al treilea rând, o astfel de religie înlătură Cuvântul clar al lui Dumnezeu, înlocuindu-l cu tradițiile oamenilor.

Acești farisei și cărturari erau liderii religioși ai rămășiței care revenise din captivitatea babiloniană. Exista, într-adevăr, în zilele Domnului, o mică rămășiță în cadrul acestei rămășițe, care se temea de Domnul și aștepta răscumpărarea în Israel, însă, din nefericire, cei mai mulți din popor căzuseră în starea cumplită ilustrată de acești lideri. Din punct de vedere exterior, ei păreau foarte evlavioși înaintea oamenilor și rosteau cuvinte corecte, însă învățăm de aici că, deși toate acestea există, este posibil ca inima să fie departe de Dumnezeu, iar Cuvântul lui Dumnezeu să fie înlocuit de tradițiile oamenilor.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Isaia 53.6

Puterea eliberatoare

Un om, auzind vestea evangheliei, s-a recunoscut păcătos și a început să caute pacea și odihna pentru sufletul său. Ajungând într-o neliniște sufletească, a întrebat pe unii și pe alții cum ar putea să găsească pacea. Mulți l-au sfătuit să se roage. Omul s-a rugat, dar nu a găsit pacea. I s-a părut însă că nu s-a rugat destul și cu toată puterea. De aceea, într-una din zile s-a dus în pădure, ca să se roage acolo cât va putea de tare. Când a obosit de atâta zbucium, s-a așezat sub un copac să se mai odihnească. Uitându-se în sus, privirea i s-a oprit la pălăria pe care și-o atârnase de o creangă a copacului.

Deodată i-a venit în minte gândul următor: „Pălăria mea nu poate fi în același timp și pe creanga aceea, și pe capul meu. Tot așa și cu păcatele mele: nu pot fi în același timp și asupra mea, și asupra Mântuitorului. Dar unde sunt păcatele?”.

Imediat și-a adus aminte de cuvintele versetului de astăzi. Deodată s-a făcut lumină în sufletul lui și a zis: „Dacă Dumnezeu a făcut să cadă asupra Fiului Său păcatele mele, atunci locul acestor păcate nu mai este pe cugetul meu, ci pe umerii lui Hristos”. Deodată, pacea i-a inundat cugetul. A simțit puterea eliberatoare a Mântuitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU LĂSA TEAMA SĂ TE OPREASCĂ (1)

„De cine să mă tem?” (Psalmul 27:1)

     Viața e plină de situații care ne provoacă teama: teama de boală, de șomaj, de respingere, de părerea celorlalți. Dacă nu o ținem sub control, teama ne fură pacea interioară.

Chuck Swindoll ne reamintește: „David a întâmpinat teama cu capul sus, la ușa din față, punându-și două întrebări: „De cine să mă tem? De cine să-mi fie frică?” Și i-a închis fricii ușa în nas, declarând:”Inima mea…tot plină de încredere ar fi.”(v.3). Apoi a intrat în casă, reamintindu-și cum poate contracara atacurile fricii.

Prin rugăciune: „Un lucru cer de la Domnul” (v.4).

Prin viziune: „Privesc frumuseţea Domnului” (v.4).

Prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului” (v. 4).

Prin ocrotirea lui Dumnezeu: „El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului” (v.5).

Prin închinare: „Voi cânta” (v.6).

Prin odihnă: „Nădăjduieşte în Domnul!” (v.13-14).

Prin determinare: „Îmbărbătează-ţi inima” (v.14).

Curajul nu se limitează la câmpul de luptă. Adevăratul test al curajului este mai semnificativ, mai adânc, mai tăcut, e ca și cum rămâi credincios când nu te vede nimeni, înduri durerea când camera este goală, rămâi singur când ești înțeles greșit. Poate fi la fel de simplu ca atunci când spui „nu”, la fel de semnificativ ca atunci când ai de-a face cu un munte de rufe murdare, la fel de neștiut ca lupta lăuntrică dintre bine și rău.

Câștigătorii medaliei de aur a lui Dumnezeu apar în taină, acolo unde au loc majoritatea faptelor de curaj, departe de recunoașterea publică.” Când teama îți face genunchii să tremure, Dumnezeu spune: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:9).

Dick Mills scrie: „Fiecare poruncă vine cu asigurarea că o putem împlini. Dumnezeu nu dă porunci pe care nu le putem împlini. E nepotrivit să spunem: „Am mult curaj, dar nu am putere”, sau „Sunt plin de putere, dar mă tem.” Curajul și puterea îți sunt date de Dumnezeu. Curajul ne motivează voința și puterea ne însoțește efortul.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 9:1-27

Umflaţi prin darurile şi prin cunoştinţele lor, unii oameni îşi atribuiseră un loc cu greutate în adunarea din Corint. Şi, cum pentru a te ridica singur impune întotdeauna a-i înjosi pe alţii, ei veniseră să conteste autoritatea apostolului, adică pe cea a lui Dumnezeu. Pavel se vede prin aceasta nevoit să-şi justifice slujba şi purtarea. A evangheliza era datoria sa, primită din gura Domnului, iar el nu se împotrivise viziunii cereşti (Fapte 26:1719).

Iudeilor, el le prezenta pe Dumnezeul lui Israel, responsabilitatea lor în respingerea Salvatorului, pe Fiul lui David şi iertarea de păcate (Fapte 13:38).

Celor dintre naţiuni, idolatri, le vorbea despre Dumnezeul unic, plin de răbdare faţă de făptura Lui, căreia îi porunceşte să se pocăiască (Fapte 17:22).

Pavel avea neîncetat înaintea ochilor preţul care avea să încununeze eforturile sale: toate sufletele salvate prin lucrarea sa (1 Tesaloniceni 2:19; Filipeni 4:1). Îndreptat spre ţintă, el aleargă ca un atlet pe stadion, disciplinându-şi cu stricteţe trupul, negândindu-se decât la victorie. Campionul sportiv nu are însă înaintea lui decât o glorie efemeră, lauri care mâine vor fi uscături (v. 25). Alergarea noastră creştină are ca miză o cunună care nu se veştejeşte. Să alergăm fiecare în aşa fel încât s-o câştigăm (v. 24)!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Ia pe leviți din mijlocul fiilor lui Israel și curățește-i. Și așa să faci cu ei, ca să-i curățești: stropește peste ei apa pentru curățire de păcat; și ei să treacă briciul peste toată carnea lor și să-și spele hainele și să se curățească.
Numeri 8.6,7

Aceasta este cu privire la leviți: de la vârsta de douăzeci și cinci de ani în sus să vină să lucreze în lucrarea slujbei cortului întâlnirii. Și, de la vârsta de cincizeci de ani, să iasă din lucrarea slujbei și să nu mai slujească.
Numeri 8.24,25

Consacrarea leviților consta în stropirea cu apă, raderea întregului trup și spălarea hainelor. Ei trebuiau să stea înaintea cortului întâlnirii, iar întreaga adunare a fiilor lui Israel își punea mâinile peste ei. Astfel, întreaga adunare era identificată cu slujirea leviților. Ei îi reprezentau pe toți cei din popor și slujeau în locul lor. Stropirea cu apă este o imagine a curățirii de păcate. Nu puteau face pentru ei înșiși această stropire, ci altcineva trebuia s-o facă pentru ei.

Briciul aplicat pe tot trupul vorbește despre judecata asupra a tot ceea ce vine din carne, din vechea natură. Ei trebuiau, de asemenea, să-și spele hainele, apa folosită semnificând Cuvântul aplicat tuturor obiceiurilor și căilor noastre. Lecțiile cuprinse aici sunt numeroase. Cel care vrea să fie un adevărat levit în slujbă trebuie să folosească în mod constant briciul judecății de sine, pentru a îndepărta tot ceea ce vine din eul lor.

Perioada de slujbă a leviților era fixată de Lege. Era un har că, la cincizeci de ani, leviților li se permitea să se retragă din slujba lor. De la douăzeci și cinci la treizeci de ani, ei puteau face lucrări mai ușoare la cort, la fel cum leviții de peste cincizeci de ani erau scutiți de muncile grele. Domnul încă fixează perioada în care cei ai Săi Îi slujesc și, de asemenea, perioada în care caută să le ofere odihnă și mângâiere (Ioan 21.12,18,19).

A C Gaebelein

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească …
Luca 14.18

Dezvinovățirea

Pentru ca ascultătorii Săi să înțeleagă gravitatea dezvinovățirilor, Domnul a vorbit despre trei oameni care au fost invitați la o cină mare unde erau mulți poftiți. Refuzul era și este considerat o insultă. Ca fiecare dintre noi, acești oameni erau ocupați. „Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd”, a spus unul dintre invitați. Cumpărarea unei proprietăți era un lucru care cerea timp. Acest om a motivat că proprietățile îl opresc de a participa la cină. Alt invitat a spus: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog”. Acesta a pus înainte de orice cariera sa de negustor. Cel de-al treilea a spus: „Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni”. Interesul personal al acestui om l-a reținut să nu meargă la bucuria la care era chemat.

Începând de la Adam încoace, toți oamenii caută să se dezvinovățească. În grădina Eden, Adam s-a dezvinovățit prin cuvintele: „Femeia pe care mi-ai dat-o …”. Adam a aruncat vina căderii sale rușinoase asupra împrejurărilor în care îl pusese Dumnezeu, adică asupra lui Dumnezeu Însuși. Și cum stau lucrurile cu privire la noi? În bunătatea și harul Său, Mântuitorul ne cheamă la El. Cum răspundem? Să nu uităm: dezvinovățirea înseamnă insultă!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

CĂLĂUZIREA ÎN CĂSNICIE

„Încolo fiecare din voi să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat” (Efeseni 5:33)

     Biblia spune: „parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Geneza 1:27). Dumnezeu a creat femeia să fie mai mult decât o versiune ușor schimbată a bărbatului. Adam era bărbat; Eva era femeie – la fel de diferiți unul de celălalt precum este ziua de noapte. Ei gândeau, simțeau, vorbeau și se purtau diferit. Prioritățile lor difereau. Aveau nevoie de lucruri diferite unul de la celălalt. Și la fel cum pentru ei era esențial să se înțeleagă în traiul lor sub același acoperiș – la fel este și pentru noi astăzi. Traiul împreună necesită înțelegere, răbdare, altruism, efort comun și bunătate.

Pentru a avea o căsnicie fericită, ascultarea de sfătuirea lui Pavel este un lucru fundamental. Bărbatul trebuie să înțeleagă că soția lui are nevoie de dragostea sa, iar soția trebuie să înțeleagă că soțul său are nevoie de respectul ei.

Dr. Emerson Eggerichs ne amintește că bărbații și femeile vorbesc un limbaj diferit în materie de relație, având la bază nevoile lor diferite. Da, amândoi au nevoie de dragoste și de respect, dar bărbații se simt iubiți când soțiile le arată respect necondiționat, iar soțiile se simt respectate când soții lor le oferă dragoste necondiționată.

Să observăm faptul că ceea ce ne spune Pavel nu este doar un sfat înțelept, ci porunci divine care trebuie respectate și urmate. Soțul trebuie „să-şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.” Dumnezeu nu-i cere bărbatului să câștige respectul soției sale, iar ei nu-i cere să merite dragostea lui. Domnul Isus, modelul nostru, ne-a respectat și ne-a iubit necondiționat cu prețul propriei Sale vieți.

Ca autor al căsătoriei, Dumnezeu știe ce funcționează; așadar, urmează călăuzirea Sa în viața ta de familie.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

 

1 Corinteni 7:32-40; 8:1-13

A fi fără griji cu privire la lucrurile pământeşti, a avea inima ocupată exclusiv de interesele Domnului, căutând cum să placă Lui, a fi preocupat cu lucrarea pentru El fără distragere iată avantajul slujitorului lui Dumnezeu care este necăsătorit, în raport cu cel căsătorit! Trebuie însă, ca şi Pavel, să fi primit aceasta ca un har.

În capitolul 8, Pavel se ocupă de cărnurile de la măcelărie, adesea oferite pe altarele păgâne înainte de a fi vândute pe piaţă. Pentru mulţi, acestea ridicau probleme de conştiinţă (comp. cu Romani 14). La noi în ţară, această problemă nu mai este de actualitate, însă îndemnurile de aici se aplică în toate cazurile în care riscăm să contrariem (să impresionăm în sens negativ) pe un alt credincios: un frate pentru care a murit Hristos.

Câte lucruri cunoşteau corintenii! Nu ştiţi că? le repetă necontenit apostolul (vezi cap. 6:2,3,9,15,19). La ce le folosea însă această cunoştinţă? Numai la a se îngâmfa! Şi noi suntem pândiţi de acelaşi pericol, noi, care cunoaştem adesea atâtea adevăruri cu mintea, mai degrabă decât cu inima. Pentru ca cineva să cunoască cum trebuie să cunoască este nevoie să-L iubească pe Dumnezeu (v. 3). Şi, iubindu-L, să pună în practică ceea ce are privilegiul să ştie (Ioan 14:21-23).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El va fi mare înaintea Domnului.
Luca 1.15

Ioan Botezătorul a întors pe mulți din Israel la Domnul Dumnezeul lor, predicând: „Pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor s-a apropiat” (Matei 3.2). El era un om neobișnuit, lucru văzut și în hainele pe care le purta și în hrana pe care o mânca. Când oamenii au început să-i acorde atenție, el le-a îndreptat privirile către Domnul Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29). În ochii săi, el nu era vrednic nici să dezlege cureaua sandalelor Domnului. Ce bine ar fi să avem și noi gânduri la fel de înalte cu privire la Hristos și la fel de joase cu privire la noi înșine, după cum Ioan a spus: „El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3.30)!

Ioan a ajuns în închisoare, deoarece condamnase cu credincioșie purtarea imorală a lui Irod. Acolo, auzind despre lucrările lui Hristos, a început să se întrebe de ce continua să se afle în închisoare, dacă adevăratul Împărat venise. A trimis doi dintre ucenicii săi să-L întrebe pe Domnul: „Tu ești Cel care vine, sau trebuie să așteptăm pe altul?” (Matei 11.3). Domnul Isus i-a trimis înapoi cu o relatare despre lucrările de har pe care aceștia tocmai le văzuseră, adăugând un îndemn plin de har: „Ferice de cel care nu va găsi o pricină de poticnire în Mine” (versetul 6). Da, Împăratul venise, însă nu în felul în care se așteptase Ioan. Trebuia rezolvată problema păcatului înainte de instaurarea Împărăției în putere.

După aceea, Domnul Isus a stat de partea slujitorului Său înaintea mulțimii. El îl numește „mai mult decât un profet” și spune: „Dintre cei născuți din femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan” (versetele 9 și 11). Ce mărturie măreață! Unii puteau să disprețuiască credința șovăitoare a lui Ioan, însă Domnul simte împreună cu el și îi apără reputația. Ioan era lampa care ardea și care strălucea; el dăduse o mărturie credincioasă pentru Domnul (Ioan 5.35). Noi – în Împărăția cerurilor – suntem mai mari decât Ioan, datorită a ceea ce avem în virtutea morții, învierii, înălțării și glorificării Domnului, având de asemenea Duhul Sfânt; dar cum este devotamentul nostru personal și practic față de Cel care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi?

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înțelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică.
Iacov 3.17

Biblia i-a schimbat

Un soldat credincios își propusese să le spună camarazilor săi despre Mântuitorul său. Dar ei nu erau dispuși să-l asculte. Atunci, soldatul se rugă lui Dumnezeu să-i arate calea de urmat, ca să le poată vesti colegilor săi evanghelia. Într-o zi a luat o carte de povestiri și seara, după ce toate activitățile s-au încheiat în cazarmă, soldatul a început să le citească din cartea aceea. După o bucată de vreme, soldatul a început să le citească dintr-o carte cu povestiri religioase, în care se vorbea despre Mântuitorul care este cel mai bun Prieten al celor întristați. Soldații au ascultat cu și mai mare atenție. După o vreme, soldatul a început să le citească din Biblie. Soldații nu numai că nu s-au mai împotrivit, dar chiar au cerut camaradului lor să le citească și mai mult. În urma acestor lecturi biblice, soldații aceia au devenit un exemplu bun pentru întreg regimentul. Când comandantul a întrebat cui i se datorează schimbarea, căpitanul a răspuns: „Biblia i-a schimbat”.

Tot timpul, vrăjmașul sufletelor, diavolul, a căutat să-i oprească pe oameni să citească Biblia, dar le-a dat în schimb tot felul de lucruri care nu hrănesc sufletul. Să ne lăsăm atenționați de acest adevăr!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂRNICIA LA NIVEL ÎNALT

„Ea … a aruncat tot ce avea” (Marcu 12:44)

     Dumnezeu nu dorește ca dărnicia ta să fie limitată de teamă. Fie te încrezi în El din punct de vedere financiar și experimentezi bucuria de a participa la planul Său pe pământ, fie te încrezi în propria ta capacitate de câștig și trăiești în neliniște. Pericolul de a nu trece la un nivel mai înalt al dărniciei, este de-a pierde ceea ce Dumnezeu dorește să facă pentru tine – și prin tine. Poți fi sigur că la un moment dat El te va provoca să dăruiești mai mult decât ai dăruit vreodată. În acel moment, credința ta te va determina să spui da sau teama te va face să respingi ideea ca fiind nepotrivită.

Acesta este un punct esențial în viața ta deoarece răspunsul tău la provocarea lui Dumnezeu îți va determina viitorul. Unele niveluri ale dărniciei nu ne deranjează, în timp ce altele ne indispun și ne supără. Mai devreme sau mai târziu, cu toții ne lovim de un zid numit teamă și dacă nu-l recunoști, nu vei reuși niciodată să treci dincolo de el. Prin urmare, vei trăi cu mai puțin decât a intenționat Dumnezeu să-ți dăruiască ca să te bucuri.

Care este soluția? Schimbă-ți concepția despre proprietate! Adolphe Monod a spus: „Nu există bani care sunt ai noștri și restul sunt ai lui Dumnezeu. Toți sunt ai Lui; El i-a făcut, El ni-i dăruiește și ni-i încredințează nouă pentru a-L sluji pe El.” Dacă ai această convingere, nu ai motiv să nu dăruiești. Cu toate acestea, a-L implica pe Dumnezeu în aspectul financiar înseamnă să-I predai lui controlul asupra banilor tăi. Și asta poate fi înfricoșător.

Modelul de generozitate pe care ni l-a dat Domnul Isus a fost o văduvă care și-a dat ultimul bănuț, fără să-i mai rămână din ce să trăiască, având doar promisiunea lui Dumnezeu de a-i împlini nevoile. Când ajungi într-un astfel de punct vei experimenta minuni.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 7:1-31

După ce în capitolul 6:13-20 ia prevenit pe credincioşi asupra pericolului necurăţiei, apostolul, răspunzând la întrebări care i-au fost puse, vorbeşte în capitolul 7 despre un drum pe care credinciosul se poate angaja cu aprobarea Domnului: cel al căsătoriei. Tânărul creştin care şi-a îndreptat calea după Cuvânt (Psalmul 119:9) va trebui mai mult ca oricând să continue să aştepte îndrumarea Lui pentru această hotărâre capitală.

Instrucţiunile sunt date apoi fie direct prin inspiraţie de la Domnul, fie din partea apostolului, ca rod al experienţei lui, pentru a-i ajuta pe aceia pentru care căsătoria ridică dificultăţi: în special un frate sau o soră având soţia sau soţul necredincios. Să remarcăm că versetul 16 se adresează unui credincios care era deja căsătorit atunci când s-a întors la Dumnezeu, nu unuia care nu a ascultat de îndemnul din 2 Corinteni 6:14.

Aţi fost cumpăraţi cu un preţ, repetă versetul 23 (cap. 6:20). Ceea ce noi avem plătit de suferinţele Domnului Isus pentru a fi smulşi de sub puterea lui Satan şi a lumii, acesta este marele motiv pentru a nu ne mai aşeza din nou acolo. Pentru a-L servi, Domnul vrea bărbaţi şi femei libere. El însă este Cel care a ales condiţiile în care vrea să-I slujească fiecare: ţara, mediul social, relaţiile de serviciu. Înainte de a decide să schimbăm ceva nu contează ce anume trebuie să fim siguri că este exact după voia Sa.