Mana Zilnica

Mana Zilnica

4 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Eclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor! Totul este deșertăciune! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?
Eclesiastul 1.2,3

Eclesiastul și creștinul

Eclesiastul, una dintre cele trei cărți scrise de împăratul Solomon, este o carte cu totul specială. Ea conține afirmații care pot părea ciudate la prima vedere și care ne fac să ne punem întrebarea: Ce folos poate avea creștinul din această carte?

Un lucru de care trebuie să ținem cont atunci când citim Eclesiastul este punctul de vedere din care scriitorul privește viața. O expresie cheie în această carte este: „Sub soare”, expresie care apare de douăzeci și nouă de ori. Scriitorul privește lucrurile așa cum sunt ele „sub soare”, adică așa cum ochiul omului le poate vedea, și trage concluziile din punctul de vedere al omului natural, care nu are o revelație de la Dumnezeu cu privire la lucrurile care pot fi văzute „sub soare”. Prin urmare, el trage concluzii care nu sunt corecte atunci când le privim în lumina revelației lui Dumnezeu din Noul Testament. Să privim doar la două exemple: „Generație trece și generație vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna” (Eclesiastul 1.4). Știm bine, din 2 Petru 3.10 și din alte locuri, că pământul nu va rămâne pentru totdeauna. Solomon însă prezintă lucrurile așa cum le vede omul natural: generațiile trec una după alta, dar pământul rămâne. Aceasta este ceea ce batjocoritorii vor spune în zilele din urmă (2 Petru 3.4).

Să privim și la Eclesiastul 3.19: „Ce se întâmplă fiilor oamenilor se întâmplă și animalelor; chiar același lucru li se întâmplă: cum moare unul, așa moare și celălalt; și o suflare au toți, iar omul n-are niciun avantaj față de animal”. În lumina Noului Testament înțelegem că există o diferență fundamentală între om și animal – omul are un suflet viu! Pentru Solomon, toți sfârșesc la fel; „sub soare” nu se știe ce urmează după moarte. Dacă ținem cont de punctul de vedere din care Solomon privește lucrurile, vom înțelege mai bine cartea Eclesiastul.

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea ale Lui sunt. El are puterea și înțelepciunea…”
Iov 12.13,16

Mărturisirea evanghelistului

Evanghelistul Charles Stanley a relatat din viața sa următoarele: „Deși copil fiind am avut puține posibilități să citesc, am fost totuși interesat de cărți și am învățat cu plăcere. Odată i-am spus unei femei sărace că nimic nu îmi este mai drag decât cărțile și că totuși nu am nimic de citit. «Cum», a răspuns ea, «Cuvântul lui Dumnezeu se află pe masă, iar tu te plângi că nu ai nimic de citit?!» Nu mi-a spus mai mult, dar nu am putut uita acele cuvinte, căci, deși aveam numai 12 ani, cunoșteam destul de mult din Cuvântul lui Dumnezeu. Pe atunci, Biblia era cartea de citire în școlile de la sat.

 Citind Scriptura, am înțeles că eram un păcătos pierdut, lucru despre care nu știusem până în acea clipă. Dumnezeu spune că toți au păcătuit; și între acei „toți” m-am văzut și pe mine. Așa cum se întâmplă în general cu toți aceia care n-au simțit întreaga stricăciune a stării lor, și eu am început să devin religios și am încercat cu seriozitate să mă fac mai bun. Nu era nimeni care să-mi poată îndrepta privirile spre lucrarea lui Hristos. Toți cei care păreau  interesați  de  lucrurile  dumnezeiești  încercau  să-și câștige mântuirea prin fapte bune. Din Scriptură știam că există o pace cu Dumnezeu, dar pe care nu o puteam găsi prin propriile mele străduințe.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

Fundația SEER

 


ANUL ACESTA ÎMPLINEȘTE-ȚI CHEMAREA

„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13)

     Prin faptul că recunoști și împlinești planul lui Dumnezeu pentru viața ta, te eliberezi de sentimentul eșecului și reușești să nu te mai îngrijorezi de ceea ce cred alții. De ce? Pentru că stima ta de sine nu mai depinde de oameni, ci de Dumnezeu!

Cu toate acestea, trebuie să faci următoarele lucruri:

1) Fii cinstit în privința darurilor tale și recunoaște-ți limitele. Nu trece prin viață ca un străin față de tine însuți. Evaluează-ți calitățile și defectele în mod onest; ai curajul să-ți pui întrebările grele și fii dispus să suporți răspunsurile, chiar dacă aceasta înseamnă să renunți la anumite lucruri. Michael Novak scrie: „Dumnezeu știe orice este în noi, căci El le-a pus acolo. Și El are de gând să le folosească într-un fel sau altul.” Tuturor ni s-a dat o chemare în viață, iar fericirea le aparține celor care o găsesc și o împlinesc.

2) Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze în viața ta. Uneori olarii amatori limitează potențialul lutului pentru că ei văd în el numai un ghiveci de flori. Dar un olar expert vede mult mai mult – el știe ce poate deveni lutul, și el nu numai că impune o formă, ci eliberează forma deja existentă în lut. Asta face și Dumnezeu cu noi.

3) Recunoaște-ți sursa. Împlinirea misiunii vieții tale începe cu identificarea dorințelor pe care le-a pus Dumnezeu în tine. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Cine lucrează în tine? Dumnezeu! De unde vin dorințele tale? De la Dumnezeu! De unde vin abilitățile tale? De la Dumnezeu.

Fie ca anul acesta prioritatea ta să fie cunoașterea lui Dumnezeu și umblarea alături de El.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 94

Spre deosebire de israelitul din zilele de la urmă, creştinul trebuie să se păzească de orice dorinţă de răzbunare (Romani 12:17). El nu suferă mai puţin din cauza răului şi a nedreptăţii care domnesc în această lume, unde mândria (v. 2), răutatea (v. 3), aroganţa, lăudăroşenia (v. 4), asuprirea şi violenţa (v. 5, 6) se manifestă în voie. Cel credincios nu poate traversa pământul rămânând insensibil la ceea ce vede aici în fiecare zi. Şi, cu cât conştientizează mai mult sfinţenia lui Dumnezeu, cu atât mai mare groază are de rău (Psalmul 97:10). Din acest motiv, Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult ca oricine. Priviţi-L în Marcu 3:5, mâhnit de împietrirea inimii lor El Însuşi a fost obiectul supremei nedreptăţi (v. 21).

Constatarea acestui rău care ne înconjoară stârneşte în noi deseori o mulţime de gânduri apăsătoare: Dumnezeu nu vede aceste lucruri? De ce nu intervine? Ca răspuns, Domnul rareori ne dă explicaţii, însă întotdeauna, mângâieri (v. 19). Deschizându-ne ochii asupra răutăţii lumii, El ne ajută să ne despărţim de ea; aceasta însă cu scopul de a ne ataşa mai mult de El Însuşi şi de a avea o speranţă mai puternică. Fie ca mângâierile de sus să fie întotdeauna deliciile inimilor noastre!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: