Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Casa ta și împărăția ta vor fi întărite pentru totdeauna înaintea ta; tronul tău va fi neclintit pentru totdeauna.
2 Samuel 7.16

Oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este da-ul și în El Amin-ul.
2 Corinteni 1.20

Un lucru de mare ajutor în studiul nostru este să înțelegem că în 1 și 2 Samuel și, de asemenea, în 1 și 2 Împărați se pune accentul pe responsabilitatea omului (și, prin urmare, pe consecințele eșuării lui în a se achita de ea), iar în 1 și 2 Cronici sunt accentuate planurile neschimbătoare ale harului suveran al lui Dumnezeu cu privire la poporul Său.

Prin urmare, este cu totul remarcabil să găsim, în cartea 2 Samuel, acest capitol minunat, care scoate în evidență harul lui Dumnezeu. Am văzut deja în 1 Samuel 25 ce fel de om era David – pentru că fusese insultat, era gata să-l distrugă pe Nabal împreună cu toți bărbații din casa lui. Am văzut, de asemenea, că, de frica lui Saul, a fugit în două rânduri la filisteni. Știm totodată și păcatele grave comise de el, care ne sunt relatate în 2 Samuel.

Ne putem deci întreba cum un Dumnezeu sfânt și credincios a putut să-i facă lui David astfel de promisiuni necondiționate. Găsim răspunsul în versetul citat din 2 Corinteni. Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da” și „amin” în Fiul Său binecuvântat. El este punctul central al tuturor planurilor de har ale lui Dumnezeu. Hristos este Cel avut în vedere în acest capitol din 2 Samuel. El este „un cui într-un loc tare și va fi ca un tron de glorie pentru casa tatălui său. Și pe el se va rezema toată gloria casei tatălui său” (Isaia 22.23,24).

Principiul este același în ce privește binecuvântările noastre ca și creștini și promisiunile făcute nouă. În noi înșine, nu suntem cu nimic mai buni decât David. Totuși, Tatăl și Dumnezeul nostru ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în Hristos – nu pentru ceea ce suntem sau am făcut noi, ci pentru ceea ce este și a făcut Hristos. Să ne sprijinim mai mult pe harul minunat al lui Dumnezeu, dat nouă datorită Fiului Său!

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

… să dăm la o parte … păcatul care ne înfășoară așa de lesne …
Evrei 12.1

Otrava dulce

Un băiețaș de vreo 4 ani, foarte curios, a vrut, ca cei mai mulți copii de seama lui, să controleze și să încerce totul. Într-o zi, mama nu era acasă. Ionuț se plictisi în dormitorul părinților și căută ceva de joacă. Își aduse un scaun în fața dulapului și se urcă pe el, să vadă dacă nu găsește acolo ceva frumos. Acolo se afla o punguliță mică și albă de hârtie. Ce o fi oare în ea? Să privească doar. El o desfăcu și văzu o pudră albă în ea. Ionuț gustă și o găsi bună. Mai luă încă o dată și încă o dată, iar restul îl aruncă repede în dulap. Ceva mai târziu, mama veni acasă. Ea văzu imediat că ceva nu este în ordine cu Ionuț și plângând el recunoscu că are dureri de burtă. „Ce ai mâncat?”, întrebă mama. El povesti cu sughițuri că a gustat din zahărul acela din dulap. „O, băiatule, aceea este otravă.” Numaidecât a fost chemat medicul și, prin intervenția lui neîntârziată, a putut salva viața copilului. Niciodată, Ionuț nu a uitat că ceva care este dulce poate fi otravă.

Așa este și cu păcatul. Multe lucruri care se arată dulci sunt rele. Și ce este rău, ce este păcat are ca urmare moartea. Există cărți care sunt atât de interesante de citit, dar pot conține otravă dulce. Sunt lucruri care ai dori să le faci, care le numești bune și totuși sunt otravă dulce – păcat. Urmarea din aceasta este moartea, moartea veșnică. „Dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6.23).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȘI VA RESPECTA CUVÂNTUL

„Da, Eu am spus, şi Eu voi împlini.” (Isaia 46:11)

     Prietenii își pot încălca promisiunile, dar nu și Dumnezeu! El Și-a pus în joc reputația, promițându-ți că va îndeplini fiecare cuvânt pe care l-a rostit (Psalmul 138:2). Dacă Dumnezeu a zis, va face! Dar există o premisă: dacă El a stabilit o condiție, trebuie s-o îndeplinești pentru a avea parte de promisiunea Sa. După confruntarea cu proorocii lui Baal pe muntele Carmel, Ilie i-a spus regelui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea; căci se aude vuiet de ploaie.” (1 Împărați 18:41) Ahab a mâncat și a băut, dar Ilie s-a suit pe munte și a căzut cu fața la pământ  înaintea lui Dumnezeu, deoarece nu plouase de trei ani și jumătate. Ilie a îndeplinit condiția pusă de Dumnezeu, iar ploaia de care aveau nevoie disperată a venit. Deseori invocăm promisiunile lui Dumnezeu fără să verificăm care sunt condițiile. Cu toate acestea, condițiile puse de El sunt parte integrantă în multe din promisiunile Sale – și El așteaptă ca noi să le împlinim.

Dumnezeu va îndeplini la rândul Său ce a promis, dacă urmezi pașii simpli pe care i-a făcut Ilie:

1) Crede promisiunea.

2) Îndeplinește condiția.

3) Roagă-te constant, cu credința că Dumnezeu Își va ține cuvântul.

4) Ai răbdare. Ilie și-a trimis servitorul de șapte ori să vadă dacă apar semnele ploii, fără a pune la îndoială promisiunea lui Dumnezeu. Și a șaptea oară, ploaia a venit!

Întrebare: Ești împlinitor al condițiilor care însoțesc promisiunea pe care o invoci? Fă-ți partea, și vei vedea că Dumnezeu Își va onora Cuvântul față de tine: „Da, Eu am spus, şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui” – spune Domnul Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 2:1-17

Apostolul a întârziat să vină la Corint tocmai pentru ca prima lui epistolă să aibă timp să-şi facă efectul. Graţie lui Dumnezeu, lucrarea aşteptată se înfăptuise în conştiinţe, atât în adunare, cât şi în omul care trebuise să fie exclus. Dar în prezent corintenii erau pândiţi de un alt pericol: cel de a uita să arate har faţă de vinovatul pocăit. De la o indulgenţă condamnabilă, ei trecuseră la o asprime lipsită de dragoste. Satan este oricând gata să ne împingă de la o extremă la cealaltă. Mijloacele sale sunt variate pentru a-şi atinge ţelurile neschimbate: de a nimici mărturia legată de Hristos şi de a-i ţine pe oameni sub stăpânirea lui. El face uz chiar de glume despre el însuşi atât de obişnuite în lume pentru a-i face pe oameni să uite de urzelile lui de temut. Să fim deci în gardă împotriva oricărei nesocotinţe legate de diavol şi de puterea lui.

Apostolul, în neliniştea lui pentru corinteni, părăsise un frumos câmp de lucru, pentru a veni în întâmpinarea lui Tit care-i aducea veşti de la ei. Dar Pavel este consolat, gândindu-se că pretutindeni pe unde merge, răspândeşte o mireasmă a lui Hristos (v. 15). Acest parfum este el perceptibil pentru toţi cei care ne cunosc? Dar, mai presus de orice, pentru Dumnezeu?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

La dedicarea zidului Ierusalimului au căutat pe leviți prin toate locurile lor, ca să-i aducă la Ierusalim, ca să facă dedicarea cu bucurie și cu mulțumiri și cu cântări, cu chimvale, lire și harfe … Au adus jertfe mari în ziua aceea și s-au bucurat, pentru că Dumnezeu îi făcuse să se bucure cu mare bucurie. Chiar și femeile și copiii s-au bucurat. Și bucuria Ierusalimului se auzea până departe.
Neemia 12.27,43

După captivitatea babiloniană – Dedicarea zidului

Odată ce zidul a fost terminat, s-a stabilit ca unul din zece oameni din popor să locuiască la Ierusalim, căci acolo era templul lui Dumnezeu, care era acum protejat de zidul de despărțire. Poporul i-a binecuvântat pe cei care au ales de bunăvoie să locuiască acolo. Mulți aveau responsabilități în legătură cu închinarea de la templu. Este o binecuvântare deosebită să trăiești aproape de locul de închinare.

A fost ținută o sărbătoare specială pentru dedicarea zidului Ierusalimului. Îndurările Domnului se înnoiesc în fiecare dimineață; mare este credincioșia Lui! Sunt însă lucruri pe care El le face și pentru noi, îndurări speciale pe care ni le oferă, pentru a ne bucura de ele. Ce minunat este să putem recunoaște bunătatea Lui împreună cu alții din poporul Său! Să folosim și noi astfel de ocazii pentru a-I aduce mulțumiri!

La această sărbătoare de dedicare a zidului, Neemia a stabilit două mari cete care să aducă mulțumiri. Preoții și leviții s-au curățit și au curățit și poporul, porțile și zidurile. Cetele au mers în direcții opuse pe zid, cântând din gură și din instrumentele muzicale ale lui David, omul lui Dumnezeu. Ezra conducea o ceată, iar Neemia mergea în spatele celeilalte, după care toți s-au întâlnit la casa lui Dumnezeu. Cântăreții cântau tare, iar bucuria Ierusalimului putea fi auzită de departe. Bărbații, femeile și copiii se bucurau cu toții împreună. În ziua aceea au fost aduse multe jertfe. Dumnezeu i-a făcut să se bucure cu o mare bucurie, iar rezultatul a fost că cei din popor au dat fiecare după cum au putut, astfel că nevoile slujitorilor Săi au fost împlinite.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

… El este Dumnezeul cel Viu … El izbăvește și mântuiește … El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!
Daniel 6.26-27

Izbăvirea și mântuirea

Viața fără Dumnezeu este un șir nesfârșit de răutate și invidie față de alții. Așa s-au petrecut lucrurile în viața dușmanilor lui Daniel și a prietenilor săi. Păcatul înseamnă nebunie, neascultare, iar păcătosul este înșelat, robit de pofte, plin de răutate și de invidie, vrednic de a fi urât și urându-i pe ceilalți. În mijlocul acelui tablou deprimant al stării de păcat a omului, auzim vorbindu-se despre Dumnezeul cel viu care izbăvește și mântuiește. Bunătatea lui Dumnezeu și dragostea Lui față de oameni s-a arătat atunci ca și acum. Tocmai ca o manifestare a acestor atribute – izbăvire și mântuire – Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, ca să moară pentru o lume de păcătoși răzvrătiți. Prezența Mântuitorului în viața creștinului este ceva măreț, ceva care cunosc numai copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu vede întristarea, aude strigătele și cunoaște durerile răscumpăraților Săi. De aceea poate să-i izbăvească și să-i salveze.

Să reținem cu tărie: în toate încercările noastre, Domnul este cu noi. O asemenea promisiune dumnezeiască este asemenea unei stânci în mijlocul valurilor. Domnul nostru nu va permite niciodată să fim încercați peste puteri. Chiar dacă ar trebui să mergem prin ape sau prin foc, Domnul este cu noi. Da, Domnul izbăvește și mântuiește.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMPĂRTĂSESTE-TI FRĂMÂNTĂRILE!

„Mărturisiţi-vă unii altora păcatele…” (Iacov 5:16)

     Persoanele cu diverse dependențe doar atunci când chiar nu mai pot sunt dispuse să îmbrățișeze un program de recuperare și să respecte îndrumările unui mentor care să-i ajute, trăgându-i la răspundere. Unde își au originea principiile sfătuirii și tragerii la răspundere? În Scriptură! Biblia spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi”. Problema ta nu a făcut decât să se agraveze în toți acești ani în care ai ascuns-o? Dacă e așa, un pas important spre rezolvare este să ai pe cineva în viața ta care înțelege, care dorește să te vadă liber, care îți va sta alături, care se identifică cu frământarea ta și care știe să păstreze discreția mărturisirii pe care i-ai făcut-o. Trebuie să fie o persoană în care ai încredere și pe care o respecți. Altfel, nu o vei lua în serios. Trebuie să cădeți la învoială că veți lucra împreună până când are loc o schimbare de durată. Asta înseamnă să găsești pe cineva care nu va fi șocat de problema ta și „nu te va face de rușine” indiferent ce s-ar întâmpla. Cei zdrobiți devin experți în recuperare, așa că, găsește pe cineva care a câștigat deja lupta pe care o duci tu acum. Asigură-te că îți împărtășește credința și valorile.

De ce trebuie să-ți mărturisești frământările altcuiva? Pentru  că secretele pe care le avem ne împovărează și ne macină sufletele! Domnul Isus a zis: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20)

Când îți deschizi inima față de cineva și ceri ajutorul în rugăciune, faci un pas important spre o viață mai bună.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 1:12-24

Pavel nu obişnuia să spună da atunci când gândea nu (v. 17). Corintenii puteau să aibă încredere în el; nu avea gânduri ascunse şi făcuse dovada aceleiaşi sincerităţi prin faptele sale şi prin hotărârile vieţii de zi cu zi, că le vestise o evanghelie nefalsificată (vezi cap. 2:17 şi 4:2b). Cât de important este acest lucru! Dacă un copil al lui Dumnezeu are lipsuri în raport cu adevărul, atunci el îi expune pe cei care-l observă la a pune deopotrivă la îndoială şi Cuvântul căruia el îi este un martor atât de puţin sigur. Pavel arăta o cinste ireproşabilă atât în relaţiile cu lumea, cât şi cu creştinii (v. 12). Nu era el oare mesager al Celui care este Amin. Martorul credincios şi adevărat, Garantul că toate promisiunile lui Dumnezeu ser vor împlini(v. 20; Apocalipsa 3:14)?

Versetele 21 şi 22 ne amintesc trei aspecte ale darului Duhului Sfânt: prin El, Dumnezeu ne-a uns, adică ne-a consacrat pentru El şi ne-a făcut capabili să pătrundem în gândurile Sale; ne-a pecetluit, adică ne-a desemnat ca aparţinându-I Lui, şi ne-a dat arvuna bunurilor noastre cereşti, dându-ne deopotrivă o primă dovadă a realităţii lor şi oferindu-ne posibilitatea să gustăm din ele chiar în prezent în inimile noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar voi, preaiubiților, zidindu-vă pe credința voastră preasfântă, rugându-vă prin Duhul Sfânt, păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viață eternă.
Iuda 20,21

Știm cu toții că o stare de lucruri trebuie menținută; altfel, lăsată în voia ei, se va deteriora până la punctul de a se distruge. Dacă nu faci periodic curățenie într-o casă, ea va deveni de nelocuit. Dacă nu întreții o mașină, curând se va defecta.

La fel stau lucrurile și în sfera spirituală. Trăim într-un veac rău (Galateni 1.4) și putem fi afectați de el într-un mod negativ. Noul Testament ne dă multe atenționări cu privire la menținerea unei anumite stări de lucruri. Bineînțeles, știm că Dumnezeu este Cel care menține totul, însă avem și noi propriile noastre responsabilități. Știm că Domnul ne spală picioarele, însă noi avem responsabilitatea de a nu umbla, în mod voit sau din neglijență, prin locuri întinate.

Deci ce putem face pentru a ne menține într-o stare potrivită? Sunt multe de spus aici, însă putem porni de la versetul nostru de astăzi: „Zidindu-vă pe credința voastră preasfântă”. Trebuie deci să citim Cuvântul lui Dumnezeu, să ascultăm de el și să-l punem în practică. Trebuie să ne rugăm prin Duhul Sfânt, fierbinte, nu doar să repetăm o listă de cereri. Trebuie să facem toate acestea atât individual, cât și colectiv, împreună cu cei ai Domnului. Trebuie, de asemenea, să savurăm în mod real, cu toată inima, dragostea lui Dumnezeu și să dorim din tot sufletul revenirea Domnului, pentru a ne lua cu El în ceruri. Toate acestea necesită efort și hotărâre a inimii, însă rezultatele vor fi spre bucuria și binecuvântarea noastră.

A Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.
Psalmul 46.1

Adăpost, sprijin și ajutor

O misionară din India zăcea pe pat cuprinsă de febra malariei. Pe măsură ce boala înainta reducându-i treptat puterile, un sentiment de depresie a făcut-o să cadă în disperare. Se simțea așa de copleșită, încât a cerut lui Dumnezeu să o ia la El. Dar într-o zi, în timp ce era învăluită în această carapace a disperării, sunetele unei melodii din altă parte a casei au făcut-o atentă. Un grup de tineri indieni cântau: „M-am hotărât să-L urmez pe Isus / Și înapoi, și înapoi, eu nu voi da”. Cântarea i-a străpuns inima și a început să se roage. Imediat, rugăciunea ei s-a transformat în mulțumire. Dumnezeu a făcut ca descurajarea ei să dispară. Nu mult după aceea a dispărut și depresia. Mulți ani a continuat să slujească în lucrarea misionară.

Te poți regăsi într-o experiență ca aceasta? Ai cunoscut și tu o descurajare, în urma căreia ai fost gata să renunți, să te dai învins? Ai simțit o asemenea greutate a depresiei, încât să întrebi ca și împăratul David: „Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 42.11). Adu-ți aminte că David a găsit rezolvarea mâhnirii sale la Dumnezeu, care este un sprijin și ajutor în nevoi! Încrede-te în Domnul și vei găsi adăpost pentru sufletul tău!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ FII MAI RĂBDĂTOR!

„Să fiţi răbdători cu toţi.” (1 Tesaloniceni 5:14)

     Ați auzit probabil povestea cu persoana care se ruga: „Doamne, dă-mi răbdare… și dă-mi-o acum!” Nu e însă la fel de amuzant atunci când atitudinea aceasta reflectă modul tău de viață. Dacă te deranjează să aștepți, nerăbdarea te poate răni. Singura persoană care poate face ca lucrurile să se întâmple așa cum dorește este Dumnezeu. Chiar și așa, El este plin de bunătate și ne respectă voința, așteptând până când ne ajustăm la voința Lui.

Întrucât noi nu suntem Dumnezeu, să ne gândim ce deplasată e supărarea noastră – pe vânzătoarea de la magazin, pe casiera de la bancă sau pe șoferul lent care conduce cu viteza melcului. Domnul Isus a zis: „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.” (Luca 21:19) Aici, cuvântul suflet se referă la emoții. Cu alte cuvinte, Domnul ne spune: „Controlează-ți emoțiile și dă dovadă de o atitudine asemănătoare cu a lui Hristos!”

Capacitatea ta de a face față întârzierilor, dezamăgirilor și schimbărilor de situație va determina nivelul tău de bucurie și de pace. Când îți dai seama că nu poți controla ceea ce se petrece în jurul tău, ia hotărârea să controlezi ceea ce se petrece în lăuntrul tău.

Biruința asupra nerăbdării implică trei lucruri:

1) Recunoașterea faptului că ai o problemă. Câtă vreme găsești scuze și îți justifici atitudinea, nu vei crește.

2) Angajamentul că-l vei lăsa pe Duhul Sfânt să producă în tine roada răbdării. Răbdarea nu vine în urma hotărârilor luate la Anul Nou sau până numeri la zece; e „rodul” Duhului care crește prin cooperarea ta (vezi Galateni 5:22).

3) Decizia de a trăi în prezent! Nu mai trebuie să te preocupi de ceea ce-o să se întâmple în viitor, trăiește în prezent!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 1:1-11

Cea dintâi epistolă a sa, Pavel nu o scrisese corintenilor ca un cenzor sau ca un judecător aspru. El însuşi fusese umilit şi tulburat de ştirile primite despre această adunare. Mai mult chiar, ele îi parveniseră întrun moment în care el trecea printr-un necaz foarte mare în această cetate a Efesului, în Asia, unde avea mulţi potrivnici (v. 8; 1 Corinteni 16:9). Dar chiar şi o asemenea sumă de suferinţe poate fi un subiect de recunoştinţă, pentru că ea antrenează o dublă şi preţioasă consecinţă.

Întâi îl face pe cel credincios să-şi piardă total încrederea în sine (v. 9).

În al doilea rând, ea îl face să pătrundă în profunzimea mângâierilor Domnului. Belşugul suferinţelor ia revelat astfel iubitului apostol belşugul mângâierilor (v. 5). O mângâiere este întotdeauna personală, însă ea îi permite aceluia care a făcut această experienţă să pătrundă, la rândul său, în durerile altora şi să arate o adevărată simpatie. Creştinul care a trecut prin încercare cu sprijinul Domnului este în măsură să se adreseze celor necăjiţi şi să le îndrepte privirile spre Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri (v. 3).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Roada Duhului este … blândețe, înfrânare.
Galateni 5.22,23

Căsătoria și „roada Duhului”

Blândețea – această trăsătură ne ajută să renunțăm la drepturile noastre și la dorința de a ne răzbuna (Numeri 12.11; 1 Samuel 25.32-35). Dacă suntem blânzi, vom face tot ce ne va sta în putere pentru a rezolva problemele cauzate de purtarea soțului sau a soției noastre.

Cel care este blând va fi gata întotdeauna să mărturisească dacă a greșit, iar acest lucru este de o importanță crucială pentru o căsnicie solidă. În momente de slăbiciune spunem sau facem lucruri neînțelepte, greșite sau ofensatoare față de partenerul nostru. Deseori însă, în loc să mărturisim greșeala noastră, ne îndreptățim, ne certăm sau, și mai rău, nu mai vorbim deloc.

Lucru de care avem nevoie în astfel de împrejurări este mărturisirea sinceră, adică recunoașterea păcatului pe care l-am comis. Să remarcăm că afirmații de genul: «Îmi pare rău dacă am spus sau dacă am făcut ceva care te-a deranjat» nu reprezintă o mărturisire reală, fiindcă în felul acesta nu facem altceva decât să dăm vina pe celălalt că se supără prea ușor.

Înfrânarea – limba este mădularul cel mai greu de ținut în frâu. Rănile făcute de ea sunt mai grave și mai dureroase decât cele fizice – răni foarte profunde și greu de vindecat. O cauză frecventă a divorțurilor sunt insultele proferate de soți, unul împotriva celuilalt – „Un cuvânt aspru stârnește mânia” (Proverbe 15.1). Fie ca Duhul Sfânt să-i ajute pe toți soții și pe toate soțiile să-și controleze limbajul și să-l folosească pentru zidire, nu pentru dărâmare!

P L Canner

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Galateni 6.7

Ce semănăm?

Considerat de către istorici una din cele mai importante personalități ale istoriei universale, comparat cu Alexandru cel Mare și Iulius Cezar, Hannibal s-a născut la Cartagina. Era fiul lui Hamilcar Barca, comandantul armatei cartagineze în primul război împotriva Romei. Tradiția istorică susține că Hannibal, copil fiind, a fost pus de tatăl său să jure ură veșnică Romei, de aceea, mai târziu, întreaga sa energie a fost dedicată înfrângerii acesteia. Dar ceea ce Hannibal a semănat, a cules. De teama captivității romane s-a sinucis.

„Ce seamănă omul, aceea va și secera” este un adevăr biblic care trebuie să pună multe semne de întrebare părinților. Un profesor a relatat despre o discuție între mame cu privire la educația și influența din exterior a copiilor. Deodată, o mamă tânără a exclamat: „Ce puțin timp avem să ne educăm copiii!”. Celelalte mame au izbucnit în râs auzind o astfel de exclamație alarmantă. Profesorul însă a spus: „Aș dori să cred că toate mamele sunt conștiente cât de puțin timp au pentru educația copiilor lor”. Profesorul avea dreptate. Vă mai amintiți când băiatul vostru a folosit acasă expresii de care v-ați speriat? De unde le avea? Strada și în unele cazuri familia își au un cuvânt de spus în acest sens. Am întâlnit părinți care erau mândri să-și audă copilul înjurând. Mai târziu se vor mira ce răi s-au făcut copiii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ DOVADĂ DE BUNĂTATE!

„Un răspuns blând potoleşte mânia” (Proverbe 15:1)

     Dacă ești o persoană organizată, atentă cu modul în care îți petreci timpul și pusă pe treabă, înseamnă că ești pe punctul să fii deranjat de incompetența altora și de slaba lor productivitate. Poți ajunge până acolo că îi jignești prin vorbele tale și să nu ajungi la rezultatul pe care l-ai sperat. În Proverbe capitolul 31 putem citi descrierea făcută de Solomon femeii înțelepte: „Ea deschide gura cu înțelepciune și învățături plăcute îi sunt pe limbă.” (v. 26). Unul din principiile de căpătâi ale acestei femei este că vorbește frumos cu alții și despre alții. Când te gândești puțin, îți dai seama că nu există nicio justificare pentru duritatea și lipsa de blândețe în vorbirea cu alții. Cu siguranță că, dacă ești creștin, nu trebuie să existe așa ceva! Nu a fost Dumnezeu bun cu tine? Arată și tu aceeași bunătate față de ceilalți.

Vechiul proverb: „Ciomegele și pietrele mă pot răni, dar nu și cuvintele”, nu este adevărat. Cuvintele dure pot avea impact asupra unui om toată viața lui. Mulți așa-numiți „renegați ai societății” au fost victime ale abuzului verbal într-o anumită perioadă din viața lor. Au avut de suferit din partea părinților, a profesorilor, a soților și a altor persoane care s-au luptat cu problemele lor emoționale. Dacă descoperi că ai tendința de a vorbi urât cu oamenii, roagă-te pentru ajutorul lui Dumnezeu. Oricât te-ar costa, chiar dacă e nevoie și de consilierea unui pastor sau psiholog, plătește prețul. Biblia spune: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” (Proverbe 16:32). Ia astăzi hotărârea de a te stăpâni; călăuzește-ți viața după principiul bunătății, și fă din el o valoare a vieții tale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 16:10-24

Aceste versete cuprind: ultimele recomandări ale apostolului, câteva ştiri pe care le aduce, precum şi saluturile pe care le adresează iubiţilor lui corinteni. Printre aceştia, el se bucură să recunoască fraţi devotaţi şi demni de respect: Ştefana, Fortunat, Ahaic, pe care îi citează ca exemple (comp. cu 1 Timotei 3:13).

Acestor credincioşi din Corint, care nu se preocupau decât cu efectele exterioare şi spectaculoase ale creştinismului, Pavel lea subliniat succesiv ce motive trebuia să-i determine pe ei să acţioneze:

Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu (cap. 10:31);

Toate să fie făcute spre zidire (cap. 14:26);

Toate să se facă aşa cum se cuvine şi cu ordine (cap. 14:40);

Iar aici: Toate faptele voastre să se facă în dragoste (v. 14).

Cu acest cuvânt, dragoste, încheie Pavel o epistolă de altfel atât de severă (comp. cu 2 Corinteni 7:8). Fără să ţină cont de partidele care existau la Corint, el afirmă: Dragostea mea este cu voi toţi, în Hristos Isus (v. 24). Totuşi, fiind date aceste ultime condiţii, dacă ar mai fi fost acolo unii care nu-L iubeau pe Domnul, aceia se excludeau singuri de la acest salut, iar venirea Sa lua pentru ei un caracter solemn. Maranata! Domnul vine! Să putem să-L aşteptăm cu bucurie!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Roada Duhului este … bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie.
Galateni 5.22

Căsătoria și „roada Duhului”

Bucuria și pacea – dacă atât soțul, cât și soția experimentează bucuria Domnului (Neemia 8.10) și pacea lui Hristos (Coloseni 3.15), se vor simți confortabil unul în prezența celuilalt și le va veni ușor să-și împărtășească cele mai intime gânduri și simțăminte, fără teama de a fi respinși, criticați sau disprețuiți.

Sfatul meu pentru un soț și o soție este să petreacă timp citind Biblia împreună și să se roage împreună. O astfel de practică aduce vindecare, pace și armonie în cuplu.

Îndelunga-răbdare – aceasta înseamnă să te adaptezi cu îngăduință la obiceiurile și la particularitățile celuilalt, fără să încerci să-l schimbi după propriul tău fel de a fi. Pentru așa ceva este nevoie să ne rugăm pentru celălalt, mai degrabă decât să-i ținem predici.

Bunătatea și facerea de bine – aceste două trăsături sunt ingredientele zilnice fără de care nicio căsnicie nu poate dura.

Credincioșia – dacă umblăm prin credință, ne vom încrede în Domnul pentru orice aspect al vieții zilnice. Dacă ne raportăm la El în ce privește orice decizie, căutând să cunoaștem voia Sa perfectă, vom evita să ne impunem punctul de vedere și ne vom preocupa cu a afla ce dorește El să facem. Multe conflicte conjugale vor fi evitate în felul acesta.

P L Canner

SĂMÂNȚA BUNĂ

… cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.
Evrei 11.6

În cine ne încredem?

Un bărbat aștepta în fața cabinetului unui medic pentru a fi consultat. Când a fost chemat, toți pacienții au rămas uimiți, pentru că a dat întâietate altuia. Întrebat asupra motivului acestui gest, răspunse: „Eu am citit astăzi horoscopul; pentru mine se găsește un bun tratament numai la ora 11. Încă nu este chiar ora 11 și mai aștept ca să intru la medic”.

Acel bărbat credea ceva, dar credința lui era una înșelătoare, care se afla pe o temelie instabilă. O astfel de așa-zisă credință nu poate ajuta. Credința unui creștin adevărat este cu totul altfel. El este sigur pe ceea ce crede, pentru că Dumnezeu i-a vorbit prin Cuvântul Său, Biblia. Un astfel de creștin poate spune cu o încredere neclintită: „Eu cred într-un Dumnezeu care este Stăpân peste cer și pământ. El este Domnul vieții mele. El m-a întâlnit în Isus Hristos. Prin credința în Mântuitorul, Dumnezeu a devenit Tatăl meu în care mă încred. Eu cred în lucrarea pe care a făcut-o Hristos pe crucea de la Golgota pentru iertarea păcatelor mele. Pe ce se bazează credința mea? Pe Cuvântul lui Dumnezeu care este ca o ancoră a sufletului meu în orice vreme”.

Poate spune și cititorul astfel de cuvinte despre sine?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RUGĂCIUNEA UNEI SOACRE

„Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii” (Romani 12:16)

     O femeie care urma să devină soacră i-a scris ziaristei Abigail Van Buren: „Fiul meu se va căsători în vara aceasta cu iubita lui. E o fată minunată, familia noastră o prețuiește deja ca pe un membru al ei. Îmi aduc aminte de o rugăciune pe care ați publicat-o; o încurajare pe care o femeie și-o adresa ei însăși atunci când se apropia de statutul de soacră…” Și pentru că orice mărturie este o încurajare de la Dumnezeu, iată rugăciunea: „Doamne, ajută-mă să mă bucur când fiul meu își va alege soția. Dacă va aduce acasă o fată căpoasă, ajută-mă să o iubesc la fel de mult. Când el va spune: „Mamă, vreau să mă însor”, te rog să mă ferești să spun: „Nu este alegerea cea mai bună!” Ajută-mă să trec prin pregătirile de nuntă fără să mă amestec. Alungă din mintea mea gândul că dacă fiul meu ar mai fi așteptat, ar fi putut alege mai bine. Când voi deveni bunică, adu-mi aminte că nu vor dori sfaturi despre creșterea copiilor mai mult decât am dorit eu. Dacă mă vei ajuta la acestea, poate copiii mei se vor bucura când îi voi vizita, și nu o să ajung să scriu încă o scrisoare prin care să mă plâng că mă neglijează!”

Un pastor spunea: „Numai pentru că cineva nu face lucrurile așa cum le fac eu, nu înseamnă că greșește. Suntem doar diferiți. E nevoie de maturitate ca să te înțelegi cu cineva care e diferit, și e nevoie de răbdare ca să nu începi o ceartă sau să te simți ofensat. Indiferent cât de extraordinar e cineva, când stai cu acea persoană mai mult timp vor exista momente în care te vei simți ofensat.”

Pavel spune: „Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.” E nevoie de smerenie pentru a-ți urma propriul sfat și pentru a rezista tentației de a da sfaturi pe care copiii tăi adulți nu ți le cer!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:51-58; 16:1-9

Această magistrală expunere a doctrinei învierii ar fi incompletă fără cea din urmă revelaţie, că nu toţi credincioşii vor trece prin somnul morţii. Cei vii nu vor fi nicidecum uitaţi când Isus va reveni. Într-o clipeală de ochi (v. 52) va avea loc extraordinara transformare care va face pe fiecare potrivit pentru prezenţa lui Dumnezeu. Aşa cum, în parabolă, invitaţii la nunta împărătească trebuia să-şi schimbe zdrenţele cu veşminte glorioase (Matei 22), cei morţi şi cei vii vor îmbrăca trupuri de neputrezire şi în nemurire. Atunci victoria lui Hristos asupra morţii, căreia El i-a făcut dovada prin propria Lui înviere, îşi va avea împlinirea grandioasă în ai Săi.

Ei bine, ca orice adevăr, şi această taină trebuie să aibă o consecinţă practică în viaţa fiecărui răscumpărat. Speranţa noastră este sigură (Evrei 6:19); să fim şi noi neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului. Munca noastră nu va fi niciodată în zadar, dacă este făcută în Domnul (v. 58 care răspunde la v. 32). Chiar dacă niciun rod nu e vizibil pe pământ, ea are roade fără număr în înviere.

Capitolul 16 aduce un exemplu de slujbă creştină: colecta din prima zi a săptămânii. Ea are o mare importanţă pentru inima apostolului şi pentru cea a Domnului.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Roada Duhului este dragoste.
Galateni 5.22

Căsătoria și „roada Duhului”

Roada Duhului poate fi un model biblic pentru relația dintre soți. Cu cât soțul și soția o vor manifesta mai mult, cu atât legătura lor va fi mai puternică și mai frumoasă.

Dragostea – Dumnezeu a iubit lumea nu pentru a obține dragoste de la ea, ci mai degrabă a dăruit (Ioan 3.16). Dacă dăruim cu gândul de a obține ceva, aceasta nu este dragoste – nu este felul în care Dumnezeu ne-a iubit. Două dintre cele mai mari probleme într-o căsnicie sunt egoismul (un partener care se iubește pe sine) și indiferența (un partener care este indiferent).

Soțule, îți iubești soția? Soție, îți iubești soțul? Ești gata să renunți la interesele tale, la timpul tău, la pasiunile sau la plăcerile tale pentru a-i oferi fericire partenerului tău? Ai încercat să afli care sunt lucrurile care îl fac fericit? Cineva ar putea întreba: «Dar dacă eu sunt singurul care oferă?». De multe ori nu vedem și nu apreciem puțina dragoste oferită de celălalt, însă chiar dacă nu ni s-ar oferi deloc dragoste, avem astfel privilegiul de a iubi și de a dărui așa cum Hristos a făcut: El a murit pentru cei nelegiuiți și pentru vrăjmașii Săi (Romani 5.6-10)!

„Să nu obosim făcând binele, pentru că, la timpul potrivit, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6.9). Dumnezeu are, fără îndoială, o răsplată specială pentru cei care oferă în mod repetat, fără să primească ceva înapoi.

P L Canner

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Ascultarea face mai mult decât jertfele …
1 Samuel 15.22

Ascultarea

Ducele de Wellington, care l-a înfrânt pe Napoleon, era odată cu mai mulți prieteni la vânătoare. Au ajuns la poarta unei țarini, unde stătea de pază un băiat.

— Deschide poarta, băiatule, a strigat ducele.

— N-o deschid, a răspuns băiatul, tata mi-a poruncit să nu deschid nimănui.

— Eu sunt ducele de Wellington și nu îngădui nimănui să mi se împotrivească, a zis ducele cu asprime.

Băiatul l-a salutat atunci cu respect.

— Acum vrei să deschizi? a întrebat ducele.

— Nu, a răspuns băiatul din nou. Marele duce nu va vrea, ca un sărman băiat ca mine să fie neascultător față de tatăl său.

Wellington i-a întins băiatului mâna și a zis celor ce-l însoțeau:

— Ne întoarcem, domnilor. Dacă aș avea o mie de băieți ca acesta, aș cuceri lumea.

Suntem noi ascultători în totul de Domnul și Mântuitorul nostru? Oamenii ascultători au experimentat puterea lui Dumnezeu prin ascultare. Ascultarea este frumoasă, minunată în familie, în biserică și oriunde este nevoie de ascultare. Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze să învățăm că ascultarea face mai mult decât jertfele.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DU-TE LA MUNTELE RUGĂCIUNII

„S-a dus în munte, ca să Se roage” (Marcu 6:46)

     Înainte ca Domnul Isus să umble pe Marea Galileii, El S-a urcat pe un munte ca să fie singur cu Tatăl Său în rugăciune. Seara, El a lăsat la o parte cererile mulțimii, S-a rugat până în zori, apoi a coborât de pe munte plin de puterea Duhului lui Dumnezeu… și a potolit o furtună puternică! Nu-i așa că ai vrea să știi cum S-a rugat în acea noapte? Rugăciunea este un munte; e nevoie de o ascensiune pentru a-l cuceri. „Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii.” (Faptele Apostolilor 3:1).

Dacă aștepți până ai chef să te rogi, nu te vei ruga constant. Rugăciunea e o disciplină. Cu cât te rogi mai mult, cu atât mai mult vei dori să te rogi, și cu atât mai împlinit te vei simți. Dar mai întâi trebuie să întorci spatele „mulțimii”.

Întrucât Hristos a știut cum să se depărteze de solicitările și de perturbările zilnice, El a avut capacitatea de a potoli furtuna care îi amenința pe ucenici. Așadar, înainte de te lăsa prins în cursa vieții, du-te la muntele rugăciunii. Acesta este un loc de stabilitate într-o lume nesigură; un loc în care priveliștea nu este obstrucționată și în care ritmul alert al vieții este dat la o parte. Acolo câștigi perspectivă. Acolo Hristos îți reamintește că nu există nimic din ceea ce experimentezi tu astăzi, care să nu fi fost deja rezolvat de El… iar Domnul îți va da puterea să faci și tu la fel.

E ușor să-i recunoști pe cei care au fost pe muntele rugăciunii. Frământările lor nu sunt diferite de ale tale, unele sunt chiar mai provocatoare, dar ei au o pace lăuntrică care depășește problemele familiale, îngrijorările cu privire la sănătate sau lipsuri financiare. Ei fac față furtunilor vieții prin harul Domnului și cu ajutorul rugăciunii. Așa că, du-te la muntele rugăciunii!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:35-50

Cu ce va semăna trupul cel nou cu care credinciosul va fi îmbrăcat în glorie? (v. 35). Biblia nu ne satisface niciodată curiozitatea. Nebunule răspunde ea la toate eforturile imaginaţiei noastre (v. 36). Dacă vă prezint o sămânţă necunoscută, nu-mi veţi putea spune ce fel de plantă va răsări din ea. Tot aşa, nimic dintr-o omidă respingătoare şi decolorată nu ne lasă să ghicim fluturele care-şi va etala reflexiile în toate jocurile de lumină.

Pentru a putea asista însă la micile miracole ale germinării sau ale metamorfozei, este nevoie de moartea seminţei şi de somnul nimfei (comp. cu Ioan 12:24). Tot aşa, cel răscumpărat care a adormit va apărea înveşmântat într-un trup de înviere.

Ce viitor extraordinar îi este rezervat acestui trup din ţărână, simplu înveliş al sufletului! El va învia în neputrezire: moartea nu mai are putere asupra lui; în glorie şi în putere: fără infirmităţi şi fără slăbiciune; trup spiritual: definitiv eliberat de carne şi de dorinţele ei, instrument perfect al Duhului Sfânt; în sfârşit, el va semăna cu cel al lui Hristos înviat. N-avem noi deja suficiente lămuriri preţioase despre starea noastră viitoare şi motive să-L glorificăm pe Dumnezeu încă de acum în trupul nostru? (cap. 6:14-20).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Am ajuns ca un pelican din pustie, sunt ca o cucuvea din dărâmături. Veghez și sunt ca o pasăre singuratică pe un acoperiș.
Psalmul 102.6,7

Aceste cuvine sunt, în mod profetic, ale Domnului Isus, în zilele călătoriei Sale pe acest pământ. El era ca un pelican în deșert. Știm că pelicanul este o pasăre de apă. Prin urmare, pustia este cu totul diferită de habitatul lui natural. Tot așa, Domnul Isus, care era obișnuit cu părtășia binecuvântată cu Tatăl Său în cer, Se afla acum într-un pământ uscat și fără apă – o experiență pe care a simțit-o din plin. Nici măcar ucenicii Săi nu I-au putut oferi mângâierea și bucuria cu care era obișnuit în cer.

De asemenea, El Se compară cu o cucuvea din dărâmături. Domnul a simțit din plin singurătatea de care a avut parte în această lume – o singurătate pe care nimeni altcineva n-a experimentat-o vreodată. Pasărea singuratică pe un acoperiș este o altă imagine a singurătății Domnului Isus, însă privită dintr-un alt unghi. Cucuveaua stă în locuri pustii, unde este de așteptat să fie singură. Pasărea (vrabia) este o pasăre diferită, căreia îi place să fie împreună cu alte păsări de felul ei. Vrăbiile stau în grupuri, iar acoperișul casei vorbește despre părtășia de ordin social. Aici însă este descrisă o vrabie care stă singură pe un acoperiș.

Știm că Domnul Isus a dorit mult părtășia ucenicilor Săi, însă, în noaptea premergătoare crucificării Sale, ei erau biruiți de somn (Luca 22.40-46). De asemenea, în Luca 9.18 ni se spune: „Pe când Se ruga singur, ucenicii erau cu El”. Era El singur? Da! Erau ucenicii Lui cu El? Da! Însă, deși erau prezenți, ucenicii nu au putut pătrunde în gândurile Lui, nici nu I-au putut înțelege rugăciunea. Ce singurătate!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.
Ioan 10.11

Dragostea Păstorului

Să ne gândim la lucrarea dragostei Aceluia care este Păstorul cel bun! Bunul Păstor nu Se gândește la El Însuși. Mântuitorul nu numai că a îngrijit de oile Sale, dar El Și-a dat chiar viața Sa pentru ele. Aceasta a făcut Domnul și Mântuitorul nostru mergând la cruce. Era neapărat necesară moartea Sa, pentru ca oile să aibă viață, și nu orice fel de viață, ci viața veșnică.

În Ghetsimani, Hristos a avut de a face cu acela reprezentat prin lup – satan – care ar fi dorit pierderea oilor. Crezând că-L face pe Mântuitorul să dea înapoi în prezența morții, satan i-a înfățișat toată grozăvia ei. Dar dragostea bunului Păstor a triumfat. El a mers la moarte, lupul de temut a fost biruit și oile, care îi reprezintă pe credincioși, au fost izbăvite de la moartea veșnică. Mântuitorul a spus celor care veneau să pună mâna pe El în momentul arestării: „Deci dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă”. A zis lucrul acesta, ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „N-am pierdut pe niciunul …” (Ioan 18.8,9). Și astăzi, dragostea Păstorului este aceeași ca la început. Cine aparține Mântuitorului, poate fi sigur că El va duce la bun sfârșit lucrarea bună, începută în inimile celor ce L-au primit ca Domn al vieții lor. Se numără și cititorul printre ei?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

UMBLAȚI ÎN LUMINĂ!

„Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus Hristos… ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

     Scriptura spune că Dumnezeu a vorbit de două ori în mijlocul întunericului. În capitolul 1 din Geneza, El a zis: „Să fie lumină” (v. 4). Iar în Ioan capitolul 3, Domnul Isus include în declarația Sa expresia: „odată venită Lumina în lume…” (v. 19). Ca să umbli cu Dumnezeu, trebuie să respingi căile întunericului și să umbli în lumină. Ciupercile cresc cel mai bine la întuneric, dar când aprinzi lumina, ele se usucă și pier. Aceasta e mai mult decât o metaforă – este o realitate spirituală a vieții!

Domnul Isus a spus: „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” (Ioan 3:19)

După cum spunea Ester Nicholson: „Secretele ne îmbolnăvesc și întrețin boala. Ele ne fac să rămânem în rușine și în nesiguranță.” Secretul este mediul ideal pentru ca păcatul să crească până când, în cele din urmă, devii prizonier al gândurilor, faptelor și obiceiurilor. Când stai în întuneric, secretul și sclavia păcatului se intensifică. „Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul.” (1 Ioan 1:6).

Odată ce pășești în lumină, totul se schimbă! Așadar, mărturisește-ți păcatele lui Dumnezeu și, dacă este nevoie, unui pastor sau unui consilier de încredere care se poate ruga cu tine. Apoi, prin puterea lui Dumnezeu, recapătă-ți puterea de a învinge păcatul și de a trăi biruitor. Când ai aprins lumina, păcatul piere. Strânsoarea lui se desface și se ivește eliberarea. De fiecare dată când păcatul bate la ușa ta, scoate-l la lumină numaidecât. În acel moment vei avea parte de curățire și de părtășie cu Dumnezeu. El ne spune, prin Ioan: „Dacă umblăm în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.” (1 Ioan 1:7)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:20-34

Hristos înviat na făcut decât să-i devanseze pe credincioşii adormiţi. Ei vor învia la venirea Sa. Cât despre ceilalţi morţi, ei nu vor fi aduşi la viaţă decât mai târziu, pentru a se înfăţişa în faţa scaunului de judecată (Apocalipsa 20:12). Şi numai după aceea totul va fi definitiv supus lui Hristos. După care gândul se pierde în profunzimile eternităţii fericite în care Dumnezeu, în final, va fi totul în toţi (v. 28).

Închizând această paranteză glorioasă (v. 2028), apostolul arată cum faptul de a crede sau de a nu crede în viaţa viitoare determină comportamentul tuturor oamenilor începând cu al său (v. 30-32). Cât de mulţi astfel de nefericiţi există, a căror întreagă religie stă în aceste cuvinte: Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri (v. 32)! Ei îşi închipuie că nu există nimic dincolo de mormânt, pentru a se putea scuza de bucuria fără frâu a scurtei lor existenţe, ca animale din fire, fără raţiune (2 Petru 2:12).

Cu privire la creştin, credinţa sa ar trebui să-l ţină în stare de veghe, să-l ferească de a se asocia în companii periculoase, să-l împiedice să mănânce şi să bea cu beţivii acestei lumi (v. 33; Matei 24:49). Fie ca tovărăşia Domnului şi a alor Săi să ne fie suficientă până la întoarcerea Lui!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Au venit la El niște oameni aducând un paralitic purtat de patru inși; și, neputând să se apropie de El, prin mulțime, au descoperit acoperișul unde era El și, desfăcându-l, au coborât patul pe care zăcea paraliticul.
Marcu 2.3,4

Această întâmplare ilustrează cu multă forță marele principiu al puterii credinței, în legătură cu împlinirea lucrării pentru Domnul. Dacă cei patru bărbați s-ar fi lăsat influențați de un fatalism păgubos, ar fi spus că nu avea niciun rost să întreprindă ceva – dacă era în gândul Domnului să-l vindece pe paralitic, avea să-l vindece, fără vreun efort omenesc. Ce bine că nu au gândit în felul acesta complet nepotrivit, ci au manifestat o frumoasă credință lucrătoare! Această credință a înviorat inima Domnului Isus. Ea l-a adus pe paralitic la locul vindecării, al iertării și al binecuvântării; totodată a oferit ocazia manifestării puterii divine, care a captat atenția tuturor celor prezenți acolo și a dat mărturie despre mărețul adevăr că Dumnezeu era pe pământ, în Persoana lui Isus din Nazaret.

Întreaga Scriptură confirmă faptul că necredința este o piedică în calea binecuvântării și a lucrării noastre, că ne lipsește de privilegiul de a fi unelte ale lui Dumnezeu pentru împlinirea lucrării Lui glorioase și că ne face să nu percepem acțiunile mâinii Sale și ale Duhului Său în mijlocul nostru. De cealaltă parte, credința este canalul manifestării puterii și a binecuvântării, nu numai pentru noi înșine, ci și pentru alții, glorificându-L pe Dumnezeu și făcând loc manifestării puterii divine.

Cu alte cuvinte, nu există nicio limită a binecuvântării de care ne putem bucura din partea Dumnezeului nostru, dacă inimile noastre sunt guvernate de acea credință simplă care Îi este întotdeauna plăcută. „Facă-ți-se după credința ta!” Prețioase cuvinte! Fie ca ele să ne încurajeze să ne bazăm mai mult pe acele resurse inepuizabile pe care le avem în Dumnezeu! El Se bucură să le folosim din plin – binecuvântat să fie Numele Său sfânt pentru totdeauna!

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

… Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.
2 Corinteni 6.2

Clipa prezentă

Era în anul 1876. Doi bărbați au lucrat mult la îmbunătățirea telegrafului. Amândoi au avut idei bune pentru transmiterea sunetului. Ceea ce este mai interesant stă în faptul că amândoi, Alexander Graham Bell și Elisha Gray, și-au depus ideile la oficiul de brevete în aceeași zi de 14 februarie 1876. Deoarece Gray era ocupat cu alte lucruri, și-a trimis avocatul, ca să depună cererea de invenție. Din nefericire, acesta a ajuns cu câteva ore mai târziu decât Bell pentru a înscrie invenția. Acele câteva ore l-au costat pe Gray o avere.

Ce repede trece timpul, gândesc cei ocupați, iar alții, care nu prea au ocupații, gândesc că trece prea încet. Timpul însă își urmează cursul său neînduplecat. Nu ne aparține decât clipa prezentă. Comparativ cu veșnicia, durata vieții noastre pe pământ este foarte scurtă. De aceea să nu amânăm spunând că avem timp să ne împăcăm cu Dumnezeu! Să cugetăm la starea sufletului nostru! Suntem oare pregătiți să stăm în fața lui Dumnezeu? Să folosim clipa prezentă și să luăm seama la avertismentele lui Dumnezeu! Dumnezeu a dat o poruncă ușor de îndeplinit: „Și porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său, Isus Hristos …” (1 Ioan 3.23). Acum este vremea potrivită să facem pasul de la necredință la credință.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNVINGI (3)

„Cu tot ce ai, dobândește priceperea.” (Proverbe 4:7)

     Un al treilea domeniu care trebuie clarificat în drumul tău spre biruință este ignoranța. Scriitorul Don Wood a glumit: „Prostia e pe viață; ignoranța se poate repara.” De prea multe ori nu gândim realist sau nu căutăm informația și competențele de care avem nevoie. Edison a dat greș de sute de ori, dar ultimul său succes nu a rezultat din noroc – ci din pregătire. Mulți dintre noi subestimează cunoașterea.

De ce? Deoarece computerul ne dă posibilitatea să încercăm și să greșim de atâtea ori, încât noi nu ne mai pierdem timpul să citim un manual. Pentru că suntem atât de grăbiți, respingem ideea de a ne opri pentru a căuta ceea ce trebuie într-adevăr să știm. Pentru că tinerii simt presiunea găsirii unui loc de muncă, deseori ei nu reușesc să vadă valoarea timpului investit în studiile universitare.

Campionul la golf Jack Nicklaus a spus: „Învață principiile jocului și ține-te de ele. Remediile temporare nu țin.”

Poate ai avut șansa de a fi promovat peste nivelul competenței tale. Dar dacă cunoștințele tale nu vor fi actualizate pe măsura funcției, ești sortit eșecului. Iată câteva versete biblice după care să trăiești: „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere! Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări pașnice. Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.” (Proverbe 3:13-18)

Așadar, „cu tot ce ai, dobândește priceperea”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 15:1-19

O gravă problemă rămânea de lămurit: câteva persoane din Corint negau învierea. Pavel arată că nu poţi să te atingi de această doctrină fără să răstorni întreg edificiul credinţei creştine. Dacă nu există înviere, Hristos Însuşi n-a înviat; lucrarea Lui n-a primit aprobarea lui Dumnezeu; moartea rămâne neînvinsă şi noi suntem tot în păcatele noastre. În acest caz, Evanghelia nu mai are niciun sens şi credinţa noastră şi-a pierdut orice temei. Viaţa de renunţări şi de separare a creştinului devine absurdă, iar dintre toţi oamenii, el este cel mai de plâns, pentru că şi-a pierdut deopotrivă viaţa prezentă şi viaţa veşnică.

Dumnezeu fie binecuvântat! Domnul a înviat cu adevărat! (Luca 24:34). În faţa importanţei acestui adevăr înţelegem de ce Dumnezeu a avut atâta grijă să-l întărească. În primul rând prin Scripturi (v. 3,4). Apoi prin martori care nu pot fi respinşi nici prin calitatea lor: Chifa, Iacov, Pavel însuşi (în timp ce se declară nevrednic), nici prin numărul lor: în jur de cinci sute de fraţi, care puteau fi încă întrebaţi. Şi, fără îndoială, mai mult de un cititor, fără să-L fi văzut încă pe Domnul Isus cu ochii săi, a experimentat pentru el însuşi că Salvatorul său este viu (comp. cu Iov 19:25).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Tu urmează-Mă!
Ioan 21.22

Când Domnul Isus l-a restabilit pe Petru, după ce acesta se lepădase de El, a folosit numele lui natural, așa cum făcuse la prima lor întâlnire: „Tu ești Simon, fiul lui Iona” (Ioan 1.42). În acea împrejurare, Domnul i-a dat un nume nou, ceea ce semnifica o nouă relație. El era chemat să trăiască în virtutea acelei relații, urmându-L, așa cum a și făcut, împreună cu fratele său, Andrei (Matei 4.18-20).

Mai târziu, când cei care strângeau taxa pentru templu l-au întrebat pe Petru dacă Învățătorul său nu plătește și El, ucenicul a sărit în apărarea Lui, ca un bun iudeu. Domnul Isus însă l-a corectat cu multă blândețe: „«Ce gândești, Simone? Împărații pământului de la cine primesc vamă sau taxă? De la fiii lor, sau de la străini?». Petru I-a spus: «De la străini». Isus i-a zis: «Deci fiii sunt scutiți. Dar, ca să nu-i facem să se poticnească, mergi la mare și aruncă o undiță și ia primul pește care vine; și, deschizându-i gura, vei găsi un stater; ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine»” (Matei 17.24-27). Ce legătură minunată între Domnul și Petru!

În Ghetsimani, când a scos sabia în apărarea Domnului, Petru a trebuit să audă cuvintele: „Pune sabia în teacă! Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-l beau?” (Ioan 18.11). Apoi L-a urmat „de departe” pe Domnul (Luca 22.54), lucru care nu-l putea conduce decât la cădere; ceea ce s-a și întâmplat: s-a lepădat de Domnul de trei ori. A fost acesta sfârșitul? Nu, fiindcă Domnul spusese deja: „Simone, Simone, iată, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta; și tu, când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi” (Luca 22.31,32).

Cuvintele celei de-a treia lepădări tocmai ieșiseră de pe buzele lui Petru când Domnul Isus S-a întors și l-a privit. Drept rezultat, Petru a ieșit și a plâns cu amar, însă ceea ce a văzut în acea privire l-a făcut să caute prezența Domnului (Luca 22.59-62), iar mai târziu l-a făcut capabil să pască mieii Săi și să păstorească oile Sale. Ce Domn minunat!

S Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

… și, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au și apucat și le-au fărâmițat oasele.
Daniel 6.24

Judecata pârâșilor

Judecata asupra pârâșilor lui Daniel a venit cu repeziciune. Gura leilor nu a putut fi închisă de nimeni. Însă nu întotdeauna judecata vine imediat. Ceea ce trebuie să reținem este adevărul că va fi o judecată a lui Dumnezeu, în care El va judeca lumea după dreptate. „Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Înaintea tribunalului Său, Dumnezeu acuză pe păcătos, îi dă la iveală lucrurile ascunse, îl găsește vinovat de mii de ori și rostește împotriva lui o sentință fără apel. Cântărit în cântarul judecății dumnezeiești, cel mai bun dintre noi este găsit având păcate. Urmarea sigură și de neînlăturat a acestei judecăți nu va fi decât după dreptate. Oamenii zilelor noastre dau dovadă de inconștiență, când încep să-și bată joc de pericolul care îi amenință!

Astăzi încă se mai vestește vestea bună a împăcării cu Dumnezeu. De aceea insistăm, ca fiecare să se pună la adăpostul harului adus de Mântuitorul. Spuneți Mântuitorului: „Ai milă de mine, păcătosul!”. Veniți cu greșelile la Mântuitorul. Credeți că sângele Lui a curs și pentru voi și spuneți: „Doamne, îți dau viața mea întreagă!”. Aceasta înseamnă scăpare de judecata viitoare. Credința vă scoate în afara judecății lui Dumnezeu. Astfel, numele voastre vor fi scrise în cartea vieții.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNVINGI (2)

„Mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire…” (2 Corinteni 9:27)

          Un alt aspect de care trebuie să te ocupi sunt emoțiile tale. Deși ele pot fi un barometru al sentimentelor tale și un indicator al lucrurilor care trebuie schimbate în viața ta, nu lăsa ca doar ele să-ți dicteze hotărârile. Întreabă orice expert într-un domeniu oarecare și vei descoperi că își petrece o mare parte din timp stăpânindu-și emoțiile. Cu toate acestea, când îți asculți emoțiile pentru a ajunge la frământarea pe care o ai, ele pot fi un indicator al stării în care te găsești.

Gândește-te la următoarele două afirmații:

1) Azi nu am chef de lucru. De ce? Te-ai culcat prea târziu azi-noapte? Poate trebuie să-ți schimbi programul. Mănânci regulat și sănătos? Poate trebuie să-ți schimbi dieta. Nu ești motivat? Vorbește cu Dumnezeu, citește Cuvântul Său, petrece timp cu un prieten care te încurajează etc. Nu sta degeaba, fă ceva!

2) Sunt cam deprimat. Te relaxezi suficient? Ți-ai luat concediu în ultima vreme? În general, starea noastră de spirit se îmbunătățește după ce facem exerciții fizice, așa că apucă-te de sport și fii în formă.

Nu-ți poți permite să-ți trăiești viața bazându-te pe emoții. Ele te vor face să întârzii, îți vor pune piedică și vor crea deturnări de la drumul tău spre succes. Tu spui: „Aștept inspirație!” După cum a spus romancierul Jack London: „Nu poți aștepta să vină inspirația, trebuie s-o pescuiești.” Urmează exemplul lui Pavel: „Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (2 Corinteni 9:26-27).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 14:20-40

Darul limbilor era dat nu pentru zidirea Adunării, nici pentru evanghelizare, ci pentru a-i convinge pe iudeii necredincioşi (pe acest popor) că Dumnezeu oferea naţiunilor harul (v. 21-22) demonstraţie care nu mai este necesară astăzi! Ori zidirea este cuvântul cheie al acestui capitol, piatra de încercare la care trebuie supusă orice activitate: ceea ce mi-am propus să spun sau să fac este în mod real spre binele fraţilor mei? (Efeseni 4:29). De altfel, dacă eu am în vedere folosul lor, voi găsi în aceasta întotdeauna şi o binecuvântare pentru mine. În schimb, dacă mă gândesc la interesul meu sau la gloria mea, va urma în final o pierdere atât pentru alţii, cât şi pentru mine (cap. 3:15).

Două alte condiţii ocupă un loc de frunte în viaţa Adunării: cum se cuvine şi cu ordine (v. 40). Ele impun reguli practice care ating bunul simţ (v. 2633) sau rânduiala divină (v. 34-35). Apostolul nu dorea ca fraţii din Corint să fie neştiutori (cap. 12:1). Totuşi, dacă vreunul neglijează (sau nu vrea) să se instruiască cu privire la subiectele privind Adunarea, ei bine!, să rămână neştiutor (v. 38). Dumnezeu este Dumnezeul păcii (v. 33) şi doreşte ca Adunarea, reflectând propriile Sale caractere, să fie locul unde să poată aduce neconvertiţi care vor recunoaşte acolo prezenţa Sa (v. 24-25).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nu ți-am poruncit Eu: „Fii tare și curajos!”? Nu te teme, nici nu te înspăimânta, pentru că Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge.
Iosua 1.9

În aceasta stă adevăratul secret al stabilității și al păcii în toate timpurile și în toate împrejurările: autoritatea lui Dumnezeu pentru terenul pe care-l ocupăm și prezența Lui cu noi acolo – Cuvântul Domnului drept garanție pentru ceea ce facem și lumina feței Sale în ceea ce întreprindem. Nu există nicio posibilitate de a înainta fără aceste două lucruri. Nu va fi suficient să putem doar să indicăm capitolul și versetul pentru o anumită poziție pe care am luat-o, ci trebuie, de asemenea, să experimentăm prezența Domnului cu noi. Și nu va fi de ajuns să spunem că-L avem pe Domnul cu noi, dacă nu putem da o garanție divină, un „Așa vorbește Domnul”, pentru ceea ce facem și pentru calea pe care umblăm.

Iosua n-ar fi putut niciodată face față dificultăților din timpul lui fără aceste două lucruri. Și, deși noi nu avem poate de întâmpinat aceleași lucruri ca el, totuși, dacă nu suntem deplin asigurați în această privință, nu vom putea face față în aceste zile fără Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate și fără prezența Lui ca tărie a noastră. Sorțul ne-a căzut într-un timp de o deosebită confuzie. Se fac auzite multe glasuri contradictorii. Oamenii iau diverse poziții. Îi vedem pe aceia care, aparent, sunt cei mai deosebiți și mai sfinți credincioși, cei mai devotați și mai luminați oameni, luându-și locul în tabere adverse și urmând căi opuse, măcar că toți mărturisesc că urmează același Domn. Ce să credem din toate acestea? Ce vom face? De ce anume avem nevoie? Avem nevoie să auzim, adânc de tot în sufletul nostru, aceste două afirmații importante și nepieritoare: „Nu ți-am poruncit Eu?”, și: „Iată, Eu sunt cu tine”. Acestea sunt realități mărețe de care chiar și cel mai slab și mai neștiutor credincios se poate bucura și fără de care nimeni nu poate înainta împotriva valului care se ridică înaintea noastră în vremurile de acum.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos …
Filipeni 3.9

Unicul Eliberator

Un medic al unui regiment din India a povestit următoarele: „Un soldat a intrat odată foarte grăbit în cortul meu spunând că unul din camarazii săi a căzut în apa din apropiere și nimeni nu-l putea scăpa din cauza unor ierburi înalte și dese aflate deasupra apei. Când am ajuns acolo, l-am găsit pe acel soldat într-o luptă crâncenă cu acele ierburi, ca să se salveze. Însă cu cât încerca, cu atât îl înfășurau și mai mult. Așa și-a găsit sfârșitul. Ajutorul nostru a venit prea târziu”.

Tot astfel este și lupta omului cu păcatul. Cu conștiința alarmată, omul se luptă împotriva obiceiurilor păcătoase, dar ele îl leagă tot mai mult. Legăturile păcatului îl înfășoară tot mai mult, cu cât el se luptă cu ele. Numai Marele Eliberator – Isus Hristos – poate să rupă aceste legături și poate scăpa pe om de legăturile păcatului.

Nimic nu este mai potrivnic adevărului de temelie al evangheliei, decât gândul unei îmbunătățiri treptate a păcătosului. El poate încerca să se îmbunătățească, să-și schimbe modul de viață, să se autosalveze; dar prin toate acestea, el nu va fi scos din vechea stare de păcat. Toți oamenii au nevoie de unicul Eliberator: Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUCRURI PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNVINGI (1)

„Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face.” (Iosua 1:7)

     Peter McWilliams a spus: „Evitarea situațiilor în care ai putea face greșeli ar putea fi cea mai mare greșeală.” În următoarele câteva zile haideți să ne uităm la câteva lucruri pe care trebuie să le depășești pentru a fi biruitor.

Astăzi ne vom ocupa de situațiile din viață.

Ți se pare că te-ai împotmolit într-o situație din care nu mai poți ieși? Poate ai vrea să mergi la facultate, dar nu ai bani. Sau ai vrea să-ți schimbi locul de muncă, dar te împiedică salariul, sau teama de a nu-ți pierde pensia. Poate simți că ești blocat de un handicap sau de o boală. Secretul biruinței este să împarți împrejurările în situații pe care le poți schimba și situații pe care nu le poți schimba. Aproape orice în viață se poate schimba sau poate fi abordat altfel. Dar nu totdeauna se poate schimba acum.

Fă-ți o listă cu lucrurile pe care le poți schimba. Foarte mulți dintre noi au parte de eșec – și greșesc mereu – pentru că persistă în încercarea de a schimba ceea ce nu se poate.

Biblia spune că: „El (Dumnezeu) schimbă vremurile și împrejurările.” (Daniel 2:21)

Înțelege diferența dintre credință și fantezie. Cineva a spus: „Pentru orice problemă de sub soare, există sau nu un remediu. Dacă există o soluție, găsește-o, iar dacă nu există, ia-ți gândul de la problemă.” Dumnezeu te-a înzestrat cu anumite daruri. Atunci când le descoperi, când le dezvolți și când le folosești, El îți va face parte de reușită chiar dacă soluția pare imposibilă. Nu băga în seamă ceea ce nu poți schimba, concentrează-te pe restul – și oportunitățile ți se vor descoperi singure. După cum a spus Hanibal în timpul faimoasei traversări a Alpilor: „Fie vom găsi un drum, fie vom face unul!”

Și tu ai nevoie de-o asemenea abordare a situațiilor din viață!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

1 Corinteni 14:1-19

Mulţi se plâng de slăbiciunea actuală cauzată de lipsa de daruri în adunări. Doresc ei însă arzător darurile, aşa cum versetul 1 îi invită să o facă? Domnul poate Şi-a propus să vă încredinţeze un astfel de dar şi amână pentru a face descifrabilă în voi această dorinţă arzândă. Cereţi-l Lui în acelaşi timp cu smerenia care vă va împiedica să vă făliţi cu acest dar; nu este pentru voi, ci pentru Adunare (v. 12).

Corintenii, cu siguranţă, se foloseau de darurile lor pentru propria glorie, iar din aceasta rezulta cea mai mare dezordine. Apostolul îi aduce la o dreaptă apreciere a lucrurilor, arătându-le că darul cu care se lăudau ei cel mai mult, cel al limbilor, era, de fapt, un dar nu atât de însemnat (v. 5).

Darul profeţiei, în schimb, era şi rămâne de dorit în mod deosebit. El slujeşte la zidire, la îndemnare, la mângâiere.

Versetul 15 ne aminteşte că, pentru a ne ruga, ca şi pentru a cânta, este nevoie de o participare a minţii. Noi, care suntem adesea atât de distraţi în prezenţa Domnului, să ne gândim la ce exprimăm înaintea lui Dumnezeu; şi să punem în aplicare meditaţia în profunzime, având duhul nostru condus de Duhul Sfânt.