Mana Zilnica

Mana Zilnica

12 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că dragostea lui Hristos ne constrânge, noi judecând aceasta: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care pentru ei a murit și a înviat.
2 Corinteni 5.14,15

Dragostea lui Hristos

Am învățat din Romani 8 că nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Hristos. Din Efeseni 3 am învățat că Hristos trebuie să locuiască în inimile noastre prin credință și că astfel putem cunoaște tot mai profund dragostea Sa. Din 2 Corinteni 5 învățăm că dragostea lui Hristos trebuie să aibă un efect practic asupra vieții noastre. Dragostea lui Hristos a fost demonstrată prin moartea Sa – El a murit de bunăvoie pentru mine – „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20). Dar, dacă a fost necesar ca Fiul lui Dumnezeu să moară, ne dăm seama de starea cumplită în care ne găseam – eram morți în păcate și fărădelegi și morți față de Dumnezeu.

Pe măsură ce contemplăm această dragoste, ea trebuie să aibă un efect practic asupra noastră. Trebuie să ne constrângă să nu mai trăim pentru noi înșine, ci doar pentru Domnul Isus, care a murit și a înviat pentru noi.

Împăratul Manase (2 Cronici 33) este un exemplu despre cum să fim constrânși de dragostea lui Dumnezeu ca să nu mai trăim pentru noi înșine. Începutul vieții sale a fost caracterizat de idolatrie și de orice fel de rău. Apoi a fost luat prizonier în Babilon, iar acolo a strigat la Dumnezeu. Printr-un har uimitor, Dumnezeu l-a auzit și l-a adus înapoi din captivitate, reașezându-l pe tronul lui Iuda. Acesta a fost începutul unei vieți complet noi pentru Manase. A distrus toți idolii, a încercat să remedieze tot răul pe care îl comisese, a reparat altarul Domnului și a devenit un închinător adevărat. Fie ca și noi, de acum înainte, să ne trăim viața doar pentru Domnul!

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare…”
Psalmul 62.5,6

Încrederea misionarului

În timp ce lega niște foi pentru un caiet, misionarul Hudson Taylor s-a înțepat la un deget. În următoarea zi a ajutat la disecarea corpului unui om care murise având o febră foarte periculoasă. Misionarul uitase de înțepătură și își aduse aminte de ea numai în momentul când s-a simțit obosit și bolnav. Când chirurgul a văzut starea misionarului, i-a spus: „Rezolvă-ți toate lucrurile, fiindcă ești un om mort.” Hudson Taylor a răspuns chirurgului că gândul de a fi curând la Mântuitorul său îl umplea de bucurie, dar nu credea că va muri, întrucât trebuia să meargă în China. „Foarte bine”,a răspuns chirurgul care nu credea în Dumnezeu, „fă-ți rost de o căruță și du-te acasă cât mai repede. Nu ai timp de pierdut, pentru că în curând nu vei mai putea să-ți finalizezi proiectele.” Când misionarul ajunse în camera sa, și-a pus degetul în apă fierbinte și în acest timp vorbea cu slujitorul său despre Mântuitorul și lucrarea Sa de salvare a sufletelor oamenilor. Când misionarul a început să-și revină din boală, i s-a spus că doi colegi, care asistaseră la disecarea acelui om, au murit. În bunătatea Sa, Dumnezeu S-a îndurat de slujitorul Său, Hudson Taylor, care mai avea de lucrat pe câmpul de misiune din China. Şi în acest caz s-a demonstrat atotputernicia lui Dumnezeu. Încrederea noastră în Dumnezeu ne va dărui întotdeauna pace în suflet. Conducându-ne peste greutățile care se ridică în calea noastră, Dumnezeu ne face dovada harului Său pe tot parcursul drumului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUPTA CU AMĂRĂCIUNEA

„Chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii” (Isaia 38:17)

     La nouăzeci și doi de ani, Jenny încă își amintea că sora ei a refuzat să-i cumpere o pereche de pantofi, cu cincizeci de ani în urmă! În toți acești ani, ea a fost „plină de fiere amară” după cum spune Biblia (Faptele Apostolilor 8:23).

Anne Peterson spune: „Ofensa ni se cuibărește în inimă. O retrăim în mod repetat, creând șanțuri care nu se mai pot astupa mai târziu. Amărăciunea ne determină să ne adâncim în resentiment. Considerăm că ofensa a fost intenționată, iar ofensatorul – plin de dorința de a răni. În timp ce ne căutăm motive, reale sau imaginare, să ne supărăm pe acea persoană, dăm naștere unui alt strat de amărăciune… care însă, ca o minge pe care încercăm s-o scufundăm în apă, țâșnește la suprafață, stropindu-i pe toți.”

Biblia spune: „Luaţi seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Așadar, ține minte:

1) Iertarea nu este opțională. „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii” (Romani 12:18). Poate nu va fi posibil să trăiești în armonie cu toată lumea, dar cu toate acestea, Dumnezeu îți cere să-i ierți pe cei care îți greșesc.

2) Când ierți, ești iertat! Biblia spune că atunci când ești plin de amărăciune, „ești rob al păcatului” (Faptele Apostolilor 8:23). Nu uita că Domnul Isus nu numai că a murit pentru tine, dar El a murit și pentru cei care te ofensează. Merită ei să fie iertați? Nu? Dar tu meriți?

3) Roagă-te pentru vrăjmașii tăi. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți aducă aminte care sunt persoanele pe care trebuie să le ierți și topește amărăciunea din inima ta față de ele. E imposibil să simți resentimente față de cineva pentru care te rogi. Da, uneori e greu să ierți; dar (Filipeni 4:13) – tu poți „totul în Hristos”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 103

Asemeni lui David, să ne invităm şi noi sufletul să-L binecuvânteze pe Dumnezeu şi să distingă binefacerile Sale fără număr. Ce trist că mai degrabă obişnuim să ţinem la zi lista cu tot ce ne lipseşte, decât cu ce binefaceri am primit! Cât de nerecunoscători şi de inconsecvenţi suntem! Nu ni se întâmplă niciodată, de exemplu la masă, să ne plângem de hrana pentru care, cu doar câteva clipe înainte, I-am mulţumit Domnului?

Mai presus de toate darurile Sale, sufletele noastre sunt chemate să-I mulţumească neîncetat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre (v. 3). Dacă ne-ar fi dat potrivit cu ceea ce meritau acestea, atunci partea noastră ar fi fost pedeapsa veşnică (v. 10). Dar acum El a îndepărtat aceste păcate la infinit (v. 12), le-a aruncat înapoia Lui (Isaia 38.17), le-a făcut albe ca zăpada (Isaia 1:18), le-a risipit ca pe un nor (Isaia 44:22), le-a aruncat în adâncurile mării (Mica 7:19) şi nu-Şi va mai aduce aminte de ele niciodată (Isaia 43:25; Evrei 10:17).

Înspre cei care se tem de El, bunătatea lui Dumnezeu se îndreaptă fără limite (v. 11, 13, 17; comp. cu Isaia 55:7-9). Teama nu mai semnifică deci spaima de mânia Lui, ci este starea de spirit a acelora care au învăţat să cunoască mila şi îndurarea Sa (v. 8; citiţi Psalmul 130:4) şi care găsesc aici în fiecare zi noi motive pentru a-L binecuvânta.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: