DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor.
Fapte 6.8

Dar ei au strigat cu glas tare și și-au astupat urechile și s-au năpustit într-un gând asupra lui … Și-l loveau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și spunea: „Doamne Isuse, primește duhul meu”.
Fapte 7.57,59

Ștefan a făcut „minuni și semne mari” pentru eliberarea altora. De ce nu le-a făcut el și pentru a se elibera pe sine, ca să nu fie omorât cu pietre? De ce nu a procedat ca Ilie, care a cerut să cadă foc din cer asupra vrăjmașilor săi? De ce a îngăduit Dumnezeu să fie omorât chiar atunci când Ștefan Îi era atât de credincios? De ce nu a luat la Sine pe un credincios care era plin de el însuși, mai degrabă decât pe unul care era plin de Duh Sfânt?

Răspunsul la aceste întrebări se află în scopul urmărit de Dumnezeu. El are întotdeauna putere să-i elibereze pe cei ai Săi, dacă alege să facă acest lucru. Avem multe mărturii în acest sens: Șadrac, Meșac și Abed-Nego în cuptorul de foc; Daniel în groapa cu lei; Petru în temnița lui Irod.

Credința și hotărârea lui Ștefan au rămas mereu aceleași. Când îl întâlnim prima dată, în Fapte 6.5, el este descris ca fiind un bărbat „plin de credință și de Duhul Sfânt”. La sfârșit, el se roagă pentru cei care îi luau viața.

Ceea ce este foarte necesar să înțelegem este că Dumnezeu nu are nevoie de aprobarea noastră, nici de înțelegerea noastră pentru a-Și împlini scopurile în viața noastră. Lucrarea Sa în noi și față de noi nu are în vedere în primul rând bunăstarea noastră fizică, nici supraviețuirea noastră, ci manifestarea propriei Sale glorii. De aceea Pavel a putut să vindece mulți oameni în timpul călătoriilor sale misionare, însă el însuși nu a fost vindecat de țepușul său în carne.

Pe măsură ce realizăm acest adevăr, putem rosti și noi cu tărie cuvintele din 2 Samuel 22.31-33: „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită, Cuvântul Domnului este încercat, El este un scut pentru toți cei care se încred în El. Pentru că cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Și cine este o stâncă, dacă nu Dumnezeul nostru? Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și-mi face calea desăvârșită”.

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem… Învață-mă, Doamne, calea Ta și povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă…”
Psalmul 27.11

Mărturisirea evanghelistului

„După luni de luptă și de descurajare, mă aflam odată, într-o noapte ploioasă, în drum spre casă. Povara de pe sufletul meu devenise așa de mare, încât am îngenuncheat pe stradă și am strigat: «O, Doamne, nu mai pot face nimic!» Simțeam că eram pierdut. În timp ce stăteam acolo, Duhul lui Dumnezeu mi-a descoperit lucrarea Domnului Isus Hristos. Am văzut că ceea ce am încercat eu în zadar să fac, a fost săvârșit deja de Locțiitorul meu unic la cruce. Nu-mi amintesc să fi înțeles mai mult. Dar, ca odinioară poporul Israel în Egipt, am găsit siguranță și ocrotire pe baza sângelui prețios al Mântuitorului, sânge vărsat la cruce. Când m-am ridicat, am fost o făptură nouă în Hristos Isus și am știut sigur acest lucru. Am fost născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu. Dar ceea ce este firea mea veche  a  trebuit  să  învăț  încet,  deseori  prin  experiențe amare.”

Cu siguranță, evanghelistul, ca și oricine este întors la Dumnezeu de curând, va putea spune ca și împăratul David: „Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor!” (Psalm 139.17). Orice început are greutățile sale. Dar când la începutul vieții de credință este Mântuitorul, să fim încredințați pe deplin că El va duce la bun sfârșit lucrarea bună, care a început-o în noi! Toți care au făcut acest pas mare în viață au experimentat purtarea de grijă a Domnului lor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ FIE DUMNEZEUL TĂU

„Noi răsturnăm izvodirile minţii” (2 Corinteni 10:5)

     Cum ne ajută Dumnezeu? Zi de zi. Îți aduci aminte de iudei în pustie? Dumnezeu i-a hrănit în fiecare zi cu credincioșie, trimițându-le mană din ceruri. Însă unii dintre ei au dorit să se asigure că au destul și pentru mâine, scoțând la iveală lipsa lor de încredere în Dumnezeu. El însă le dăduse voie să strângă numai pentru o zi; când au încercat să strângă mai mult, ceea ce a fost în plus s-a stricat.

Când te îngrijorezi cu privire la viitor sau la situații care te-au depășit, e ca și cum încerci să strângi mană și pentru ziua următoare. Dumnezeu dorește să-i lași Lui îngrijorările tale cu privire la ziua de mâine, pentru că ele sunt prea mari pentru tine. Primești har doar pentru o zi, deci nu te mai gândi la viitor.

Întrebare: Te frământă varianta „Dar dacă…”? Dacă mă rănesc sau mă îmbolnăvesc; dacă firma va face concedieri și îmi pierd locul de muncă? Dacă lumea mă va disprețui sau nu mă va accepta? Dacă nu voi găsi o persoană care să mă iubească și rămân singur? Dacă nu aud vocea lui Dumnezeu și voi face o greșeală mare?

Biblia numește toate acestea „izvodiri” – de fapt îți imaginezi scenariul cel mai sumbru. Pavel ne spune să le „răsturnăm”, căci altfel vom trăi fiindu-ne frică de lucruri care nu s-au întâmplat, și care probabil nici nu se vor întâmpla vreodată. Dar dacă „rezolvi totul”, iar apoi Dumnezeu te surprinde și face ceva diferit, ceva mai bun? Tot acel timp va fi irosit.

Nu ai pierdut deja destul timp îngrijorându-te? Așa că, anul acesta ar fi bine să te relaxezi și să-L lași pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în viața ta.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 95

Puterea lui Dumnezeu în mântuire deşteaptă strigăte de bucurie în cei care sunt obiecte ale mântuirii. Odinioară, pe ţărmul Mării Roşii, un popor răscumpărat făcuse să se înalţe către Domnul cântul eliberării. Ce trist, istoria lui Israel încă de la primii ei paşi prin pustie ne învaţă că putem fi martori ai lucrărilor lui Dumnezeu (v. 9) şi totuşi să nu-I cunoaştem căile (v. 10)! Ea ne arată, de asemenea, că nu numai Faraon cel nelegiuit şi-a împietrit inima (Exod 8:15-32), ci că nici Israel n-a întârziat să facă la fel (v. 8). Chiar numele de Masa (ispită; vezi Exod 17:7) şi de Meriba (contestaţie, ceartă) sunt gravate pentru totdeauna în istoria lui (comp. cu Numeri 11:3-34). Astfel de paşi greşiţi au reperat tristele etape ale traversării pustiei şi au servit la a le desemna. Fie ca aceste nume să fie şi pe drumul fiecăruia dintre noi ca nişte panouri indicatoare care ne avertizează într-un mod solemn!

Epistola către Evrei citează şi comentează acest psalm care ne stă în atenţie (Evrei 3:7): Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile. Din inimă trebuie deci să-L ascultăm pe Domnul. Fie ca a noastră astăzi să fie sensibilă la glasul Lui, pentru ca a Lui mâine să ne facă să intrăm în glorioasa Sa odihnă!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Eclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor! Totul este deșertăciune! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?
Eclesiastul 1.2,3

Eclesiastul și creștinul

Eclesiastul, una dintre cele trei cărți scrise de împăratul Solomon, este o carte cu totul specială. Ea conține afirmații care pot părea ciudate la prima vedere și care ne fac să ne punem întrebarea: Ce folos poate avea creștinul din această carte?

Un lucru de care trebuie să ținem cont atunci când citim Eclesiastul este punctul de vedere din care scriitorul privește viața. O expresie cheie în această carte este: „Sub soare”, expresie care apare de douăzeci și nouă de ori. Scriitorul privește lucrurile așa cum sunt ele „sub soare”, adică așa cum ochiul omului le poate vedea, și trage concluziile din punctul de vedere al omului natural, care nu are o revelație de la Dumnezeu cu privire la lucrurile care pot fi văzute „sub soare”. Prin urmare, el trage concluzii care nu sunt corecte atunci când le privim în lumina revelației lui Dumnezeu din Noul Testament. Să privim doar la două exemple: „Generație trece și generație vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna” (Eclesiastul 1.4). Știm bine, din 2 Petru 3.10 și din alte locuri, că pământul nu va rămâne pentru totdeauna. Solomon însă prezintă lucrurile așa cum le vede omul natural: generațiile trec una după alta, dar pământul rămâne. Aceasta este ceea ce batjocoritorii vor spune în zilele din urmă (2 Petru 3.4).

Să privim și la Eclesiastul 3.19: „Ce se întâmplă fiilor oamenilor se întâmplă și animalelor; chiar același lucru li se întâmplă: cum moare unul, așa moare și celălalt; și o suflare au toți, iar omul n-are niciun avantaj față de animal”. În lumina Noului Testament înțelegem că există o diferență fundamentală între om și animal – omul are un suflet viu! Pentru Solomon, toți sfârșesc la fel; „sub soare” nu se știe ce urmează după moarte. Dacă ținem cont de punctul de vedere din care Solomon privește lucrurile, vom înțelege mai bine cartea Eclesiastul.

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea ale Lui sunt. El are puterea și înțelepciunea…”
Iov 12.13,16

Mărturisirea evanghelistului

Evanghelistul Charles Stanley a relatat din viața sa următoarele: „Deși copil fiind am avut puține posibilități să citesc, am fost totuși interesat de cărți și am învățat cu plăcere. Odată i-am spus unei femei sărace că nimic nu îmi este mai drag decât cărțile și că totuși nu am nimic de citit. «Cum», a răspuns ea, «Cuvântul lui Dumnezeu se află pe masă, iar tu te plângi că nu ai nimic de citit?!» Nu mi-a spus mai mult, dar nu am putut uita acele cuvinte, căci, deși aveam numai 12 ani, cunoșteam destul de mult din Cuvântul lui Dumnezeu. Pe atunci, Biblia era cartea de citire în școlile de la sat.

 Citind Scriptura, am înțeles că eram un păcătos pierdut, lucru despre care nu știusem până în acea clipă. Dumnezeu spune că toți au păcătuit; și între acei „toți” m-am văzut și pe mine. Așa cum se întâmplă în general cu toți aceia care n-au simțit întreaga stricăciune a stării lor, și eu am început să devin religios și am încercat cu seriozitate să mă fac mai bun. Nu era nimeni care să-mi poată îndrepta privirile spre lucrarea lui Hristos. Toți cei care păreau  interesați  de  lucrurile  dumnezeiești  încercau  să-și câștige mântuirea prin fapte bune. Din Scriptură știam că există o pace cu Dumnezeu, dar pe care nu o puteam găsi prin propriile mele străduințe.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

Fundația SEER

 

ANUL ACESTA ÎMPLINEȘTE-ȚI CHEMAREA

„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13)

     Prin faptul că recunoști și împlinești planul lui Dumnezeu pentru viața ta, te eliberezi de sentimentul eșecului și reușești să nu te mai îngrijorezi de ceea ce cred alții. De ce? Pentru că stima ta de sine nu mai depinde de oameni, ci de Dumnezeu!

Cu toate acestea, trebuie să faci următoarele lucruri:

1) Fii cinstit în privința darurilor tale și recunoaște-ți limitele. Nu trece prin viață ca un străin față de tine însuți. Evaluează-ți calitățile și defectele în mod onest; ai curajul să-ți pui întrebările grele și fii dispus să suporți răspunsurile, chiar dacă aceasta înseamnă să renunți la anumite lucruri. Michael Novak scrie: „Dumnezeu știe orice este în noi, căci El le-a pus acolo. Și El are de gând să le folosească într-un fel sau altul.” Tuturor ni s-a dat o chemare în viață, iar fericirea le aparține celor care o găsesc și o împlinesc.

2) Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze în viața ta. Uneori olarii amatori limitează potențialul lutului pentru că ei văd în el numai un ghiveci de flori. Dar un olar expert vede mult mai mult – el știe ce poate deveni lutul, și el nu numai că impune o formă, ci eliberează forma deja existentă în lut. Asta face și Dumnezeu cu noi.

3) Recunoaște-ți sursa. Împlinirea misiunii vieții tale începe cu identificarea dorințelor pe care le-a pus Dumnezeu în tine. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Cine lucrează în tine? Dumnezeu! De unde vin dorințele tale? De la Dumnezeu! De unde vin abilitățile tale? De la Dumnezeu.

Fie ca anul acesta prioritatea ta să fie cunoașterea lui Dumnezeu și umblarea alături de El.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 94

Spre deosebire de israelitul din zilele de la urmă, creştinul trebuie să se păzească de orice dorinţă de răzbunare (Romani 12:17). El nu suferă mai puţin din cauza răului şi a nedreptăţii care domnesc în această lume, unde mândria (v. 2), răutatea (v. 3), aroganţa, lăudăroşenia (v. 4), asuprirea şi violenţa (v. 5, 6) se manifestă în voie. Cel credincios nu poate traversa pământul rămânând insensibil la ceea ce vede aici în fiecare zi. Şi, cu cât conştientizează mai mult sfinţenia lui Dumnezeu, cu atât mai mare groază are de rău (Psalmul 97:10). Din acest motiv, Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult ca oricine. Priviţi-L în Marcu 3:5, mâhnit de împietrirea inimii lor El Însuşi a fost obiectul supremei nedreptăţi (v. 21).

Constatarea acestui rău care ne înconjoară stârneşte în noi deseori o mulţime de gânduri apăsătoare: Dumnezeu nu vede aceste lucruri? De ce nu intervine? Ca răspuns, Domnul rareori ne dă explicaţii, însă întotdeauna, mângâieri (v. 19). Deschizându-ne ochii asupra răutăţii lumii, El ne ajută să ne despărţim de ea; aceasta însă cu scopul de a ne ataşa mai mult de El Însuşi şi de a avea o speranţă mai puternică. Fie ca mângâierile de sus să fie întotdeauna deliciile inimilor noastre!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să nu gândiți că am venit să desființez legea sau profeții: n-am venit să desființez, ci să împlinesc.
Matei 5.17

Fiindcă Domnul Isus a adus un mesaj diferit de cel al legii lui Moise, unii cred că El a desființat legea. Lucrurile însă nu stau așa. De fapt, legea a avut un mesaj esențial pentru oameni. Romani 3.19,20 ne explică clar acest lucru: „Știm însă că orice zice legea vorbește celor de sub lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie sub judecată înaintea lui Dumnezeu. De aceea, din faptele legii, nicio făptură nu va fi îndreptățită înaintea Lui, pentru că prin lege vine cunoștința păcatului”. Doar Israel a fost sub lege, însă mesajul legii a fost de așa natură, încât a scos la iveală vina întregii omeniri, atât a celor dintre națiuni, cât și a iudeilor. Domnul nu a desființat această lege, care a devenit îndrumătorul nostru pentru a ne aduce la Dumnezeu (Galateni 3.24).

El a venit să împlinească legea. Aceasta nu înseamnă că a venit să țină legea, ci că a venit să dea împlinire cerințelor pe care legea le prezenta împotriva omenirii. Ea cerea judecată și moarte pentru toți cei care nu o păzeau. Prin urmare, dacă Domnul Isus avea s-o împlinească, El trebuia să sufere și să moară primind pedeapsa cerută de lege.

Domnul a împlinit această lucrare în mod perfect; nu numai că a murit pe cruce, ci „a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18). Aici nu este vorba de suferințele îndurate din partea cruzilor Săi vrăjmași, în ura lor aprigă împotriva Lui, ci de suferințele îndurate în timpul celor trei ceasuri de întuneric, când judecata lui Dumnezeu a căzut peste El.

El a împlinit în mod perfect legea și a răspuns tuturor cerințelor ei pentru toți păcătoșii răscumpărați, care Îl vor lăuda în întreaga veșnicie. După ce a sfârșit lucrarea măreață de la cruce, Domnul a fost înviat dintre cei morți și înălțat la dreapta lui Dumnezeu!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.»”
Ioan 3.3

Un început?

La începutul unui nou an, unii se gândesc: nu ar fi măreț să putem începe din nou viața? Pentru că multe lucruri au ajuns în situații critice, se dorește să se uite totul și să se lase în urmă. Se dorește ca și casa vieții să fie construită încă o dată pe poiana verde. Dar, din păcate, nu este posibil. Sau totuși?

Versetul de astăzi vorbește că putem să ne naștem din nou. Dumnezeu Însuși face această naștere din nou prin Cuvântul Său și prin Duhul Său; acest lucru are loc în cel care vrea să o rupă cu viața lui veche, păcătoasă și să se predea lui Isus Hristos. Pentru aceasta se cere pocăință și credință.

A te pocăi înseamnă a-ți schimba modul de gândire. Trebuie să recunoaștem că am păcătuit față de Dumnezeu și am meritat pedeapsa Lui. Dacă recunoaștem înaintea lui Dumnezeu falimentul nostru, El va face în viața noastră un nou început.

A crede înseamnă să spunem din toată inima „da” la tot ce Dumnezeu ne spune în Biblie și să ne punem încrederea în Isus Hristos, care a murit pentru noi la cruce.

Atunci, Dumnezeu ne dăruiește o viață nouă, astfel încât să putem face cu Isus Hristos un nou început. „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Nu situația vieții se schimbă, ci noi care stăm acum într-o relație de credință cu Domnul Isus.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA ASCULTĂ DE DUMNEZEU ȘI PĂSTREAZĂ-ȚI LINIȘTEA

„Ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!” (Psalmul 94:13)

     Există anumite lucruri pe care Dumnezeu le va face pentru noi, iar altele pe care El Se așteaptă să le facem singuri. „Ferice (fericit, favorizat, demn de invidiat) de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta, ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău.” (Psalmul 94:12-13) Ai vrea să ai capacitatea să-ți păstrezi liniștea indiferent de împrejurări? Să fii rece când totul este fierbinte? Să fii un instrument al păcii oriunde te-ai duce? Să fii deasupra circumstanțelor și nu îngropat de ele?

Astăzi, Dumnezeu îți răspunde: „Trăiește după Cuvântul Meu în toate domeniile din viața ta. Învață să fii sensibil la glasul Meu; grabnic la ascultare și la supunere. Jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară. Nu-ți voi da niciodată o situație prea greu de gestionat sau prea greu de dus. Aruncă asupra Mea îngrijorările tale una câte una, pe măsură ce apar. Bucură-te de asigurarea dragostei Mele, a ajutorului și a ocrotirii Mele, și îți voi da tot ce îți dorește inima. Pentru că diavolul este „pârâșul”, el întotdeauna va arăta cu degetul spre slăbiciunile tale și îți va spune că nu ești demn. Nu-l asculta – el este tatăl minciunilor! Te-am mântuit prin harul Meu și te-am așezat în Hristos. Mă uit la tine prin sângele care curăță, de aceea ești acceptat în ochii mei întotdeauna. Aruncă asupra Mea toate fricile și îngrijorările tale. Începe să trăiești în prezent, nu în trecut sau în viitor. Caută binecuvântările Mele și le vei găsi. Bucură-te de viață în toată plinătatea ei, căci acesta este planul Meu pentru tine anul acesta.” Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 92 şi 93

Lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi gândurile Lui deosebit de adânci sunt inepuizabilele subiecte ale adorării celui răscumpărat (v. 5; comp. cu Psalmul 40:5).

Omul care însă nu-L poate recunoaşte pe Creator în lucrările Sale este, în ochii lui Dumnezeu, un prost şi un nebun (v. 6). Cel rău şi cel drept înfloresc şi unul şi altul (v. 7, 13), dar numai cel drept aduce rod (v. 14). Iarba răsare şi înfloreşte în anotimpul ei, apoi se usucă şi este cosită inclusiv cu floarea ei (v. 7). Astfel este soarta celor răi; ei pier (v. 9; 1 Petru 1:24,25). Cel drept însă se aseamănă cu palmierul sau cu cedrul din Liban (v. 12, 13). Cât timp le trebuie acestor frumoşi arbori să ajungă la statura plinătăţii! Cei drepţi sunt sădiţi însă în curţile templului lui Dumnezeu şi acolo ei prosperă, spre gloria Lui.

Psalmul 93 ne aduce aminte că puterea lui Dumnezeu este mai veche (El este din eternitate) şi mai mare decât puterea Vrăjmaşului (v. 3, 4). Valurile ne vorbesc despre agitaţia lumii (Isaia 57:20; comp. cu Psalmul 89:9: Tu stăpâneşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti); putem deci să ne încredem în Cuvântul Lui: mărturiile Sale sunt foarte sigure (v. 5).

În încheierea psalmului citim: sfinţenia îşi are locul în casa Sa. După cum în casele noastre nu suportăm murdăria, nici dezordinea, să înţelegem că Dumnezeul Sfânt cu atât mai mult nu poate tolera păcatul în casa Sa, care astăzi este Adunarea (citiţi 2 Corinteni 6:16).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și David ieșea: oriîncotro îl trimitea Saul, reușea.
1 Samuel 18.5

Trebuie să fie un motiv întemeiat pentru care această frază este repetată de patru ori într-un pasaj atât de scurt (versetele 5, 14, 15 și 30). Este ca și cum Duhul Sfânt ar pune pe deplin accentul pe prudența divină care trebuie să-l caracterizeze pe omul a cărui viață este ascunsă în Dumnezeu. Să umblăm împreună cu Dumnezeu, rămânând în El, supunându-I Lui gândurile și planurile noastre, având comuniune cu El cu privire la toate lucrurile și așezându-ne în întregime viața sub lumina Lui, înainte de a sta în prezența semenilor noștri. Astfel vom avea și noi această înțelepciune plină de har, care este mai mult morală decât intelectuală, fiind rod al harului lui Dumnezeu, nu al cultivării omenești.

Viața noastră va avea o bună recomandare înaintea oamenilor (versetul 5). David era privit bine de tot poporul și, lucru încă și mai uimitor, chiar de către slujitorii lui Saul, care ar fi putut fi geloși pe el. O viață trăită alături de Dumnezeu dezarmează gelozia și invidia. Cel care, în copilăria Sa, era în cele ale Tatălui Său, creștea în înțelepciune și în favoare, înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Viața noastră îi va mustra și îi va înspăimânta pe vrăjmașii noștri (versetul 15). Saul s-a temut de David. Când ne sunt întinse capcane, vom putea merge înainte evitându-le, așa cum Domnul Isus a făcut atunci când oamenii au încercat să-L prindă în cursă cu vorba. Vom avea o așa înțelepciune, încât toți vrăjmașii noștri nu-i vor putea rezista.

Numele nostru va fi foarte prețuit (versetul 30). Cei din popor prețuiau mult numele lui David, fiindcă vedeau frumusețea și noblețea caracterului său. Trebuie întotdeauna să ne analizăm viața, acțiunile și pasiunile în lumina efectului pe care ele îl vor avea asupra gloriei Aceluia al cărui nume avem privilegiul să-l purtăm.

F B Meyer

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”
Matei 11.28

Anul Nou trezeşte speranţă nouă

Isus Hristos oferă mai mult!

Indiferent cum privim noi acum la anul nou, plini de speranță sau resemnați, Isus Hristos ne face o ofertă minunată:

El dăruiește fiecăruia, care crede în El, viața veșnică.

El asigură pe fiecare, care recunoaște în fața Lui păcatele făcute, de iertare deplină.

El dă fiecăruia, care se încrede în El, pace adevărată în inimă.

Aceasta este mai mult decât sănătate, bani sau momente scurte de fericire. Putem fi siguri: Isus Hristos împlinește ce promite!

Veniți la Mine!

Isus Hristos ne invită:

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

Cum putem lua contact cu Isus Hristos? Crezând în El și rugându-ne Lui.

Isus Hristos ne așteaptă. El a murit la cruce, pentru ca vina noastră să poată fi ștearsă înaintea lui Dumnezeu. Dacă venim la El și recunoaștem cu sinceritate înaintea Lui păcatele noastre, El ne iartă. Aceasta este baza pentru un început într-adevăr nou.

Prin credința în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, avem în posesie:

o perspectivă adevărată pentru viață,

o speranță sigură pentru veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 91

Dacă sentimentul pe care-l avem atunci când ne întoarcem ochii spre trecut este unul de recunoştinţă (Psalmul 90), cel care ar trebui să ne domine când ne îndreptăm privirile spre viitor este unul de încredere în Dumnezeu. Ce mari sunt, într-adevăr, pericolele de ordin moral care-l ameninţă pe cel credincios! Cine este păsărarul(v. 3), cine leul, cine năpârca, cine şarpele (v. 13), dacă nu Satan însuşi? Ciuma distrugătoare, care umblă în întuneric (v. 3, 6), nu ne vorbeşte ea oare de păcat, lucru de altfel cu mult mai grav decât o boală? Săgeata care zboară ziua(v. 5) sugerează un astfel de gând rău ivit pe neaşteptate în faţa unei imagini de pe stradă ori în urma unei lecturi sau conversaţii îndoielnice. Groaza din timpul nopţii sunt acele nelinişti care ne împiedică să dormim somnul liniştit pe care-l dă Domnul (Psalmul 4:8). Oricare-ar fi însă capcana sau ameninţarea, noi avem un loc întărit, un adăpost: Însuşi Dumnezeul Atotputernic (v. 1, 2, 9). Să-L imităm şi noi pe Acela care, în mijlocul aceloraşi pericole, a realizat în mod deplin această încredere! Hristos în pustie a ştiut să-l încurce şi să-l „încuie” pe Ispititorul care îndrăznise să citeze din acest psalm.

Începând cu versetul 9, promisiunile lui Dumnezeu vin să răspundă rugăciunii Omului desăvârşit. Şi noi ne putem bucura de ele, în măsura în care ne punem, ca şi Isus, încrederea şi iubirea în Dumnezeu (v. 14).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Această lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului.
Exod 12.2

Prima zi din calendar este timpul când multora le place să ia hotărâri pentru anul care urmează. Alții, precum Jonathan Edwards, iau hotărâri în orice perioadă a anului. Edwards a jucat un rol important în marea trezire din secolul 18 care a avut loc în America. Tânăr fiind, el și-a făcut o listă cu șaptezeci de hotărâri. Prima de pe listă suna așa: «Iau hotărârea de a face, de a gândi și de a spune doar lucruri spre slava lui Dumnezeu și de a nu lua în considerare confortul, folosul sau plăcerea mea». Cea de-a doua hotărâre însă suna așa: «Iau hotărârea ca, dacă voi eșua sau voi slăbi în a împlini oricare dintre hotărâri, să mă pocăiesc din toată inima». Se pare că el și-a dat seama că era foarte posibil să falimenteze în a-și împlini hotărârile.

La începutul acestui an, mai degrabă decât să luăm hotărâri, să ne ridicăm ochii către Hristos. În El nu există faliment și doar Lui Îi aparține orice nou început. Vedem un exemplu despre aceasta în prima noapte de Paște în Egipt: „Această lună va fi pentru voi începutul lunilor” (Exod 12.2). Jertfirea mielului în fiecare casă marca un nou început pentru israeliți. Ei aveau să fie la adăpost de judecată și să-și înceapă călătoria către o nouă țară – către țara promisă. Acesta era cu adevărat un nou început pentru fiecare dintre ei și începutul unui nou popor. Toate nevoile lor aveau să fie împlinite în călătoria care urma, însă începutul ei era reprezentat de vărsarea sângelui unui miel.

Nu de hotărâri avem nevoie, ci de a privi din nou către Cel care a murit pentru noi. Hotărârile sunt prea adesea încălcate, din cauza slăbiciunii cărnii noastre. Solomon ne atenționează: „Mai bine este să nu promiți, decât să promiți și să nu împlinești” (Eclesiastul 5.5). Hristos însă, care ne-a mântuit prin sângele Său, ne va susține și ne va purta de-a lungul întregii noastre călătorii.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”
Ioan 3.36

Anul Nou trezeşte speranţă nouă

Plini de speranță înainte!

S-au împlinit anul trecut așteptările noastre? Sau am avut parte de dezamăgiri? Suntem bucuroși să întoarcem în sfârșit această pagină? Exact după motto-ul: Nu poate fi decât tot mai bine!

Astfel sperăm la:

o relație fericită în familie,

un climat plăcut la locul de muncă,

-o sănătate mai stabilă,

vreme frumoasă în concediu etc.

Cine ne garantează nouă că dorințele noastre se împlinesc? Nu ne agățăm pur și simplu de un pai?

Fără iluzii!

Treziți din visele destrămate anul trecut, am putea ajunge la concluzia: Totul va rămâne așa cum a fost! De ce să ne facem iluzii?

Astfel începem anul nou fără așteptări mari și luăm totul așa cum vine. Numai să nu lăsăm să apară dorul după o viață cu adevărat împlinită! Munca de zi cu zi este dură de ajuns.

„Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt” (Eclesiastul 2.17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL NOU (2)

„La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă” (Matei 19:26)

     Jon Gordon ne oferă câteva hotărâri practice pentru anul în care am intrat:

1) Fii pozitiv. Îi poți asculta pe cinici și să crezi că succesul este imposibil, sau să crezi că „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”

2) În fiecare zi când te trezești completează următoarea declarație: „Scopul meu este să ascult de Dumnezeu.”

3) Dimineața fă o plimbare şi exprimă-ți mulțumirea. Lucrul acesta te ajută să-ți deschizi mintea spre izbândă. Nu este posibil să fii în același timp stresat și mulțumitor, iar când combini mulțumirea cu exercițiile fizice primești un impuls dublu de energie și anti-depresive naturale.

4) În loc să fii dezamăgit de locul în care ai ajuns, privește cu optimism la locul înspre care mergi.

5) Ia-ți un mic dejun de rege, un prânz de prinț și o cină de student de facultate care are cardul gol!

6) Crede că totul se întâmplă cu un scop, iar lucrurile bune vin din experiențe solicitante.

7) Nu-ți irosi energia pe bârfă, întâmplări trecute, gânduri negative și lucruri pe care nu le poți controla. Investește pozitiv în clipa prezentă.

8) Ia-ți un mentor, și fii la rândul tău unul.

9) Trăiește pe baza celor trei E: energie, entuziasm, empatie.

10) Nu uita că nu există înlocuitor pentru strădanie.

11) Întreabă-te: „Care sunt cele mai importante trei lucruri pe care trebuie să le fac astăzi?”

12) Aplică regula „nu mă plâng.” Văicăreala e ca voma: la sfârșit te simți mai bine, dar celor din jurul tău le este rău!

13) Citește mai multe cărți decât anul trecut.

14) Odihnește-te mai mult. Somnul nu poate fi înlocuit cu o cafea dublă!

15) Înainte de culcare, completează aceste declarații: „Sunt mulțumitor pentru ______________” „Astăzi am reușit să ____________”.

16) Gândește-te că mintea ta e o grădină. Dacă smulgi buruienile și uzi ce este bun timp de o zi nu obții mare lucru, dar dacă o faci în fiecare zi, creezi o grădină nemaipomenită.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 90

Un an care începe este un moment prielnic pentru a face bilanţul. Privind în urmă, cel credincios poate striga cu recunoştinţă: Doamne, Tu ai fost locuinţa noastră (v. 1). Ce bucurie şi ce siguranţă pentru cel credincios să-L aibă pe Însuşi Dumnezeu ca stâncă de locuit (Psalmul 71:3)! Privind spre prezent, el măsoară scurta durată a existenţei sale pământeşti optzeci de ani pentru cei mai tari înainte să se facă auzită pentru fiecare porunca reîntoarcerii în ţărână. Şi Îi cere lui Dumnezeu să-l înveţe să-şi numere zilele, pentru a căpăta o inimă înţeleaptă (v. 12). Înţelepciunea, potrivit cu Efeseni 5:15,16, ne va ajuta să folosim ocazia (să răscumpărăm timpul, să-l punem în valoare; vezi şi Coloseni 4:5). Da, aceşti ani care trec şi vin, să nu-i irosim, ci să-i folosim pentru Domnul (v. 9)!

Această rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu, va fi în gura Israelului pocăit în zilele din urmă. Răscumpăraţii Domnului Isus însă, care-I cunosc infinita dragoste, pot cere încă de acum: Saturăne dimineaţa (adică la tinereţe) de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi să ne bucurăm toate zilele noastre (v. 14).

Aceasta să fie şi rugăciunea noastră în pragul acestui nou an!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește fiilor lui Israel și poruncește-le să-și facă ciucuri la colțurile hainelor, în generațiile lor, și peste ciucurele fiecărui colț să pună un șnur albastru”.
Numeri 15.37,38

Fiilor lui Israel li s-a poruncit să-și pună un șnur albastru la marginea veșmintelor, astfel încât să-și amintească de poruncile Domnului și să nu caute după inima lor și după ochii lor (versetele 39 și 40). Ce mărturie constantă trebuie să fi fost acel șnur albastru! Purtându-l mereu cu ei, oriunde mergeau, cât de mult trebuie să fi vorbit el ochilor lor! Putem învăța și noi o lecție importantă din acest fapt.

Noi nu suntem chemați să purtăm un șnur albastru, însă trebuie să ne amintim mereu de ceea ce suntem și de Cel căruia Îi slujim, pentru ca astfel să ne menținem adevăratul caracter și să nu îngăduim niciodată vreo legătură nepotrivită.

Avem mare nevoie să trăim astfel în aceste zile de lâncezire spirituală, de asociere cu lumea și de conformare cu duhul veacului prezent. Ni se repetă mereu că vremurile s-au schimbat, că Biblia și creștinii trebuie să se adapteze acestor vremuri noi. Avem nevoie mai mult ca oricând ca Biblia să ne guverneze și doar ea. Șnurul albastru ne prezintă în mod simbolic adevărul despre umblarea cerească a creștinului. Albastrul simbolizează ceea ce este ceresc.

Creștinii aparțin cerului și trebuie să manifeste o umblare cerească. La fel cum Dumnezeu i-a scos pe israeliți din Egipt, și noi trebuie să ne amintim că nu suntem din lume, așa cum Hristos nu este din lume. De două ori El Îi menționează Tatălui despre acest lucru în rugăciunea Sa din Ioan 17. Dacă purtăm mereu cu noi ceea ce șnurul albastru simbolizează – adică chemarea și caracterul nostru ceresc – trebuie să fim foarte atenți unde mergem și în ce fel de legături intrăm. O astfel de atitudine ne va conduce către sfințenie.

A J Pollock

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
Ioan 17.4

Domnul a sfârșit lucrarea

Cu ajutorul lui Dumnezeu am parcurs în fiecare duminică o parte din lucrările Domnului și Mântuitorului nostru așa cum au fost descrise în Sfânta Scriptură. „Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris” (Ioan 21.25). Trebuie să fim bine încredințați că tot ce s-a scris în Biblie este suficient, ca noi să credem în Fiul lui Dumnezeu și crezând în El să avem viața veșnică.

În lucrările Domnului nu se strecurase nicio umbră de îndoială, nicio pată. În lucrările Domnului și Mântuitorul nostru, Dumnezeu a găsit o deplină satisfacție. În lucrările Domnului stă siguranța fiecărui om care crede în El. Dar prin viața desăvârșită a Domnului nu puteam fi salvați din păcat și moarte. El Și-a dat viața de bunăvoie pe cruce pentru păcatele tuturor celor ce cred în El. Lucrarea de pe cruce a Mântuitorului ne aduce odihna sufletească pentru totdeauna. Iar când credința prețuiește lucrarea Mântuitorului, atunci sufletul se bucură de odihnă, de însăși odihna lui Dumnezeu.

Cititorilor! Să ne ațintim privirea credinței noastre spre Mântuitorul care este unicul nostru Salvator! Chiar acum putem fi beneficiarii lucrării Sale!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL NOU (1)

„Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.” (Psalmul 65:11)

     Iată ce am găsit scris de un învățător: „La fel ca toți ceilalți oameni, ai luat și tu hotărâri cu prilejul Anului nou propunându-ți să slăbești, să faci sport, să mănânci mai sănătos, să duci o viață mai bună…

Știai însă că dorința de a avea o viață mai bună de la fiecare început de an își are originea în inima lui Dumnezeu? David a zis: „Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.”

În vremurile Bibliei, „belșugul” era considerat un semn al bunăstării materiale. Moise a trimis douăsprezece iscoade în Țara Promisă pentru a vedea dacă era bună sau rea… Vestea pe care au adus-o ei a fost că în țară „curge lapte și miere” (vezi Numeri 13:26-27). Țara era atât de roditoare, că a fost nevoie de doi oameni ca să care un ciorchine de struguri!

Așadar, ce îți lipsește pentru ca și tu să experimentezi binecuvântarea lui Dumnezeu în anul care vine? Să remarcăm cuvintele: „încununezi”, „bunătăţi”, „belşug”. La fel cum o coroană încununează capul, în același fel poți să fii și tu înconjurat de bunătățile lui Dumnezeu în anul care vine. Ce trebuie să faci pentru a experimenta acest lucru? Trebuie să umbli pe „căile” Lui tot anul, deoarece numai pe căile Sale se „revarsă belșugul.” Nu te poți aștepta să ai parte de succesul pe care îl oferă Dumnezeu, dacă nu ești dispus să umbli în părtășie cu El în fiecare zi.

Ezechiel exprimă în cuvintele sale același gând: „Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată.” (Ezechiel 34:26) Locurile din preajma lui Dumnezeu vor fi udate cu binecuvântări și bunătate; așa că, străduiește-te să stai aproape de Dumnezeu în fiecare zi a anului care vine!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 13:1-13

Prima Epistolă către Corinteni avea ca subiect Adunarea. Cea de-a doua ne-a vorbit de lucrarea sau de slujba creştinului. Am găsit aici sentimentele, implorările, greutăţile, durerile morale şi fizice ale slujitorului Domnului. Pavel era doar o slabă unealtă, dar el nu-şi dorea pe pământ o parte mai bună decât cea a Stăpânului său. Ori Hristos fusese pe pământ în înjosire, răstignit în slăbiciune; dar acum este viu, înviat prin puterea lui Dumnezeu (v. 4).

Sfârşind epistola, Pavel Îi adresează lui Dumnezeu o ultimă rugăciune pentru scumpii lui corinteni. Ea se rezumă întrun singur cuvânt: desăvârşirea lor (v. 9b). În acelaşi timp însă îi îndeamnă pe ei: desăvârşiţi-vă! (v. 11) pentru că a cere ajutorul Domnului nu înseamnă a renunţa la a căuta cu râvnă să înaintezi în umblarea şi în slujirea creştină!

Bucuraţivă le spune el din nou fiţi încurajaţi, gândiţi la fel, fiţi în pace (v. 11)! Fiecare dintre noi, dragi copii ai lui Dumnezeu, să ia pentru el însuşi aceste îndemnuri şi să se bucure de promisiunea dată împreună cu ele. Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi comuniunea Sfântului Duh fie cu voi toţi! (v. 13).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi veseli în Dumnezeul salvării mele. Dumnezeu, Domnul este tăria mea; și El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă va face să umblu pe înălțimile mele.
Habacuc 3.18,19

Cât de încurajator este să urmărim felul în care acest om temător de Dumnezeu este condus de la starea de întristare a sufletului, cauzată de falimentul poporului (Habacuc 1.2), la cea de a veghea pentru a auzi cuvintele Domnului (Habacuc 2.1)! Iar apoi, după ce înțelege gândul Domnului, să-l vedem pe genunchi, în rugăciune (Habacuc 3.1), totul având ca rezultat faptul că de acum umblă pe înălțimi, cu bucurie în inimă și cu laude pe buze (Habacuc 3.19).

Trăim în vremuri grele, în zilele din urmă, când Biserica a falimentat în responsabilitatea ei de a fi un martor credincios pentru Hristos și când judecata începe de la casa lui Dumnezeu; vremuri când lumea, care a falimentat în responsabilitatea de a guverna, este plină de violență și de stricăciune, secerând roadele amare a ceea ce a semănat. În astfel de zile, când sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape, este cu siguranță folositor să învățăm lecțiile lui Habacuc, să fim treji, să veghem și să ne rugăm (1 Petru 4.7).

Ca și profetul din vechime, în toate necazurile prin care am trece, fie în mijlocul poporului lui Dumnezeu, fie în mijlocul lumii, avem o resursă stabilă: „Domnul este în templul Său cel sfânt” (Habacuc 2.20). Hristos rămâne Același, ieri, azi și în veci. Ne putem vărsa inimile înaintea Lui; putem urmări mâna Sa la lucru; Îi putem aduce la cunoștință în rugăciune toate nevoile noastre; ne putem înălța deasupra tuturor furtunilor și ne putem bucura în Dumnezeul mântuirii noastre. Să învățăm deci să ne plecăm în mărturisire, să veghem pentru a înțelege gândul Domnului, să ne rugăm cu stăruință, să ne înălțăm deasupra împrejurărilor și să aducem laude!

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Oprește-te acum”, a zis iarăși Samuel, „și-ți voi face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu”.
1 Samuel 9.27

Oprește-te!

Sfârșitul fiecărui an este un timp al sărbătorilor pentru mulți oameni. Sfârșitul de an este un timp în care merită să faci o pauză și să lași, ca Cuvântul lui Dumnezeu să lumineze asupra lucrurilor trecătoare. Observăm cu toții ce repede a trecut și acest an. Dintre valorile încredințate nouă de către Dumnezeu, timpul este suprema valoare. Dacă-l neglijăm sau îl pierdem, el nu mai poate fi recuperat. O bogăție pierdută sau o sănătate pierdută se poate probabil cu mare greutate recupera, dar timpul pierdut nu mai poate fi recâștigat.

Ce putem însă să spunem de o viață pierdută într-un timp de har ca acesta în care ne găsim? Timpul harului ne-a fost dăruit de Dumnezeu, ca să ne ocupăm cu mântuirea sufletului. De aceea rugăm pe orice cititor să se oprească chiar acum și să asculte Cuvântul lui Dumnezeu prin Mântuitorul care spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați”. Prin multele meditații, în acest an ai auzit chemarea Mântuitorului la viața veșnică și poate ai amânat la gândul că mai este timp. În aceste ultime ore ale acestui an, te rugăm fierbinte în Numele lui Hristos, oprește-te o clipă din alergarea ta și împacă-te cu Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂRUIESTE DRAGOSTEA TA

„Să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu” (1 Ioan 4:7)

     Într-o seară, înainte ca Mary Martin, marele star de musicaluri de pe Broadway să urce pe scenă în Pacificul de Sud, a primit un bilețel. Era de la Oscar Hammerstein. I-l scrisese de pe patul de moarte: „Dragă Mary, clopoțelul nu e clopoțel până nu-l faci să sune. Cântecul nu e cântec până nu-l cânți. Dragostea din inima ta nu e pusă acolo ca să stea degeaba. Dragostea nu e dragoste până nu o dăruiești.” După ieșirea ei de pe scenă, în seara aceea mai mulți oameni s-au năpustit în culise, exclamând: „Mary, ce s-a întâmplat pe scenă? Nu am mai auzit niciodată un asemenea musical! Ai cântat cu atâta putere cum nu ai mai cântat niciodată!” Clipind din ochii înlăcrimați, Mary le-a citit bilețelul de la Hammerstein și a adăugat: „În această seară, mi-am dăruit dragostea!” Cel mai sărac om din lume are ce să dăruiască, dacă are dragoste în suflet. Darurile iubirii pot lua multe forme: un zâmbet, o îmbrățișare, un bilețel de mulțumire, o mână de ajutor sau simpla prezență în vremuri grele… Dragostea e singurul dar care se potrivește totdeauna, care poate fi oferit oricând și care este mereu la modă.

Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35).

Pavel a scris: „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi.” (1 Tesaloniceni 3.12) Iar Ioan scrie (1 Ioan 4:7): „Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.”

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: Dăruiește-ți dragostea!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 12:11-21

Ce durere pentru apostol să examineze presupunerile făcute cu privire la el, motivaţiile interesate şi vicleniile de care era învinuit (v. 14-16; cap. 7:2-3; comp. cu Fapte 20:33), cu toate că, într-o purtare ireproşabilă, el nu încetase, împreună cu tovarăşii lui de lucru, să calce pe aceleaşi urme: cele ale lui Hristos (v. 18)! Dacă el răspunde pe larg acestor calomnii, nu o face pentru a se justifica, ci pentru că are în vedere zidirea preaiubiţilor lui corinteni (v. 19; 1 Corinteni 14:26b).

Într-adevăr, a nu recunoaşte slujba apostolului revenea la a respinge şi autoritatea Cuvântului divin pe care el îl vestea. Câţi aşa-zişi creştini nu resping astăzi o asemenea parte din Cuvântul inspirat şi mai ales din epistolele lui Pavel! Versetele 20 şi 21 ne arată la ce păcate conduce această neglijenţă şi acest dispreţ.

„Astfel, în acest capitol găsim starea cea mai glorioasă la care poate fi ridicat un creştin şi condiţia cea mai nenorocită în care el poate cădea.

Ce contrast între această înălţare în al treilea cer şi această josnică stricăciune a cărnii!

Şi creştinul este capabil de amândouă!

Ce lecţie şi ce avertisment pentru fiecare sfânt!” (J.N.D.).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Itai a răspuns împăratului și a zis: „Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că, în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie spre moarte, fie spre viață, acolo va fi și robul tău”.
2 Samuel 15.21

Un bărbat numit Itai

Devotamentul lui Itai față de David strălucește ca o făclie într-o noapte întunecoasă. Domnia lui David asupra lui Israel părea să se sfârșească, după ce Absalom furase inimile oamenilor din popor. Până și sfătuitorul său de încredere, Ahitofel, se dăduse de partea uzurpatorului.

Toată această situație face ca devotamentul lui Itai să fie atât de uimitor. David fusese lepădat de poporul său. Itai provenea din Gat, cetatea vrăjmașilor lui David, și nu-l cunoștea pe acesta decât de puțin timp.

Totuși, Itai n-a vrut cu niciun chip să-l părăsească pe David. Exprimarea devotamentului său față de David ne amintește de cuvintele apostolului Pavel, în Filipeni 1.21. Itai n-a pregetat în fața prețului ce trebuia plătit și al pericolului. Nu-i păsa de ce ar fi putut crede alții. Inima lui era alipită de David și socotea o mare onoare să-l urmeze în exil pe împăratul lepădat al lui Israel.

Devotamentul lui Itai a fost atât de molipsitor, încât șase sute de oameni l-au urmat din Gat. Acești oameni, împreună cu familiile lor, au fost alături de el, punându-și viețile în joc pentru David. În curând, Itai avea să fie pus peste o treime din oastea lui David, pentru bătălia decisivă împotriva armatei lui Absalom.

Oamenii lui David au câștigat acea bătălie, dar nu despre aceasta vreau să vorbesc, ci despre devotamentul simplu al lui Itai, care l-a făcut să-și pună viața la picioarele lui David, în ciuda oricărui obstacol. Facă Domnul să existe tot mai mulți bărbați și femei de felul acesta în oștirea lui Hristos astăzi!

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
Efeseni 5.20

Mulțumim, o, Tatăl nostru,

Pentru Fiul Tău iubit.

Mulțumim că-n orice vreme

Minunat ne-ai ocrotit.

Pentru primăveri senine,

Ca și pentru toamne reci,

Pentru lacrimi, Ție, Doamne,

Îți aducem slavă-n veci.

Mulțumim pentru răspunsul

Rugăciunilor ce-l dai.

Mulțumim că ajutorul

Gata pentru noi Îl ai.

Pentru greu și pentru bine,

Pentru sfinte mângâieri,

Mulțumim pentru iubirea

Mai bogată azi ca ieri.

Mulțumim pentru toți spinii,

Mulțumim și pentru flori,

Pentru case și cămine,

Pentru soarele din nori,

Pentru bucurii nespuse,

Pentru pace Te slăvim,

Pentru tainica nădejde

Doamne mare-Ți mulțumim!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PLĂTESTE PRETUL!

„Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor” (Neemia 6:3)

     De obicei, biruința vine în urma unei lupte; dacă ar veni mai ușor, toți ar experimenta-o. Când vorbim despre reușită, nu există scurtături, reduceri de preț sau „oferte speciale.” Valoarea oricărui lucru este dată de prețul pe care ești dispus să-l plătești. Când prețuiești ceva cu adevărat, nu-l expui riscurilor, pentru că îți aduci aminte cât te-a costat.

Care este teama ta astăzi? Eșecul?

Preocuparea ta ar trebui să fie exact opusul – regretul că nu ai încercat. Î

ți este teamă să nu fii criticat? Fii conștient că, pe măsură ce urci pe scara succesului, unii oameni te vor invidia; se întâmplă așa indiferent dacă ești arogant sau nu. Toți ne dorim să fim plăcuți, dar la un moment dat în viață trebuie să te întrebi: „Cât sunt eu dispus să pierd pentru a fi plăcut de alții și acceptat?” Neemia, cel care a construit zidurile Ierusalimului, a spus: „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor.” De fiecare dată când te iei după opinia oamenilor și nu după voia lui Dumnezeu, „cobori.” Nu face asta! Rămâi sus pe zid! Continuă să pui cărămizi – sau orice altceva te-a chemat Dumnezeu să faci.

Avansarea aduce cu sine deseori izolare și critică, iar Dumnezeu s-ar putea să te pregătească chiar în acest moment pentru un nou nivel de binecuvântare, expunându-te la ambele. Le poți face față? Nu toată lumea poate! Dar dacă ești genul de persoană care nu poate sta pe bancă, uitându-se la ceilalți care se implică, ridică-te! Dumnezeu va răsplăti fiecare pas al credinței și fiecare sacrificiu pe care îl faci.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 12:1-10

Un om în Hristos (v. 2) este acela pentru care carnea şi-a pierdut drepturile (Romani 8:1-2); este o creaţie nouă (cap. 5:17). Poziţia sa înaintea lui Dumnezeu este cea a lui Hristos Însuşi şi el o ocupă deja, prin credinţă, în cer. El, Pavel, s-a aflat acolo realmente, răpit într-un moment de neuitat. Şi ce a putut vedea el în paradis? Pe Hristos înviat şi glorios. Ce a putut auzi el acolo? Limbajul cerului, care nu poate fi tradus în limbile omeneşti (v. 4). Ce favoare cu adevărat extraordinară! Însă această experienţă unică prezenta apoi un pericol cert pentru apostol. Pentru a-l păzi să nu se îngâmfe, i-a fost dat un ţepuş în carne (v. 7): poate o infirmitate jenantă, tinzând să-i aducă dispreţ în predicările sale (cap. 10:1-10; Galateni 4:14). Doamne, debaraseazămă de asta Îl imploră apostolul slujba mea va avea de suferit

Harul Meu îţi este de ajuns (v. 9) este răspunsul Domnului. Contrar aparenţelor, ţepuşul era un efect tocmai al acestui har. Nu servea el în Pavel la a-i înăbuşi carnea, acest însoţitor supărător în lucrarea sa? Într-adevăr, ce preţioase sunt pentru creştin infirmităţile şi încercările! Ele contribuie la slăbirea omului, pentru a permite puterii lui Dumnezeu să se manifeste (v. 9-10; cap. 4:7).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Va fi unit cu Tine tronul răutății, care face din asuprire o lege?
Psalmul 94.20

În acest psalm, Duhul Sfânt descrie timpul când „taina fărădelegii” va fi revelată pe deplin și când „omul păcatului” se va așeza pe scaunul de domnie (2 Tesaloniceni 2.3-8). Antihristul va persecuta rămășița credincioasă a lui Israel, însă aceasta își va pune nădejdea în intervenția lui Iahve (Psalmul 94.4-9,21-23). Cei evlavioși întreabă în acest psalm: „Va fi unit cu Tine tronul răutății?”. Dacă răspunsul este „nu”, înseamnă că zilele lui Antihrist sunt numărate și că Iahve va veni în ajutorul lor și va judeca „tronul răutății”.

După eliberarea lor, „judecata se va întoarce la dreptate” (versetul 15). Aceasta înseamnă că va veni un timp când judecata nu va mai fi pervertită. Separarea judecății de dreptate a fost perfect evidențiată de procesul Domnului Isus. Pilat știa că era drept să-L elibereze, însă L-a condamnat la moarte. Astfel, Pilat a despărțit judecata de dreptate. Acest lucru se întâmplă și astăzi, când corectitudinea politică dă la o parte discernământul moral și dreptatea.

Există o altă trăsătură a acelui timp. Rămășița spune despre tronul răutății că va face din asuprire o lege. Aceasta înseamnă că autoritățile civile vor face ca asuprirea și nelegiuirea să fie autorizate prin lege. Persecuția iudeilor credincioși va fi stipulată prin lege. Multe guverne astăzi legiferează nelegiuirea prin schimbarea temeliei instituției căsătoriei, făcând ca perversiunea morală să fie acceptată prin lege. Ceea ce noi putem face este să mărturisim adevărul și să așteptăm timpul când judecata se va întoarce la dreptate.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

… fiecare din voi să arate aceeași râvnă … călcați pe urmele celor ce, prin credință … moștenesc făgăduințele.
Evrei 6.11-12

Exemplele celor patru tineri

Dumnezeu a găsit cu cale, în infinita Sa înțelepciune, să ne dăruiască exemplul lui Daniel și al celor trei tovarăși ai săi. După ce am parcurs momente din viața de credință a celor patru tineri, putem afirma că ei au umblat în smerenie înaintea Domnului, practicând în liniște voia Lui. Toți cei patru tineri au fost oameni ai credinței, și nu orice fel de credință, ci credința în Dumnezeu. O astfel de credință are întotdeauna o cale; calea poate fi îngustă, dar ea este plină de pace și fericire. Calea credinței aduce cu sine încercare în rugăciune, în despărțirea de tot ceea ce Dumnezeu este despărțit prin natura Sa, de tot ceea ce S-a despărțit Domnul Isus.

Credința activă și vie Îl găsește oriunde pe Dumnezeu și atunci nu se mai simte focul. Să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat exemplul lui Daniel și al tovarășilor săi! Modestia și fidelitatea au strălucit în viața lui Daniel și a tovarășilor săi de suferințe. Cei patru tineri nu au ieșit din lume; ei și-au îndeplinit datoriile, le-au rezolvat cu cea mai mare grijă, dar inima lor era la Dumnezeul cerurilor, care i-a binecuvântat în lucrarea lor.

Frica de Domnul este începutul înțelepciunii și toți care o practică vor putea deveni mărturii vii despre lucrarea harului lui Dumnezeu. Să păstrăm vie, în inimile noastre, amintirea acestor tineri și să călcăm pe astfel de urme ale înaintașilor noștri!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ TRECI PESTE DURERE

„I s-a făcut milă…” (Matei 9:36)

De multe ori, cea mai bună metodă de a trece peste durere și pierdere este folosirea amintirilor ca factor motivator, și apoi comunicarea cu alte persoane care suferă. „Dar sunt ocupat”, spui tu. Domnul Isus nu a fost niciodată prea ocupat pentru a arăta compasiune față de cei aflați în suferință.

După ce David, fiul lui Ray și al lui Judy Williamson, a murit în condiții tragice, Ray a zis: „Obișnuiam să-mi pun întrebarea dacă să merg sau nu la capelă, atunci când cineva trecea printr-o tragedie… pentru că întotdeauna mă simțeam ciudat și nu știam ce să spun. Dar nu-mi voi mai pune niciodată această problemă! Mă voi duce de fiecare dată. Nu ceea ce spui contează, ci faptul că ești prezent.”

Când doi adolescenți au murit într-un accident de mașină, părinții lor au decis să aibă un priveghi comun. Peste o mie de persoane au participat, unii așteptând chiar și trei ore ca să consoleze familiile îndurerate. Când un bărbat care a stat singur la rând a ajuns, el a spus: „Nu i-am cunoscut pe copiii voștri și nici pe voi nu v-am întâlnit niciodată. Dar am venit în seara aceasta aici pentru că și eu am avut un fiu care a murit acum doi ani. Știu prin ce treceți. Vreau să știți doar că sunt alături de voi, dacă doriți să vorbiți cu cineva.” După care le-a pus un bilețel cu numărul de telefon în mână și a plecat.

Gândește-te puțin. Un străin și-a dat trei ore din timpul său unor oameni pe care nu-i cunoștea pentru că a dorit să-i ajute să treacă prin această experiență tragică din viețile lor.

Să înțelegem un lucru: Când ne arătăm compasiunea față de alții, ne asemănăm mai mult cu Domnul Isus… și noi înșine suntem vindecați!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 11:16-33

Aceste atacuri împotriva slujbei lui Pavel oferă Duhului Sfânt o ocazie de a ne da o idee mai clară despre muncile şi suferinţele apostolului. Într-adevăr, el era slujitorul lui Hristos şi putea enumera încercările: o lungă listă de suferinţe îndurate pentru Evanghelie.

Versetele 23-28,31,32 ne învaţă în ce consta ceea ce apostolul numea în capitolul 4:17 necazul (său) uşor de o clipă! Care era însă resursa divină care îl susţinea să suporte cele de afară (v. 28)? O greutate eternă de glorie era preocuparea neîncetată din gândurile sale: Hristos glorificat, răsplata sa eternă. Să reţinem acest secret: cu cât ne vom ocupa mai mult de Domnul, cu atât ne va rămâne mai puţin timp pentru a ne gândi la micile noastre greutăţi şi ce sunt greutăţile noastre, pe lângă necazurile marelui apostol?

Într-adevăr, cu cât dragostea Lui eternă va cântări mai mult în balanţa inimilor noastre, cu atât mai puţină importanţă vor avea împrejurările de moment şi cu atât de sigur nu ne vor mai copleşi. Este totodată un lucru care nu ne va apăsa niciodată prea mult: preocuparea (sau grija) pentru toate Adunările (v. 28). Ea se manifestă în primul rând prin rugăciuni. Domnul să ne dea dragoste pentru Biserica Lui scumpă şi pentru fiecare mădular al ei!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Viu este Domnul și viu este domnul meu, împăratul, că în locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie spre moarte, fie spre viață, acolo va fi și robul tău.
2 Samuel 15.21

Un bărbat numit Itai

Aceste cuvinte au fost rostite de un bărbat numit Itai. Exista un mic motiv natural pentru acest mare devotament al său față de împăratul David. Itai era din Gat, o cetate aflată în vrăjmășie cu Israel. Goliat, uriașul omorât de David cu ani în urmă, fusese din Gat. Acum, David nu mai era un om important; el fugea din Ierusalim din cauza răscoalei conduse de fiul său, Absalom.

David nu mai era popular. Absalom, dimpotrivă, câștiga tot mai mult simpatia poporului. Itai îl cunoscuse pe David de puțin timp, nu era prietenul lui de-o viață. El venise de curând împreună cu cei șase sute de oameni ai săi și îi jurase credincioșie lui David.

David, la rândul său, nu îl obligă să rămână cu el; dimpotrivă, îl avertizează cu privire la pericolul la care se expunea și îl asigură că n-ar fi fost un motiv de supărare pentru el dacă Itai ar fi plecat. Însă răspunsul lui Itai a fost: „În locul unde va fi domnul meu, împăratul, fie spre moarte, fie spre viață, acolo va fi și robul tău”.

Există și astăzi oameni cu adevărat devotați Domnului Isus Hristos. Ei știu că, odinioară, au fost străini de Dumnezeu prin faptele lor nelegiuite, dar că acum au fost împăcați cu El prin moartea Domnului Isus pe cruce. Ei recunosc că Hristos nu este popular și că a-L urma înseamnă întotdeauna să fie lepădați, disprețuiți și persecutați. Ei nu Îi slujesc din obligație, ci din dragoste, fiindcă Domnul Isus le-a câștigat încrederea, devotamentul și loialitatea. Versetul după care ei se ghidează este: „Pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri, un câștig” (Filipeni 1.21). Ne aflăm și noi printre unii ca aceștia?

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Puii de leu duc lipsă și li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
Psalmul 34.10

Nu vom duce lipsă

Un om bătrân cu frică de Dumnezeu a fost invitat cândva la curtea regelui.

— Invidiez un om ca tine, care se mulțumește cu atât de puțin, zise regele.

— Eu invidiez pe maiestatea voastră care se mulțumește cu mult mai puțin decât mine, zise bătrânul.

— Cum poți spune așa ceva, când toată țara este a mea?

— Maiestate, râurile și munții, tot ce se vede este al meu, fiindcă eu slujesc unui Stăpân care este suveran peste o lume întreagă.

Înțeleptul Solomon, în înțelepciunea primită de la Dumnezeu, îl descrie pe om îndreptându-se spre lucrurile pământului. El a ajuns la următoarea concluzie: „… deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune”. Pentru a găsi adevărata fericire a inimilor noastre, trebuie să o căutăm la Izvorul fericirii. Fiul lui Dumnezeu – Mântuitorul celor ce cred în El – a luat păcatele, sursa tuturor relelor, asupra Sa. Acum, noi nu avem altceva de făcut decât să acceptăm prin credință valoarea acestei jertfe. Astfel vom avea pace cu Dumnezeu, ne vom bucura în nădejdea gloriei Sale și vom fi fericiți. Cunoscând pe Dumnezeu ca Tatăl nostru și pe Fiul Său ca Mântuitorul, nu vom duce lipsă de niciun bine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE DAR MINUNAT NI S-A DAT!

„Veţi găsi un prunc… culcat într-o iesle.” (Luca 2:12)

     La un Crăciun, pe când se afla în Londra, Philip Yancey s-a dus să asculte oratoriul „Mesia” de Handel. El spune: „Mi-am petrecut dimineața uitându-mă la ceea ce a mai rămas din gloria Angliei: bijuteriile coroanei, un sceptru din aur, trăsura poleită cu aur a primarului… probabil astfel de imagini au umplut gândurile contemporanilor lui Isaia care au auzit promisiunea: „Atunci se va descoperi slava Domnului” (Isaia 40:5). Cu siguranță, iudeii s-au gândit la zilele de glorie ale lui Solomon când „argintul şi aurul erau tot atât de obişnuite… ca pietrele” (2 Cronici 1:15). Cu toate acestea, Mesia a purtat cununa smereniei. Dumnezeul care ar fi putut folosi armate și imperii ca pe niște pioni, pe tabla de șah, a venit ca un prunc ce a depins de un cuplu de evrei săraci ca să-I ofere adăpost, hrană și dragoste. În Londra mi-am făcut o idee despre cum  călătoresc conducătorii prin lume: cu gărzi de corp, fanfare, haine strălucitoare și bijuterii scânteietoare. Un șef de stat a vizitat recent Statele Unite cu un bagaj de 2000 kg, câte două toalete pentru fiecare ocazie, o coafeză personală și o armată de oameni cu diferite sarcini. Vizita lui Dumnezeu pe pământ a avut loc într-un grajd de animale, fără însoțitori și fără un loc unde să fie așezat Regele de curând născut, în afară de o iesle. Cerul s-a luminat de îngeri, dar cu toate acestea, cine a văzut spectacolul? Niște oameni analfabeți care aveau grijă de turmele altora, niște ciobani care nu aveau nici măcar nume.”

Cele întâmplate la Nașterea Domnului l-au inspirat pe un preot care a vizitat Betleemul în 1865 să aștearnă pe hârtie următoarele cuvinte: „Tăcut și liniștit, din cer a coborât Darul neprețuit. Dumnezeu ne-a dat în dar, binecuvântări și har. Inima care-L primește, de păcat se curățește. Sufletul ce se smerește prin Isus se mântuiește!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

2 Corinteni 11:1-15

Falşi apostoli căutau să ia locul lui Pavel în inima corintenilor. Astfel, Pavel se vede nevoit să vorbească despre sine însuşi şi numeşte aceasta nebunia sa. Nu o face însă pentru a profita de pe urma afecţiunii credincioşilor (cap. 12:15). El era gelos pentru Hristos şi revendică cu înfocare dragostea lor pentru singurul Mire al Bisericii.

Corintenii riscau să fie gata să-şi deschidă urechile la o evanghelie diferită (v. 4). Ei erau mai puţin spirituali decât efesenii, care i-au pus la încercare pe cei care îşi zic ei înşişi apostoli şi nu sunt şi i-au găsit mincinoşi (Apocalipsa 2:2). Mulţi creştini sunt pândiţi de acelaşi pericol ca şi corintenii, pentru că, de fapt, ei găsesc creştinismul autentic prea exigent. În schimb, o evanghelie care-l înalţă pe om şi care acordă un loc cărnii va fi suportat.

Dincolo de aceşti lucrători mincinoşi, apostolul îl demască pe stăpânul lor, Satan. Odinioară heruvim strălucitor (Ezechiel 28:12), acesta ştie încă să îmbrace această înfăţişare pentru a-i atrage pe oameni cu viclenia lui, aşa cum a amăgit-o pe Eva (v. 3,14). El este mult mai periculos atunci când se prezintă ca un şarpe subtil decât atunci când ne atacă frontal, precum leul răcnind din 1 Petru 5:8. Îi vom dejuca şireteniile rămânând alipiţi de Cuvântul Domnului.