Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ei tăceau, pentru că pe drum se întrebaseră unul pe altul cine să fie mai mare.
Marcu 9.34

Domnul, printr-o simplă întrebare, atinge conștiința ucenicilor Săi și dă pe față motivul multor slăbiciuni ale lor. Pe drum discutaseră care dintre ei să fie mai mare. Cât de des, de atunci încoace, s-a întâmplat ca, dorința de a fi cel mai mare să producă multe lupte și tulburare în poporul lui Dumnezeu! Oricât de camuflată ar fi o astfel de dorință, în spatele ei poate fi văzut eul, care întotdeauna dorește să fie nu numai mare, ci și cel mai mare. Dacă un credincios dorește să fie cel mai mare, mai devreme sau mai târziu va ajunge să speculeze micile greșeli ale vreunui frate, pentru a-l denigra și pentru a se înălța pe sine însuși. Acest gând, de a fi cel mai mare, arată cât de puțin înțelegeau ucenicii adevărul Împărăției. La fel și noi, în zilele noastre, putem cădea în capcana de a folosi adunarea ca pe o sferă în care să ne înălțăm pe noi înșine. Corintenii făceau acest lucru prin intermediul darurilor și al metodelor carnale.

Deși se întâmplă ca cei credincioși să se certe între ei cu privire la acest lucru, totuși, în prezența Domnului, ei nu pot face altceva decât să tacă. Putem fi siguri că, atunci când cei credincioși încep să discute între ei cu privire la cine este cel mai mare, ei nu mai sunt în mod conștient în prezența Lui. Deși ucenicii, căutând să afle cine era cel mai mare, au dat dovadă de lipsă de considerație față de El tocmai atunci când le reamintise de faptul că avea să fie omorât, totuși Domnul nu a fost cuprins de indignare și nu i-a abandonat, ci a continuat să-i învețe cu blândețe și cu răbdare, arătându-le adevărata cale către măreție. Dacă cineva dorește să fie mare în Împărăție, să fie ultimul pe drumul care conduce către glorie și să devină „slujitorul tuturor”. Câteodată suntem gata să slujim pe cineva important sau pe un frate devotat și cunoscut, pentru ca astfel să ne înălțăm pe noi înșine, însă suntem gata să fim „slujitorul tuturor„?

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îmi ridic ochii spre munți… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.”
Psalmul 121.1,2

Ajutorul

Un crescător de reni din Laponia împreună cu fiul lui de 6 ani se afla pe drum pe o sanie cu motor, pentru ca să repare câteva colibe. O pană de motor i-a obligat să se oprească la o colibă. Dar pentru că proviziile erau pe terminate, plecară curând spre următoarea colibă. Obosiți, pe drum se scufundară tot mai tare în zăpadă, încât aproape nu se mai vedeau.

Înainte de a se face noapte, un elicopter zbura deasupra zonei înzăpezite pentru a descoperi vreo urmă de viață. Dar tata și copilul erau acoperiți aproape total de zăpadă.

Dar copilul se trezi deodată de zgomotul motorului. Se ridică, făcu cu mâna și strigă: „Tată, suntem salvați.” Salvatorii s-au apropiat de ei și i-au luat cu ei în siguranță.

Cât de departe suntem și noi de Dumnezeu! Nu ne asemănăm cu acest tată și fiul său? Înțepeniți de frig și de epuizare, nefiind în stare a ne salva! Biblia spune că suntem morți în greșeli și păcate (Efeseni 2.1). Dar Fiul lui Dumnezeu din cer a văzut necazul nostru. Isus Hristos a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10).

Hristos a murit pentru noi, ca să ne elibereze de tot ce ne ținea departe de Dumnezeu. El nu ne lasă în seama sorții. El este în căutare după noi. Ce ne aduce în siguranță?O recunoaștere sinceră a slăbiciunii noastre, o rugăciune pentru salvare, da, o singură privire a încrederii în Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII RĂBDAREA (1)

„Dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.” (Romani 8:25)

     Dumnezeu, viața și succesul cer de la noi să așteptăm cu răbdare. Chiar și atunci când am făcut ceea ce trebuie, Dumnezeu ne cere să așteptăm răbdători rezultatele. „Aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36). Cum putem să-i ajutăm pe copiii noștri să-și dezvolte această calitate de mare importanță în viață?

Scriitoarea și mama Tammy Darling ne dă câteva sfaturi:

1) Stabilește limite clare. De exemplu, spune: „Vei primi lucrul cutare când voi vedea că aștepți cu răbdare.” Nu te lăsa impresionat de cererile lor!

2) Îndreaptă-le atenția spre ceva folositor. Statul la rând într-un magazin poate fi un motiv de nerăbdare. Așa că ai putea încerca jocul „de-a ghicitul” cu cei mai mici – cum ar fi „eu mă uit acum la ceva ce începe cu litera…” sau poți discuta cu cei mai mari despre planurile de vacanță ale familiei.

3) Învață-i prin puterea exemplului. În trafic, îi depășești pe alții numai ca să fii cu o mașină mai în față? Cumperi pe credit din impuls, în loc să aștepți până când ai banii necesari? Fie că au trei sau treisprezece ani, copiii tăi învață din ceea ce văd la tine.

4) Evită să spui mereu: „Grăbește-te!” Copiii mici au obiceiul de-a se mișca foarte încet. Ei nu știu cât de mult timp le ia să se pregătească. Așa că în loc să le spui mereu să se grăbească, ajută-i să învețe procesul și ritmul cu care trebuie să se îmbrace. „E timpul să lași jucăriile… e timpul să-ți iei șosetele și să te încalți… acum trebuie să-ți iei jacheta.” În loc să-i frustrezi manevrându-i și zorindu-i, mai bine implică-i în acțiuni pe care le înțeleg și la care pot face față. Aceasta îi va învăța și ajuta să-și gestioneze timpul în mod practic!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 105:1-22

Versetele 115 din acest psalm fac parte (împreună cu Psalmul 96) din cel numit întâiul, înmânat de împăratul David lui Asaf după întoarcerea chivotului (1 Cronici 16:8-22). Privit de aproape, are o singură diferenţă, însă care cântăreşte mult. Versetul 15 din 1 Cronici 16 îndemna: aduceţivă aminte de legământul Său, în timp ce versetul 8 din psalmul nostru spune: El Şia adus aminte Chiar dacă poporul a falimentat şi a uitat legământul Dumnezeului său, El Şia adus aminte de promisiunile Sale către Avraam, Isaac şi Iacov (2 Timotei 2:13). Acestea erau tot ce posedau aceşti oameni ai credinţei. În ochii contemporanilor lor, ei nu contau câtuşi de puţin: erau foarte puţini şi străini în ţară (v. 12), aşa cum sunt astăzi creştinii. Dumnezeu însă veghea asupra lor, aşa cum veghează acum asupra noastră (v. 14, 15; de exemplu, Geneza 31:24).

Apoi El trimite un om care, simbolic, împlineşte planurile Sale: Iosif, imagine preţioasă a Domnului Isus. Rob întâi, întemniţat apoi, el a fost eliberat de stăpânitorul popoarelor, care l-a făcut domn şi cârmuitor peste toate avuţiile sale (v. 1721). Hristos, mort şi apoi înviat prin puterea lui Dumnezeu, va fi pus Domn al întregului pământ şi în El se vor împlini toate promisiunile lui Dumnezeu (Fapte 2:36).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, după acestea, Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să ia trupul lui Isus; și Pilat i-a dat voie. A venit deci și a luat trupul lui Isus. Și a venit și Nicodim, care venise la Isus întâi noaptea, și a adus un amestec de smirnă și aloe, cam o sută de măsuri. Au luat deci trupul lui Isus și l-au legat în fâșii de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să pregătească pentru înmormântare.
Ioan 19.38-40

Iosif din Arimateea

Apostolul Ioan a scris această Evanghelie la mai mult de o generație distanță de scriitorii celorlalte Evanghelii și ne oferă câteva detalii în plus. El menționează că Iosif din Arimateea era un ucenic al Domnului Isus în ascuns, de teama iudeilor. Compatrioții lui Iosif, în mod evident, nu au știut de atașamentul lui față de Domnul, înainte de moartea Acestuia.

Dumnezeu a ținut ascunsă această informație stânjenitoare mulți ani după moartea lui Iosif. Narațiunea divină ne prezintă mai degrabă curajul lui de a merge la Pilat și de a-i cere trupul Domnului Isus, care fusese crucificat – pedeapsă rezervată condamnaților care nu erau romani. Conform legii date de Dumnezeu lui Israel, cel spânzurat pe lemn era blestemat.

Acest proeminent membru al sinedriului ia acum poziție și își arată dragostea și considerația față de Isus, indiferent de ce ar putea crede ceilalți. Ce exemplu mișcător este el pentru noi!

Îl vedem pe un alt bărbat care, cu îndrăzneală și generozitate, s-a poziționat de partea Domnului Isus: Nicodim. Acesta la început a venit la Isus noaptea, dar mai târziu s-a opus condamnării lui Isus fără ca mai întâi sinedriul să audă ceea ce Acuzatul avea de spus. Acum a adus o sută de măsuri de smirnă și aloe, un amestec scump, pentru a pregăti trupul Domnului în vederea înmormântării. Fără să țină cont de faptul că atingerea unui trup mort era de natură să-i întineze, iar sărbătoarea stătea să înceapă, cei doi ucenici „au luat deci trupul lui Isus și l-au legat în fâșii de pânză de in, cu miresmele, cum este obiceiul la iudei să pregătească pentru înmormântare”.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine șivindecapetoți…”
Fapte 10.38

Uşa Domnului deschisă

Cercetând viața Domnului și Mântuitorul nostru, așa cum o prezintă Scriptura, aflăm că El nu a murmurat niciodată din pricina solicitărilor permanente ale oamenilor aflați în nevoi. Domnul Isus umbla din loc în loc ducând cu El  mireasma  măreției  dragostei  dumnezeiești  și  astfel făcea mult bine oamenilor aflați în diferitele nevoi. Mâncarea și băutura Sa erau să facă voia Celui care L-a trimis și să-Şi sfârșească lucrarea pentru care a venit pe pământ. Niciodată nu Şi-a folosit puterea divină și înțelepciunea pentru El, ci doar în folosul celorlalți, umblând pe cale ca singurul Om desăvârșit. În toate conflictele omenești, Domnul a folosit doar mijlocul pus de Dumnezeu la dispoziția omului pentru a ieși biruitor: Cuvântul lui Dumnezeu.

Ușa Domnului a fost și încă mai este deschisă, astfel că toți sunt bineveniți, chiar și cei mai vinovați și cei mai josnici păcătoși. Ca un dar gratuit al harului Său divin, toți pot avea parte de iertare și de pace, de vindecarea sufletului, de dreptate și de viață veșnică, de cer și de gloria veșnică. Cititorule, Mântuitorul vrea să-ți facă cel mai mare bine, vrea să devină viața ta! Nu este vorba de un set de reguli, ci de decizia ta, liber consimțită, de a-L primi pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al vieții tale și de a te încrede în El pentru toate problemele tale. Primește mesajul harului și dragostei dumnezeiești a Mântuitorului și vei deveni un om fericit pentru viața de pe pământ, dar și pentru veșnicie!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII BUN CU CEI RĂI!

„Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:28)

În Predica de pe Munte, Domnul Isus ne-a învățat: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:27-28). Apoi El a adăugat (v. 35): „…răsplata voastră va fi mare.” Dumnezeu vede, notează și răsplătește fiecare faptă bună pe care o faci. E ușor să fii bun cu cei care sunt buni cu tine, dar trebuie să crești în bunătate pentru a fi bun cu cei ce se poartă urât cu tine. În benzile desenate intitulate Nancy, personajul Sluggo i-a spus lui Nancy: „Colegul acela nou de la școală nu e decât un tăntălău.” Nancy a răspuns: „Nu ar trebui să vorbești așa despre oameni. Eu nu-i fac niciodată pe oameni în nici un fel.” Sluggo a răspuns: „Păi, m-am enervat când a spus despre tine că ești urâtă!” Șocată, Nancy a întrebat: „Și ce mai zicea tăntălăul acela?” Hm! E ușor să dai dovadă de bunătate ca o reacție la bunătate.

Adevărata provocare este să arăți bunătate celor care nu o arată.

În 2009, obosit de atâtea atacuri răutăcioase pe care și le adresau politicienii unii altora, și de liderii mass-media care îi etichetau pe oameni drept „ignoranți, inculți și proști” pentru că nu le împărtășeau filozofia politică, Mark DeMoss a lansat o mișcare cunoscută drept Proiectul Civilității. Deviza lui sună astfel: „Voi fi civilizat în discursul și în comportamentul meu public. Voi fi respectuos cu ceilalți, fie că sunt de acord cu ei sau nu. Voi sta împotriva lipsei de civilitate atunci când o voi vedea.” E un lucru bun să adopți o astfel de politică! Fiecare dintre noi are o „trusă a bunătății”, pe care o purtăm cu noi peste tot pe unde mergem – și aceasta este limba noastră. Nu subestima niciodată puterea unei vorbe bune!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 104:19-35

Noi suntem înclinaţi să acordăm mare importanţă muncii omului (v. 23), însă cât de neînsemnată este ea pe lângă lucrările lui Dumnezeu, mărturii fără număr ale înţelepciunii Sale (v. 24)! Şi de El întâi, nu de munca omului, depinde orice creatură pentru a trăi (v. 27, 28; Matei 7:11). Să nu atribuim câştigul nostru eforturilor depuse de noi, ci harului Său!

Da, pământul este plin de bogăţiile Lui (v. 24); să ştim să le remarcăm şi să ne oprim atenţia asupra lor! Totuşi, omul poate admira creaţia şi se poate bucura de ea fără a-L cunoaşte pe Cel care a făcut-o. Câţi artişti şi filosofi n-au confundat Adevărul cu natura pe care păcatul şi-a lăsat pretutindeni amprenta sa murdară! A contempla natura nu-l instruieşte pe păcătos cu privire la ce este Dumnezeu în sfinţenie, în dreptate şi în har, după cum, pentru a-l cunoaşte de aproape pe un arhitect, nu este de ajuns să-i vizitezi imobilele construite (şi câţi locatari fără jenă poate le-au devastat!); trebuie să-l fi vizitat pe el, să fi fost informat cu privire la caracterul său, la familia sa, la obiceiurile sale

Să nu uităm însă că nu noi Îl descoperim pe Dumnezeu, ci că El Însuşi este Cel care Se revelează: Nu simţurilor noastre, pentru că El este Duh (Ioan 4:24), ci sufletului nostru! Nu numai în natură, ci în Cuvântul Său (Psalmul 19)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Râvna casei Tale m-a mistuit.
Psalmul 69.9

Acest verset este o profeție cu privire la râvna Domnului nostru Isus (Ioan 2.17). Râvna este un principiu de viață, în timp ce entuziasmul este doar un simțământ. Râvna Domnului nu s-a manifestat prin momente trecătoare de ardoare, pe care timpul și dificultățile să le stingă. Chiar și atunci când a înviat dintre cei morți și când ne-am fi închipuit că lucrarea Lui a luat sfârșit, râvna Lui a continuat să se manifeste și să împlinească noi fapte ale dragostei.

Cunoaștem noi ceva din această râvnă a dragostei, pe care „apele cele mari nu pot să o stingă”? (Cântarea Cântărilor 8.7). Să avem grijă ca râvna noastră, precum cea a Domnului, să fie constantă, sobră și de neabătut! Cât de des suntem ca fiii lui Efraim, care „au dat înapoi în ziua luptei” (Psalmul 78.9), și suntem plini de râvnă atunci când nu se cere niciun sacrificiu! Sau cât de des alergăm bine pentru un timp (Galateni 5.7), după care ne lăsăm împiedicați!

Este important să fim „zeloși întotdeauna în ceea ce este bine” (Galateni 4.18). Există multă râvnă nepotrivită, precum râvna de partidă (grupare), râvna pentru crezuri și dogme, râvna pentru lucruri neesențiale și râvna de a avea „o formă de evlavie” (2 Timotei 3.5). Trebuie să ne ferim de toate aceste forme ale râvnei. Domnul nu a manifestat niciodată așa ceva în viața Lui. Râvna Lui a avut întotdeauna doar două scopuri: gloria lui Dumnezeu și binele omului. Așa să fie și râvna noastră!

Cuvintele lui Pavel să aibă ecou întotdeauna în inima noastră: „Ce să fac, Doamne?” (Fapte 22.10). Și să ne înarmăm și noi cu aceeași gândire ca a lui Hristos (1 Petru 4.1).

J R MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe izlaz și se duce după cea pierdută, până când o găsește?”
Luca 15.4

Oaia pierdută

În versetul de astăzi, Isus Hristos este asemănat cu un păstor care are o turmă de o sută de oi. Una dintre ele a fugit și s-a rătăcit. Dar păstorul a simțit lipsa acestei oi, una singură, care era pierdută și a luat asupra sa o căutare costisitoare, obositoare pentru a o găsi și a o duce înapoi la turmă.

Tot așa Se interesează Domnul Isus de tine. Tu nu Îi ești indiferent – chiar dacă tu nu te-ai interesat de El până acum. El vede cum te-ai îndepărtat de Dumnezeu printr-o viață păcătoasă și dorește să te aducă înapoi. Vrei să accepți ajutorul Său? Atunci deschide-i inima ta, ca El să poată lega o relație cu tine.

Din Biblie Îl cunoști pe Domnul Isus. El este Fiul lui Dumnezeu cel veșnic, care a devenit Om acum aproximativ

2.000 de ani și a trăit în Israel. După o viață în care i-a ajutat pe oameni și le-a dovedit dragostea Lui, El a fost pus pe cruce de către compatrioții Săi. Dar El nu a murit acolo ca urmare a răstignirii, ci pentru că Şi-a jertfit viața pentru oamenii păcătoși.

El, Mântuitorul, a făcut aceasta și pentru tine pentru a te mântui. Dacă crezi că Isus Hristos a purtat prin moartea Sa pedeapsa dumnezeiască pentru păcatele tale, atunci ești eliberat de vina ta. Cu acest pas al credinței accepți ajutorul Păstorului, așa încât El te poate aduce înapoi la Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ZIUA JUDECĂȚII

„Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta.” (1 Ioan 4:17)

     Oare vei ajunge în ceruri pentru că meriți? Nu, vei ajunge acolo datorită Domnului Isus, Cel în care ți-ai pus nădejdea, și în care te încrezi. „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.” (1 Ioan 4:17-18) În ziua judecății, avuțiile de pe pământ nu vor mai conta. Frumusețea fizică nu va fi pusă la socoteală. Faima va fi uitată. Poate vei sta lângă Napoleon sau Iulius Cezar, însă nu-i vei întreba despre Waterloo sau Brutus.

Toate privirile vor fi ațintite asupra Domnului Isus! Cei care l-au ignorat vor auzi cuvintele „Plecați de la Mine” (Matei 25:41). Dar cei care Îl acceptă ca Domn și Salvator nu trebuie să se teamă. „Putem sta în fața Lui cu încredere, pentru că trăim asemenea lui Hristos în această lume.” Gândește-te la asta! Dumnezeu se uită la tine așa cum se uită la Hristos – demn și acceptat. Pentru că ești „în Hristos” poți vedea ziua judecății așa cum o vede El – cu încredere. Hristos Se teme de judecată? Nu! Nici sufletul fără păcat nu trebuie. Se teme El de moarte? Nu, Dătătorul Vieții nici nu are cum! Așadar, ar trebui oare ca noi, cei care suntem în Hristos, să ne temem de judecată sau de moarte? Deloc: „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta”. Așadar, ziua judecății va fi o zi glorioasă pentru tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 104:1-18

Psalmii 104-106 rezumă cele dintâi cărţi ale Bibliei: Psalmul 104 celebrează creaţia, în timp ce Psalmii 105 şi 106 readuc în atenţie istoria patriarhilor şi a poporului Israel.

Creaţia descrisă de Creator: ce subiect şi totodată ce Scriitor pentru a-l expune!

Regăsim aici lucrarea de şase zile din Geneza 1.

În ziua întâi: lumina (v. 2);

în a doua: întinderea cerurilor despărţită de ape (v. 2, 3);

în a treia: întemeierea pământului, împreună cu strângerea la un loc a maselor lichide şi cu apariţia regnului vegetal (v. 5-9, 14);

în a patra: aşezarea marilor luminători (v. 19, 22);

în a cincea: forfota de animale din ape şi din văzduh (v. 25, 26, 12, 17);

în a şasea, în sfârşit, crearea vieţuitoarelor de pe pământ (v. 11, 21),

încununată de cea a omului.

Remarcăm însă cum, alături de puterea şi de înţelepciunea lui Dumnezeu, accentul este pus aici din nou pe bunătatea Lui. Totul a fost conceput şi executat spre bucuria şi binele făpturii Sale (v. 11). Comparând versetul 5 cu Psalmul 102:25, Îl putem recunoaşte şi adora pe Fiul în acest Dumnezeu foarte mare (v. 1; Psalmul 145:3: a Cărui măreţie este nepătrunsă), Autor a toate lucrurile. El era una cu Tatăl în toate planurile Sale şi în toată dragostea Sa.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru că dragostea lui Hristos ne constrânge, noi judecând aceasta: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care pentru ei a murit și a înviat.
2 Corinteni 5.14,15

Dragostea lui Hristos

Am învățat din Romani 8 că nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Hristos. Din Efeseni 3 am învățat că Hristos trebuie să locuiască în inimile noastre prin credință și că astfel putem cunoaște tot mai profund dragostea Sa. Din 2 Corinteni 5 învățăm că dragostea lui Hristos trebuie să aibă un efect practic asupra vieții noastre. Dragostea lui Hristos a fost demonstrată prin moartea Sa – El a murit de bunăvoie pentru mine – „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20). Dar, dacă a fost necesar ca Fiul lui Dumnezeu să moară, ne dăm seama de starea cumplită în care ne găseam – eram morți în păcate și fărădelegi și morți față de Dumnezeu.

Pe măsură ce contemplăm această dragoste, ea trebuie să aibă un efect practic asupra noastră. Trebuie să ne constrângă să nu mai trăim pentru noi înșine, ci doar pentru Domnul Isus, care a murit și a înviat pentru noi.

Împăratul Manase (2 Cronici 33) este un exemplu despre cum să fim constrânși de dragostea lui Dumnezeu ca să nu mai trăim pentru noi înșine. Începutul vieții sale a fost caracterizat de idolatrie și de orice fel de rău. Apoi a fost luat prizonier în Babilon, iar acolo a strigat la Dumnezeu. Printr-un har uimitor, Dumnezeu l-a auzit și l-a adus înapoi din captivitate, reașezându-l pe tronul lui Iuda. Acesta a fost începutul unei vieți complet noi pentru Manase. A distrus toți idolii, a încercat să remedieze tot răul pe care îl comisese, a reparat altarul Domnului și a devenit un închinător adevărat. Fie ca și noi, de acum înainte, să ne trăim viața doar pentru Domnul!

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare…”
Psalmul 62.5,6

Încrederea misionarului

În timp ce lega niște foi pentru un caiet, misionarul Hudson Taylor s-a înțepat la un deget. În următoarea zi a ajutat la disecarea corpului unui om care murise având o febră foarte periculoasă. Misionarul uitase de înțepătură și își aduse aminte de ea numai în momentul când s-a simțit obosit și bolnav. Când chirurgul a văzut starea misionarului, i-a spus: „Rezolvă-ți toate lucrurile, fiindcă ești un om mort.” Hudson Taylor a răspuns chirurgului că gândul de a fi curând la Mântuitorul său îl umplea de bucurie, dar nu credea că va muri, întrucât trebuia să meargă în China. „Foarte bine”,a răspuns chirurgul care nu credea în Dumnezeu, „fă-ți rost de o căruță și du-te acasă cât mai repede. Nu ai timp de pierdut, pentru că în curând nu vei mai putea să-ți finalizezi proiectele.” Când misionarul ajunse în camera sa, și-a pus degetul în apă fierbinte și în acest timp vorbea cu slujitorul său despre Mântuitorul și lucrarea Sa de salvare a sufletelor oamenilor. Când misionarul a început să-și revină din boală, i s-a spus că doi colegi, care asistaseră la disecarea acelui om, au murit. În bunătatea Sa, Dumnezeu S-a îndurat de slujitorul Său, Hudson Taylor, care mai avea de lucrat pe câmpul de misiune din China. Şi în acest caz s-a demonstrat atotputernicia lui Dumnezeu. Încrederea noastră în Dumnezeu ne va dărui întotdeauna pace în suflet. Conducându-ne peste greutățile care se ridică în calea noastră, Dumnezeu ne face dovada harului Său pe tot parcursul drumului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LUPTA CU AMĂRĂCIUNEA

„Chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii” (Isaia 38:17)

     La nouăzeci și doi de ani, Jenny încă își amintea că sora ei a refuzat să-i cumpere o pereche de pantofi, cu cincizeci de ani în urmă! În toți acești ani, ea a fost „plină de fiere amară” după cum spune Biblia (Faptele Apostolilor 8:23).

Anne Peterson spune: „Ofensa ni se cuibărește în inimă. O retrăim în mod repetat, creând șanțuri care nu se mai pot astupa mai târziu. Amărăciunea ne determină să ne adâncim în resentiment. Considerăm că ofensa a fost intenționată, iar ofensatorul – plin de dorința de a răni. În timp ce ne căutăm motive, reale sau imaginare, să ne supărăm pe acea persoană, dăm naștere unui alt strat de amărăciune… care însă, ca o minge pe care încercăm s-o scufundăm în apă, țâșnește la suprafață, stropindu-i pe toți.”

Biblia spune: „Luaţi seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Așadar, ține minte:

1) Iertarea nu este opțională. „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii” (Romani 12:18). Poate nu va fi posibil să trăiești în armonie cu toată lumea, dar cu toate acestea, Dumnezeu îți cere să-i ierți pe cei care îți greșesc.

2) Când ierți, ești iertat! Biblia spune că atunci când ești plin de amărăciune, „ești rob al păcatului” (Faptele Apostolilor 8:23). Nu uita că Domnul Isus nu numai că a murit pentru tine, dar El a murit și pentru cei care te ofensează. Merită ei să fie iertați? Nu? Dar tu meriți?

3) Roagă-te pentru vrăjmașii tăi. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți aducă aminte care sunt persoanele pe care trebuie să le ierți și topește amărăciunea din inima ta față de ele. E imposibil să simți resentimente față de cineva pentru care te rogi. Da, uneori e greu să ierți; dar (Filipeni 4:13) – tu poți „totul în Hristos”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 103

Asemeni lui David, să ne invităm şi noi sufletul să-L binecuvânteze pe Dumnezeu şi să distingă binefacerile Sale fără număr. Ce trist că mai degrabă obişnuim să ţinem la zi lista cu tot ce ne lipseşte, decât cu ce binefaceri am primit! Cât de nerecunoscători şi de inconsecvenţi suntem! Nu ni se întâmplă niciodată, de exemplu la masă, să ne plângem de hrana pentru care, cu doar câteva clipe înainte, I-am mulţumit Domnului?

Mai presus de toate darurile Sale, sufletele noastre sunt chemate să-I mulţumească neîncetat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre (v. 3). Dacă ne-ar fi dat potrivit cu ceea ce meritau acestea, atunci partea noastră ar fi fost pedeapsa veşnică (v. 10). Dar acum El a îndepărtat aceste păcate la infinit (v. 12), le-a aruncat înapoia Lui (Isaia 38.17), le-a făcut albe ca zăpada (Isaia 1:18), le-a risipit ca pe un nor (Isaia 44:22), le-a aruncat în adâncurile mării (Mica 7:19) şi nu-Şi va mai aduce aminte de ele niciodată (Isaia 43:25; Evrei 10:17).

Înspre cei care se tem de El, bunătatea lui Dumnezeu se îndreaptă fără limite (v. 11, 13, 17; comp. cu Isaia 55:7-9). Teama nu mai semnifică deci spaima de mânia Lui, ci este starea de spirit a acelora care au învăţat să cunoască mila şi îndurarea Sa (v. 8; citiţi Psalmul 130:4) şi care găsesc aici în fiecare zi noi motive pentru a-L binecuvânta.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Hristos să locuiască prin credință în inimile voastre … să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece cunoștința.
Efeseni 3.17,19

Dragostea lui Hristos

Am văzut deja, în Romani 8, că nimic nu ne poate despărți de „dragostea lui Hristos”. Această expresie este folosită și în Efeseni 3. Epistola către Efeseni prezintă scopul și planul lui Dumnezeu, nu numai pentru mântuirea noastră, ci pentru gloria Sa și pentru satisfacția inimii Sale. Omul este privit ca fiind mort în păcate și în fărădelegi, apoi făcut viu (adus la viață), înviat împreună cu Hristos și așezat în locurile cerești în El, așteptând să fie acolo cu El, atunci când Domnul va veni să-i ia pe ai Săi. Expresia „dragostea lui Hristos” apare în rugăciunea apostolului care încheie prima parte a epistolei. Această rugăciune arată lucrurile de care avem nevoie pentru a pune în practică învățătura din epistolă.

Mai întâi, apostolul accentuează faptul că Hristos trebuie să locuiască în inimile noastre prin credință. Așa cum a spus cineva, putem fi siguri că noi locuim în inima Lui. Însă ce lucruri locuiesc în inima noastră zi de zi? Cu ce ne preocupăm? Inima este punctul nostru de control, de aceea, dacă Hristos locuiește acolo, viața noastră va fi sub influența și controlul Lui.

Apoi apostolul se roagă ca noi să cunoaștem „dragostea lui Hristos”. Verbul „a cunoaște”, în originalul grecesc, înseamnă a cunoaște prin experiență. Nu este doar o cunoaștere intelectuală a faptului că Hristos ne iubește, ci o experimentare și o cunoaștere zilnică a acelei iubiri pe care Cuvântul ne-o prezintă, umblând împreună cu El de-a lungul tuturor suișurilor și coborâșurilor din viața noastră. Fie ca toți să învățăm tot mai mult ce înseamnă dragostea Lui!

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și întăritură.”
Isaia 26.1

Cetate tare-i Dumnezeu

Printre alte adevăruri, reformatorul german Martin Luther credea cu tărie în unirea în cântare comună a membrilor bisericii. Şi acest gând l-a susținut chiar la realizarea primei cărți de imnuri din Germania. Luther considera că muzica este un dar și un har de la Dumnezeu și că diavolul fuge când aude sunetul muzicii evlavioase, pentru că aude însuși Cuvântul lui Dumnezeu.

Imnul „Cetate tare-i Dumnezeu” a fost compus de reformatorul german prin anul 1529. Mesajul acestui imn reflectă încrederea pe care Martin Luther și-a pus-o în Dumnezeu în mijlocul bătăliilor spirituale crâncene din vremea aceea. Nu din întâmplare, primele cuvinte ale acestui imn sunt și primele cuvinte inscripționate pe piatra funerară a lui Martin Luther: „Cetate tare-i Dumnezeu”. Mesajul acestor cuvinte a străbătut veacurile, oferind îmbărbătare și curaj credincioșilor. Unde am putea găsi un loc de refugiu în această lume nesigură, aflată în criză, dacă nu la Dumnezeu?

Despre Martin Luther s-a scris că avea o încredere fără margini  în  înțelepciunea  și  atotputernicia  lui  Dumnezeu. Ce ne-ar împiedica pe noi să avem aceeași tărie a credinței în Cel care este o Cetate tare în furtunile și problemele actuale ale vieții de zi cu zi? O astfel de încredere va primi asigurarea că Dumnezeu este „un turn de scăpare…, un loc de adăpost în ziua necazului… O, Tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu… este turnul meu de scăpare”  (Psalm 59.16-17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDIREA SĂNĂTOASĂ

„Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2:16)

     În cartea sa: „Mă gândesc să mă schimb”, Dr. John Maxwell ne oferă unsprezece tipuri diferite de gândire; iată-le definite sumar, și însoțite de sugestia câte unui verset:

1) Gândirea imaginii de ansamblu. Pentru a procesa idei, este necesară capacitatea de a gândi dincolo de tine însuți (Efeseni 3:20).

2) Gândirea concentrată. Capacitatea de a gândi cu claritate prin înlăturarea confuziei mentale și a elementelor care distrag atenția (Filipeni 3:13-14).

3) Gândirea creativă. Capacitatea de a ieși din tipare și de a explora idei și opțiuni pentru a experimenta progresul (Isaia 54:2-3).

4) Gândirea realistă. Capacitatea de a clădi un fundament solid pe fapte, de a avea o gândire certă (Luca 14:28).

5) Gândirea strategică. Capacitatea de a adopta și aplica planuri care dau călăuzire astăzi și cresc potențialul pentru mâine (Proverbe 19:21).

6) Gândirea accesibilă. Capacitatea de a-ți elibera entuziasmul și speranța, de a găsi soluții chiar și pentru situații ce par imposibile (Matei 19:26).

7) Gândirea reflexivă. Capacitatea de a cugeta și a medita pentru a gândi cu înțelegere (Psalmul 1:1-3).

8) Gândirea interogativă. Capacitatea de a respinge gândirea obișnuită și de a ajunge la rezultate neobișnuite (Isaia 55:8-9).

9) Gândirea comună. Capacitatea de a-i include pe alții care te pot ajuta să gândești mai profund pentru a ajunge la rezultate mai bune (Psalmul 133:1-3).

10) Gândirea altruistă. Capacitatea de a te gândi la ceilalți și la problemele lor (Romani 12:10).

11) Gândirea conclusivă. Capacitatea de a te concentra asupra rezultatelor, pentru a culege potențialul deplin al gândirii tale (Matei 25:14-30).

Iar noi adăugăm:

12) Gândirea biblică. „Noi… avem gândirea lui Hristos.” Un gând venit de la Dumnezeu îți poate schimba viața!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 102:16-28

Dumnezeu i-a privit din ceruri pe încătuşaţii lui Satan, daţi morţii eterne. A auzit gemetele lor (v. 19, 20). A vrut să-i dezlege, pentru ca ei să-L poată lăuda. Şi L-a trimis, în acest scop, pe Fiul Său aici, pe pământ.

Om adevărat, Hristos L-a implorat pe Acela care putea să Îl scape de la moarte (v. 24; Evrei 5:7). În acelaşi verset 24 însă, o mângâiere de excepţie vine ca răspuns la rugăciunea Celui Lipsit (v. 17). Hristos S-a rugat ca Om, însă a primit răspuns ca Dumnezeu. Şi ne este permis şi nouă să auzim dialogul minunat care se angajează între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Ce taină de nepătruns! Cine este deci Acest Întristat, acest Om solitar, copleşit de batjocuri şi măsurându-Şi slăbiciunea? Este Acela ale Cărui origini sunt din vechime (Mica 5:2), Acela care a întemeiat pământul şi care a desfăşurat cerurile! Jumătatea zilelor Sale? Dar anii Săi nu se vor sfârşi! Creaţia va îmbătrâni şi va trece; Creatorul însă rămâne pentru totdeauna. El este veşnic Acelaşi. Iar Epistola către Evrei, care citează aceste versete, adaugă faptul că Fiul în care străluceşte toată gloria lui Dumnezeu este şi Acela care a făcut, prin Sine Însuşi, curăţirea de păcate (Evrei 1:2-3;10-12). Ce valoare infinită a unei asemenea lucrări, împlinite de o asemenea Persoană!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ce vom spune deci față de aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? … Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuție, sau foamete, sau lipsă de îmbrăcăminte, sau primejdie sau sabie?
Romani 8.31,35

Dragostea lui Hristos

Expresia „dragostea lui Hristos” apare de trei ori în Noul Testament. Mai întâi vom privi la pasajul din Romani 8.

Cartea Romani ne prezintă evanghelia lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său (Romani 1.1,3). Aceasta este vestea bună a lui Dumnezeu către o lume de păcătoși care s-au abătut de la El. În porțiunea de la capitolul 1 la capitolul 5.11 vedem cum a rezolvat Dumnezeu problema păcatelor noastre, a gândurilor, a faptelor și a cuvintelor prin care ne-am făcut vinovați. De la capitolul 5.12 la capitolul 8.39 vedem cum El a rezolvat problema păcatului nostru, a rădăcinii răului din noi.

Drept urmare, cât de triumfător este sfârșitul capitolului 8! Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră? Cine poate aduce vreo acuzație împotriva celor pe care Dumnezeu i-a îndreptățit prin intermediul lucrării Fiului Său? Hristos a murit, însă a înviat, iar acum este la dreapta lui Dumnezeu și acolo mijlocește pentru noi (versetul 34). Cine deci ne poate despărți de dragostea lui Hristos? Răspunsul este, bineînțeles, că nimeni și nimic nu poate face aceasta. Păcatele noastre nu ne pot despărți de dragostea Lui, fiindcă El a murit pentru ele. Împrejurările prezente, oricât de dificile ar fi, nu ne pot despărți nici ele de dragostea Lui. De fapt, pe măsură ce experimentăm ajutorul și sprijinul Lui în împrejurări dificile, înțelegem tot mai bine că dragostea și grija Lui pentru noi niciodată nu vor eșua.

Oricare ar fi încercarea – pierderea locului de muncă, o boală, dispariția cuiva drag – nimic nu ne poate separa de dragostea lui Hristos. „Isus … iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt” (Ioan 13.1).

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Isus deci le-a zis: … «Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevărul, și adevărul vă va face adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște slobozi.»”
Ioan 8.28,31,32

„Aşa stă scris”

Prin anul 1930 s-a realizat filmul după cartea „Pe aripile vântului” în care era descris războiul de independență care a dus la crearea Statelor Unite ale Americii. Regizorul a căutat pentru rolul principal o persoană potrivită șia găsit o actriță, până atunci necunoscută, cu numele Vivien Leigh. După ce i s-a dat rolul principal, actrița a studiat în cele mai mici amănunte personajul principal descris în carte. La toate probele de filmare, actrița era prezentă cu cartea. Prin insistența ei de a fi o copie fidelă a personajului principal al cărții, l-a dus la disperare de multe ori pe regizor, când acesta făcea abateri de la cele scrise. Actrița deschidea cartea și spunea: „așa stă scris”.

„Pe aripile vântului” este numai o carte de povestiri. Acum se pun mari întrebări: „Cum ne comportăm noi față de Cartea Cărților: Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu? Cât de exact luăm noi adevărurile Bibliei? Ce poziție luăm față de ce este scris?” Într-o zi, toate cărțile lumii vor fi risipite în vânt, dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, rămâne. Mântuitorul spune: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” Ne amintim că Mântuitorul l-a biruit pe satan prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Întreitul „este scris” al Domnului aflat în pustiu în fața dușmanului Său a condus la cea mai mare biruință. Să rămânem tot timpul la ce „este scris”  și  vom  fi  binecuvântați  de  Dumnezeu  în  lucrările noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE OPUI ODIHNEI?

„Veniţi… şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31)

     Umblarea cu Isus ar trebui să-ți dea energie, nu să te facă să te simți epuizat. Domnul Isus le-a predicat fermierilor care foloseau boii la aratul ogoarelor. Ei trăiau după reguli religioase care nu-ți dădeau voie să te relaxezi și să experimentezi dragostea și harul lui Dumnezeu. Așa că Domnul Isus le-a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30).

Domnul Isus a avut mai multe de făcut decât noi toți, și cu toate acestea El nu a făcut nimic ce ar fi putut afecta legătura dătătoare de viață pe care o avea cu Tatăl, și nici nu s-a opus abilității Lui de a arăta dragostea atunci când era necesar. El se retrăgea deseori din alergarea zilnică pentru a se ruga. Când s-au întors ucenicii Săi de pe câmpul de misiune, El le-a spus: „Veniți… și odihniți-vă puțin”, pentru că, după cum scrie Marcu, „erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” Graba constantă este semnul unei vieți fără priorități – un indicator evident că lucrurile de pe planul doi și trei au trecut pe primul loc.

Dumnezeu ne-a dat o zi de odihnă pe săptămână, și tot El spune în Biblie ca fermierii să lase pământul să se odihnească tot la șapte ani ca să producă apoi o recoltă și mai bogată. Problema este că noi ne dorim maturitate la microunde, dăm înțelepciunea pe informație și profunzimea pe respirație… dar nu funcționează!

Profunzimea se atinge treptat. Nu poți ajunge la Domnul Isus printr-un sprint; nu poți merge mai repede decât Cel ce este Capul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 102:1-15

Titlul acestui psalm ne poartă privirile spre Cel Întristat în mod absolut: Isus în suferinţele Sale. Este copleşit şi Îşi varsă plângerea, însă o plângere care nu cuprinde nici nerăbdare, nici murmure; totul este acolo într-o supunere perfectă. O plângere vărsată înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor! Cine L-ar fi putut înţelege de altfel pe Domnul, chiar dintre ucenici?

Versetele 6 şi 7 exteriorizează totala Lui singurătate morală aici, pe pământ. Un om se simte cu atât mai singur, cu cât este mai deosebit faţă de ceilalţi. Şi Hristos a fost izolat, din pricina perfecţiunii Sale. Deci nu numai în ceasul crucii a probat El această singurătate, ci de-a lungul întregii vieţi. Lacrimile I-au fost băutura, partea Lui zi de zi (v. 9). Şi n-a fost batjocorit numai în cele câteva împrejurări relatate de evanghelii. El a fost toată ziua obiectul urii vrăjmaşilor Săi (v. 8). A cunoscut la cruce această furie a omului împotriva Lui şi, cu mult mai cumplit încă, mânia lui Dumnezeu atunci când El ne substituia pe noi pentru a o întâmpina (v. 10). Dar tocmai acest moment a devenit pentru Dumnezeu timpul să Se îndure (v. 13) de Sionul lui Israel, dar de asemenea de toţi aceia care cred în El de acum.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Toți bătrânii lui Israel s-au adunat și au venit la Samuel, la Rama. Și i-au zis: „Iată, tu ai îmbătrânit și fiii tăi nu umblă pe căile tale; acum pune peste noi un împărat, ca să ne judece, cum au toate națiunile”.
1 Samuel 8.4,5

Omul ales de cei din popor, potrivit dorințelor lor carnale, intră în scenă. În mod remarcabil, apariția lui este în legătură cu niște măgărițe (vedeți 1 Samuel 9.1-3), în contrast izbitor cu omul după inima lui Dumnezeu, care purta grijă de oi și de miei (Psalmul 78.70-72). Măgărițele pierdute nu au fost găsite de Saul, deși, în cele din urmă, au fost recuperate (1 Samuel 9.20). David însă, punându-și viața în pericol, a scăpat oile din gura leului și a ursului (1 Samuel 17.37).

Cât de sugestive sunt lecțiile prezentate aici! Măgarul este simbol al necurăției și voinței cărnii – „Totuși omul nepriceput va îndrăzni, deși omul este născut ca mânzul unui măgar sălbatic” (Iov 11.12). Un miel era prețul pentru răscumpărarea atât a unui israelit, cât și a unui măgăruș (Exod 13.13). Oile și mieii, dimpotrivă, sunt simboluri ale celor care fac parte din poporul lui Dumnezeu. Pentru aceștia însă, Saul nu avea inimă și nici pricepere pentru a-i îngriji. El a putut fi conducător, însă nu și păstor.

Saul, de asemenea, era din seminția lui Beniamin, seminție cunoscută pentru încăpățânarea și pentru persistența ei în rău (Judecători 20.13), ceea ce a avut ca rezultat faptul că ea era acum cea mai puțin numeroasă dintre toate semințiile lui Israel (1 Samuel 9.21). „Saul” înseamnă „cerut”, fiindcă el a fost răspunsul la cererea carnală a poporului. În consecință, el reprezintă carnea într-un mod remarcabil, de aceea era cu totul incompetent pentru a pune frâu răului din inima unui popor pornit la răzvrătire. Carnea nu poate niciodată înlătura carnea. Am învățat și noi acest adevăr dureros? Însă ceea ce carnea nu poate decât agrava, puterea și harul Duhului Sfânt pot înlătura pe deplin. Cât de des a fost dovedit acest lucru în istoria Adunării lui Dumnezeu!

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!”
Psalmul 90.12

Tariful pauşal

Branșa bubuie. În fiecare lună oferte noi. Să telefonezi cu telefonul mobil sau cu cel fix sau să navighezi pe internet trebuie să devină tot mai ieftin. Motto-ul la început de an este: tarif paușal în loc de decontare individuală.

Şi Ana se gândește la taxele ei de telefon din ultimele luni. Într-adevăr, o ușoară, dar permanentă creștere a costurilor. Ea calculează și, desigur, tariful paușal este ceva mai ieftin. Să îl accepte…? Da, ea acceptă oferta. Şi acum? Ea telefonează mai mult, mai des, mai îndelung. Nu face nimic, nu o mai costă nimic. Într-adevăr, așa este? La început, Ana a considerat că afacerea este serioasă. Toată după-amiaza la telefon și la calculator. Seara de asemenea. La început, când și când. Apoi, tot mai des. La sfârșit, chiar până noaptea târziu.

Doar când vecina o întreabă: „Ana, ce se întâmplă cu tine?”, rămâne uimită. „De ce, ce să se întâmple?” Mai târziu se gândește mai bine și observă că locuința ei arată foarte haotic și este murdară. Şi ea? Nici ea nu este îngrijită cum ar trebui. Ajutor!! Chiar vecina a observat. Frumos din partea ei că i s-a adresat. Şi toate acestea din cauza tarifului paușal. Multele convorbiri telefonice, navigări și așa mai departe nu au cauzat mai multe costuri. Dar ceva foarte important a costat-o pe Ana. Timpul ei! Şi acesta este de neplătit. De aceea Ana vrea ca de acum să trăiască mult mai conștientă, căci timpul ei îi este mai important decât banii. Pe viitor va ocoli hoții de timp, în ciuda ofertelor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE-ȚI PRIETENII!

„Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor.” (Rut 2:22)

     O autoare scria: „Dacă ai prietene evlavioase, apreciază și hrănește acele relații ca și cum viața ta ar depinde de ele – pentru că așa și este. Toate lucrurile sunt mai bune când ieși cu slujnicele Domnului. Viața este mai autentică, durează mai mult și este mai activă. Dumnezeu a creat femeile ca să se bazeze pe alte femei. Eu sunt binecuvântată să am prietene care mă ridică atunci când cad, care mă ajută să-mi revin când mă cred cineva, și care îmi arată chipul lui Dumnezeu în fiecare zi, prin compasiune, umor, putere și dragoste necondiționată. Fie ca și voi să cultivați același fel de relații și să vă bucurați de ele.”

Nu doar femeile au nevoie de prietene; și bărbații au nevoie de prieteni. Una din primele afirmații pe care le-a făcut Dumnezeu în Biblie, a fost „nu e bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Solomon scrie: „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbe 17:17) Poetul William Carlos Williams a scris: „Când vine încercarea credința s-o testeze, iubește prietenia – ea vrea să-ncurajeze!”

Este posibil ca prietenul tău să nu poată face nimic, dar faptul că este lângă tine este o mare încurajare. Sunt încercări prin care trebuie să treci singur și cărări pe care trebuie să pășești doar tu. Sunt vremuri când dragostea nu poate netezi cărarea și prietenii nu-ți pot ridica povara grea. Să știi că ai un prieten alături de tine până la capăt, că îi pasă până la sfârșit, că are mereu o îmbrățișare caldă pentru tine, asta te ajută să reziști, chiar dacă el nu poate face nimic. Și astfel inima ta speră ca Dumnezeu să binecuvânteze prietenul care este alături de tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 100 şi 101

Psalmul 100 este un psalm de mulţumire, invitând tot pământul să-L celebreze pe Domnul şi să-L slujească cu bucurie.

Cu cât mai mult aceste privilegii sunt ale noastre, de vreme ce noi Îl cunoaştem pe Dumnezeu ca pe un Tată bun şi pe Isus ca pe un Păstor plin de tandreţe (comp. cu sf. v. 3)! Este aceasta pentru noi o bucurie, să-L slujim pe Domnul? Sau, din contră, ne purtăm ca şi cum El ar fi un aspru Stăpân al unui jug greu? (Matei 25:24). Domnul să ne facă să gustăm acum bucuria care însoţeşte întotdeauna o slujire în ascultare (Ioan 15:10-11), pentru a putea auzi mai târziu şi acest cuvânt deosebit de preţios: Intră în bucuria Stăpânului tău (Matei 25:21-23)!

Odată cu Psalmul 101 se deschide o nouă serie. Acest prim psalm al seriei este, într-un fel, conţinutul declaraţiei publice a Împăratului la instaurarea Împărăţiei. El expune bazele pe care va aşeza din nou guvernarea ţării: înţelepciune, integritate, dreptate, separare de rău. Ce contrast între aceste principii simple şi ferme şi codurile încâlcite şi complicate ale justiţiei omeneşti! Toţi supuşii împărăţiei vor fi fost preveniţi: perversitatea, defăimarea, mândria, frauda şi minciuna nu vor fi nicidecum tolerate. Ca unii chemaţi să împărăţim împreună cu Domnul, avem răspunderea de a ilustra încă de acum în umblarea noastră principiile Împărăţiei Sale.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El îmi înviorează sufletul; mă conduce pe cărări ale dreptății, datorită Numelui Său. Chiar dacă aș umbla prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău: pentru că Tu ești cu mine; toiagul Tău și nuiaua Ta mă mângâie … Da, bunătatea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în casa Domnului zile îndelungate.
Psalmul 23.3,4,6

Multe sindicate caută să negocieze contracte avantajoase pentru muncitori, care să includă multe beneficii: salarii bune, garantarea locului de muncă, asigurare medicală completă, pensii ridicate, asigurare de viață etc. Toate aceste lucruri sunt bune și necesare pentru această viață, însă toate pot dispărea într-o clipă. Nimic nu este sigur în lumea aceasta.

Oaia care Îl urmează pe Păstor are siguranța prezenței Domnului, iar cu aceasta vin toate celelalte beneficii și binecuvântări. A-L urma pe Domnul este singura cale dreaptă, chiar dacă ne duce prin valea umbrei morții. Psalmistul spune: „Nu mă tem de niciun rău”. Cum poate vorbi el cu atâta încredere? Fiindcă Păstorul este cu el și nu are de ce să se teamă. În primele trei versete ale Psalmului 23, el a vorbit despre Păstor. Acum Îi vorbește direct Păstorului – atât de aproape este de El!

Cu nuiaua, Păstorul abate oile de la pericole iminente, iar cu toiagul îi ține departe pe vrăjmași. Sunt mulți cei care doresc să împrăștie oile și să le devoreze, însă Domnul le păzește – El este puterea, mângâierea și Călăuzitorul lor. Nimic nu-l poate tulbura pe credinciosul care umblă în comuniune strânsă cu Domnul său. Putem privi înapoi și mărturisi despre nenumărate dovezi ale bunătății și îndurării Sale, de care ne-am bucurat zi de zi. Și care este perspectiva noastră? Să fim cu El! După ce ne-am bucurat de compania Lui aici, ce va fi când vom locui cu El pentru totdeauna, fără să-I mai întristăm vreodată inima!

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …El… a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.» Așa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu…»”
Evrei 13.5,6

Un sprijin sigur

La grădiniță, un băiețaș avea mereu cu el o revistă cu poze de avioane. Într-o zi, educatoarea a stat de vorbă cu băiețașul despre revista sa și așa a aflat mai multe lucruri.

– Şi unde este tatăl tău acum?

–  Dumneavoastră nu știți? Tata a zburat cu un avion mare și de atunci nimeni nu l-a mai văzut. Dar mama spune că el s-a dus în cer șio să-l revedem odată.

– Da, micuțul  meu, tu îl vei revedea în mod sigur.

Educatoarea trecu afectuos degetele prin părul mătăsos și blond al copilului. Înțelesese, din simpla mărturisire, curajoasele eforturi ale unei mame care, pentru a ușura tragedia atât de repetată în cursul anilor de război, căutase să explice într-un limbaj la nivelul de înțelegere al copilului de ce tatăl lui nu se întoarce în fiecare seară acasă, ca tații micilor lui tovarăși de joacă. Educatoarea gândi că i-ar face bine să cunoască pe mama băiețașului. Așa a aflat că sprijinul moral al mamei era credința în Domnul și Mântuitorul, care a spus: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Şi cititorul nostru are posibilitatea chiar acum să-și încredințeze viața în mâinile atotputernice ale Mântuitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FEREȘTE-TE DE MÂNDRIE!

„Mândria merge înaintea pieirii” (Proverbe 16:18)

Gândește-te la lucrurile care ne fac să devenim mândri: casa în care locuim, mașina pe care o conducem, diploma de pe perete, oamenii cu care ne întovărășim și funcția pe care o avem. Când ai muncit din greu pentru a ajunge acolo unde ești, ferește-te de mândrie!

Pavel întreabă: „Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7). Așadar, ce ai de făcut?

1) Analizează-ți sistemul de convingeri referitor la cine ești, ce ai și ce poți face. Domnul Isus a zis: „Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5) Reamintește-ți zilnic: „Eu sunt mănușa; Dumnezeu este mâna care o umple.” Asta te va ajuta să-ți păstrezi o perspectivă corectă!

2) Concentrează-te asupra celorlalți, nu asupra ta. Expresia „cine este plin de sine, e doar un mic pachet” este adevărată. „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4) 3) Respectă și apreciază fiecare persoană pe care o întâlnești. Nu clasifica oamenii după statutul social, după rasă, gen sau alți factori distinctivi.

Când umbli în smerenie, lumea te respectă, primește opinia ta și nu te suspectează de motive egoiste. Biblia spune: „Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârnește certuri între fraţi.” (Proverbe 6:16-19).

Astăzi, și de astăzi – ferește-te de mândrie!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 98 şi 99

Psalmul 98 începe în acelaşi fel cu Psalmul 96, iar Psalmul 99, în acelaşi fel cu Psalmul 97. Cântaţi Domnului o cântare nouă (Psalmul 98:1). Cântarea cea nouă este aceea care-L are ca temă pe Hristos în noile manifestări ale gloriei Sale. În zorii Împărăţiei Sale, atunci când Dumnezeu Îşi va fi făcut cunoscut mântuirea şi Îşi va fi descoperit dreptatea (v. 2; Psalmul 97), acest imn va fi intonat în cer şi toate făpturile îi vor răspunde acolo în ecou (Apocalipsa 5:9-13). Cerul şi pământul vor fi la unison; o bucurie universală va răspunde în sfârşit bunătăţii şi credincioşiei lui Dumnezeu (v. 3).

Domnul împărăţeşte, repetă Psalmul 99 (după Psalmul 97). Odată exersată judecata Lui, gloria Sa îşi reia între heruvimi locul pe care-l părăsise odinioară din cauza nelegiuirii poporului (Exod 25:22; Ezechiel 10). Sfinţenia Sa este proclamată în trei rânduri: Este sfânt; este sfânt; Domnul Dumnezeul nostru este sfânt (v. 3, 5, 9; comp. cu Isaia 6:2-3). Dar acest Dumnezeu de trei ori sfânt este de asemeni Cel care iartă (v. 8) şi ştim că El o poate face fără să Se nege pe Sine, în puterea lucrării de la cruce. Numai atunci mijlocirea lui Moise, a lui Aaron şi a lui Samuel îşi va primi deplin răspunsul, în această iertare care este deja partea noastră în har (Exod 32:11,32; Numeri 16:47; 1 Samuel 7:5; 12:23).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Blestemat este oricine este atârnat pe lemn.
Galateni 3.13

Și, când se făcuse deja seară, pentru că era Pregătirea, care este înainte de sabat, venind Iosif din Arimateea, un consilier onorabil, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit și a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
Marcu 15.42,43

Iosif din Arimateea

În acea dimineață, mulțimea, îndemnată de preoții de seamă, ceruse ca Isus să fie răstignit. Au vrut ca El, Fiul binecuvântat al lui Dumnezeu, să sufere acea moarte crudă și rușinoasă care să-L așeze sub blestemul lui Dumnezeu. Iar Pilat, deși convins de nevinovăția Lui, L-a dat totuși în mâinile lor.

După moartea Domnului pe cruce, când toți Îl părăsiseră, Iosif din Arimateea, un om bogat, pe care Scriptura îl numește bun și drept – fiind și el ucenic al lui Isus, însă în secret, de frica iudeilor – a mers la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Iosif nu fusese de acord cu sentința sinedriului, al cărui membru era. Acum, acest om proeminent își face curaj și merge cu îndrăzneală la Pilat pentru a-i cere trupul Aceluia a cărui moarte fusese cerută de membrii sinedriului și care fusese condamnat la o moarte rușinoasă prin crucificare.

Și în ziua de astăzi, un om bogat poate găsi ușor acces la un demnitar. Dar ca el să ia poziție pentru cineva care tocmai a fost executat ca un criminal de cea mai joasă speță este ceva nemaiauzit. Și este încă și mai puțin probabil ca cineva să facă aceasta înaintea unei sărbători importante, cu privire la care Dumnezeu poruncise ca cei care participau să fie curați. Totuși, Iosif a făcut chiar acest lucru. Iar Pilat, după ce s-a convins că Isus murise cu adevărat, i-a îngăduit lui Iosif să-I ia trupul.

După ce Fiul Său a murit, împlinind lucrarea pentru care venise, Dumnezeu a permis doar celor care Îl iubiseră să-I atingă trupul sfânt.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile,turile cu Dumnezeu, un Mare Preotca să poată fi, în ce privește legă-milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele poporului.”
Evrei 2.17

Hristos a devenit asemenea nouă

Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, pentru a ispăși păcatele noastre la cruce și astfel să ne deschidă calea spre prezența lui Dumnezeu.

Versetul de astăzi ne arată încă un motiv pentru ce a devenit El Om. El a intrat în situația noastră pe pământ, pentru a face toate  experiențele  vieții  omenești,  pentru  ca  să  ne  poată înțelege și ajuta acum ca Mare Preot în cer:

El a trăit ca și copil și ca tânăr, cu toate că a fost deplin desăvârșit. „Şi Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Luca 2.52).

El a lucrat mulți ani ca tâmplar și a cunoscut astfel provocările vieții de profesie (Marcu 6.3).

I-a fost foame după ce 40 de zile nu mâncase nimic (Matei 4.2). Cu toate acestea, El a rămas dependent de Dumnezeu.

El a știut ce este oboseala. „Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână” (Ioan 4.6).

El a plâns la mormântul lui Lazăr, pentru că a simțit adânc necazul pe care l-a adus moartea asupra oamenilor (Ioan 11.33-35).

Ce înjosire a fost pentru El, să devină în toate asemenea nouă! Şi câte dureri a suportat El din cauza aceasta!

Nu există nicio situație din viață, care să nu o cunoască din proprie experiență, căci El a fost încercat în toate în același fel ca noi, în afară de păcat (Evrei 4.15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂRERI GREȘITE DESPRE SUCCES (2)

„Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5)

Astăzi ne vom ocupa de încă trei concepții greșite despre succes:

1) Credem că succesul apare atunci când avem relațiile potrivite, așa că ne străduim să ni le facem. Cei ce îmbrățișează această filozofie au convingerea că „ar fi dat lovitura” dacă s-ar fi născut în familia potrivită sau dacă ar fi întâlnit persoana potrivită. E adevărat că poți avea anumite avantaje cunoscând persoanele potrivite, dar numai relațiile nu-ți vor aduce izbânda, mai ales dacă te-ai depărtat de Dumnezeu. „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă.”

2) Credem că succesul este dat de capital, așa că ne luptăm să-l obținem. Această idee este întărită de oameni precum Andrew Carnegie, care a spus: „Succesul este puterea cu care dobândim ceea ce omul cere de la viață.” Apoi mergem mai departe și presupunem că toți oamenii de succes au profitat de alții pentru a ajunge acolo unde sunt, și noi căutăm la rândul nostru modalități de a-i manipula pe alții. Credem că putem ajunge la succes dând din coate, dar asta nu funcționează, ba de cele mai multe ori se întoarce împotriva noastră.

3) Credem că succesul este rezultatul ocaziei și șansei, așa că le așteptăm. Cei ce muncesc din greu și par să nu ajungă nicăieri cred că uneori singurul lucru de care au nevoie este „o pauză.” Motto-ul lor este „Ce bine ar fi dacă”: Ce bine ar fi dacă șeful mi-ar da câteva zile libere; ce bine ar fi dacă biserica noastră ar fi într-un cartier mai bun; ce bine ar fi dacă aș avea capital să încep o afacere; ce bine-ar fi fost dacă m-aș fi căsătorit cu altcineva.

Pe ușa oportunității scrie: „Împinge!” În realitate, cei ce așteaptă succesul nu pot să-l vadă, nici să-l apuce atunci când apare. Așa că, astăzi, gândește-te să faci câteva mutări „pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 97

Acest psalm descrie instaurarea Împărăţiei în putere şi are drept corespondent Isaia 11:4-5 şi Apocalipsa 19:6. Tot ceea ce se opune stăpânirii Domnului va fi distrus (v. 35), în timp ce inimile tuturor credincioşilor vor fi umplute de veselie (v. 8). Atunci gloria Domnului va fi nu numai istorisită, ca în Psalmul 96:3, ci şi văzută (v. 6), iar locuitorii pământului vor fi în sfârşit în măsură să vadă deosebirea dintre guvernarea exersată prin oameni şi dreptatea instaurată de Dumnezeu. Îngerii, numiţi în versetul 7 dumnezei, atât de mult timp martori ai nedreptăţii pe pământ, vor asista în sfârşit la triumful dreptăţii. Îl vor vedea pe Întâiul-născut, Hristos, prezentat de Dumnezeu în lumea locuită şi, într-un gând cu sfinţii de pe pământ, I se vor închina (Evrei 1:6).

Ultimele trei versete au o deschidere către toate timpurile, pentru că Dumnezeu are neîncetat privirile îndreptate asupra celor care-L iubesc, asupra celor drepţi cu inima. Harul Lui îi numeşte sfinţi şi drepţi. El aşteaptă ca ei să urască răul şi să se bucure în El (v. 10, 12; comp. cu Romani 12:9 şi cu Filipeni 4:4). El Însuşi le va păzi negreşit sufletele şi le va lumina fiecare pas (v. 10, 11).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El îmi înviorează [restabilește] sufletul; mă conduce pe cărări ale dreptății, datorită Numelui Său.
Psalmul 23.3

Cât de des avem nevoie să fim restabiliți! Cât de repede ne vin tot felul de gânduri păcătoase și ce ușor rostim cuvinte nepotrivite! Dar ce mângâiere să știm că El ne restabilește sufletul! Lui Petru, Domnul i-a spus: „M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta” (Luca 22.32). El a făcut acest lucru și pentru noi, de multe ori, și-l va mai face ori de câte ori va fi nevoie. Putem conta pe Păstorul nostru plin de har că ne va restabili, însă nu putem conta niciun moment pe puterea noastră pentru a nu cădea.

Avem nevoie să înțelegem care este voia Domnului pentru viața noastră, de aceea încercăm s-o aflăm singuri. Apoi descoperim că planurile pe care ni le-am făcut sfârșesc în dezamăgire. Ce s-a întâmplat? Am fost atât de siguri că aceea era voia Domnului, iar acum totul s-a prăbușit. Speranțele și așteptările noastre s-au năruit. După aceea, căutăm să aruncăm vina pe cineva. Dacă nu găsim pe nimeni, ajungem să-l acuzăm pe diavolul. Așa au făcut Adam și Eva după ce au încălcat porunca lui Dumnezeu. În tot acest timp, Păstorul cel bun așteaptă cu răbdare să ne întoarcem la El.

Marele nostru Păstor dorește să-L urmăm. El ne conduce pe cărări drepte nu pentru împlinirea dorințelor noastre, ci pentru Numele Său. Discernământul Lui este mai bun decât al meu, de aceea mă pot încrede pe deplin în El. Iată ce a făcut El pentru poporul Său din vechime: „El i-a păstorit după integritatea inimii lui și i-a condus cu iscusința mâinilor lui” (Psalmul 78.72). Domnul Isus nu Se schimbă; El este același și astăzi. Avem nevoie să fim restabiliți? Atunci aceasta să fie rugăciunea inimii noastre: „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și susține-mă cu un duh binevoitor” (Psalmul 51.12).

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.”
Isaia 2.17

Tânăra şi mândria ei

În ianuarie 2013, ziarele anunțau despre curajul unei tinere de 32 de ani, originară din Coreea de Sud, care își risca viața pentru a face fotografii cu ea însăși, în ipostaze care mai de care mai periculoase. Fotografa locuia la Seul și se declara pasionată de imaginile înspăimântătoare. Ea nu avea teamă de înălțime și, dornică de senzații tari, urcase pe cele mai înalte clădiri din New York, Seul și Hong Kong. Acțiunea, considerată nebunească de unii critici, a fost începută de Anh Jun în anul 2008. De atunci, aceasta a reușit să facă fotografii spectaculoase pe cei mai mari zgârie-nori din lume.

Omul, în mândria sa, dorește să se scoată cumva în evidență în fața semenilor săi. Dintre multele greșeli ale omului, se pare că mândria este cea mai rea. Omul poate să decadă în cele mai mari adâncimi ale unei stricăciuni respingătoare și totuși se mândrește cu propria sa importanță.

Mândria este aceea care nu-l lasă pe om să-și schimbe mentalitatea față de Dumnezeu, față de Mântuitorul și față de Cuvântul Său. În spatele mândriei stă satan, care vrea să distrugă pe orice om, folosindu-se de orice mijloace, inclusiv de mândrie.

Mândria este caracterizată prin spiritul de independență față de Dumnezeu. Acesta a fost păcatul strămoșilor noștri Adam și Eva. Adam și soția sa, în loc să fie dependenți de Dumnezeu, au dorit să fie ca El. Astfel, cei dintâi oameni au dus întreaga omenire la pierzare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂRERI GREȘITE DESPRE SUCCES (1)

„Pune-ţi pe inimă aceste lucruri… pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15)

     Iată câteva păreri greșite despre succes:

1) Noi credem că succesul este imposibil, așa că îl criticăm. Ne dorim să credem că viața ar trebui să fie ușoară, așa că presupunem că tot ce este dificil este imposibil. Apoi, când succesul ne ocolește, ne dăm bătuți și spunem: „Cine are nevoie de el?” Dar atunci când cineva mai puțin merituos decât noi are parte de reușită, ne supărăm foarte tare.

2) Credem că succesul este mistic, așa că alergăm în căutarea lui. Autorul/antreprenorul Seth Godin spunea: „Nu mai căuta succesul instantaneu. Medalia olimpică nu se câștigă după câteva săptămâni de antrenament. Nu există capodopere apărute peste noapte. Marile companii și marile biserici nu răsar peste noapte. Fiecare lucru măreț a fost făcut exact în același fel; puțin câte puțin, pas cu pas, picătură cu picătură.” Nu există scurtături; trebuie să fii dispus să plătești prețul.

3) Credem că succesul vine din întâmplare, așa că sperăm să apară. Spunem: „S-a întâmplat ca acea persoană să se afle în locul potrivit la momentul potrivit.” Șansele să se întâmple asta sunt la fel de mari ca în cazul câștigării loteriei – 45 de milioane la unu.

Dacă îți dorești cu adevărat să ai succes, trebuie să fii de acord cu micul întreprinzător care a lipit următorul afiș în magazinul său: „Cele 57 de reguli ale succesului:

Regula numărul unu: Livrează bunurile.

Regula numărul doi: Celelalte 56 de reguli nu mai contează!”

Pavel și-a împărtășit formula succesului cu Timotei și este o formulă care funcționează în toate domeniile vieții: „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 96

După ce sau îndemnat între ei, „să cântăm, să ne închinăm, să ne plecăm genunchiul”, în Psalmul 95, credincioşii din Israel invită acum întreg pământul şi chiar natura să-i imite: „cântaţi, binecuvântaţi, închinaţivă înaintea Domnului” (v. 1, 2, 9). Va veni ziua când popoarele păgâne îşi vor lepăda idolii şi când familiile naţiunilor vor da Domnului gloria şi puterea (v. 7). Pentru a exprima acest elogiu, cei răscumpăraţi nu aşteaptă Împărăţia Domnului. „A Lui fie gloria şi puterea!” pot striga ei încă de acum (Apocalipsa 1:6). Şi aceasta, pentru că nu numai manifestarea gloriilor lui Hristos poate face inima lor să izbucnească în această laudă! Maiestatea, măreţia, puterea şi frumuseţea Împăratului întregului pământ sunt încă nevăzute, ascunse în sanctuarul ceresc (v. 6). Însă măreţul şi permanentul motiv al adorării celui credincios este dragostea Mântuitorului: „A Lui, care ne iubeşte şi care nea spălat de păcatele noastre în sângele Său” (Apocalipsa 1:5).

Acest psalm a fost compus şi cântat cu prilejul întoarcerii chivotului, imagine a lui Hristos, în mijlocul lui Israel (1 Cronici 16:23-30). Dar nu pentru a mântui lumea, ci pentru a judeca lumea va fi revenirea Domnului (v. 13; comp. cu Ioan 3:17, 522). El va exersa judecata asupra popoarelor cu dreptate (v. 10), cu adevăr şi după credincioşia Sa (v. 13; Psalmul 45:3-4).