Mana Zilnica

Mana Zilnica

11 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Părinții noștri s-au încrezut în Tine; s-au încrezut și Tu i-ai scăpat … Dar eu sunt vierme, și nu om: ocara oamenilor și disprețuitul poporului.
Psalmul 22.4,6

În timp ce Se afla pe pământ, Domnul Isus Și-a pus întotdeauna încrederea în Dumnezeu (Psalmul 22.9,10). Versetele de mai sus descriu suferința Lui în timpul celor trei ore de întuneric de pe cruce. Isus Și-a pus întotdeauna încrederea în Dumnezeu, care Și-a găsit plăcerea în El. Acum însă era părăsit de Dumnezeu și nu mai primea răspuns de la El. Părinții și conducătorii poporului lui Dumnezeu se încrezuseră în El și fuseseră ajutați la vreme de nevoie. Ei strigaseră către El, își puseseră încrederea în El și primiseră ajutorul și eliberarea Lui. Totuși, Sfântul lui Dumnezeu, care întotdeauna Se încrezuse în Dumnezeu, era acum părăsit de El.

Sub presiunea teribilă a suferințelor Sale de nepătruns, Domnul devenise ca un vierme, zdrobit sub judecata cumplită a lui Dumnezeu pentru păcat. El strigase la Dumnezeu, așa cum făcuseră părinții, dar acum nu venea niciun răspuns de la Dumnezeu. În plus, El era de batjocura oamenilor și Cel disprețuit de popor. În această groaznică situație, Dumnezeul Său era singurul care putea oferi soluția potrivită pentru El și pentru cei ai Săi. În timpul celor trei ore de întuneric, Isus a împlinit ceea ce era necesar pentru ca cei ai Săi să fie împăcați cu Dumnezeu. În timp ce poporul Îl batjocorea și râdea de El cu dispreț (versetul 7), Dumnezeu era onorat de El prin jertfa Sa.

Expresia „Eu sunt vierme” ajunge astfel să reprezinte unul dintre titlurile mesianice ale marelui Suferitor, prin ceea ce El a făcut (versetul 31). Cel care a suferit este Cel care va domni. În timpul domniei Sale mileniale, Hristos va fi Cârmuitorul națiunilor – Dumnezeu Îl va face Suveranul poporului Său și al națiunilor de pe întreg pământul.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

„A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”
Ioan 1.11,12

Drumul Mântuitorului

Fiul lui Dumnezeu a venit ca Om pe acest pământ la poporul care era numit „ai Săi”, dar aceștia nu L-au primit. Deși Isus Hristos este Creatorul tuturor lucrurilor, lumea nu L-a cunoscut. Ce trist este modul în care a fost tratat Fiul lui Dumnezeu! Motivul acestei stări triste a poporului nu era lipsa de mărturie a gloriei Domnului, ci mai degrabă păcatul și răzvrătirea din inimile oamenilor. Cât a trebuit să sufere în inima Sa Domnul venit din cer, ca să-Şi viziteze făptura! Cât de mult a apăsat asupra Lui această indiferență a oamenilor!

Urmărind drumul Mântuitorului pe acest pământ, Îl putem vedea pe singurul Om care a umblat după voia lui Dumnezeu. Oamenii își urmăresc propria lor slavă; Domnul nu a căutat decât slava Tatălui Său. Oamenii fac voia proprie; pentru Domnul Isus, plăcerea Sa era să facă voia Tatălui  ceresc.  Gândiți-vă  la  acest  Om  desăvârșit  care timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Sa pe pământ, nu a făcut un singur lucru, ca să-Şi slujească Lui Însuși!

Isus Hristos a purtat ocara, ca să împlinească planul de mântuire și astfel toți care se încred în El să fie salvați pentru veșnicie. Şi cititorul este chemat la această viață veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MINUNEA HARULUI

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă…” (Efeseni 2:8)

     Unii dintre noi își trăiesc viața ca și cum Dumnezeu are un standard al performanței cu numele nostru pe el, și la sfârșitul fiecărei zile El ne dă o notă pentru a stabili dacă ne iubește mai mult, mai puțin sau deloc. Poate spui: „Dacă aș fi Dumnezeu, în unele zile chiar nu m-aș iubi!” Atunci fii bucuros că nu ești Dumnezeu, iar noi suntem la fel de bucuroși, căci altfel cu toții am fi pierduți! Dumnezeu nu ne mântuiește prin har ca mai apoi să își cuantifice sentimentele în funcție de performanța noastră spirituală. Biblia spune: „Dumnezeu… pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos prin har sunteţi mântuiţi” (Efeseni 2:4-5). Minunea harului este aceea că ești ales, că ești dorit și că Dumnezeu vrea să te pună în familia Lui. Prin har ai devenit viu pentru Dumnezeu. Ai putere pentru a îndura, tărie pentru a sluji, motiv pentru a spera, iar moartea nu are câștig asupra ta. Dumnezeu a luat datoria și vina ta, și le-a țintuit pe cruce. El a șters datoria păcatului și te-a eliberat. Ți-a luat povara. Te-a curățat. Astăzi, poți trăi cu sufletul ușor ca o pană – indiferent ce ai făcut ieri. Nimeni nu va putea spune vreodată: „Priviți ce am făcut eu împreună cu Domnul Isus”. Nu, când Isus pe cruce a strigat „S-a isprăvit!” (vezi Ioan 19:30), prin acest lucru voia să spună: „Am plătit pe deplin!” în dreptul fiecărui păcat pe care îl vei comite – din leagăn până în mormânt. Aceasta este minunea harului!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 126 şi 127

Ca unii care se trezesc dintrun groaznic coşmar, credincioşii vor fi incapabili la început să conştientizeze eliberarea lor neaşteptată. Curând însă vor răsuna cântece de bucurie, cărora popoarele le vor răspunde în ecou: Domnul a făcut lucruri mari pentru ei! (v. 2; Psalmul 14:7). Lacrimile lor, am putea spune, vor fi stropit brazdele unui bogat seceriş (v. 5). Aşa a fost pe pământ lucrarea Domnului Isus (v. 6). El a urmat drumul crucii plângând. Dar, dacă moare, spune Ioan 12:24 aduce multă roadă. El va apărea triumfător, purtând rodul muncii sufletului Său: răscumpăraţii Lui, snopii Săi preţioşi strânşi la piept.

Psalmul 127 ne aduce aminte că orice lucru am întreprinde este sortit eşecului, dacă nu are de la început aprobarea Domnului. O activitate, deşi poate părea bună şi că ar merita mult timp şi eforturi, nu va duce la nimic, dacă nu a lucrat El acolo (comp. cu Ioan 15:5b). Activitatea paşnică şi plină de încredere a creştinului, urmată de un somn liniştit, contrastează cu agitaţia febrilă şi ambiţioasă a oamenilor acestei lumi (Eclesiastul 2:23).

Versetul 1 le aminteşte îndeosebi tinerilor care se gândesc la căsătorie (să-şi zidească casa lor) de nevoia de a fi călăuziţi de Domnul, pentru a avea apoi binecuvântarea Sa.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: