Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Februarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Cărturarii și fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter.
Ioan 8.3

În orice om există o anumită cunoaștere a binelui și a răului. Însă probabil că nu există doi oameni care să aibă exact același standard al binelui sau al răului. De exemplu, bețivul crede că nu este un rău prea mare să bei, însă consideră că a fura este un mare păcat. Fiecare se felicită pe sine că nu a comis vreun rău considerat mare și se compară cu cel care a comis acel rău, pe care el crede că a avut puterea să-l evite.

Toate acestea dovedesc faptul că oamenii nu se judecă pe ei înșiși după un standard anume al binelui și al răului, ci aleg doar ceea ce lor li se potrivește, iar pe alții îi condamnă. Există însă un standard prin care totul poate fi judecat, iar acesta nu este mai puțin decât dreptatea lui Dumnezeu.

Cărturarii și fariseii menționați în capitolul 8 din Ioan erau foarte morali și religioși și, prin urmare, au fost șocați de păcatul comis de acea femeie. Este mângâietor și liniștitor pentru inima unui om să găsească pe cineva mai rău decât el.

Dar aceasta nu este totul, fiindcă oamenii nu doar că se laudă și se bucură cu căderea și cu falimentul altuia, ci ei nu suportă gândul că Dumnezeu poate arăta har. Harul – care implică iertarea deplină și gratuită a oricărui păcat și a oricărui rău, fără ca Dumnezeu să ceară sau să aștepte ceva de la cel iertat – este un principiu atât de opus gândirii și căilor omului, încât el nu-l suportă deloc; inima lui îl numește, adesea în secret, nedreptate. Este foarte umilitor să recunoaștem că suntem în întregime dependenți de har pentru mântuire și că faptele noastre, trecute sau viitoare, nu ne pot face să merităm harul, ci că nenorocirea, păcatul și ruina noastră sunt singurele care ne fac potriviți pentru a primi har.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.”
Eclesiastul 3.1

Stres

Un om de circa patruzeci de ani privea fix la calendarul său plin cu programări. Erau notate multe lucruri pentru săptămâna următoare: ziua de naștere a bunicii, adunarea locatarilor, înmormântarea lui P.M., meciul de fotbal, nunta lui U. & P. ș.a.m.d. Pe lângă acestea avea o profesie și familia. Cum să facă față la toate? La ultimul consult la doctor a fost vorba de probleme psihosomatice. „Oare să existe o legătură cu stilul meu de viață?” se întrebă el și deodată înțelese: „Așa nu mai pot merge mai departe. Asta duce desigur la un infarct, și apoi? Dar cum pot să schimb lucrurile? Trebuie să refuz programările? Dacă da, care?”

Cât de frumos ar fi, dacă acest om apăsat ar avea un prieten, care i-ar spune: „Nu programările acestea sunt problema principală, ci faptul că tu vrei să realizezi totul fără Dumnezeu. Puneviațataînrânduialăcu Elșiveigăsiodihnă.”

Nu trebuie să anulăm toate programările, ci să ne îndreptăm viața noastră spre Dumnezeu, în mâinile Căruia stă timpul nostru. Atunci vom fi bine sfătuiți și viața noastră va primi un sens, pentru că Dumnezeu supraveghează asupra programărilor noastre.

Cine planifică fără Dumnezeu și nu se bazează pe El, atunci la final a greșit complet. Nu numai pentru viața de pe pământ, ci și pentru veșnicie! De aceea astăzi este timpul cel mai bun să ne întoarcem la Dumnezeu:

„Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape” (Isaia 55.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCURAJEAZĂ!

„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Proverbe 12:25)

     Când Enrico s-a dus la prima lui lecție de canto, la vârsta de zece ani, profesoara i-a spus: „Nu ai voce deloc!” Dar mama lui Enrico a auzit ceva deosebit în vocea fiului său. Ea a crezut în talentul lui. Și chiar dacă erau foarte săraci, ea l-a îmbrățișat și i-a spus: „Fiule, voi face orice sacrificiu pentru a-ți plăti lecțiile de canto.” Încrederea și încurajarea ei constantă au fost răsplătite, pentru că fiul ei a devenit unul dintre cei mai îndrăgiți și mai aplaudați cântăreți ai tuturor timpurilor. Numele său? Enrico Caruso. Când lumea încearcă să ne doboare, avem nevoie de oameni care să ne ridice, oameni care să recunoască talentul nostru și care să ne ajute să profităm la maxim de el.

Gândește-te la următoarele porunci pentru părinți, scrise din punctul de vedere al unui copil:

1) Mâinile mele sunt micuțe; te rog să nu te aștepți la perfecțiune când fac patul, când desenez sau când arunc mingea.

2) Picioarele mele sunt scurte; mergi mai încet ca să pot ține pasul cu tine.

3) Ochii mei nu au văzut lumea așa cum au văzut-o ai tăi; lasă-mă s-o explorez în siguranță și nu-mi pune restricții inutile.

4) Treburile casnice nu pleacă nicăieri; eu sunt mic numai o scurtă perioadă de timp. Petrece timp cu mine pentru a-mi explica aceste lucruri minunate ale lumii, și fă-o cu bucurie!

5) Sentimentele mele sunt fragile; nu mă cicăli toată ziua. Poartă-te cu mine așa cum ai vrea să se poarte alții cu tine.

6) Eu sunt un dar deosebit din partea lui Dumnezeu; prețuiește-mă așa cum a intenționat Dumnezeu – făcându-mă responsabil pentru faptele mele, oferindu-mi instrucțiuni după care să trăiesc și disciplinându-mă în dragoste.

Astăzi, fii o persoană care îi încurajează pe alții.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 122 şi 123

Dragostea pe care israelitul o încearcă pentru Ierusalim este o imagine a dorinţelor şi a afecţiunilor creştinului pentru Adunare, care este atât de dragă inimii lui Hristos. Mergem noi cu bucurie (v. 1), încă de acum, în locul unde El a promis prezenţa Sa, pentru a glorifica acolo Numele Lui (comp. cu v. 4)? Să reţinem promisiunea din versetul 6: Cei ce Te iubesc vor prospera. Dragostea pentru Adunare este aşadar un izvor de prosperitate spirituală. Cum se manifestă această dragoste? Rugândute pentru pacea ei! Urmărind binele ei sub toate aspectele (v. 69)! Pacea să fie între zidurile tale, ne spune versetul 7, de aceea să nu uităm că liniştea este asigurată prin despărţirea de lume, reprezentată aici prin ziduri.

Psalmul 123 ne învaţă dependenţa. Cel credincios îşi ridică ochii spre Dumnezeul său cu sentimentul că toate resursele sunt în El (comp. cu 2 Cronici 20:12). Aici nu posedă niciun drept; totul este har. Din partea oamenilor, la ce să se aştepte? Doar la a fi săturat peste măsură de dispreţul şi de batjocurile celor care se află în largul lor aici, pe pământ (v. 3, 4; 1 Corinteni 4:13). El însă este capabil să îndure aceste lucruri, dacă-şi îndreaptă privirile credinţei spre Mântuitorul lui din ceruri (v. 1; Psalmul 141:8). Curând, această credinţă îşi va schimba priveliştea. Astăzi săturată de dispreţ, mâine va fi săturată de chipul Său (Psalmul 17:15).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: