Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit și stai departe de mântuirea mea, de cuvintele geamătului meu?
Psalmul 22.1

Când Domnul Isus I-a vorbit lui Dumnezeu, El a folosit de obicei cuvântul „Tată” sau „Tatăl Meu”, care arată intimitatea relației. Uneori acești termeni scot în evidență relația eternă dintre Tatăl și Fiul. Este indicată, de asemenea, dependența Fiului, care Se sprijinea pe Dumnezeu, Tatăl. Când Domnul Isus a spus: „Dumnezeul Meu”, a fost scoasă în evidență relația Lui cu Dumnezeu și felul cum, ca Om, L-a onorat pe Dumnezeu, în timp ce toți oamenii nu făcuseră altceva decât să-L dezonoreze. Acesta este motivul pentru care cerurile s-au deschis deasupra Lui și glasul Tatălui s-a făcut auzit: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3.17).

Cât de greu trebuie să fi fost pentru Domnul Isus, după trei ani de slujire făcută cu credincioșie perfectă, ca Dumnezeu să-L părăsească în timpul celor trei ceasuri de întuneric de pe cruce! În noaptea precedentă, El Se rugase în grădina Ghetsimani. Omul perfect dependent și ascultător ceruse ca acel pahar să treacă de la El. A doua zi, pe cruce, El a suferit mai întâi din partea oamenilor și a Vrăjmașului. Apoi a venit peste El suferința dinaintea căreia Se dăduse înapoi în Ghetsimani: grozăvia celor trei ceasuri de întuneric, atunci când Sfântul lui Dumnezeu a fost părăsit de către Dumnezeul Său. Acele trei ceasuri au fost cumplite pentru El, însă aceasta era singura cale a lui Dumnezeu de a rezolva problema păcatului. Acolo și atunci a fost făcut El păcat (2 Corinteni 5.21) și a devenit jertfă pentru păcat și Înlocuitor al nostru. Cel Drept a suferit pentru noi, cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu (1 Petru 3.18). Dumnezeu a rezolvat problema rădăcinii răului, a păcatului, judecându-L pe Hristos în locul nostru.

De asemenea, Domnul Isus a mărturisit orice păcat pe care noi l-am comis ca și cum ar fi fost al Lui și a primit pedeapsa pentru el. Faptele, cuvintele și gândurile lui Hristos au fost întotdeauna plăcute lui Dumnezeu, însă El a binevoit să ia locul nostru – Cel care n-a cunoscut păcatul a fost făcut păcat.

A E Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Şi Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”
Ioan 1.14

A locuit printre noi

În aceste puține cuvinte ne este descoperit un fapt uluitor. Cel care era atunci când nu exista timp, Cel la ale Cărui cuvinte „să fie” a început pendula vremii să bată, Cel care a pus în mișcare toate forțele naturii șia făcut universul să pulseze de viață, Cel care este El Însuși expresia exactă a gândurilor și a gloriei veșnice a Dumnezeirii, a devenit trup și a locuit printre noi. Aceasta umple cu uimire și cu adorare sufletele celor care L-au primit în viețile lor ca Mântuitor. Domnul Isus nu a venit așa cum ar veni un rege să-și viziteze supușii în colibele lor, spunându-le o vorbă bună și apoi trecând mai departe și dându-i uitării. Domnul Isus a venit aici jos pe pământ și a locuit printre noi. El nu S-a ținut deoparte, ci a luat parte la toate împrejurările omenești, dar fără păcat. El S-a implicat în bucuriile și în durerile oamenilor la fel de natural cum intra în casele lor. S-a apropiat de ei, a devenit cât se poate de accesibil până și celor mai săraci și mai nevrednici dintre ei.

Ce farmec puternic și mereu crescând are pentru noi această veste bună– Evanghelia Cuvântului întrupat! Harul și adevărul erau în Cel care a locuit printre noi. A venit din cele mai înalte înălțimi și S-a coborât până la cele mai mari adâncimi ale nevoii noastre. Pe acest Domn și Mântuitor să dorim să-L cunoaștem și să-L urmăm.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

FII DISPUS SĂ ÎNVEȚI DE LA ALȚII!

„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea” (Proverbe 3:13)

     Anumiți oameni ne fac să ne simțim inferiori când ne aflăm în compania lor, dar cei cu adevărat înțelepți și maturi nu încearcă niciodată așa ceva. Dacă ai vreo experiență în acest sens, nu o lăsa să te tragă înapoi și să te simți învins. Dacă nu stai lângă un mentor, nu-ți vei putea măsura creșterea și nu-ți vei putea monitoriza dezvoltarea. Oricât de multe știu oamenii despre succes, ei nu au fost cunoscători dintotdeauna, ci și ei au trebuit să învețe și să crească. Așa că nu pretinde că știi ceea ce nu știi. Cel mai bine este să vorbești în mod autentic și sincer, punând întrebări atunci când e cazul. Majoritatea oamenilor de succes se bucură de șansa de a discuta și de a împărtăși ceea ce știu, așa că… profită!

Teama de respingere ne împiedică să avansăm în viață și în relații. Ai fi surprins să știi câți oameni se limitează la socializarea numai cu cei ce sunt ca ei. Ei se simt stânjeniți când sunt înconjurați de persoane care sunt diferite de ei. O parte importantă a dezvoltării tale apare atunci când te hotărăști să treci barierele și să intri în relație cu cei ce sunt mai avansați decât tine într-un anumit fel. Aceste relații îți dau șansa de a crește. Nu e greșit să-ți lipsească cunoștințele; dar e greșit să nu fii dispus să înveți!

Iosua a învățat principiile unui bun lider de la Moise. Rut a învățat să găsească relația potrivită ascultând-o pe Naomi. Fie ca acest verset 13 din Proverbe 3 să devină un principiu călăuzitor pentru viața ta: „Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Psalmul 119:89-112

Oricât de tare să fi fost întemeiat pământul (v. 90), Cuvântul lui Dumnezeu a fost şi mai tare. Ce fericire că, într-o lume în care totul este nesigur, unde „febrila activitate a omului decăzut se etalează în gânduri care vor pieri în totalitate, putem cunoaşte gândurile eterne ale lui Dumnezeu şi ne putem încrede în promisiunile Sale de neclintit!”

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Sale nicidecum nu vor trece (Matei 24:35). De altfel, întreaga creaţia nu are decât un singur scop: toate Îţi sunt slujitori (v. 91). Acesta este şi privilegiul nostru, de a-L sluji pe Domnul, dar să o facem cu înţelepciune şi din toată inima.

Hristos singur a împlinit cu adevărat versetele 97-112. El înţelegea mai mult decât bătrânii, pentru că respecta rânduielile divine, în timp ce bătrânii se limitau numai la a-i învăţa pe alţii (v. 100). Era mai înţelept decât toţi vrăjmaşii care-I întindeau curse (v. 110; Matei 22:15-34).

Cine s-ar aventura să se deplaseze noaptea, fără lampă, pe un teren presărat cu obstacole? În întunericul acestei lumi, printre cursele întinse de cei răi pregătiţi de atac (v. 110, 95), Cuvântul este această lumină absolut necesară pe cărarea noastră (v. 105). Să nu ne temem să facem uz din plin de el, pentru a privi unde ne vom aşeza picioarele!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Său, întrucât ați slujit și slujiți sfinților.
Evrei 6.10

Deși noi, cei credincioși, nu vom fi niciodată judecați pentru păcatele noastre – fiindcă Isus a fost judecat pentru ele – totuși va trebui să dăm socoteală Domnului pentru toate acțiunile noastre de aici, de pe pământ. Sunt încredințat că, atunci când întreaga noastră viață va fi cercetată înaintea Domnului, vom fi adânc recunoscători pentru aceasta.

Poate vei spune că ești foarte tulburat gândindu-te la acel moment. Răspunsul meu este că, la acel moment, vei fi în glorie și vei fi ca Hristos. Te vei mai teme atunci ca viața să-ți fie trecută în revistă? Nu ne va mai fi imputată vreo vină, fiindcă I-a fost imputată lui Hristos. El a murit pentru păcatele noastre și El este dreptatea noastră și temeiul nostru de a sta în prezența lui Dumnezeu. Totuși va fi un lucru foarte binecuvântat, deși foarte solemn, să privim înapoi și să vedem ceea ce a lucrat harul Lui pentru noi pe acest pământ. La acel moment, când voi sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, Domnul îmi va arăta întreaga mea istorie. Privind înapoi la viața mea, la perioada când am fost neconvertit, văd doar un fluviu întunecat de păcat și de voință proprie. Apoi ajung la punctul în care harul Său a început să lucreze în inima mea și văd o primă scânteie de lumină – prima atingere a Duhului Sfânt. Apoi fluviul harului începe să se lărgească, iar cel întunecat, al voinței proprii și al păcatului, să se micșoreze.

Astfel îmi voi analiza întreaga istorie, văzând falimentele și greșelile mele, dar și răbdarea Domnului și harul Său manifestat față de mine. Voi vedea nebunia mea, dar și ajutorul harului Său, ajungând până la punctul final, când voi spune: Iată-mă aici, împreună cu Hristos în glorie! Ce har minunat: eu în glorie! N-aș dori să ratez scaunul de judecată al lui Hristos pentru nimic în lume!

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi și noapte…, căci atunci vei izbândi în lucrările tale…”
Iosua 1.8

Replica evanghelistului

Cunoscutul predicator Dwight L. Moody predica odată într-o localitate despre valoarea Sfintei Scripturi în viața oamenilor. Deodată a fost întrerupt de glasul puternic al unuia dintre ascultători:

Domnule Moody, nu cred niciun cuvânt din colecția dumneavoastră de povești, care se numește Biblia.

Dragă omule, replică Moody, există un verset în Biblie pe care ești obligat să-l crezi. El sună așa: „Ce seamănă omul, aceea va și secera.” Dacă un om seamănă grâu, nu va culege cartofi. Spre exemplu, un cârciumar seamănă bețivi și va secera bețivi.

Omul se așeză, în timp ce oamenii din sală izbucniră în aplauze. Evanghelistul nu-l cunoscuse pe acel om din mulțime, dar cei prezenți îl știau. Era un cârciumar ateu, și toți copiii lui erau bețivi.

Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia – este sămânța Semănătorului divin, care poate răsări în orice inimă spre mântuirea omului. Este așa de necesar să-l citim de la începutul vieții noastre creștine, să cugetăm la el cu dorința sinceră să acționăm în dependență de Dumnezeu și de puterea Sa! Să cugetăm la cuvintele Cărții lui Dumnezeu și vom primi înțelepciunea dumnezeiască în inimile noastre! Convingerea tuturor creștinilor autentici este că Biblia devine din ce în ce mai frumoasă pe măsură ce este înțeleasă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:65-88

Cererea din versetul 17 a fost împlinită. Tu iai făcut bine slujitorului Tău (v. 65) însă într-un fel la care psalmistul nu se aştepta: prin smerire. Este bine pentru mine că am fost smerit, recunoaşte el (v. 71). De ce? Pentru că, mai înainte de a fi umilit, rătăceam (v. 67). Păstorul cel Bun S-a văzut nevoit să recurgă la acest mijloc dureros, pentru a-Şi aduce înapoi pe cale oaia rătăcită. Sufletul însă a făcut totodată o experienţă şi mai importantă: a învăţat să-L cunoască pe Dumnezeu; de acum nu mai are nevoie să înţeleagă, pentru că ştie că dragostea Lui este statornică. Ştiu spune el că din credincioşie m-ai smerit (v. 75).

Pentru nomazii din deşert, confecţionarea unui burduf din piele impune o pregătire meticuloasă. Burduful este expus la fum, pentru ca pielea lui să-şi piardă gustul acru şi mirosul de provenienţă, care ar denatura puritatea apei. Tot aşa este şi cu creştinul (v. 83). Focul încercării trebuie să treacă peste el cu scopul de a-i îndepărta acreala sau rigiditatea naturală şi pentru a-l face bun pentru slujbă. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere (v. 73). Ce fericită rugăciune a celui răscumpărat! „Da, Doamne, modelează-mi şi duhul, prin mijloacele pe care Tu le-ai ales, şi fă-mă flexibil şi supus voii Tale!”

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.
1 Ioan 4.7,8

Ioan a fost unul dintre cei doisprezece ucenici pe care Isus i-a ales să-L urmeze în timpul slujirii Sale publice pe pământ. Prin inspirație divină, Ioan a scris o Evanghelie, trei epistole și cartea Apocalipsa. Cu excepția acesteia din urmă, el nu-și menționează niciodată numele, însă, de cinci ori în Evanghelia sa, el face referire la sine ca fiind „ucenicul pe care îl iubea Isus”. Ioan a stat la sânul Mântuitorului și astfel a fost cu totul calificat să scrie despre subiectul binecuvântat al dragostei.

Deși mărturia creștină își pierduse dragostea dintâi (Apocalipsa 2.4), dragostea lui Hristos pentru cei ai Săi a rămas neschimbată. Ioan a înțeles că dragostea este de la Dumnezeu. Toți cei născuți din Dumnezeu au primit o viață nouă și, prin urmare, o natură nouă, „pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani 5.5).

În versetul nostru din 1 Ioan, apostolul se adresează creștinilor numindu-i „preaiubiți”. El scrie întregii familii a lui Dumnezeu, familie care este foarte cuprinzătoare. Ea include o vastă diversitate de naționalități, limbi și culturi, însă este o singură familie. Oricine aparține acestei familii este născut din Dumnezeu și are Duhul Sfânt locuind în el. Faci și tu parte din această familie a lui Dumnezeu?

Există o legătură care îi unește pe toți copiii lui Dumnezeu, care trebuie să fie foarte vizibilă pentru această lume. Cum poate fi ea văzută? Prin a ne iubi unii pe alții! Această iubire nu este una naturală, ci este divină și se ridică deasupra tuturor diferențelor de ordin natural. Dacă spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, atunci sunt obligat să-i iubesc pe ceilalți credincioși, fiindcă sunt născuți din Dumnezeu și fiindcă Dumnezeu este dragoste. „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (Ioan 13.34).

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună…: «Veniți, căci iată că toate sunt gata.»”
Luca 14.17

Pilda celor poftiţi la cină

Cunoscuta parabolă din Evanghelia după Luca 14 arată cât de mare este harul lui Dumnezeu. Harul a fost oferit prima dată poporului Israel, dar acum este vestit tuturor oamenilor de pe pământ. Îndurarea lui Dumnezeu, care a fost vestită de profeți  cu  mult  timp  în  urmă,  a  fost  arătată  prin  ISUS HRISTOS. Întreaga omenire este invitată la acest ospăț al bucuriei cerești.

Dar ce au făcut cei invitați? Toți au început să se scuze. Ei nu au spus: „Nu vrem să venim la nuntă”; aceasta ar fi fost dezonorant pentru ei, ci au adus tot felul de motive, ca să nu participe la sărbătoare: „Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți”; „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; iartă-mă, te rog”; „Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni”…

Invitația la bucuria oferită de harul venit prin Mântuitorul ne este adresată și nouă, cititorilor! Totul este pregătit prin lucrarea Mântuitorului. Totul este oferit în dar. Ce facem cu această  invitație  cerească?  Spunem  că  suntem  prea ocupați? Spunem că suntem prea tineri? Spunem că suntem prea bătrâni? Spunem că nu avem timp?… Vrăjmașul sufletelor noastre, diavolul, vrea să ne ducă în rătăcire, în pierzare. Pentru aceasta folosește tot felul de motive ca și în parabola amintită. Fiindcă nu suntem în necunoștință de planurile vrăjmașului sufletelor noastre, să ne lăsăm atenționați și să răspundem invitației lui Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREGĂTIT PENTRU LUCRARE

„Dumnezeu a ales…” (1 Corinteni 1:27)

     Oamenii sunt deseori atrași de noi datorită diferențelor, nu datorită asemănărilor. Așadar, nu-i dezamăgi! Folosește-ți darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu și străduiește-te să fii persoana potrivită ca să le împlinești nevoile. Ucenicii nu s-au amestecat cu lumea, ei au stat deoparte, iar lumea în care au trăit a prins de veste „că fuseseră cu Isus” (Faptele Apostolilor 4:13). Ei au proclamat mesajul Lui, au folosit metodele Lui, au făcut minunile Lui și au fost  numiți creștini (Fapte 11:26). Asta pentru că vorbeau și se purtau foarte asemănător cu Hristos. Ce compliment! Ce chemare! Ce provocare! O fetiță i-a spus generalului sirian despre Dumnezeu, și el a fost vindecat de lepră (vezi 2 Împărați 5). Pentru că Iosif a tălmăcit visele lui Faraon când ceilalți nu au putut, el a salvat lumea de la foamete (vezi Geneza 41). Pentru că un băiat i-a oferit Domnului Isus ceea ce avea – cinci pâini și doi pești – foarte mulți oameni înfometați au fost hrăniți în mod miraculos (vezi Marcu 6:34-44). Când vorbim despre angajare, personalitatea este un instrument util în descoperirea persoanei potrivite pentru un anumit post. Însă în Împărăția lui Dumnezeu, lucrurile stau altfel. Când Dumnezeu te cheamă, El te și echipează. Crezi că nu ești pregătit? Cine ți-a spus asta? Nu Dumnezeu! Cuvântul Său spune: „Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:27-29). Așadar, Cuvântul pentru tine astăzi este acesta – ești pregătit pentru lucrare! Gândește-te ce poți face ca oamenii să vadă că umbli cu Isus.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:41-64

Cuvântul lui Dumnezeu reglementează întreaga viaţă a celui credincios. Astfel, Cuvântul îi permite acestuia să răspundă, când este nedreptăţit, nu neapărat prin vorbe, ci prin răbdarea şi prin încrederea pe care le-a învăţat din el (v. 42). Deoarece este Cuvântul adevărului (v. 43), el dă omului lui Dumnezeu siguranţă şi autoritate, când vorbeşte, şi o sfântă libertate în umblare. De ce suntem deseori atât de timizi în mărturia pe care o dăm în jur? Tocmai pentru că ne lipseşte mult din forţa şi din convingerea lăuntrică pe care le transmite Cuvântul adevărului crezut, iubit şi cercetat. Hotărârile Tale mi-au fost cântări (v. 54). Ce Domn avem noi! Despre ce şef de stat, fie el cât de bun, s-ar putea spune că dispoziţiile lui sunt motiv de bucurie pentru cel care trebuie să se supună?

Versetele 57-64 îl dezvăluie pe cel credincios preocupat să-şi conformeze umblarea după voia Domnului: M-am gândit la căile mele (v. 59) spune cel credincios şi după aceea miam întors paşii. De câte ori însă, în mod trist, facem tocmai opusul!

Să reţinem, de asemenea, versetul 63: Sunt tovarăşul tuturor celor care păzesc rânduielile Tale (vezi v. 79 şi v. 115)! Noi pe cine avem în tovărăşia noastră? (Proverbe 13:20).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și Cuș a născut pe Nimrod; el a început să fie puternic pe pământ. El era vânător puternic înaintea Domnului … Și începutul împărăției lui a fost Babel și Erec și Acad și Calne, în țara Șinear. Din țara aceea a ieșit în Asiria și a construit Ninive, și Rehobot-Ir, și Calah, și Resen între Ninive și Calah.
Geneza 10.8-12

Nimrod – Babel – Ninive

Nimrod a fost conducătorul celor împrăștiați de Domnul, când limbile le-au fost încurcate la Babel. „Începutul împărăției lui a fost Babel [confuzie]”, iar Nimrod (rebel) a adăugat curând și alte cetăți la împărăția sa.

Nimrod este numit „vânător puternic înaintea Domnului”, o expresie folosită întotdeauna în sens negativ în Scriptură și care contrastează puternic cu ideea de „păstor”. Domnul Isus Se numește pe Sine „Păstorul cel Bun”, în Ioan 10. Vânătorul ia viața prăzii sale, în timp ce păstorul își protejează turma, hrănind-o, conducând-o și chiar dându-și viața pentru ea.

Nimrod a construit un imperiu de cetăți aici pe pământ, cetăți care arată caracterul său în Cuvântul lui Dumnezeu. Babilonul a devenit cunoscut pentru idolatria sa. Avraam, prin contrast, „aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11.10). Ninive a ajuns cunoscută pentru cruzimea ei în Vechiul Testament. Binecuvântatul nostru Domn stă într-un contrast complet cu ea; apostolul Pavel face referire în 2 Corinteni 10.1 la „blândețea și bunătatea lui Hristos”.

Împărățiile pământești, de-a lungul veacurilor, au urmat modelul răzvrătirii lui Nimrod împotriva instrucțiunilor lui Dumnezeu, crescând prin forță și prin cucerire. Cetatea pe care noi o așteptăm va coborî curând „din cer, de la Dumnezeu, având gloria lui Dumnezeu” (Apocalipsa 21.10,11).

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mai bine o mustrare pe față… Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase.”
Proverbe 27.5,6

Regele şi prietenul său

Se spune că în vremuri străvechi un rege a mers la vânătoare cu suita sa. Printre ei se afla și un vechi prieten al regelui. Acesta era un bărbat care vedea tot timpul partea bună a lucrurilor. Sarcina lui era ca să încarce armele. Printr-o nefericită întâmplare, o armă s-a descărcat și i-a retezat regelui o parte din degetul mare de la o mână. Gândind că situația putea fi mult mai rea, prietenul regelui a spus: „Este foarte bine că a fost numai așa!” „Nu, nu este bine deloc”, a spus regele și l-a aruncat în închisoare.

Peste un an de zile, regele era din nou la vânătoare, dar de data aceasta în Africa într-o regiune periculoasă cu canibali. Aceștia l-au prins pe rege și, pe când se pregăteau să-l mănânce pe rege, au observat că îi lipsea o bucată din deget. La canibali exista superstiția să nu mănânce nimic care nu era întreg și astfel l-au eliberat pe rege. Acesta s-a întors acasă și plin de recunoștință l-a eliberat pe vechiul său prieten, spunându-i: „Îmi pare tare rău pentru felul cum te-am tratat.” Ca de obicei, bărbatul răspunse: „Dimpotrivă, este foarte bine!” „Cum poți să spui că este bine după ce ai stat la închisoare?” „Dacă nu eram la închisoare, aș fi fost cu tine în Africa și atunci canibalii aveau ce mânca din mine”, spuse vechiul prieten al regelui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TOTUL POATE FI SIMPLIFICAT!

„Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră…” (Matei 6:25)

     Scriitorul, filozoful, naturalistul si istoricul american din secoul XIX Henry David Thoreau a spus: „Ne irosim viețile zadarnic în detalii… simplifică, simplifică!” Domnul Isus a spus-o altfel: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră … uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.” (Matei 6:25-26). Charlie Shedd a păstorit o biserică mare cu multe probleme și  pretenții. El și soția lui au făcut o listă a simplității pe care au scris: TOTUL POATE FI SIMPLIFICAT! Problema ta poate fi inerția că nu ai făcut destul. Interesul propriu nu simplifică niciodată – el complică lucrurile. Pune voia lui Dumnezeu pe primul plan. Viața ta este în ordine atunci când ai un scop esențial după care să ți-o călăuzești. Renunță la idealurile inutile. Nu te epuiza în alergări lipsite de sens. Te frustrezi atunci când îți dedici viața lucrurilor neimportante. Tu nu poți face totul. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fii șase persoane, El te-ar fi divizat! Lasă-i și pe alții să „construiască lumea”. Trăiește fiecare zi pe rând. Fă-ți planuri și pune-ți speranțe în viitor, dar nu trăi în viitor. „Ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi” (Matei 6:34). Trăiește frumos astăzi, și puterea de mâine va veni. Oriunde ai fi, fii prezent acolo! Nu mai crede că fericirea apare la ora cinci sau la petrecerea din seara aceasta sau când adormi. Trăiește în prezent. Dezvoltă-ți un hobby. O schimbare a activității îți menține prospețimea. Timpul petrecut jucându-te este un timp petrecut cu folos. Nu poți încetini lumea, așa că încetinește-te pe tine însuți.  Învață să reduci viteza. Când nu poți schimba ritmul, retrage-te în sanctuarul tău lăuntric și schimbă-te tu însuți. Adoptă tiparul perfect: Hristos, a cărui viață a tăiat istoria exact în două. Urmează-l căci El are o viață plină de putere, și fă din Filipeni 2:5 motoul vieții tale: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:17-40

De fiecare dată când ne deschidem Biblia, săI cerem mai întâi Domnului să ne deschidă ochii, pentru a putea discerne în Scripturi lucrurile Sale minunate (v. 18). În acelaşi timp însă, să-I cerem să ne abată privirile de la deşertăciune (v. 37) şi cât de multe lucruri acoperă acest cuvânt! Pentru că este cu neputinţă să-ţi găseşti plăcerea în acelaşi timp şi în Cuvânt şi în lucrurile acestei lumi, de exemplu, dragostea pentru bogăţii (v. 36; citiţi Luca 16:13). Un alt obstacol care prea adesea ne închide Scripturile este o conştiinţă rea. Şi cum ne-ar putea bucura ceva care ne mustră? Trebuie mai întâi să ne mărturisim vina sau starea. „Ţiam istorisit căile mele” spune psalmistul. Şi abia după aceea el poate adăuga: învaţămă (v. 26, 33; Psalmul 32:5-8), fă-mă să înţeleg (v. 27), dămi pricepere (v. 34) toate rugăciuni plăcute Domnului. Mărturiile Lui sunt sfătuitorii mei (v. 24). Din nou trebuie să mă las sfătuit de acestea!

De remarcat, de asemenea, evoluţia din versetele 30, 32 şi 35. Credinciosul a ales calea credincioşiei; şi-a propus să alerge pe ea, iar pentru aceasta Îi cere lui Dumnezeu să-i lărgească nu calea, ci inima, astfel încât Obiectul afecţiunilor sale să-l atragă cu mai multă putere (Filipeni 3:14); în sfârşit, el contează pe Dumnezeu pentru umblarea pe această cale.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și, pe când ieșea la drum, un om a alergat la El și, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața eternă?”.
Marcu 10.17

Existau multe trăsături frumoase în acest om bogat. Era plin de o energie tinerească, fiindcă ni se spune că „a alergat” la Domnul; a fost gata să recunoască superioritatea lui Hristos, căci a îngenuncheat înaintea Lui; și era plin de dorința de a face binele, fiindcă a întrebat: „Ce să fac?”. Din punct de vedere exterior, caracterul lui era excelent. Nu era un depravat și nici un corupt, prin complacerea în păcat, ci păzise legea. Avea multe trăsături minunate de caracter, care au făcut ca Domnul să-l prețuiască și să-l iubească. Așa cum J. N. Darby a spus, „acest om era amabil, binevoitor și gata să învețe ce era bine; el privise la excelența vieții și lucrărilor lui Hristos și inima îi fusese atinsă de ceea ce văzuse”.

Totuși, toate aceste calități naturale nu i-au oferit o apreciere corectă a Persoanei și a gloriei lui Hristos, nici un simțământ al stării și al nevoii inimii sale. El a putut discerne excelența lui Hristos ca Om, însă nu și gloria Persoanei Sale ca Fiu al lui Dumnezeu. Omul natural, oricât de ales și de distins ar fi, nu poate discerne faptul că Hristos este Dumnezeu. Domnul, raportându-Se la poziția luată de tânărul bogat, nu admite că omul este bun – „Nimeni nu este bun, decât Unul singur, Dumnezeu”. Hristos era cu siguranță bun, însă era Dumnezeu. El a fost întotdeauna Dumnezeu și a devenit om fără să înceteze vreodată să fie Dumnezeu.

Tânărul, nefiind conștient de nevoia sa, nu întreabă: „Ce să fac ca să fiu mântuit?”, ci „Ce să fac ca să moștenesc viața eternă?”. Frumusețea naturală a caracterului său îl făcea să nu vadă că, în ciuda tuturor calităților sale, el era un păcătos pierdut, care avea mare nevoie de mântuire. Cât de clar dovedește acest lucru că în om nu există nimic bun pentru Dumnezeu. Un caracter excelent nu oferă nicio indicație cu privire la starea morală a inimii.

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!”
Eclesiastul 1.14

Credinţa reginei Jane

Jane Grey (1537-1554) a fost regină a Angliei doar pentru nouă zile. Verișoara ei, Maria Tudor, a adunat oastea și a detronat-o pe Jane, iar după  șase  luni  a  decapitat-o.  În  viața  ei,  regina  a  fost preocupată cu alte lucruri care nu aparțineau deșertăciunii acestei lumi. Jane era foarte inteligentă, iar părinții ei i-au adus cei mai buni profesori. Ea a învățat multe limbi, dar și Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu a devenit suportul moral în viața tinerei. Ea a trăit în vremea când Reforma se răspândea în Anglia. Biblia tradusă de Tyndale a schimbat viețile multor oameni. Jane era una din persoanele care credeau în mesajul Cuvântului lui Dumnezeu. Toate adevărurile Evangheliei erau la fel de importante pentru ea. Deși viața ei a fost lipsită de dragostea părintească, părinții murind mai devreme, ea a învățat să se încreadă în Dumnezeu încă de la o vârstă fragedă. Una dintre rugăciunile păstrate ne ajută să înțelegem mai bine credința acestei tinere: „O, Dumnezeule plin de milă, Tu care cunoști totul, cercetează-mă; și fii Tu turnul meu de scăpare, aceasta te rog cu umilință. Ajută-mă să nu fiu ispitită de puterea mea, fii Tu Eliberatorul meu…”

Credința acestei regine este un exemplu din marea mulțime a celor care au părăsit deșertăciunea și goana după vânt a acestei lumi și s-au refugiat în brațele Mântuitorului. Credința poate trece liniștită prin furtună, căci ea nu privește la împrejurări pentru a primi ajutor, ci se bazează pe Dumnezeu și Îl descoperă a fi mai mare decât orice împrejurare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN OM AL UNITĂȚII!

„Ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmul 133:1)

     David a zis: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!… căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie” (v. 1, 3). Când ne străduim să lucrăm împreună în ciuda diferențelor dintre noi, Dumnezeu „dă” binecuvântarea peste eforturile noastre. Satan știe lucrul acesta, așa că principala lui strategie este să dividă și să cucerească. El cunoaște puterea, sinergia și binecuvântarea care rezultă din lucrul în armonie, și de aceea depune el toate eforturile să aducă dezbinare. Așadar, atunci când lucrurile încep să se destrame și să se prăbușească, să fii sigur că diavolul s-a ocupat de detalii. Capitolul șase din Proverbe enumeră șapte lucruri pe care le urăște Domnul, iar printre ele este și: „cel ce stârnește certuri între fraţi” (v. 19). Pavel spune: „Căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii” (Efeseni 4:3). El știa că lucrul acesta necesită, uneori, mari eforturi.

Nu ne putem permite să fim ignoranți față de tacticile lui Satan care sunt menite să ne țină departe unii de alții. El te va face să te simți ofensat în urma unei afirmații nevinovate, să înțelegi dintr-o replică mai mult decât a dorit vorbitorul să spună, să atribui motive necurate comportamentului cuiva, sau să crezi o minciună… Dar atunci când te rogi și Îl cauți pe Dumnezeu, El îți va descoperi adevărul despre acea situație. „El este pacea noastră” (Efeseni 2:14), iar când ne aruncăm în brațele Sale, El ne călăuzește spre hotărâri care aduc pacea în acea împrejurare. În realitate, conflictele noastre pot deveni trepte spre relații mai puternice atunci când ne luăm angajamentul de a ne înțelege unii pe alții și de a respinge despărțirile. De aceea Pavel scrie  (1 Corinteni 1:10): „Vă îndemn… să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 119:1-16

Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11:28). Despre această fericire şi despre acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm. Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5:8), care-şi găsesc plăcerea în mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2, 4, 5, 8) şi care umblă în ele (v. 1)!

Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din lume, care dispreţuiesc pe faţă scrupulele tânărului credincios; pentru aceia însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?. Răspunsul vine imediat: Păzindu-se după Cuvântul Tău.

Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări în curăţie, la adăpost de păcat împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi împotriva propriului trup (1 Corinteni 6:18)! Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo pasajele esenţiale, precum acest verset 9, vom fi înarmaţi pentru ziua cea rea, în care se va ivi ispita (Efeseni 6:13-17). Pentru că, dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă. Fie ca acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3:16).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dacă sunt distruse temeliile, ce va face cel drept?
Psalmul 11.3

Ne putem gândi la trei temelii:

1. Temelia guvernării: o trăsătură importantă a guvernării este că „cel care stăpânește peste oameni va fi drept, stăpânind în temere de Dumnezeu” (2 Samuel 23.3). Guvernările din ziua de astăzi promulgă legi care subminează, mai degrabă decât să protejeze, sanctitatea vieții umane. Majoritatea guvernărilor aprobă stiluri de viață păcătoase, aplică dreptatea cu părtinire sau îi asupresc pe cei săraci.

2. Temelia căsătoriei și a familiei: căsătoria nu mai este privită ca fiind relevantă în societatea „progresistă” și „liberală” din zilele noastre. Relațiile din afara căsătoriei sunt ceva obișnuit. Femeia din Samaria avea un stil de viață care corespunde cu cel adoptat de mulți astăzi. Când Domnul i-a spus: „Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici” (Ioan 4.16), ea a recunoscut că nu avea bărbat, fiindcă avusese cinci bărbați, iar cel cu care trăia acum nu era bărbatul ei.

3. Temelia creștinismului: teoria evoluției este mai populară decât creația; lupi îmbrăcați în haine de oaie ocupă multe amvoane astăzi; învățătura curată este abandonată în favoarea basmelor meșteșugit alcătuite; răscumpărarea prin sânge este tăgăduită; evanghelia nu mai este predicată în unele biserici; venirea Domnului este privită cu scepticism; harul lui Dumnezeu este schimbat în libertatea de a păcătui; prin urmare, întunericul spiritual și moral devine tot mai gros.

Rezumatul stării de mai sus poate fi găsit în Psalmul 82.5: „Toate temeliile pământului se clatină”. Dar ce vor face cei drepți când aceste temelii se clatină? Trebuie să stăruim în lucrurile pe care le-am învățat, să ne depărtăm de fărădelege, să luptăm pentru credința dată sfinților, să ne rugăm prin Duhul Sfânt, să ne ținem în dragostea lui Dumnezeu și să așteptăm îndurarea Domnului nostru Isus Hristos.

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.”
Romani 14.12

Fiecare om în parte

Bărbatul, care ședea în fața mea în compartimentul de tren, mi-a povestit multe întâmplări din viața sa. El mi-a istorisit despre timpul când a îngrijit ca ajutor medical răniți în război. Nu a trecut sub tăcere nici lucrările pe care le-a făcut în favoarea diferitelor instituții sociale și bisericești în timpul vieții sale. Când i-am prezentat Evanghelia, a ascultat la început atent. Dar când a auzit despre harul lui Dumnezeu care îl poate ierta chiar și pe cel mai mare păcătos, nu a mai vrut să asculte. „Deci, chiar și un tâlhar sau un ucigaș, după cum spuneți dumneavoastră, dacă se pocăiește cândva în viața lui, poate să ajungă în cer?” mă întrebă el. Atunci i-am vorbit despre tâlharul de pe cruce, care a fost răstignit alături de Mântuitorul Isus Hristos. În urma recunoașterii sale, Mântuitorul i-a putut spune tâlharului: „Astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Problema pe care o avea acest bărbat este problema multor oameni. Ei gândesc că întrebarea cu privire la mântuirea sufletului lor este o problemă între ei și semenii lor pe care îi văd mult mai răi decât ei. Dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, nu lasă nici cea mai mică îndoială în această privință. Mântuirea este exclusiv o problemă între fiecare om în parte și Dumnezeu care a dăruit harul iertării păcatelor prin credința în Fiul Său, Domnul și Mântuitorul nostru. Chemarea noastră este să nu privim înapoi la căile noastre întunecoase și întortocheate, nici la inima noastră nestatornică și înșelătoare, ci la ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ SCAPI DE AMINTIRILE DUREROASE

„Nu vă mai uitaţi la cele vechi” (Isaia 43:18)

     Pentru a fi biruitor asupra amintirilor dureroase, trebuie să faci câteva lucruri:

1) Remaniază-le! Privind în urmă, Iosif a zis: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20).

2) Respinge-le! Data viitoare când amintirile dureroase îți revin în minte, refuză să le alimentezi. „Nu vă mai uitaţi la cele vechi.”

3) Refocalizează-te! „Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte” (Filipeni 3:13). Tu spui: „Nu mă pot abține să-mi aduc aminte…” Dacă îți poți aminti necazurile, înseamnă că îți poți reaminti și binecuvântările!

Cel mai eficient mod de a scăpa de amintirile dureroase este să le înlocuiești cu cele frumoase!

Iată o veste bună: fiecare promisiune pe care ți-a făcut-o Dumnezeu are în ea puterea de a se împlini. Așadar, meditează la cuvintele următoare și personalizează-le: „Nu te teme… nu roşi, căci nu vei fi acoperită de ruşine; ci vei uita şi ruşinea tinereţii tale” (Isaia 54:4). „Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face.” (Isaia 65:17-18).

Să remarcăm ultimul cuvânt: „face”… Dumnezeu poate crea frumusețe din cenușă și ordine din haos, însă asta nu se întâmplă neapărat peste noapte. În tot acest parcurs, vei crește mult și vei ierta mult. În unele împrejurări îi vei ierta pe alții; în altele, te vei ierta pe tine însuți.

Tu spui: „Dar toate acele promisiuni sunt din Vechiul Testament!” Da, însă Biblia spune: „Făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt `da`” (2 Corinteni 1:20).

Așadar, adu-ți amintirile dureroase înaintea lui Dumnezeu, și lasă-L pe El să te vindece de ele!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 118:15-29

Acest psalm ocupă un loc important între profeţiile cu privire la Domnul. Versetul 22, citat în evanghelii şi în 1 Petru 2:7, anunţă deopotrivă respingerea lui Isus şi ce loc Îi revine după aceasta. Ce bine ar fi ca ceea ce Dumnezeu a vrut să facă prin şi pentru Hristos să fie întotdeauna minunat în ochii noştri (v. 23)! Versetele 25 şi 26 ne amintesc de intrarea lui Mesia în Ierusalim şi de strigătele aruncate de mulţime: Doamne, mântuieşte, Te rog! (Osana în ebraică). Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului (Matei 21:9). Fără voia Lui, cei din poporul iudeu L-au invocat şi L-au cinstit în acea zi, aşa cum anunţaseră Scripturile. Şi Scripturile ar trebui să deschidă astăzi ochii acestui popor. Totuşi, vine clipa când această profeţie se va împlini cu adevărat. Mesia triumfător va fi atunci primit şi aclamat de rămăşiţa credincioasă.

La iudei, acest psalm făcea parte din ritualul de Paşti. Să fi fost oare acesta imnul cântat de Domnul împreună cu ucenicii, după cină? (Marcu 14:26). Dacă ar fi fost aşa, cu ce sentimente să fi rostit El într-un astfel de moment versetele 6, 21, 22 şi sfârşitul versetului 27: Legaţi jertfa până la coarnele altarului!

Psalmul se încheie în acelaşi fel cum a început: celebrând bunătatea neschimbată a Domnului (v. 1, 29).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iar din El, voi sunteți în Hristos Isus, care a fost făcut pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfințenie și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris, „Cine se laudă să se laude în Domnul”.
1 Corinteni 1.30,31

Când sufletul îți este asaltat de îndoieli și de temeri, privește drept la Isus – Mielul care a fost înjunghiat și care acum este în glorie! Ferește-te să cauți înăuntrul tău îndreptățirea, fiindcă Hristos în glorie este îndreptățirea ta! Ferește-te să privești la lucrarea Duhului în tine ca temelie pentru îndreptățire, căci ești îndreptățit prin sângele lui Hristos! Ferește-te să te compari cu alții ca dovadă a acceptării tale, fiindcă Hristos este singura cale către Tatăl! Ferește-te să cauți dovezi în simțămintele sau în experiențele tale, fiindcă omul este schimbător, iar inima este nespus de înșelătoare; dragostea lui Hristos însă nu se schimbă.

Contemplă mai degrabă perfecțiunea, frumusețea eternă și valoarea lui Isus! Privește la plinătatea Lui, la dragostea și la gloriile Lui! Privește la căile Lui, la cuvintele Lui, la suferințele și la moartea Lui! Privește la Cel Sfânt care a fost făcut păcat pentru tine și lasă ca lumina adevărului lui Dumnezeu să strălucească asupra sufletului tău! Ascultă mărturia lui Dumnezeu! Ia seama la valoarea pe care El o dă crucii! Privește cum crucea a îndepărtat păcatele tale și a adus îndreptățirea în locul lor! Acceptă mărturia lui Dumnezeu că sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, te curățește de orice păcat, că ești îndreptățit fără plată, prin harul Său, și că ești primit în Cel Preaiubit!

Privește cum fărădelegile și păcatele tale au fost așezate asupra Lui, cum omul vechi a fost răstignit împreună cu El, cum mânia aprinsă a lui Dumnezeu s-a abătut asupra Lui, pentru ca tu să fii liber! Vei vedea astfel cum dezgustul de sine va lua locul îndreptățirii de sine, cum smerenia va lua locul încrederii în sine, cum siguranța va alunga îndoiala și cum lauda și recunoștința se vor înălța către Părintele îndurărilor, în numele Domnului nostru Isus Hristos!

H H Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: «Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan, și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat.»”
2 Împărați 5.10

Să crezi ca un copil

Naaman cel lepros a sperat să fie vindecat de către profetul Elisei de boala sa. Când l-a căutat, i s-a spus: „Scaldă-te de șapte ori în Iordan, …și vei fi curat.”

Această întâmplare ne ilustrează cum poate fi astăzi curățat un om de păcatele lui. Apa Iordanului vorbește de moartea pe care a suportat-o Isus Hristos pentru a-i salva pe păcătoși. Cerința: „Scaldă-te în Iordan!” se aseamănă cuvântului: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Faptele Apostolilor 16.31). Aceasta este credința personală în Mântuitorul, care a murit pentru mine la cruce. Aceste cuvinte pot fi înțelese chiar și de un copil.

Pentru marele general Naaman a fost umil să acționeze ca un copil și să se scalde de șapte ori în Iordan. Dar a făcut acest lucru și s-a însănătoșit. Tot așa de greu le vine astăzi multor oameni să recunoască neajutorarea lor și să-și pună toată încrederea în Isus Hristos. Dar cine face totuși acest pas al credinței, primește iertarea păcatelor.

Care a fost rezultatul credinței lui Naaman? „Şi carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș.” Pielea sa a devenit ca a unui copil nou-născut. Aceasta este o ilustrare frumoasă a ceea ce spune Domnul în Ioan 3.7: „Trebuie să vă nașteți din nou.” În viața fiecăruia care crede în Isus Hristos, Dumnezeu face nașterea din nou și îi dăruiește viață nouă, veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU LĂSA VĂICĂREALA SĂ SE CUIBĂREASCĂ (2)

„A auzit cârtirile împotriva Domnului” (Exod 16:7)

     Când te plângi, Dumnezeu o ia personal. Văicăreala arată lipsa ta de credință în Cuvântul Său care spune: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28). Iar în altă parte, Biblia mai spune: „După ce Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.” Ci Dumnezeu a pus poporul să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie” (Exod 13:17-18).

Dumnezeu știe sfârșitul încă de la început, și El te conduce pe calea Lui și te învață căile Lui! Odată ce accepți asta, nu vei mai fi nemulțumit! Când Israelul a cârtit, „S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

Dr. Dale A. Robbins scrie: „Ei au refuzat ca Dumnezeu să aibă grijă de ei, să-i ocrotească și să le conducă viețile. Punctul de plecare al creștinismului este că Isus devine Stăpânul împrejurărilor în care ne găsim. Noi suntem în mâinile Sale. Dacă credincioșii sunt nemulțumiți, aceasta devine o acuzație la adresa Domnului în care ne-am pus încrederea, iar El „a auzit cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui” (Exod 16:8). Când treci prin clipe grele, nu recurge la văicăreală. Laudă-l pe Dumnezeu în pofida a ceea ce se întâmplă (1 Tesaloniceni 5:18).” Mulțumirea este opusul cârtirii. Ea exprimă aprecierea noastră pentru tot ce a făcut Dumnezeu și pentru ce promite că va face, și arată încrederea că El este în control.

Psalmistul spune: „Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi” (Psalmul 50:14-15). Mulțumirea și recunoștința, nu văicăreala Îl motivează pe Dumnezeu să lucreze pentru tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 117 şi 118:1-14

Dacă Domnul este preţios în ochii noştri (Psalmul 116), atunci îi vom invita şi pe alţii să-L adore împreună cu noi. Astfel va fi şi cu Israel: odinioară atât de gelos pentru privilegiile lui, plin de dispreţ faţă de naţiuni, el însuşi le va pofti la lauda universală (v. 1; Romani 10:19; 15:11).

Bunătatea şi adevărul lui Dumnezeu sunt din nou menţionate împreună (v. 2; vezi Psalmul 108:4; 115:1). Ele sunt dubla manifestare înspre oameni a caracterelor esenţiale ale lui Dumnezeu: iubire şi lumină. Ce subiect inepuizabil de meditaţie conţine aşadar acest scurt şi preţios psalm (care se găseşte dispus chiar la mijlocul Bibliei)!

În Psalmul 118, bunătatea Domnului este cea care constituie tema laudei. Înconjurat şi ameninţat de lumea întreagă, Israel va experimenta că ajutorul omului şi al celor mari este zadarnic (v. 8-9; Psalmul 108:12); numele Domnului va fi singura lui apărare. Cât despre noi, cele care ne ameninţă, mai presus de orice, sunt poftele sărmanelor noastre inimi (Iacov 1:14). De nenumărate ori am fost aproape să cădem, dar Dumnezeu ne-a venit în ajutor; ne-a păzit picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 116:8). Omul, prin urmare, nu va putea face nimic nici împotriva noastră (v. 6), nici pentru noi (v. 8), pentru că Domnul este tăria noastră (v. 14).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Pe orice întâi-născut al măgăriței îl vei răscumpăra cu un miel; și, dacă nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul.
Exod 13.13

Legea este „umbra bunurilor viitoare” (Evrei 10.1), iar porunca referitoare la cei întâi-născuți demonstrează acest lucru într-un mod remarcabil. Israeliții trebuiau să consacre Domnului animalele pe care le aveau, curate sau necurate. Întâiul-născut era reprezentantul unei întregi clase, fie de oameni, fie de animale. Însă ceea ce era necurat trebuia răscumpărat. Măgarul era un animal necurat și, prin urmare, el ilustrează ceea ce Dumnezeu ne învață prin intermediul acestei porunci. Peste tot în Biblie, măgarul este o imagine a naturii păcătoase și a voinței proprii a omului. Se spune despre Ismael că era ca un „măgar sălbatic al unui om” (Geneza 16.12). Accentul acolo este pus pe încăpățânarea și pe împotrivirea lui – o caracterizare fidelă a păcatului (Iov 39.5-8). Este de asemenea semnificativ faptul că Ismael a fost fiul întâi-născut al lui Avraam. În Galateni 4.23 citim că Ismael a fost născut „potrivit cărnii” și, în felul acesta, el este un reprezentant al omului păcătos aflat sub lege.

Dacă măgărușul nu era răscumpărat, trebuia să-i fie frânt gâtul. Este ori răscumpărare, ori pierzare – nu există o a treia opțiune; iată ceea ce nu pot înțelege oamenii! Lumea este împărțită în două: cei pierduți și cei mântuiți. Cât de minunat este să vedem că mielul nevinovat lua locul măgărușului – o imagine cât se poate de clară a substituirii. C. H. Mackintosh a scris: „Este interesant să vedem că, în ce privește natura noastră, suntem puși în aceeași categorie cu animalele necurate; în ce privește harul însă, suntem asociați cu Hristos, Mielul fără pată. Nu poate exista un loc mai jos decât cel pe care îl avem prin natura noastră veche și nu poate exista un loc mai înălțat decât cel pe care îl avem prin har”. Noi eram păcătoși și Hristos a luat locul nostru pe cruce; acum, după ce Hristos a fost înviat și glorificat, noi suntem uniți cu El.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile…”
Coloseni 1.15,16

Chipul lui Dumnezeu

Domnul Isus Hristos este Dumnezeu adevărat, fiind totodată și reprezentarea exactă a lui Dumnezeu în univers. Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos este chipul Dumnezeului celui adevărat, „care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea…” (1 Timotei 6.16). Isus Hristos Îl reflectă pe Dumnezeu, pentru că El este Dumnezeu. Cu toate acestea, El a devenit Om, iar acum, ca Om, El îi descoperă omului pe Dumnezeu, deși El este și rămâne Dumnezeu. Niciodată, El nu a renunțat la ceea ce era, pentru a deveni ceea ce nu fusese niciodată până atunci.

Această taină de nepătruns – faptul că Isus Hristos este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană, Cuvântul devenit trup – este primită de credință, dar nu de rațiunea omului. Deși nu o vom înțelege niciodată pe deplin, ea rămâne un adevăr minunat, care ne face să-L adorăm pe Mântuitorul în slava și smerenia Sa, acum și pentru veșnicie. Ce minunat este gândul gloriei divine a Domnului Isus Hristos! Omul înaintea Căruia se va pleca orice genunchi

– Omul înaintea Căruia vor sta toți în ziua judecății! Acest Om, în smerenia Sa, a luat locul meu pe cruce! Poți spune și tu, cititorule, că acest Om este Locțiitorul tău? Dacă poți spune un sincer DA, ești un om care ai găsit totul deplin în Mântuitorul Isus Hristos.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

NU LĂSA VĂICĂREALA SĂ SE CUIBĂREASCĂ (1)

„Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi” (Iuda 16)

Jon Gordon spunea: „Prietena soției mele, Rachel, se plângea continuu de locul ei de muncă, de firmă, de economie și de lipsa vânzărilor. În cele din urmă, am oprit-o și i-am spus: „E simplu. Ai de făcut o alegere. Accepți noile politici ale firmei, mergi la serviciu cu o atitudine pozitivă și îți dai toate silințele în fiecare zi, sau îți cauți un alt loc de muncă. Însă orice faci, nu te mai plânge, fiindcă nu rezolvi nimic. Schimbă-ți locul de muncă sau schimbă-ți atitudinea!” Și conversația s-a terminat, la fel și prietenia noastră, am crezut eu. Rachel nu a mai vorbit cu mine câteva luni. Apoi am văzut-o la o întâlnire și mi-a zis că s-a hotărât să-mi urmeze sfatul. Și-a păstrat locul de muncă, nu s-a mai văicărit și a început să vândă mai bine. După trei luni de la schimbarea atitudinii, vânzările ei au crescut cu 30%, iar după un an au crescut cu 70%. După trei ani de la prima noastră conversație, am întâlnit-o iar pe Rachel și am întrebat-o ce mai face. Mi-a spus că în ultimii doi ani, vânzările ei au continuat să crească. A fost promovată de două ori și acum are funcția pe care a visat-o. E locul de muncă pe care și l-a dorit dintotdeauna și e mai entuziasmată și mai plină de pasiune ca niciodată.”

Ești și tu sabotat de văicăreală? Și eu m-am aflat într-o situație similară în urmă cu niște ani. Dar am învățat că atunci când încetezi să te mai văicărești și adopți o atitudine pozitivă, începi să câștigi!

Biblia pune cârtitorii și nemulțumiții în aceeași categorie cu păcătoşii nelegiuiţi care au rostit „cuvintele de ocară… împotriva Lui… Ei sunt nişte cârtitori, nemulţămiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe, şi slăvesc pe oameni pentru câştig.” (Iuda 16-17).

Așadar, nu cultiva văicăreala!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Psalmul 116

Această cântare a israelitului întors în ţara lui cu cât mai mult poate fi astăzi cântată de răscumpăratul Domnului: Eram doborât şi El ma salvat, Tu miai eliberat sufletul de la moarte (v. 6, 8)! Amintirea unei asemenea mântuiri îl face pe cel credincios tot mai conştient de drepturile pe care Mântuitorul le are asupra lui.

Versetul 8 evocă o triplă eliberare: Dumnezeu ne salvează sufletele, ne susţine inimile copleşite de încercare şi, de asemeni, ne păzeşte de cursele şi de ispitele în care, fiind slabi, riscăm să cădem. De aceea, fiecare îşi poate pune întrebarea din versetul 12: Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?. Iubesc pe Domnul, răspunde psalmistul, acestea sunt cele dintâi cuvinte ale psalmului şi cel dintâi efect al evangheliei, aflat la baza tuturor celorlalte. Atunci, din prisosul inimii, gura poate proclama Numele Domnului (v. 10; 2 Corinteni 4:13). Există, de asemenea, şi alte moduri de a-L mărturisi: Voi înălţa paharul mântuirii Îţi voi aduce jertfe de mulţumire da, înaintea întregului Său popor (v. 13-14, 17).

Să-I aducem şi noi din toată inima aceste jertfe de laudă, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui (Evrei 13:15)!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Un cărturar, apropiindu-se, I-a spus: „Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge”. Și Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul”.
Matei 8.19,20

Deși cuvintele acestui cărturar au sunat ca și cum el era pe deplin pregătit pentru orice ar fi întâmpinat pe drumul pe urmele Domnului Isus, totuși Domnul nu l-a încurajat deloc. De ce? Nu dorește El oameni care să-L urmeze din toată inima? Ba da, însă nu este deloc impresionat de cei care fac declarații în felul acesta și promit că vor împlini ceea ce nu sunt în stare, așa că El nu a dat niciun răspuns încurajator. Omul acesta nu-și dădea seama ce însemna să-L urmeze pe Hristos. Promisiunea lui era sortită unui eșec grabnic.

Chemarea Domnului Însuși este cea care îl face pe cineva capabil să-L urmeze și să-L slujească, nu energia noastră omenească. Când Domnul cheamă pe cineva să-L slujească, respectivul va înțelege că o astfel de cale a slujirii va implica necazuri și suferință, iar prima reacție va fi de multe ori aceea de a se trage înapoi. Așa au stat lucrurile cu Moise, care a adus o sumedenie de scuze. Bineînțeles, nicio scuză nu este valabilă atunci când Domnul face o chemare. El nu l-a scutit pe Moise de responsabilitatea de a asculta, iar rezultatul final a fost o dovadă clară că Dumnezeu îl poate călăuzi pe un om spre gloria Sa.

În mod asemănător, Ieremia, atunci când a fost chemat de Dumnezeu pentru a fi un profet al națiunilor, a obiectat: „Vai, Doamne Dumnezeule, iată, eu nu știu să vorbesc, pentru că sunt un copil! Dar Domnul mi-a zis: «Nu zice: ‹Sunt un copil›, pentru că vei merge la toți aceia la care te voi trimite și vei vorbi orice îți voi porunci. Nu te teme de ei; pentru că Eu sunt cu tine ca să te scap»” (Ieremia 1.6-8). Dumnezeu nu S-a răzgândit, ci i-a promis că va fi cu el.

Dacă cineva dorește să slujească Domnului, să caute călăuzirea Lui fără să se încreadă în sine, cu o încredere deplină în El și cerând harul Său.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați…”
Evrei 4.16

Datoria iertată

La ora douăsprezece a bătut gongul. În aceeași clipă s-a deschis poarta și bătrânul Fritz a ieșit. S-a îndreptat în grabă fericit spre cei care așteptau și le-a zis:

Sunt liber! Mi-a fost iertată toată datoria.

Ceee? Ceee? E adevărat? Ţi-a anulat moșierul toate datoriile?

Da, da! strigă Fritz. Afăcut așa cum a scris.

Mulțimea a dat buzna spre poartă. Era însă prea târziu. Timpul de iertare a datoriilor trecuse. În deznădejdea lor au zgâlțâit de poartă, dar în zadar. Nimeni nu deschidea. Prea târziu! Pierduseră ocazia!

Așa va fi cândva în istoria vieții oamenilor. Toți oamenii sunt în aceeași situație de datornici față de Dumnezeu. Dar acum, prin credința în Fiul Său, Dumnezeu oferă iertarea păcatelor, a datoriilor omului față de El. Lucrul acesta este scris în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Cine crede mărturia Cuvântului lui Dumnezeu și Îl acceptă pe ISUS HRISTOS ca Mântuitor va primi iertarea și viața veșnică. Cititorule! Nu aștepta ultima bătaie a gongului! Atunci va fi prea târziu ca și pentru oamenii din istorisirea de astăzi.

Nu zăbovi, vino, așa cum ești cu toate păcatele tale la Domnul Isus Hristos chiar ACUM! El te primește.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE CEEA CE ȚI-A DAT DUMNEZEU

„Ea a făcut ce a putut…” (Marcu 14:8)

     Domnul Isus a făcut unul dintre cele mai mari complimente unei femei, care a turnat  untdelemn foarte scump dintr-o sticlă de alabastru pe capul Său: „Ea a făcut ce a putut…” Dumnezeu nu cere mai mult, și este demn să primească cel puțin atât.

Într-o noapte a anului 1837, o femeie pe nume Florence a auzit glasul lui Dumnezeu spunându-i că are o misiune specială în viață. Nouă ani mai târziu, acea misiune a început să prindă contur, când o prietenă i-a trimis informații despre o instituție din Germania care instruia infirmiere… așa că s-a dus acolo și a învățat să aibă grijă de bolnavi. În 1835, a devenit superintendent într-un spital de femei din Londra. Când a izbucnit Războiul din Crimeea în 1854, ea s-a oferit voluntar să aibă grijă de soldații britanici și s-a dus la Constantinopol. Odată ajunsă în Turcia, a devenit șefa unui spital militar. Era o societate dominată de bărbați și doctorii erau ostili față de ea. Spitalul era într-o stare mizerabilă, așa că s-a motivat singură acordând toată atenția pacienților săi, la început folosind proviziile pe care le-a adus cu ea, apoi pornind o campanie prin corespondență pentru reaprovizionarea spitalului. Petrecea multe ore pe zi în saloane, luând în primire fiecare soldat care intra. Alinarea pe care le-o aducea în rondurile sale de noapte era imensă. Era poreclită: „femeia cu lampa”… Cine era aceasta? Florence Nightingale.

Una din cele mai cunoscute vorbe ale sale a fost: „Nu mi-am găsit niciodată scuze și nici nu am acceptat scuze.”

Așadar, în loc să te concentrezi asupra talentelor și resurselor pe care nu le ai, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu, astăzi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 115

Precum odinioară Moise şi Iosua, mai târziu rămăşiţa credincioasă a lui Israel va fi aceea care Îi va cere lui Dumnezeu să intervină din pricina gloriei Sale, pentru ca Numele Lui să fie cunoscut de toate naţiunile (v. 1-2; Exod 32:12; Iosua 7:9). Şi Domnul va pune în evidenţă sfidarea care i-a întristat atâta pe ai Săi: Unde este dar Dumnezeul lor? (v. 2; Psalmul 42:3; Ioel 2:17b; comp. cu Matei 27:43).

Dumnezeul nostru este în ceruri, răspund cei credincioşi, şi înspre El este inima noastră. Cât despre oamenii din lume, de regulă nu ne trebuie mult timp pentru a descoperi ce îndrăgesc ei. Cei mai mulţi nu se ruşinează cu idolii lor: aceştia sunt argintul, aurul (v. 4), beneficiile artei şi ale tehnicii, sunt distracţiile, plăcerile; sunt deopotrivă cântăreţii, vedetele sau personalităţile zilei. În ce ne priveşte, să-L proclamăm şi noi pe Dumnezeul nostru şi să facem în aşa fel încât Numele Lui să fie de acum cunoscut în jurul nostru! Aceasta va fi posibil numai în măsura în care vom căuta gloria Lui, nu a noastră (v. 1), şi, de asemeni, când va fi vizibil pentru oricine că noi doar în Dumnezeu ne punem încrederea (v. 11).

În contrast cu lauda şi cu binecuvântarea pământească din Împărăţie (v. 16-17), noi, creştinii, ne bucurăm de a fi morţi împreună cu Hristos şi de a avea cu El locul nostru în înviere în locurile cereşti.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Strigați de bucurie către Domnul, tot pământul! Slujiți Domnului cu bucurie … Pentru că Domnul este bun; bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna.
Psalmul 100.1,2,5

Bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna – aceasta este întotdeauna tema cântării lui Israel. Va fi un timp minunat pentru pământ atunci când acest psalm va fi cântat pe toată întinderea lui. Ce lucru măreț să putem privi în Scriptură și să vedem ceea ce va urma, iar apoi să ne întoarcem, cu inimile pline de bucurie, la partea care ne aparține nouă! Oricât de binecuvântat va fi acel timp viitor pentru pământ, ceea ce noi avem este cu mult mai bun și mai strălucitor. Noi, cei care L-am primit pe Domnul Isus Hristos, Îl cunoaștem acum ca Mântuitor al nostru; prin urmare, inimile ne sunt pline de bucurie, putem privi în sus și așteptăm venirea Lui, pentru a-L vedea față în față.

Nu se umple inima noastră de bucurie atunci când ne gândim la Cel care a venit aici, pe pământ, și n-a avut altceva decât o iesle împrumutată, o cruce construită pentru un răufăcător și un mormânt care aparținea altuia, dar Căruia Dumnezeu I-a dat toată gloria și Îi va afirma public orice drept? Mărturisesc că, în ce mă privește, toate acestea îmi produc o mare bucurie și inima îmi tresaltă când mă gândesc că, atunci când El va veni, voi fi și eu acolo. Ne vom bucura cu toții de gloria Lui și de bucuria Lui Însuși, iar inimile noastre vor fi pline de veselie în ziua înălțării Domnului nostru, a binecuvântatului nostru Mântuitor.

El să ne dea harul să-I cântăm acum așa cum se cuvine, în timp ce așteptăm cu răbdare ziua când „Soarele dreptății” va străluci, când Psalmul 100 va umple pământul cu melodia lui fermecătoare, iar cerul va răsuna de odele bucuriei!

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi!”
Isaia 35.10

Datoria iertată

La vederea hârtiei cu datorii, moșierul a întrebat pe bătrânul Fritz dacă n-a uitat vreuna din ele.
–    Nu, stăpâne! Le-am scris pe toate.
Moșierul citea încet, cu atenție. Citea fiecare datorie și apoi trăgea cu creionul roșu câte o linie peste fiecare. Când a terminat de citit, a rupt foaia și a aruncat-o în foc.
–    De acum Fritz ești liber. Fiindcă ai crezut cuvântul meu, acum îți sunt anulate toate datoriile.
Ah, cât de fericit și mulțumit a fost Fritz când a auzit acele cuvinte minunate! Deci a fost adevărată înștiințarea cu iertarea datoriilor! Când bătrânul a vrut să plece pentru a le spune și celor de la poartă despre adevărul cuvintelor din înștiințare, moșierul l-a oprit. Glasul său răsună foarte trist când spuse:
–    Pentru cei de afară va fi curând prea târziu. Ei n-au vrut să asculte. Nu mi-au dăruit încredere. N-au crezut cuvântul meu. Ei au pierdut timpul potrivit și nu li se va anula nimic din ceea ce îmi datorează. Voi cere de la ei și ultimul bănuț. Așteaptă ora douăsprezece. Atunci vei putea ieși. Afară, mulțimea stătea în fața porții încuiate. Nimeni nu îndrăznea să intre; nimeni nu credea cuvintele scrise cu atâta claritate pe înștiințarea moșierului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDEREA ÎN HRISTOS NE DĂ PACEA

„Suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”

(Romani 5:1)

     Charles Stanley spunea că a întrebat odată o chelneriță: „Dacă i-ai putea cere orice lui Dumnezeu, care ar fi lucrul acela?” Ea a răspuns pe loc: „Vreau să am pace!” Printre lacrimi, ea i-a povestit despre pierderile dureroase care i-au transformat viața într-o frământare emoțională intensă. Mulți oameni, la fel ca această tânără, își doresc pacea lăuntrică – fără să aibă o relație cu Isus, Prințul Păcii. Ei o caută în mod greșit: în exerciții fizice, înfrumusețare, siguranță financiară, faimă, statut social sau relații. Alții o caută în alcool și droguri. Dar niciunul din aceste lucruri nu poate da pacea inimii și a minții; numai relația cu Domnul Isus o poate da! Înainte să ne întâlnim cu Hristos, suntem robi ai păcatului, trăind în vrăjmășie cu Dumnezeu (Romani 6:16). Păcatele noastre ne despart de Dumnezeu, așa încât trăim cu sentimentul vinovăției, cu stres și cu rușine. Dar Dumnezeu ne-a oferit un remediu. El „Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8), îndepărtând astfel păcatul, vina, rușinea și punând capăt despărțirii noastre de El. Atunci când ne încredem în Hristos ca Mântuitor al nostru, El ne promite că: „suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1).

Dacă ți-ai pus nădejdea în Hristos, ascultă aceste cuvinte minunate (Filipeni 4:6-7): „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 113 şi 114

Câte motive au slujitorii Domnului să laude Numele Domnului (v. 1)! Ei zăceau odinioară în ţărâna morţii, pe gunoiul păcatului (v. 7). Dumnezeu însă S-a plecat să privească pământul (v. 6). Să nu uităm niciodată că, oricât de mare-ar fi, El are privirile îndreptate spre tot ce priveşte pe fiecare făptură a Sa. El a văzut starea lor de totală goliciune. Şi, asemeni stăpânului din parabolă, a găsit plăcere să-i invite pe aceşti săraci şi pe aceşti nevoiaşi să se aşeze la masa harului Său (Matei 22:10; comp. de asemenea cu 1 Samuel 2:8 şi cu Luca 1:52-53).

Domnul văzuse întristarea poporului Său, auzise strigătul lor, le cunoscuse durerile. Şi a coborât să-i elibereze (Psalmul 113:6; Exod 3:7). El i-a făcut să iasă din Egipt cu putere. La porunca Lui, Marea Roşie a fugit, pentru a lăsa să treacă poporul lui Dumnezeu; Iordanul s-a întors înapoi, pentru a le deschide calea; stânca a făcut să-i curgă apele, pentru a le potoli setea. Dumnezeu ştie unde şi cum să facă să ţâşnească înviorarea şi viaţa, pentru a răspunde nevoilor alor Săi. El va face însă o minune şi mai mare în favoarea poporului Său Israel, atunci când va schimba inima tare a acestuia într-un izvor de ape, spre binecuvântarea întregului pământ.