Mana Zilnica

Mana Zilnica

6 Martie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În ceea ce a murit, a murit față de păcat o dată pentru totdeauna; iar în ceea ce trăiește, trăiește față de Dumnezeu. Tot așa și voi, socotiți-vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus.
Romani 6.10,11

Deși cel credincios nu mai este în carne, el descoperă cu tristețe că această carne este încă în el și învață, prin experiențe umilitoare, să spună: „Știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun” (Romani 7.18). Marea problemă a fiecărui credincios nu sunt păcatele, ci păcatul, carnea, izvorul păcatelor. Este conștiența dureroasă a faptului că are o natură rea – exprimată prin mândrie, voință proprie și poftă – care continuă să se manifeste în interior, chiar dacă nu întotdeauna și în exterior. Cu cât este mai mare dorința lui de a trăi pentru gloria lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi tristețea lui văzând această activitate a cărnii. Carnea este un vrăjmaș constant, pe care nici timpul și nici împrejurările n-o pot îmbunătăți.

Cu cât suntem mai preocupați cu natura păcătoasă din noi, cu atât suntem mai slabi față de ea, fiindcă ea devine obiectul nostru, și nu Domnul Isus, care este viața noastră. A fi preocupat cu ceea ce este carnea, în diferitele ei manifestări, înseamnă a nu o socoti răstignită și pe noi înșine morți față de ea. A o privi ca pe o forță antagonistă care trebuie biruită înseamnă a o socoti încă vie. Însă a o socoti moartă prin moartea lui Hristos și a ne găsi toate resursele în Hristos înviat și glorificat, aceasta înseamnă a ne socoti pe noi înșine morți față de păcat.

Calea credinței este de a privi întotdeauna lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Trebuie să-L credem pe El, care spune că omul cel vechi a fost înlăturat pentru totdeauna prin moarte, la cruce, și că noi suntem acceptați în Fiul Său preaiubit. „Să nu dați păcatului mădularele voastre, ca unelte ale nedreptății, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, dintre morți; și dați mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptății” (Romani 6.13).

H H Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …El (Dumnezeu) le dă înștiințări…, ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul…”
Iov 33.16-18

Chemarea harului

Apoi a auzit sau cel puțin credea că a auzit a treia oară aceleași cuvinte. Așa că s-a sculat, a aprins lumina și a mers în dormitorul mamei. Aceasta s-a speriat de înfățișarea tulburată a fiicei ei. La întrebarea ei reluată, fiica a povestit, în sfârșit, ce strigăt credea că a auzit. Mama a cerut să-i dea Biblia, a deschis-o și a citit tare: „Acum, Îmi voi vărsa în curând urgia peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca după faptele tale și te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. Ochiul Meu va fi fără milă și nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău și ar trebui să te ajute. Şi vei ști că Eu sunt Domnul, Cel ce lovește!” Mama încă mai citea ultimele cuvinte, când fiica a căzut jos și a murit. Sărmana mamă, dar mai sărmana fiică, care a plecat nemântuită din această viață!

Cât de insistent spune Dumnezeu oamenilor că este primejdios să nesocotească chemarea harului mântuirii Sale! Tu, eu, noi avem de-a face cu Dumnezeul cel sfânt, care nu vrea să te pierzi pentru veșnicie; El te iubește nespus de mult, încât L-a dat la moarte de cruce pe singurul Lui Fiu, Isus Hristos, pentru tine, da, pentru tine și pentru noi toți. Dumnezeu te caută, chiar și prin acest exemplu, ca tu să apuci mântuirea sufletului tău, dragostea și harul lui Dumnezeu. Ascultă chemarea harului dumnezeiesc chiar acum!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE IZVORUL NESECAT

„Pârâul a secat” (1 Împărați 17:7)

     Psalmistul a scris: „Ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său” (Psalmul 146:5). Am găsit undeva scrise următoarele: „Uneori, când nu avem suficienți bani ca să ne împlinim nevoile, oamenii ne spun să aducem problema la cunoștința lui Dumnezeu… și noi râdem. Analizăm situația și spunem: „Imposibil!” Atunci este vremea potrivită să te încrezi în Dumnezeu! Posibilitățile tale nu sunt limitate de împrejurările din trecut sau din prezent. Dacă nu ai suficient ca să-ți poți plăti cheltuielile legitime, dă ce ai tu mai de preț… și apoi așteaptă! Crede că Dumnezeu îți va împlini nevoia, apoi uită-te dincolo de portofelul tău. Uită-te la sursa ta. Solicită rezervele divine, nelimitate. Fă-ți partea. Luptă-te pentru responsabilitate financiară în gândire și în faptă. Cere înțelepciune și mergi călăuzit de Dumnezeu. Apoi renunță la teamă și la nevoia ta de control. Cu toții știm că banii sunt o parte necesară a traiului – la fel și Dumnezeu!”

La rândul său, F. B. Meyer a spus: „Educarea credinței noastre este incompletă până ce nu învățăm că providența divină lucrează prin pierdere. În noi are loc o lucrare atunci când trecem prin eșec și prin lipsa lucrurilor. Pârâiașul lângă care s-a așezat Ilie este o imagine a vieților noastre! „După câtăva vreme pârâul a secat” (1 Împărați 17:7) – aceste cuvinte reprezintă istoria zilelor noastre trecute și profeția zilelor noastre viitoare. Trebuie să învățăm care este diferența dintre încrederea în darul primit și încrederea în Dătător. Darul poate dura o vreme, însă Dătătorul este etern. Dacă Domnul l-ar fi condus pe Ilie direct la văduva din Sarepta, el ar fi ratat acel ceva care l-a ajutat să devină un om mai bun și să-și trăiască credința.

Când resursele noastre pământești seacă, lucrul acesta se întâmplă pentru a învăța că nădejdea și sănătatea noastră se găsesc în Dumnezeu!” Nu uita deci cuvântul pentru azi: Dumnezeu e izvorul nesecat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 19:1-14

Nu este bine ca un suflet să fie fără cunoştinţă, afirmă versetul 2, pentru că un astfel de suflet, în mod cert, se află expus tuturor pericolelor pe care el le ignoră. Mai mult, cel care n-a luat seama la avertismentele din Cuvânt riscă să acţioneze sau să vorbească în grabă şi să greşească (adică să păcătuiască). Dacă ne iubim sufletul şi nu avem nimic mai de preţ ca sufletul, să facem în aşa fel încât el să fie instruit, pentru a dobândi judecată (v. 8).

O mulţime de versete ne vorbesc despre cel sărac. Stima de care se bucură oamenii în lume este cel mai adesea proporţională cu averea lor. Săracii, chiar şi atunci când sunt ajutaţi, sunt dispreţuiţi cu uşurinţă (Iacov 2:6). Dumnezeu însă Îşi aminteşte că aici, pe pământ, Fiul Său a fost Cel Sărac. El apără cauza acelora dintre ei care umblă în integritate (v. 1; cap. 22:23) şi lor le va deschide cerul Său (Luca 14:21; 16:22). Bogăţia aduce mulţi prieteni (v. 4; cap. 14:20). Ciudaţi prieteni, mai degrabă vrăjmaşi, care prin linguşirile lor contribuie la ruinarea „victimei” lor (cap. 18:24)! Cu toate acestea, omul jefuit şi părăsit Îl poate descoperi atunci pe Prietenul care-i rămâne. Isus este mai apropiat decât un frate (cap. 17:17).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: