Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ei tăceau, pentru că pe drum se întrebaseră unul pe altul cine să fie mai mare.
Marcu 9.34

Domnul, printr-o simplă întrebare, atinge conștiința ucenicilor Săi și dă pe față motivul multor slăbiciuni ale lor. Pe drum discutaseră care dintre ei să fie mai mare. Cât de des, de atunci încoace, s-a întâmplat ca, dorința de a fi cel mai mare să producă multe lupte și tulburare în poporul lui Dumnezeu! Oricât de camuflată ar fi o astfel de dorință, în spatele ei poate fi văzut eul, care întotdeauna dorește să fie nu numai mare, ci și cel mai mare. Dacă un credincios dorește să fie cel mai mare, mai devreme sau mai târziu va ajunge să speculeze micile greșeli ale vreunui frate, pentru a-l denigra și pentru a se înălța pe sine însuși. Acest gând, de a fi cel mai mare, arată cât de puțin înțelegeau ucenicii adevărul Împărăției. La fel și noi, în zilele noastre, putem cădea în capcana de a folosi adunarea ca pe o sferă în care să ne înălțăm pe noi înșine. Corintenii făceau acest lucru prin intermediul darurilor și al metodelor carnale.

Deși se întâmplă ca cei credincioși să se certe între ei cu privire la acest lucru, totuși, în prezența Domnului, ei nu pot face altceva decât să tacă. Putem fi siguri că, atunci când cei credincioși încep să discute între ei cu privire la cine este cel mai mare, ei nu mai sunt în mod conștient în prezența Lui. Deși ucenicii, căutând să afle cine era cel mai mare, au dat dovadă de lipsă de considerație față de El tocmai atunci când le reamintise de faptul că avea să fie omorât, totuși Domnul nu a fost cuprins de indignare și nu i-a abandonat, ci a continuat să-i învețe cu blândețe și cu răbdare, arătându-le adevărata cale către măreție. Dacă cineva dorește să fie mare în Împărăție, să fie ultimul pe drumul care conduce către glorie și să devină „slujitorul tuturor”. Câteodată suntem gata să slujim pe cineva important sau pe un frate devotat și cunoscut, pentru ca astfel să ne înălțăm pe noi înșine, însă suntem gata să fim „slujitorul tuturor„?

H Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Îmi ridic ochii spre munți… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.”
Psalmul 121.1,2

Ajutorul

Un crescător de reni din Laponia împreună cu fiul lui de 6 ani se afla pe drum pe o sanie cu motor, pentru ca să repare câteva colibe. O pană de motor i-a obligat să se oprească la o colibă. Dar pentru că proviziile erau pe terminate, plecară curând spre următoarea colibă. Obosiți, pe drum se scufundară tot mai tare în zăpadă, încât aproape nu se mai vedeau.

Înainte de a se face noapte, un elicopter zbura deasupra zonei înzăpezite pentru a descoperi vreo urmă de viață. Dar tata și copilul erau acoperiți aproape total de zăpadă.

Dar copilul se trezi deodată de zgomotul motorului. Se ridică, făcu cu mâna și strigă: „Tată, suntem salvați.” Salvatorii s-au apropiat de ei și i-au luat cu ei în siguranță.

Cât de departe suntem și noi de Dumnezeu! Nu ne asemănăm cu acest tată și fiul său? Înțepeniți de frig și de epuizare, nefiind în stare a ne salva! Biblia spune că suntem morți în greșeli și păcate (Efeseni 2.1). Dar Fiul lui Dumnezeu din cer a văzut necazul nostru. Isus Hristos a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10).

Hristos a murit pentru noi, ca să ne elibereze de tot ce ne ținea departe de Dumnezeu. El nu ne lasă în seama sorții. El este în căutare după noi. Ce ne aduce în siguranță?O recunoaștere sinceră a slăbiciunii noastre, o rugăciune pentru salvare, da, o singură privire a încrederii în Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII RĂBDAREA (1)

„Dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.” (Romani 8:25)

     Dumnezeu, viața și succesul cer de la noi să așteptăm cu răbdare. Chiar și atunci când am făcut ceea ce trebuie, Dumnezeu ne cere să așteptăm răbdători rezultatele. „Aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36). Cum putem să-i ajutăm pe copiii noștri să-și dezvolte această calitate de mare importanță în viață?

Scriitoarea și mama Tammy Darling ne dă câteva sfaturi:

1) Stabilește limite clare. De exemplu, spune: „Vei primi lucrul cutare când voi vedea că aștepți cu răbdare.” Nu te lăsa impresionat de cererile lor!

2) Îndreaptă-le atenția spre ceva folositor. Statul la rând într-un magazin poate fi un motiv de nerăbdare. Așa că ai putea încerca jocul „de-a ghicitul” cu cei mai mici – cum ar fi „eu mă uit acum la ceva ce începe cu litera…” sau poți discuta cu cei mai mari despre planurile de vacanță ale familiei.

3) Învață-i prin puterea exemplului. În trafic, îi depășești pe alții numai ca să fii cu o mașină mai în față? Cumperi pe credit din impuls, în loc să aștepți până când ai banii necesari? Fie că au trei sau treisprezece ani, copiii tăi învață din ceea ce văd la tine.

4) Evită să spui mereu: „Grăbește-te!” Copiii mici au obiceiul de-a se mișca foarte încet. Ei nu știu cât de mult timp le ia să se pregătească. Așa că în loc să le spui mereu să se grăbească, ajută-i să învețe procesul și ritmul cu care trebuie să se îmbrace. „E timpul să lași jucăriile… e timpul să-ți iei șosetele și să te încalți… acum trebuie să-ți iei jacheta.” În loc să-i frustrezi manevrându-i și zorindu-i, mai bine implică-i în acțiuni pe care le înțeleg și la care pot face față. Aceasta îi va învăța și ajuta să-și gestioneze timpul în mod practic!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 105:1-22

Versetele 115 din acest psalm fac parte (împreună cu Psalmul 96) din cel numit întâiul, înmânat de împăratul David lui Asaf după întoarcerea chivotului (1 Cronici 16:8-22). Privit de aproape, are o singură diferenţă, însă care cântăreşte mult. Versetul 15 din 1 Cronici 16 îndemna: aduceţivă aminte de legământul Său, în timp ce versetul 8 din psalmul nostru spune: El Şia adus aminte Chiar dacă poporul a falimentat şi a uitat legământul Dumnezeului său, El Şia adus aminte de promisiunile Sale către Avraam, Isaac şi Iacov (2 Timotei 2:13). Acestea erau tot ce posedau aceşti oameni ai credinţei. În ochii contemporanilor lor, ei nu contau câtuşi de puţin: erau foarte puţini şi străini în ţară (v. 12), aşa cum sunt astăzi creştinii. Dumnezeu însă veghea asupra lor, aşa cum veghează acum asupra noastră (v. 14, 15; de exemplu, Geneza 31:24).

Apoi El trimite un om care, simbolic, împlineşte planurile Sale: Iosif, imagine preţioasă a Domnului Isus. Rob întâi, întemniţat apoi, el a fost eliberat de stăpânitorul popoarelor, care l-a făcut domn şi cârmuitor peste toate avuţiile sale (v. 1721). Hristos, mort şi apoi înviat prin puterea lui Dumnezeu, va fi pus Domn al întregului pământ şi în El se vor împlini toate promisiunile lui Dumnezeu (Fapte 2:36).


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: