Mana Zilnica

Mana Zilnica

17 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11.29

Acesta a fost jugul lui Hristos și acesta este jugul pe care El, în harul Său infinit, ne invită și pe noi să-l luăm asupra noastră, ca să găsim astfel odihnă pentru sufletele noastre. Să încercăm să înțelegem aceste cuvinte: „Veți găsi odihnă”. Nu trebuie să confundăm odihna pe care El ne-o dă cu odihna pe care noi o găsim. Când sufletul trudit și împovărat vine la Isus cu o credință simplă, El îi dăruiește o odihnă solidă, acea odihnă care decurge din siguranța deplină că totul a fost rezolvat: păcatele au fost înlăturate pentru totdeauna; dreptatea perfectă a fost împlinită; Dumnezeu a fost glorificat, iar Satan a fost redus la tăcere.

Aceasta este odihna pe care Isus ne-o dă atunci când venim la El. După aceea însă trebuie să străbatem această lume și împrejurările vieții de zi cu zi. Sunt încercări, dificultăți, probleme, dezamăgiri și nevoi de tot felul. Niciuna dintre acestea nu pot, nici măcar în cea mai mică măsură, afecta odihna pe care Isus o ; însă ele pot afecta în mod serios odihna pe care noi trebuie să o găsim. Ele nu tulbură conștiința, însă pot tulbura inima; ne pot face să ne pierdem răbdarea și liniștea.

Cum putem face față acestor lucruri? Cum ne putem liniști inimile și mințile tulburate? Prin a ne aplica și a lua asupra noastră jugul prețios al lui Hristos, acel jug pe care El Însuși l-a purtat mereu în viața Sa pe acest pământ – jugul supunerii complete față de voia lui Dumnezeu. Avem nevoie să spunem, fără nicio rezervă, din adâncul inimilor noastre: «Facă-se voia Ta, Doamne!». Avem nevoie de un simțământ profund al dragostei Sale perfecte pentru noi și al înțelepciunii Lui infinite în toate căile Sale față de noi, astfel încât să nu dorim să schimbăm nimic din ele, nici dacă am putea; astfel încât să nu dorim să mișcăm un deget pentru a ne schimba poziția și împrejurările.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

„V-am scris aceste lucruri, ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică.”
1 Ioan 5.13

Pentru că Dumnezeu a spus

Am crescut într-o familie creștină. Copil fiind mă gândeam că sunt pierdut. Peste zi nu mă ocupam cu astfel de gânduri, dar când venea noaptea și mă culcam, mă întrebam deseori: „Dacă mor în noaptea aceasta sau dacă vine Domnul Isus pentru a-i răpi pe credincioși la El – atunci nu voi fi eu pierdut pe veci?”

Ştiam ce așteaptă Dumnezeu de la noi. De aceea recunoșteam tot mereu păcatele mele înaintea Lui și Îl rugam pentru iertare. Dar nu eram niciodată sigur că El m-a iertat cu adevărat. Într-o noapte când aveam doar 17 ani, mă gândeam fără speranță: „Rugăciunea nu mă ajută la nimic, deseori L-am rugat pe Dumnezeu ca să mă salveze, dar nimic nu s-a schimbat.”

În acel moment, Dumnezeu mi-a îndreptat gândul spre versetul: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1.9). Putea fi promisiunea Lui mai clară?

Atunci am înțeles că păcatele mele au fost iertate la prima cerere, când le-am recunoscut sincer în fața lui Dumnezeu. Deci greșeala nu era la Dumnezeu, ci la mine. Eu nu am crezut promisiunea Lui. Din acel moment am avut pace, și conștiința  a  încetat a mă învinovăți. Păcatele mele erau iertate! Aceasta știam acum sigur, pentru că Dumnezeu a spus.

Dacă ne întoarcem la Dumnezeu și recunoaștem înaintea Lui păcatele noastre, atunci El ne iartă. Atunci suntem socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-I ÎNVĂȚĂM PE COPII RĂBDAREA (3)

„Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36)

     Pentru a-i învăța pe copii răbdarea, mai trebuie ținut cont de următoarele:

1) Nu fi domnul sau doamna „repară tot”. Copiii tăi trebuie să învețe să reacționeze potrivit la condițiile dificile. Asta înseamnă să-i lași să se confrunte cu problema sau frustrarea, fără a interveni. Protecția excesivă produce în ei un sentiment de inadecvare și de neputință. Când repari totul, îl vei ține pe copilul tău pe loc și nu va putea face față vieții. Ei se vor aștepta să fie salvați din toate necazurile și vor fi extrem de dependenți de alții. Biblia spune: „căci ştim că necazul aduce răbdare…” (Romani 5:3). Lasă-i pe copiii tăi să se confrunte cu provocările specifice vârstei lor și mai târziu îți vor mulțumi pentru calitățile și competențele pe care și le-au dezvoltat.

2) Pregătește-i pentru așteptare. Când știi dinainte că pruncii tăi vor trebui să aștepte (de exemplu, la cabinetul doctorului sau la aeroport) ajută-i să se pregătească. „Răscumpăraţi vremea…” (Efeseni 5:16). Lasă-i să împacheteze lucrurile care le plac. Pentru că ei au ales obiectele, ei simt că au investit în proces.

3) Păstrează o atitudine pozitivă. Dacă te plângi mereu atunci când aștepți în trafic sau când cineva întârzie, copilul tău va face la fel. În schimb, încearcă să spui: „Dacă tot trebuie să așteptăm, ce-ar fi să ne gândim și să povestim despre ziua care ne așteaptă.” Sau „Chiar dacă nu ne place că trebuie să așteptăm, Dumnezeu controlează întotdeauna totul!” Învață-i perspectiva lui Dumnezeu asupra răbdării: „Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile…” (Iacov 5:7).


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 106.123

Lucrarea lui Dumnezeu era singura avută în vedere în Psalmul 105; acolo nu era pusă problema păcatelor lui Israel. Acum Psalmul 106 reia aceeaşi istorie, începând cu ieşirea din Egipt, subliniind însă responsabilitatea poporului (comp. de exemplu episodul cu prepeliţele din Psalmul 105.40 cu cel din Psalmul 106.14,15). Istoria noastră are şi ea un dublu aspect: pe de o parte, lucrarea perfectă a harului care ne mântuieşte şi care apoi se îngrijeşte să ne conducă în siguranţă până la capăt, în ciuda tuturor obstacolelor şi a dificultăţilor (Filipeni 1.6), iar pe de altă parte, mersul nostru, adesea încetinit de întoarceri şi paşi greşiţi. Avem atâta nevoie de Acela care, mai mult decât Moise, stă fără încetare „la spărtură“, mijlocind pentru ai Săi (v. 23; Romani 8.34).

„Nu uita niciuna din binefacerile Lui“, ne îndemna Psalmul 103.2. Întradevăr, uitarea este poarta deschisă spre poftă, iar pofta conduce la răzvrătire (v. 7, 13, 14, 21). Întro inimă nerecunoscătoare, Satan se află în condiţii favorabile pentru a sădi dorinţe vinovate. Celui care a încetat să preţuiască darurile lui Dumnezeu va şti săi prezinte în chip atrăgător lucrurile lumii şi, prin acestea, săşi ademenească puţin câte puţin victima pe calea revoltei deschise împotriva lui Dumnezeu. Domnul să ne ajute aşadar să fim în fiecare zi „atenţi la lucrările Sale minunate“ (v. 7)!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: