Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În locul unde a fost răstignit era o grădină, și în grădină, un mormânt nou, în care nimeni nu fusese pus vreodată. Deci, din cauza Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.
Ioan 19.41,42

A pus trupul în mormântul său nou, pe care-l săpase în stâncă. Și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, a plecat.
Matei 27.60

Iosif din Arimateea

Vedem în aceste versete o împlinire a profeției scrise de Isaia cu multe secole mai devreme. Oamenii ar fi vrut, fără îndoială, să-L înmormânteze pe Domnul la groapa comună, însă Dumnezeu a avut grijă ca, după ce lucrarea fusese împlinită, trupul Fiului Său să nu mai fie atins de mâini nelegiuite. El a fost „cu cel bogat în moartea Lui, pentru că nu făcuse nicio violență, nici nu a fost vicleșug în gura Lui” (Isaia 53.9).

Ziua era pe sfârșite atunci când Iosif din Arimateea și Nicodim au terminat de înfășurat trupul lui Isus cu pânza de in curat și cu miresme. Aproape de locul răstignirii era un mormânt nou, săpat în stâncă, mormânt care îi aparținea lui Iosif din Arimateea. Presați de timp, au pus acolo trupul Domnului. Unele dintre femeile care Îl urmaseră pe Domnul stăteau aproape și priveau locul unde era pus.

Citind relatările din cele patru Evanghelii, putem înțelege cât de atent a vegheat Dumnezeu asupra trupului Fiului Său. Trupul Său sfânt în care a suferit pentru păcate – ale noastre, căci El nu a avut niciunul – a fost pregătit pentru înmormântare de către doi oameni care Îl iubeau. Trupul nu a fost pus într-o groapă săpată în pământ, nici într-un mormânt întinat de vreun trup mort. Nu, ci Dumnezeu a vegheat ca mormântul Lui să fie unul nou, săpat în stâncă, mormântul unui om bogat, iar intrarea lui să fie blocată de o piatră mare. Dumnezeu a dorit ca trupul Fiului Său să fie onorat!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„A venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați.»”
Marcu 9.7

Contraste

Să ne ocupăm astăzi cu persoana Mântuitorului în două descrieri contrastante: pe muntele schimbării la față și pe crucea de pe Golgota! Pe munte, fața Domnului strălucea ca soarele; pe cruce era ca unul de la care „îți întorceai fața”. Pe munte, hainele Domnului „s-au făcut strălucitoare și foarte albe, de o albeață pe care nici un nălbitor de pe pământ n-o poate da”; la cruce însă, soldații și-au împărțit hainele între ei și au aruncat sorț pentru cămașa Mântuitorului. Pe munte, Domnul Isus a fost înconjurat de doi dintre cei mai mari bărbați din istoria poporului Israel, iar pe cruce a fost răstignit între doi tâlhari. Acolo, pe munte, a apărut norul prezenței lui Dumnezeu; la cruce s-a făcut întuneric și Mântuitorul a fost singur. Pe munte auzim vocea Tatălui ceresc: „Acesta este Fiul Meu preaiubit!”, iar la cruce auzim strigătul Domnului: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Ce contraste! În ambele situații a fost același Domn și Mântuitor! Cititorule! Te rog privește împreună cu mine, prin credință, prin Sfânta Scriptură la acest măreț Mântuitor! Dumnezeu ne spune să ascultăm de Fiul Său. Iar Mântuitorul ne spune: „Veniți la Mine toți!” Când Îl primim pe Mântuitorul Isus Hristos în viața noastră ca Mântuitor, totul se schimbă. Atunci se vor vedea contrastele dintre viața noastră veche și viața cea nouă care o aduce Mântuitorul în sufletele noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE BUNĂTATE

„Ca să arate… nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7)

     Biblia ne spune (Efeseni 2:6-7) că Dumnezeu „ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.” Dumnezeu l-a trimis pe Domnul Isus jos pe pământ pentru ca într-o zi noi să putem pleca de pe pământ sus în cer. Aceasta e o dovadă a bunătății lui Dumnezeu, chiar și față de cei ce nu sunt încă credincioși. Pe lângă asta, când ne vom bucura de prezența lui Hristos în ceruri ne vom aduce aminte de marea bunătate a lui Dumnezeu toată veșnicia. Pentru că a pus un premiu atât de mare ca miză pentru bunătate, Dumnezeu dorește să nu uităm de ea niciodată. Așadar, dacă vrei să semeni cu Hristos, trebuie să te străduiești să fii bun. Uneori, creștinii sunt atât de adânciți în doctrinele lor, încât par niște persoane dure și ajung să-i îndepărteze pe oameni. Ai grijă; poate ai doctrina potrivită – dar duhul nepotrivit! Harul lui Dumnezeu atrage oameni, nu-i respinge. Prin fabula „Leul și șoricelul”, Esop ne-a transmis o lecție: „Nicio faptă bună, indiferent cât de mică, nu este vreodată în zadar.” Te costă să fii lipsit de bunătate, dar ești răsplătit când ești bun. Așadar, profită astăzi de ocazia de a fi bun cu ceilalți. Sau, ia aminte la cuvintele lui Ralph Waldo Emerson: „Nu poți da dovadă de bunătate ‘în curând’, pentru că nu știi niciodată dacă ‘în curând’ nu va fi ‘prea târziu’!” Apostolul Pavel o spune astfel: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Astăzi, nu uita că bunătatea te aseamănă cu Hristos!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 108

Mă voi trezi în zori de zi (v. 2). Asemeni lui David, să apreciem şi noi valoarea acestor prime momente ale dimineţii petrecute în comuniune cu Domnul (comp. cu Psalmul 63:1). Experienţa arată că, dacă nu ştim să profităm de ele, ocazia nu se regăseşte uşor în restul zilei.

Versetele 5 şi 6 ne aduc aminte de două adevăruri pe care nu trebuie niciodată să le pierdem din vedere în rugăciune: În primul rând, că eliberarea şi binecuvântarea celui credincios sunt nedespărţite de gloria lui Dumnezeu. Prea adesea uităm de această glorie divină în momentele de rugăciune şi suntem preocupaţi în mod egoist de ceea ce ne priveşte pe noi. Să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra (Matei 6:33). În al doilea rând, cunoscând dragostea Domnului pentru ai Săi, să nu ne sfiim să facem apel la ea: pentru ca preaiubiţii Tăi să fie scăpaţi, spune psalmistul (v. 6; comp. cu Ioan 11:3).

Începând cu versetul 6, psalmul (care a început cu v. 7-11 din Psalmul 57) reproduce versetele 5-12 din Psalmul 60. Ele se situează în vremea când Dumnezeu va lua din nou în stăpânire hotarele lui Israel. El a vorbit în sfinţenia Sa (v. 7), iar cele dintâi cuvinte ale Sale sunt: Mă voi bucura. Bucuria Domnului este să-i binecuvânteze pe ai Lui şi să împartă cu ei moştenirea Sa.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: