Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 27 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar, dacă sperăm ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.

    Romani 8.25



    Pentru creștin, speranța este o sursă imensă de putere. Speranța creștină este sigură și nu înșală. Ea nu este precum speranțele clădite pe temelii pământești; temelia speranței noastre este Dumnezeu și Fiul Său glorificat. Rezultatul ei sigur este gloria împreună cu Hristos în cer. Niciun credincios adevărat nu va fi înșelat în speranța lui, fiindcă Cel care a făcut promisiunea este credincios. Fiecare copil al lui Dumnezeu va fi adus în împlinirea deplină a privilegiilor și binecuvântărilor sale de fiu al lui Dumnezeu. În acea zi viitoare, orice speranță divină a bucuriei și orice cuvânt al lui Dumnezeu vor fi împlinite.

    A fi asemenea chipului Fiului Său (Romani 8.29) reprezintă destinul nostru, iar când el ne umple inima, se transformă într-o motivație irezistibilă pentru afecțiunile noastre. Cât de mult a luminat această speranță ceasurile lungi și întunecate de suferință! Câtă bucurie a oferit ea celor aflați pe patul de moarte și cât de mult i-a înviorat pe cei osteniți! Pe mulți călători către cer i-a întărit și le-a mărit râvna, căci timpul este scurt și suferința se va sfârși în curând pentru copiii lui Dumnezeu. Ea i-a însuflețit pe mulți sfinți deprimați din cauza greutăților de pe cale, din cauza atacurilor lui Satan sau din cauza răutății și a dezamăgirii din partea celor din jurul lor. Multor slujitori letargici le-a stârnit zelul, trezindu-i din somnul spiritual. Veșnicia este aproape și în curând credința va face loc vederii.

    Să ne trezim deci și să nu căutăm confortul aici, pe pământ, ci să ne ridicăm și să lucrăm! Doar aici și acum avem prilejul de a-L vesti pe Mântuitorul crucificat odinioară, dar acum înălțat în glorie, la dreapta lui Dumnezeu. Doar aici și acum îi putem întări pe cei slabi și încuraja pe cei deznădăjduiți. Doar aici și acum putem lupta pentru Hristos, întăriți prin speranța zilei care se apropie.

    H. F. Witherby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel care șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

    Evrei 12.13



    Valoarea unei încurajări (2)

    Cine poate descrie toate rezultatele unei încurajări? Cât de bine este să ai pe cineva alături, în clipe grele, în clipe de durere, care să te încurajeze! Dar Cel care ne poate da cea mai sigură și mai benefică încurajare este Domnul și Mântuitorul nostru.

    Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă de a avea pe Cineva în gloria veșnică, a Cărui inimă este cu noi în toate încercările și durerile drumului nostru prin pustia acestei lumi? Ce bogăție! Ce realitate divină! Cel ce deține toată puterea în cer și pe pământ Se află acum în cer pentru ai Săi. Să contăm pe El în orice situație! El pătrunde toate simțirile noastre într-un mod cum niciun prieten nu ar putea-o face. Putem merge la acest Mântuitor să-I spunem lucruri pe care nu le-am putea împărtăși nici celui mai drag prieten de pe pământ.

    Domnul și Mântuitorul nostru a trecut prin încercări și dureri incomparabil mai grele decât cele pe care ar putea să le cunoască inima omenească. Ca urmare, Domnul Isus poate simți în chip perfect cu noi, iar bucuria Lui este să ne slujească, să ne sprijine și să ne încurajeze ori de câte ori avem nevoie. De aceea, să ne adăpăm tot mai mult din izvoarele inepuizabile de încurajare și de mângâiere care se găsesc în inima iubitoare a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, pentru ca și noi, la rândul nostru, să-i putem încuraja pe alții!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GESTIONAREA MÂNIEI (1) – Fundația SEER

    „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efeseni 4:26)


    Mânia este pomenită pentru prima oară în Scriptură atunci când Cain s-a mâniat pe fratele său, Abel, ATÂT DE rău, încât l-a ucis.

    În 2017, peste jumătate din omuciderile din Anglia și Țara Galilor au fost rezultatul unor forme de mânie. Mânia, însă, nu numai că-i ucide pe alții, dar te poate ucide și pe tine. Dr. Redford Williams, profesor de Psihiatrie și Științe comportamentale la Universitatea Duke, afirmă: „Ostilitatea și mânia, asociate cu comportamentul de tip A, sunt un factor major ce contribuie la declanșarea bolilor de inimă. Cei care se luptă cu mânia sunt de cinci ori mai predispuși să sufere de boli coronariene, iar cei cu boli de inimă își dublează riscul de atac de cord când se mânie.”

    Firește, există o diferență între mânie și iritare. O fetiță l-a rugat pe tatăl ei să-i explice această diferență. Așa că tatăl a luat telefonul, a format un număr, a lăsat-o pe fiica lui să asculte și când cealaltă persoană a răspuns, el a zis: „Bună ziua. E acasă Melvin?” S-a auzit o voce deranjată și iritată care a spus: „Nu e nimeni aici pe nume Melvin. De ce nu căutați în cartea de telefoane înainte să formați numărul?” Tatăl a așteptat o clipă, după care a format din nou numărul: „Bună ziua. E acasă Melvin?” Bărbatul a țipat și a răcnit: „Tocmai v-am spus că aici nu este nici un Melvin! Nu mai formați numărul acesta!” și a trântit receptorul. Tatăl s-a uitat la fiica lui și i-a zis: „Draga mea, aceasta este mânia!”

    Cuvântul „mânie” este ca o alarmă, care anunță „pericol”! Așa că, roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți gestionezi mânia, și să n-o stârnești pe-a altora! Iar El te va ajuta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 10:1-14


    De acum înainte, Cronicile reiau istoria lui David şi a succesorilor lui, începând cu moartea lui Saul. Dar relatarea va prezenta multe diferenţe faţă de ceea ce găsim în cărţile Samuel şi Împăraţi. Unele fapte sunt adăugate; asupra altora se păstrează tăcere. Fiecare dintre aceste variaţii corespunde scopului pe care Dumnezeu Şi l-a propus scriind din nou această istorie, sub un alt unghi de vedere: cel al harului Său suveran. Din acelaşi motiv, El ne-a dat de patru ori în cele patru evanghelii istoria Fiului Său, ca să-L putem privi în diferitele Lui glorii.

    Astfel, n-ar trebui să ne obosească citirea din nou a relatărilor cu care ne-am familiarizat, ci, mai degrabă, să căutăm să remarcăm ceea ce Duhul adaugă şi ceea ce El omite intenţionat.

    Să nu ne descurajăm, ci, mai degrabă, să ne bucurăm să auzim repetat că Dumnezeu a terminat cu omul în carne (în natura sa cea veche). Saul este prin aceasta o imagine a rasei sale. Cade sub mâna filistenilor şi i se ia totul pe muntele Ghilboa. Ruinarea îi este terminată, i se constată moartea: şi acestea înainte să apară pe scenă David, omul care răspunde gândurilor divine, imagine a Domnului Isus.

  • 26 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tu ai ochi prea curați ca să privească răul și nu Te poți uita la răutate.

    Habacuc 1.13



    Când Dumnezeu lucrează pocăința într-un suflet, El arată întâi păcătosului ce înseamnă păcatul în ochii Săi, apoi îi înfățișează efectele răului și întinderea lui, iar în cele din urmă rădăcina lui. În primele capitole ale Epistolei către Romani, până la mijlocul capitolului cinci, se vorbește despre roadele pomului rău, adică despre păcate. Apoi, până la capitolul opt, despre rădăcina pomului, adică păcatul. În acest capitol este menționat și efectul păcatului asupra creației care suspină.

    Însă nu numai că suspină creația sub efectele exterioare ale păcatului, însă influența otrăvitoare a acestuia a afectat cele mai intime părți ale ei. Păcatul a pătruns în întreaga creație și a corupt totul. Mânia, gâlceava, invidia, lăcomia, răzbunarea și violența sunt lucruri pe care le putem observa peste tot în lumea animală din jurul nostru, de la leul feroce până la albina înfuriată, de la câinele domestic până la lupul sângeros. Prin microscop putem vedea într-o singură picătură de apă mii de organisme mici, invizibile cu ochiul liber, urmărindu-se și mâncându-se unele pe altele. Legea celui mai puternic există nu numai printre oameni, ci și printre animale, de la vulturul din înaltul cerului până la bacteria din picătura de apă. În Împărăția de o mie de ani, sub sceptrul Prințului păcii și al Împăratului dreptății, la vremea libertății slavei copiilor lui Dumnezeu, întreaga creație va fi eliberată din robia stricăciunii. Atunci Satan, șarpele cel vechi, va fi aruncat și închis în Adânc.

    Roadele păcatului sunt ușor de observat de către oameni și sunt judecate și pedepsite dacă aduc prejudicii societății omenești. Însă este uimitor să vezi cât de puțin, chiar printre creștini, este observat, judecat și osândit păcatul în natura sa reală și în efectul său cu totul dăunător.

    J. A. von Poseck

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să mângâiați pe cei deznădăjduiți, să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători față de toți. Luați seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău.

    1 Tesaloniceni 5.14,15



    Valoarea unei încurajări (1)

    Dante Gabriel Rossetti, renumit artist și poet al secolului al XIX-lea, a fost abordat într-o zi de un domn mai în vârstă. Acesta avea la el câteva schițe și desene și l-a rugat pe maestrul Rossetti să-și arunce o privire peste ele și să-i spună dacă au vreo valoare sau măcar dacă anunță vreun potențial talent. Rossetti le-a privit cu atenție și imediat și-a dat seama că erau fără valoare, că erau lipsite de orice indiciu al vreunui talent artistic. Rossetti era un om bun, dar în același timp și foarte realist. Astfel i-a spus bătrânului, cât mai blând cu putință, că picturile sale aveau o valoare redusă. I-a părut rău, dar nu îl putea minți pe acel om.

    Bătrânul a fost întristat, dar se pare că era pregătit să audă concluziile lui Rossetti, oricare ar fi fost ele. Și-a cerut scuze că i-a răpit din timp și l-a rugat să mai privească niște desene, de astă dată ale unui tânăr student. Rossetti s-a uitat la al doilea set de desene și imediat a fost entuziasmat de talentul pe care-l dezvăluiau. „Acestea sunt bune. Tânărul are talent. Ar trebui ajutat și încurajat în cariera sa artistică. Va avea un viitor strălucit dacă va munci mult și nu va renunța la dezvoltarea talentului său”, a zis artistul. Rossetti a observat cum bătrânul a fost profund mișcat de aceste cuvinte și a întrebat: „Cine este tânărul? Fiul tău?”. — „Nu”, a spus cu tristețe bătrânul. „Sunt eu în urmă cu 40 de ani. Dacă aș fi auzit atunci cuvintele tale… La vremea respectivă am fost descurajat și am renunțat prea devreme”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ELIBERARE PRIN IERTARE – Fundația SEER

    „Uitând ce este în urma mea…” (Filipeni 3:13)


    Biblia ne învață că, cu cât este mai mare ofensa, cu atât mai mare este nevoia de a-l ierta pe cel ce ți-a greșit, pentru a-ți putea continua viața. Mai ții minte că atunci când erai mic, părinții tăi îți spuneau să închizi ușa? Iar ei îți spuneau asta pentru ca iarna făceai să intre frigul în casă, iar vara făceai să intre căldura. Iertarea închide ușa în fața trecutului tău.

    Apostolul Pavel, care a ucis creștini înainte să devină el însuși creștin, le-a mărturisit filipenilor: „fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…”

    Numai când lași din mână strânsoarea trecutului, poți apuca strâns viitorul.

    Uitarea este o decizie, una pe care uneori trebuie s-o iei zilnic, sau chiar în fiecare oră!

    Concluzie: trebuie să ierți de fiecare dată când lucrul care te doare își face simțită prezența (vezi Matei 18:21-22). Vindecarea completă poate dura luni sau chiar ani. Când cineva te rănește profund, trebuie să-ți propui în inima ta să ierți, până te eliberezi de influența acelei persoane. Indiferent ce a luat de la tine (prin abuz, abandon, trădare, manipulare sau dezamăgire), amărăciunea va prelua controlul! Este ca și cum ți-ai bate singur cuie în talpă. Neiertarea face ca persoana care te rănește să o facă în continuare.

    Deci, până când problema nu este rezolvată, va trebui să te pleci pe genunchi în fiecare zi și să te rogi: „Doamne, prin propria mea voință, îl/o iert pe____ și te rog s-o/să-l binecuvântezi. Îl/o încredințez în mâna Ta, iar eu vreau să-mi continui viața. Ajută-mă Te rog!” Aceasta este singura cale spre libertate, nu există scurtătură!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 9:17-34


    Alţi leviţi sunt menţionaţi în capitolul 9. Aceştia sunt uşierii. Funcţia lor este foarte importantă. Ea poate fi rezumată printr-o scurtă poruncă de care Domnul ne reaminteşte într-o mică parabolă: „Şi (stăpânul) arată fiecăruia lucrarea sa şi porunceşte portarului să vegheze„ (Marcu 13.34).

    Veghere asupra vaselor şi a uneltelor, asupra jertfelor, asupra hranei, asupra accesului în Casă! Cu câtă grijă aduceau aceşti leviţi uneltele pe care aveau misiunea să le păzească, numărându-le şi renumărându-le! (v.28; citiţi şi 2 Cor. 8.20,21). Acest serviciu corespunde în Noul Testament cu cel al supraveghetorilor, păstorilor sau bătrânilor. Ei sunt cei care, în mod particular, au avut şi încă au în grijă sufletele şi menţinerea doctrinei sănătoase în adunări. Este un serviciu de încredere şi de onoare, pentru care ei vor avea de dat socoteală la venirea Domnului!

    Aceşti uşieri erau descendenţii lui Core răzvrătitul (Numeri 16). Dar ei au preferat să fie uşieri la pragul casei Dumnezeului lor, decât să locuiască în „corturile răutăţii”, cum făcuse tatăl lor. Ne amintim de frumosul Psalm 84 compus de aceşti fii ai lui Core: „Cât de plăcute sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor … căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte” (Psalmul 84.1,10). Cui a încredinţat Dumnezeu grija casei Lui, a adunării? Acelora care sunt legaţi de ea şi care-L iubesc (Ioan 21.15-17).

  • 25 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost că, în ziua următoare, când au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mare mulțime.

    Luca 9.37



    Mă întreb dacă fețele celor trei ucenici străluceau de slavă atunci când au coborât de pe munte, așa cum s-a întâmplate cu Moise, despre care citim: „Când a coborât Moise de pe muntele Sinai – și cele două table ale mărturiei erau în mâna lui Moise când a coborât de pe munte – Moise nu știa că pielea feței lui strălucea pentru că vorbise cu El” (Exod 34.29). Cei trei ucenici fuseseră pe munte împreună cu Domnul și văzuseră o imagine a Împărăției lui Dumnezeu venite în glorie. Moise și Ilie erau acolo și „vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească în Ierusalim” (Luca 9.31), ca împlinire a ceea ce Legea și Profeții preziseseră.

    Ucenicii „erau îngreuiați de somn; și, trezindu-se deplin, au văzut gloria Lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu El” (versetul 32). La fel ca ei, și noi avem nevoie să fim treziți din letargia spirituală, iar ochii noștri să fie ațintiți asupra gloriei Domnului. Când lucrurile stau așa, nu vom mai fi grabnici la a spune ceva în prezența Lui, așa cum Petru a sugerat să fie făcute trei colibe, punându-i astfel pe Moise și pe Ilie la același nivel cu Domnul. Tatăl, gelos pentru gloria Fiului Său, a fost Cel care le-a corectat gândurile: „Acesta este Fiul Meu preaiubit. De El să ascultați!” (versetul 35).

    La poalele muntelui, ucenicii nu au putut face nimic pentru omul al cărui fiu era stăpânit de o putere demonică. Când el a apelat la Domnul pentru ajutor, Domnul i-a spus: „Adu-l pe fiul tău aici!” (versetul 41). Avem ceva de învățat de aici. Când suntem în situații care ne depășesc, putem veni cu ele la Domnul. Putem aduce înaintea Lui pe copiii noștri, căsnicia noastră, starea noastră financiară; putem veni înaintea Lui cu necazurile noastre, cu singurătatea noastră și cu dependențele noastre. Vom descoperi că, deși noi și cei din jurul nostru suntem lipsiți de putere, există un Dumnezeu atotputernic. Domnul Isus „a mustrat duhul necurat și a vindecat copilul și l-a dat înapoi tatălui său. Și toți erau uimiți de măreția lui Dumnezeu” (versetele 42 și 43).

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.

    Evrei 10.17



    Niciodată!

    Celor ce cred în Dumnezeu nu li se mai reproșează niciun păcat.

    Credința noastră poate să fie slabă; probabil nici nu putem înțelege cum se poate ca toată vina din viața noastră să fie iertată pentru totdeauna. Dar Dumnezeu nu ne curățește conform tăriei credinței noastre, ci potrivit valorii și eficacității jertfei Fiului Său.

    Nu depinde nici de cât de bine Îl evaluăm noi pe Hristos și lucrarea Sa, ci de cum Îl prețuiește Dumnezeu pe El și jertfa Sa. Și dacă ai venit cu păcatele tale la Isus și te-ai încredințat Lui, atunci Dumnezeu Își găsește plăcerea în tine. El te vede în Hristos, prin jertfa Sa. Aceasta simt toți cei care se încred în El. Dumnezeu nu Își va mai aminti de păcatele lor. Această realitate te umple și pe tine cu pace și cu bucurie?

    Lasă ca promisiunile lui Dumnezeu să își facă loc în inima ta! Primește mărturia Lui despre Hristos și despre jertfa Sa. Atunci conștiința temătoare va ajunge la odihnă. Amintește-ți că prețiosul sânge al lui Hristos este mereu în fața ochilor lui Dumnezeu și că toate păcatele tale sunt aruncate înapoia Sa (Isaia 38.17). Vina ta este ștearsă de Mântuitorul la cruce și privirea lui Dumnezeu Se odihnește pe lucrarea Sa desăvârșită și pe valoarea ei veșnică.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CAUTĂ SĂ ÎNVEȚI MEREU! – Fundația SEER

    „Ce înseamnă pietrele acestea?” (Iosua 4:21)


    Unul dintre cele mai eficiente moduri de a învăța este prin „ocazii de învățare.” Domnul Isus așa a făcut. Când un smochin nu a dat rod, El l-a declarat inutil, și acesta s-a uscat imediat. Faptul a atras imediat atenția ucenicilor (vezi Matei 21:18-22). Învățătorul le-a explicat că dacă nu păstrezi umplerea Duhului Sfânt în viața ta, nu vei fi roditor în slujba Lui. Domnul Isus ar fi putut da această lecție în sinagogă. Dar atunci ascultătorii Săi ar fi trebuit să-și imagineze un smochin și mesajul ar fi fost diluat în funcție de capacitatea fiecărui ascultător.

    Când doi elevi de liceu s-au îmbătat și s-au lovit cu mașina de un copac, mașina avariată a stat în fața școlii mai multe zile. În fiecare zi, elevii erau nevoiți s-o vadă. Această metodă se numește „ocazie de învățare cu impact mare.” Se spune că sincronizarea este totul. Fără îndoială, lucrul acesta este adevărat și când vine vorba despre învățarea lecțiilor importante în viață – așa că, nu le rata!

    Dacă ești părinte, e inutil să le tot „predici” copiilor tăi. Dacă ești lider, e o greșeală să le tot „dai lecții” celor care trebuie să-ți dea socoteală. Lasă experiența și mărturia ta să vorbească! Apoi cere-le părerea, și ascultă fără să intervii! Oamenii învață mai mult prin descoperire decât prin dialog. De aceea l-a învățat Dumnezeu pe Iosua să zidească un altar din douăsprezece pietre pe partea cealaltă a Iordanului, după ce El a despărțit apele pentru ca poporul să poată trece (vezi Iosua 4:1-9). Ceea ce voia Dumnezeu să-i învețe era următorul lucru: „Când copiii tăi vor întreba ce înseamnă acest monument, folosește-l ca pe o ocazie de a-i învăța despre dragostea și credincioșia Mea.”

    Așadar, caută „ocaziile de învățare” din viața ta, și folosește-le!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 6:1-3; 48-65


    Capitolul 6, consacrat fiilor lui Levi şi preoţilor, fii ai lui Aaron, este perechea capitolului 3, în care erau prezentaţi împăraţii. Este vorba despre familiile privilegiate din Israel. Dar, când ajungem la poporul de astăzi al lui Dumnezeu, aceste funcţii reprezintă partea fiecărui
    credincios. Apostolul Petru ne reaminteşte că     „voi … sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească … ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat“ (1 Petru 2.9; vezi şi Apocalipsa 1.6). Să ne exprimăm rugăciunile înaintea Domnului şi să vestim virtuţile Lui şi altora, iată care este dublul serviciu al credinciosului! Leviţii ne amintesc de aceasta. Unii erau desemnaţi să cânte (v. 31-33). Alţii slujeau în casa lui Dumnezeu sub îndrumarea lui Aaron şi a fiilor lui (v. 48, 49).

    Apoi, în cap. 7 şi 8, vin genealogiile lui Isahar, Beniamin, Neftali şi a celeilalte jumătăţi din seminţia lui Manase, iar în final genealogiile lui Efraim şi Aşer. Să remarcăm neglijenţa lui Neftali, o seminţie atât de puţin preocupată de privilegiile ei, încât întreaga ei istorie nu necesită decât un scurt verset pentru a fi amintită în cartea lui Dumnezeu (7.13). Subliniem cu această ocazie şi interesul pe care trebuie să-l acordăm istoriei Bisericii şi aducerii-aminte a celor care i-au fost conducători credincioşi, deoarece majoritatea suntem moştenitorii lor spirituali şi trebuie să fim responsabili.

  • 23 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin. Și el era preot al Dumnezeului Preaînalt … Stăpânul cerurilor și al pământului.

    Geneza 14.18,19



    Melhisedec (7) – Stăpânul cerului și al pământului

    Am văzut că Melhisedec este, în multe feluri, o imagine strălucitoare a Domnului Isus Hristos. Preoția Domnului Isus este după rânduiala lui Melhisedec, însă, în timpul prezent, ea se desfășoară după modelul celei a lui Aaron. Epistola către Evrei prezintă acest lucru, arătându-ne că slujba lui Aaron este în multe privințe o imagine a slujbei preoțești prezente a lui Hristos. El a trecut dincolo de perdeaua dinăuntru și a intrat în ceruri pentru noi, la fel cum făcea Aaron în marea Zi a Ispășirii. După aceea, Domnul va veni din ceruri ca Melhisedec, Preot (și Împărat) al Celui Preaînalt, Stăpân al cerului și al pământului.

    Dumnezeul cel Preaînalt (El Elyon) este numele milenial al lui Dumnezeu – Cel care cârmuiește națiunile. De exemplu, în Psalmul 83, vrăjmașii lui Israel (Asirianul; împăratul nordului) vor spune: „Veniți, și să-i nimicim ca națiune”, însă Dumnezeu îi va nimici pe vrăjmașii lui Israel, pentru ca națiunile să cunoască faptul că El este „Cel Preaînalt peste tot pământul” (Psalmul 83.4,18). El va fi „Stăpânul cerului și al pământului” prin Hristos, în timpul când va aduna „din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri și cele de pe pământ” (Efeseni 1.10).

    Preoția melhisedehică a lui Hristos poate fi rezumată astfel: rânduiala ei este eternă, însă exercitarea ei va fi milenială. Acest lucru poate fi văzut în Geneza 14, unde Melhisedec apare după marea bătălie a confederațiilor de împărați. Aceasta este o imagine a venirii lui Hristos la bătălia de la Armaghedon. El va aduce înviorare (pâine și vin) și binecuvântare lui Avraam, care este reprezentantul poporului Israel. Privilegiul nostru, ca sfinți ai lui Dumnezeu, este să cunoaștem acum înviorarea și binecuvântarea din „pâine și vin”, până când El va veni.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei și le-a zis: „Sculați-vă, nu vă temeți”. Ei au ridicat ochii și n-au văzut pe nimeni, decât numai pe Isus singur.

    Matei 17.7,8



    Petru încă nu cunoștea

    Să ne oprim câteva momente la scena de pe muntele schimbării la față a Domnului! Acolo, împreună cu Domnul, erau Petru, Iacov și Ioan. Dar acolo li s-au arătat și Moise și Ilie stând de vorbă cu Isus. Când au văzut ucenicii aceste două remarcabile persoane alături de Învățătorul, Petru a zis: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”. Petru se gândea să-L onoreze pe Domnul punându-L alături de cei mai străluciți slujitori ai lui Dumnezeu. Petru încă nu cunoștea gloria unică a Persoanei Domnului. De aceea, Dumnezeu a permis să I se audă glasul din cer: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, … de El să ascultați!”. De acest glas trebuiau să asculte ucenicii.

    Și noi să ascultăm de acest glas! Toți trebuie să ascultăm de Fiul lui Dumnezeu. Credința și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu ne conduc la cunoaștere. Iar cunoașterea reală, din inimă, înseamnă viața veșnică: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17.3). Auzind glasul lui Dumnezeu și văzând norul acoperindu-i, ucenicii au căzut cu fețele la pământ, cuprinși de spaimă. Ucenicii ar fi rămas mai degrabă îngroziți, dacă nu ar fi avut cu ei pe Acela care venise din slavă ca să-i ducă în ea pe niște sărmani păcătoși ca Moise, Ilie, Petru, ca tine și ca mine, și care singur putea spune: „Nu vă temeți!”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PUTEREA VINDECĂTOARE A IERTĂRII – Fundația SEER

    „Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi” (Luca 6:28)


    În fiecare noapte, Mary era bătută de tatăl ei când acesta se întorcea acasă de la cârciumă, beat și plin de furie. Așa că, la un moment dat n-a mai suportat, și a plecat de acasă. Cu timpul, majoritatea cicatricelor fizice încep să se vindece, dar cicatricile emoționale pot dura o viață întreagă. Ele te pot ține blocat în durerea trecutului și te pot costa relații prețioase. Chiar și cei care te iubesc obosesc și devin frustrați, la gândul că nu te vei vindeca – în ciuda eforturilor și dorinței lor de a te ajuta. Cunoști pe cineva de felul acesta? Ești tu acel cineva? Dorești să te urnești spre vindecare și să găsești bucurie? O poți face. Mary a găsit-o atunci când s-a hotărât să-și ierte tatăl și a început să se roage pentru el. În acel moment, a devenit întreagă din punct de vedere spiritual și emoțional. Și a continuat să-l ierte și să se roage pentru el, până când vechile ei amintiri n-au mai ținut-o captivă!

    Domnul Isus a zis: „rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” Cuvântul „rău” presupune faptul că tu nu ai făcut nimic ca să cauzezi sau să meriți acest comportament, și că ofensatorul tău te-a rănit din motive pe care poate nu le vei înțelege niciodată. De aceea S-a rugat Domnul Isus pe cruce: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac” (Luca 23:34). Asta nu înseamnă că ofensatorul tău scapă de consecințe. El va trăi cu vinovăția faptei pe care a făcut-o, și dacă nu se întoarce la Dumnezeu pentru a primi iertare, nu va avea pace. Dar tu, vei avea pace! Când te hotărăști să ierți și să te rogi pentru acea persoană, îți primești înapoi puterea și îți vei recâștiga viața.

    Deci, roagă-te pentru cei ce se poartă rău cu tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 4:21-43


    Aflându-ne încă printre fiii lui Iuda, iată că, după împăraţi şi după persoanele bogate şi cu vază, ca Iaebeţ, îi vedem pe simplii meşteşugari (v. 14, 21-23). Ei erau lucrători de pânză fină (pregăteau firul şi îl ţeseau), erau olari şi grădinari. Condiţia lor era umilă, dar privilegiile le erau foarte mari, pentru că „locuiau acolo, la împărat”, şi lucrau pentru nevoile sale. Să ne ferim să căutăm o poziţie înaltă pentru noi în lume, dacă Domnul nu ne-a chemat în mod expres pentru ea. Poporul lui Dumnezeu include „nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales„ (1 Corinteni 1.26; vezi şi Ieremia 45.5). Orice poziţie importantă aduce cu ea, în mod inevitabil, responsabilităţi care ne absorb, lăsându-ne, în general, puţin timp pentru Cuvântul şi pentru lucrarea Domnului. De aceea, să nu alegem ocupaţii care ne vor împiedica „să locuim la Împăratul” sau să împlinim lucrarea Lui.

    Seminţia lui Simeon a fost obiectul unei judecăţi severe, din cauza violenţei căpeteniei ei (Geneza 49.5-7) şi a idolatriei faţă de Baal-Peor (Numeri 25.14). Dar aici, potrivit cu trăsătura acestei cărţi, nu este vorba decât de binele pe care harul l-a realizat. Seminţia şi-a extins hotarele şi a repurtat victorii strălucite.

  • 22 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cine nu-L crede pe Dumnezeu L-a făcut mincinos, pentru că nu a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu.

    1 Ioan 5.10



    Necredința nu înseamnă smerenie, ci mândrie pură. Ea refuză să-L creadă pe Dumnezeu, fiindcă nu găsește, în sine însăși, un motiv pentru a crede. Aceasta este culmea îngâmfării. Dacă, atunci când Dumnezeu vorbește, refuz să-L cred pe temeiul a ceva din mine însumi, Îl fac mincinos.

    Când Dumnezeu îmi declară dragostea Sa, iar eu refuz să-L cred fiindcă nu mă consider îndeajuns de vrednic pentru ea, Îl fac mincinos și manifest mândria inimii mele naturale. Simpla supoziție că aș putea fi vrednic de altceva decât de iad nu poate fi privită decât ca cea mai profundă ignoranță cu privire la starea mea și la cerințele lui Dumnezeu. Iar refuzul de a lua locul pe care dragostea răscumpărătoare a lui Dumnezeu mil desemnează, pe temeiul ispășirii încheiate de Hristos, înseamnă să-L fac mincinos pe Dumnezeu și să dezonorez adânc jertfa de la cruce. Dragostea lui Dumnezeu curge în mod spontan din inima Lui; nu este atrasă de meritele mele, ci de starea mea nenorocită.

    De asemenea, nu este o chestiune cu privire la locul pe care eu îl merit, ci cu privire la locul pe care Hristos îl merită. El a luat locul păcătosului, pe cruce, pentru ca păcătosul să poată ocupa locul Său în slavă. Hristos a luat asupra Lui ceea ce păcătosul merita, pentru ca păcătosul să poată primi ceea ce Hristos merită. În felul acesta, eul este cu totul înlăturat, și aceasta este smerenia adevărată. Nimeni nu poate fi cu adevărat smerit până nu ajunge de partea cealaltă a crucii, unde găsește viața, dreptatea și favoarea divină. Un astfel de om a terminat-o cu totul cu sine însuși, în ce privește orice nădejde de bunătate și de dreptate proprie, și se desfată cu bogățiile Altuia. El este moral pregătit să se alăture acelui strigăt care va răsuna dea lungul întregii veșnicii: „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă” (Psalmul 115.1).

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Romani 5.1



    Sam și lecția lui

    Plecând din piața unui sat african, Sam se afla acum pe drumul spre casă. El căra în spinare un sac cu cartofi. Pe drum l-a întâlnit un cunoscut și l-a întrebat:

    — Sam, am auzit că ai devenit creștin. De unde știi că acest Isus te-a acceptat?

    Sam a lăsat la pământ sacul cu cartofi și a mers câțiva pași mai departe fără să se uite în jur.

    — De unde știu că sacul nu mai este pe spatele meu?, a întrebat el.

    — Știi, pentru că nu mai simți greutatea sacului pe spatele tău, i-a spus cunoscutul.

    — Exact așa este! În același fel știu și eu că sunt un creștin, a explicat Sam. Și, mai mult, eu cred ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său: El L-a trimis pe Fiul Său preaiubit, pentru a muri pentru păcatele mele. Acum nu mai apasă pe inima mea povara grea a păcatelor mele. Domnul Isus a murit în locul meu și a îndepărtat pentru totdeauna toate păcatele mele. El mi-a dat în schimb bucurie și pace în inima mea.

    Sam a dat o lecție practică despre felul cum a scăpat de greutatea păcatelor. Vrem să ne însușim și noi această lecție? Să dăm jos de pe spatele nostru „sacul” cu îndreptățirea noastră proprie, cu păcatele noastre, și să ne încredem în Cel care este Calea, Adevărul și Viața!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UNGEREA DIN VIAȚA TA – Fundația SEER

    „Ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi” (1 Ioan 2:27)


    Cuvântul „ungere” înseamnă „a turna și a fricționa.” În Vechiul Testament, preotul trebuia să-și toarne untdelemn pe cap, ceea ce simboliza Duhul lui Dumnezeu care rămânea peste el în timp ce își îndeplinea atribuțiile zilnice.

    Acum să derulăm totul până în epoca în care trăim noi și să citim din nou: „ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi.” Cuvântul „a rămâne” înseamnă „a-și avea reședința și a locui în.” Cu alte cuvinte, tu ești un locaș al Duhului Sfânt. Când Duhul Său trăiește în tine, îți afectează fiecare domeniu al vieții. Încearcă să-ți imaginezi avantajul pe care îl ai în relații, carieră, sănătate, decizii, lupte, căsnicie și lucrare. Imaginează-ți ce face El când ești stresat și când trebuie să faci față unor probleme care te copleșesc. Mai mult decât atât, ungerea cu Duhul Sfânt care „rămâne” în tine se transferă și la alții.

    Când rostești cuvinte biblice de bunătate și încurajare peste cineva, acele cuvinte lucrează în continuare și după ce pleci tu, deoarece ele sunt infuzate cu prezența lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: „Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea Sfântă, printre urmaşii voştri.” (Exodul 30:31). „Urmașii…” – asta înseamnă că atât copiii, cât și nepoții tăi pot fi unși cu Duhul lui Dumnezeu. Psalmistul a spus: „M-ai stropit cu untdelemn proaspăt.” (Psalmul 92:10).

    În fiecare dimineață când te trezești, roagă-te: „Doamne, unge-mă cu untdelemn proaspăt!” Apoi, du-te și atinge-i și pe alții cu această ungere!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 3:1-14; 4:9-10


    Aceste genealogii mai au un motiv să fie amintite: întrebarea „al cui fiu este Mesia?“ va trebui să aibă un răspuns indiscutabil. În decursul timpului, Îl vedem pe Dumnezeu punând deoparte, în mod succesiv, din mijlocul rasei umane: familia lui Avraam; din aceasta, seminţia lui Iuda şi, din nou, din mijlocul acestei seminţii, dinastia regală a lui David. Aceasta este cea care ocupă capitolul 3. Şi putem remarca cu câtă grijă şi cu câtă atenţie a urmărit Dumnezeu, din generaţie în generaţie, linia din care în final avea să se nasc㠄Isus, care Se numeşte Hristos“ (Matei 1.16).

    Scurta istorie a lui Iaebeţ, care era mai vrednic de cinste decât fraţii săi, este inclusă în lista fiilor lui Iuda. Simţind greutatea durerii care este consecinţa păcatului, acest om Îl cheamă pe Domnul să îndepărteze răul de pe calea lui. Este ascultat.

    Să ne plecăm urechea la cele patru cereri pe care le formulează şi să procedăm întocmai, cerând fără teamă:

    1. Să ne bucurăm de binecuvântări spirituale din belşug;

    2. Să avem limite mai extinse de preocupare pentru inteligenţa şi pentru inima noastră;

    3. „Mâna lui Dumnezeu” să fie cu noi în tot ce întreprindem;

    4. Să fim scăpaţi de păcat şi păziţi în ispită (Matei 6.13).

  • 21 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.

    Psalmul 119.11



    Cum citim Scriptura? (2)

    Să ne aducem aminte întotdeauna că Biblia are rolul de a forma inima, de a stârni afecțiunile și de a dezvolta inteligența spirituală. Nu este suficient să cunoaștem diferitele moduri în care dragostea lui Dumnezeu a fost manifestată, ci această cunoștință trebuie să atingă cele mai profunde corzi ale ființei noastre.

    Scriptura trebuie să trezească energia sufletului nostru înspre o dragoste fierbinte pentru Dumnezeu și pentru cei ai Săi și, într-adevăr, pentru toți oamenii. Este bine să avem o vedere clară asupra adevărului biblic; aceasta ar trebui să fie dorința noastră aprinsă. Însă este la fel de necesar să stăm la picioarele Învățătorului și să lăsăm ca El Însuși, prin cuvintele Scripturii, să aprindă afecțiunile noastre pentru El. Să ne ferim deci ca nu cumva cunoștința să crească în dauna afecțiunilor inimii.

    Acest lucru poate fi evitat printr-o atentă punere în practică a tot ceea ce El ne arată ca fiind voia Lui. Inima care dorește să facă voia Lui este cea care va fi învățată de El (Ioan 7.17). Acest lucru ne aduce din nou la necesitatea de a citi Biblia zilnic, căci Dumnezeu ne arată din Cuvântul Său, „puțin aici, puțin acolo” (Isaia 28.10), după cum avem nevoie. În felul acesta, Dumnezeu ne va pregăti pentru îndatoririle noastre zilnice; trebuie doar să ne apropiem cu smerenie și cu reverență de Cuvântul Său și să ascultăm cu atenție ceea ce El vrea să ne spună.

    W. J. Hocking

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; și privind de aproape sfârșitul viețuirii lor, urmați-le credința.

    Evrei 13.7



    Mărturia generalului (5)

    Georg von Viebahn a participat regulat la conferințele fraților pentru studiul Cuvântului lui Dumnezeu în diferite localități. Smerenia și dedicarea acestui creștin în lucrarea lui Dumnezeu au fost cunoscute de toți. Când cineva l-a numit „domnul general”, cu o voce prietenoasă, dar fermă și clară, el a spus: „Lăsați generalul în urmă și puneți-l pe fratele să meargă înainte!”. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Georg von Viebahn până la o bătrânețe înaintată cu o sănătate viguroasă și cu o prospețime a duhului și astfel el a putut să facă mult timp lucrarea de vestire a evangheliei și de zidire spirituală a credincioșilor. Pe 15 decembrie 1915, Domnul l-a chemat pe robul Său acasă, în odihna veșnică.

    Dumnezeu este mai presus de toți și de toate. Orice rotiță, cât de mică, în vasta mașinărie a acestei lumi, este sub controlul Său. Cu cât mai mult sunt răscumpărații lui Dumnezeu sub controlul Său! Lucrarea pe care Dumnezeu a pus-o pe inima generalului Georg von Viebahn este într-un fel unică, cum unică este și lucrarea la care este chemat fiecare răscumpărat al Domnului. Să ne uităm cu băgare de seamă la acești înaintași care, în condiții mult mai grele, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu și să le urmăm credința, curajul mărturisirii și stăruința. Toți creștinii credincioși sunt chemați să-I slujească lui Dumnezeu în împrejurările în care El i-a așezat.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI MIȘTI MUNTELE – Fundația SEER

    „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te…” va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23)


    Domnul Isus a făcut această afirmație incredibilă: „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11: 23-24). Domnul Isus nu a mutat niciun munte, în timpul lucrării Sale… deci, despre ce vorbește El aici?

    Despre problemele cu care ne confruntăm în viață! Să reținem un lucru important: El vorbește numai o dată despre nevoia noastră de „credință” – și de trei ori despre nevoia noastră de a „rosti” Cuvântul Său. De ce? Pentru că dacă nu avem suficientă credință ca să ne folosim gura și să rostim Cuvântul lui Dumnezeu, nu vom avea suficientă credință ca să dăm la o parte muntele!

    Biblia ne asigură: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Când verbalizezi Cuvântul lui Dumnezeu, se întâmplă ceva uimitor. Urechile tale aud, mintea ta se înnoiește, centrul de interes ți se schimbă și lucrul la care răspunde Dumnezeu – credința – crește în inima ta. Și când îți păstrezi acest nivel de credință, când refuzi să te clintești și rostești în continuare Cuvântul lui Dumnezeu, muntele din viața ta începe să se miște.

    Câtă vreme spui ceea ce gândești (și simți) în mintea ta firească, muntele va sta neclintit. Dar când te bazezi pe promisiunea lui Dumnezeu și declari: „Deși nu știu cum și când, eu cred din toată inima că vei fi dat la o parte în Numele Domnului Isus!”, muntele tău se va muta! Așa că, rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste muntele din viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 2:1-24


    Nu trebuie să căutăm în aceste liste cu nume ordinea şi precizia presupuse, spre exemplu, de un registru de stare civilă. Aici, ca peste tot, Cuvântul lui Dumnezeu nu răspunde curiozităţii sau cercetării întreprinse de inteligenţa omenească. În aceste capitole se pot observa de multe ori omisiuni, substituiri, inversiuni, care răspund intenţiilor Duhului lui Dumnezeu. Şi care sunt aceste intenţii? Pentru ce aceste lungi genealogii greu de citit? Este vorba în primul rând de a dovedi drepturile familiilor israelite la promisiunile făcute lui Avraam. Fiecare israelit putea, raportându-se la aceste genealogii, să-şi găsească originea şi să beneficieze de drepturile lui la moştenire. Vai! ştim că în timpul când Domnul Isus a trăit printre noi, iudeii se lăudau că-l aveau pe Avraam ca tată, refuzând în acelaşi timp să-L recunoască în mijlocul lor pe Cel care este înainte de Avraam (Ioan 8.58).

    În ceea ce-l priveşte pe credincios, odată ce a primit viaţa divină, în momentul naşterii din nou, face parte din familia lui Dumnezeu. Descendenţa lui pământească devine neimportantă; Dumnezeu i-a devenit Tată în Isus şi el poate exclama: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3.1).

  • 20 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoința, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau așa.

    Fapte 17.11



    Cum citim Scriptura? (1)

    Nu este suficient să citim despre Scriptură, ci să citim noi înșine Scriptura. Un creștin care nu cunoaște Biblia este practic lipsit de apărare împotriva atacurilor din partea lumii, a cărnii și a diavolului. El este un pitic din punct de vedere spiritual, fiindcă nu poate crește fără laptele spiritual și curat al Cuvântului (1 Petru 2.2). Este biruit de cel rău, fiindcă nu poate mânui sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6.17). Se împiedică și cade în tot felul de capcane, rătăcind încoace și încolo, căci nu are o lampă pentru picioarele lui și nici lumina pe care Cuvântul o dă celor ce sunt preocupați cu citirea lui (Psalmul 119.105).

    Vom avea un beneficiu imens dacă ne formăm obiceiul de a citi Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi. Vedem că cei din Bereea au fost recomandați de faptul că cercetau Scripturile „în fiecare zi” (Fapte 17.11). Va trebui să biruim multe dificultăți pentru a ne ține în mod strict de acest obicei sănătos. Nimic însă din ceea ce are valoare nu va fi făcut fără eforturi și fără tăgăduire de sine. Cel mai probabil, dacă nu dorim să pierdem în nicio zi privilegiul de a citi Biblia, va trebui să ne trezim mai devreme sau să renunțăm la anumite lucruri pe care le facem pentru plăcerea noastră. Însă cu siguranță că nu vom suferi nicio pierdere din cauză că am renunțat la ceva pentru a avea timp să citim Scriptura.

    Să observăm că cei din Bereea cercetau Scripturile. Această practică implică sârguința de a înțelege ceea ce citim, cu dorința de a fi învățați de către Dumnezeu. Cititorul superficial nu va avea nici plăcere în a citi, nici folos.

    W. J. Hocking

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

    1 Timotei 6.6,7



    Mărturia generalului (4)

    În primăvara anului 1896, Georg von Viebahn a înțeles că pentru el venise timpul să renunțe la serviciul în armată. Și a făcut acest pas de cotitură. Georg și-a păstrat în Stettin doar domiciliul, pentru că de acum avea înainte un vast câmp de misiune. Întâi în Berlin, apoi în diferite locații de garnizoană, el a început să țină înaintea ofițerilor prelegeri de evanghelizare, care au fost însoțite de o mare binecuvântare. Începând din anul 1899 a redactat publicația trimestrială „Sabia și pavăza”, prin care aducea Cuvântul lui Dumnezeu nu numai acelora dintre ofițeri care erau nemântuiți, ci și acelora care veniseră deja la credință și cărora voia să le slujească cu mai mult zel.

    Foarte curând, la aceste publicații s-au adăugat și unele periodice care conțineau studii zilnice, foarte concise. Georg von Viebahn a fost neobosit în lucrarea Domnului. Era convins că evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. Când se afla în călătorie pentru vestirea evangheliei, ziua era activ în predicare, iar noaptea, când gazdele lui dormeau, lucra deseori ore în șir la publicațiile sale. În afară de acestea, el a mai publicat unele lucrări despre practica vieții creștine în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, dintre care cele mai cunoscute sunt cele despre familie și despre căsătorie. Remarcabilă este și lucrarea: „Ce am găsit la creștinii care se adună numai în Numele lui Isus”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCAPĂ DE NEVOIA DE A FI PE PLACUL OAMENILOR – Fundația SEER

    „Te-am ales din mijlocul norodului acestuia… la care te trimit…” (Faptele Apostolilor 26:17)


    Lucrarea apostolului Pavel a început atunci când s-a întâlnit cu Isus Hristos pe drumul Damascului. În acea întâlnire umilitoare, Domnul Isus i-a spus: „Scoală-te, şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină…” (Faptele Apostolilor 26:16-18). Înainte ca apostolul Pavel să aibă succes în slujirea lui și să lucreze eficient, el a trebuit să scape de nevoia de-a fi pe placul oamenilor. Asta îi includea atât pe cei care îl cunoșteau foarte bine, cât și pe cei care urmau să-l întâlnească și care nu-l cunoșteau deloc. Trebuia să se detoxifice de nevoia de a avea aprobarea oamenilor.

    În esență, Dumnezeu i-a spus lui Pavel: „Tu ești doar un poștaș. Uneori oamenilor le va plăcea ceea ce le livrezi, alteori nu. Oricum ar fi, tu trebuie să livrezi poșta. Așa că te eliberez de teama de a fi respins și de nevoia de a fi acceptat.” Te-a chemat Dumnezeu să faci o slujbă anume? Îți este teamă că vei face greșeli? Contează pe asta – vei face greșeli! Ești îngrijorat că vei fi criticat? Dar asta vine la pachet! Lumea te va dezamăgi în o mie de feluri, dar dacă ești hotărât să faci voia lui Dumnezeu, roagă-te: „Doamne scapă-mă de nevoia de a fi pe placul oamenilor, ca să le pot împărtăși ceea ce mi-ai dăruit!” Și apoi, apucă-te de treabă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 1:34


    Acum, după ce omul a falimentat în totalitate pe terenul propriei responsabilităţi, urmează să-l vedem pe Dumnezeul harului reluând totul, de la început, în aceste cărţi ale Cronicilor. Istoria rasei umane este într-un fel recapitulată aici, însă fără să se mai pună accentul pe răul produs de om (ca în cărţile lui Samuel şi ale Împăraţilor), ci subliniindu-se binele gândit
    şi
    împlinit
    de Dumnezeu ca răspuns la acest rău. Iată deci această istorie a omenirii recapitulată, mergând înapoi în genealogie până la Adam! Şi este de remarcat că semnificaţiile primelor zece nume permit să se citească o frază care este ca un rezumat al întregii Evanghelii.

    (Adam:) Omul  (Set:) a luat locul lui (Enoş:) mortal, incurabil, (Cainan:) plângând; (Mahalaleel:) Dumnezeul preafericit, (Iared:) coborât, (Enoh:) consacrat, instruit, (Metuşala:) aduce prin moartea lui, (Lameh:) pentru cel care a călcat legea, (Noe:) consolare şi odihnă.

    Nu este aici în primul rând o concluzie asupra a tot ce fusese înainte, adică declaraţia asupra ruinei iremediabile a creaturii? Dar, în acelaşi timp, este şi o admirabilă introducere la dezvăluirea planului divin, pe care îl vom urmări ca pe un fir de aur, de-a lungul întregului curs al acestor două cărţi!

  • 19 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost așa: când l-a văzut Ahab pe Ilie, Ahab i-a zis: „Tu ești cel care tulbură pe Israel?”. Și el a zis: „Eu n-am tulburat pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului și ați umblat după baali”.

    1 Împărați 18.17,18



    Împăratul Ahab s-a dus să-l întâlnească pe profet și imediat l-a acuzat că era cel care-l tulbura pe Israel. Țara era plină de idoli, de temple și de altare idolatre, la care slujeau preoți idolatri; poporul Îl părăsise pe Domnul și se închina lui Baal; împăratul conducea poporul către apostazie, iar soția lui era o păgână ucigașă – toate aceste rele însă, credea Ahab, nu-l tulburau pe Israel. Existau însă o secetă în țară și o foamete în Samaria, care se interpuneau în calea plăcerilor împăratului și puneau în pericol viața cailor săi – toate acestea erau o tulburare pentru el, iar omul la a cărui rugăciune cerul s-a închis era, în ochii lui, unul care-l tulbura pe Israel. Fiind în legătură cu puterea Dumnezeului viu, Ilie poate învia morții și poate opri ploaia, dar dacă denunță păcatul și îl avertizează pe păcătos, atunci el este unul care tulbură.

    Prezența omului care revelează păcatul înaintea conștiinței și-l aduce pe păcătos în prezența lui Dumnezeu este întotdeauna tulburătoare în această lume. La venirea lui Hristos Însuși aici, pe pământ, Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu el (Matei 2.3). Mai târziu, Pavel și însoțitorii lui au fost priviți ca unii care produceau tulburare, fiindcă locuitorii din Filipi au spus: „Oamenii aceștia, … tulbură cetatea noastră”.

    Creștinul lumesc nu tulbură pe nimeni. Omul lui Dumnezeu, care se separă de cursul acestei lumi, în timp ce mărturisește împotriva răului și despre judecata viitoare, va produce întotdeauna tulburare, chiar dacă el proclamă harul și arată calea pentru binecuvântare.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului și ți se vor împlini gândurile. Domnul a făcut toate pentru un scop.

    Proverbe 16.3,4



    Mărturia generalului (3)

    Când a fost comandantul școlii de război, a cerut să se scrie versete biblice pe pereți, cum ar fi cel de astăzi. Prima sa lucrare de mare anvergură a fost un cămin creștin pentru soldați, pe care l-a finanțat cu bani proprii în timpul cât a fost comandant de regiment în Trier. Georg von Viebahn avea pe inimă mântuirea a sute de mii de tineri, care erau înrolați în fiecare an în serviciul militar. Astfel, el s-a decis, punându-și încrederea în Domnul său, să redacteze o foaie săptămânală cu caracter de evanghelizare, care era împărțită gratuit corpurilor de trupă subordonate lui. Pe 1 octombrie 1895 a apărut primul număr, purtând titlul de „Predici pentru soldați”, care, începând din anul al doilea, s-a numit „Mărturiile unui bătrân soldat către camarazii lui”, într-un tiraj de cinci mii de exemplare. Dumnezeu a binecuvântat aceste mesaje scurte, care, în timpul celor douăzeci și unu de ani de apariție, au cunoscut un tiraj între 150.000 și 170.000 de exemplare. Aceste mărturii au fost împărțite și în afara trupelor și au fost traduse în diferite limbi.

    După ce Domnul i-a încredințat lui Georg von Viebahn această lucrare mare, la care s-au adăugat călătoriile pentru vestirea evangheliei, tot mai mult și-a pus întrebarea dacă nu cumva ar trebui să renunțe la serviciul în armată, pentru a se dedica în totul în slujba pentru Domnul. Se zăreau zorii unei misiuni de o mare importanță.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PE CE SE BAZEAZĂ RESPECTUL TĂU DE SINE? – Fundația SEER

    „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi” (Evrei 13:5)


    Într-o dimineață, un om de afaceri a văzut un pescar ce stătea tolănit în barca lui, sorbindu-și cafeaua. „Te-ai întors devreme”, a strigat el. Pescarul a răspuns: „Am prins destul. Am terminat pe ziua de astăzi.” Omul de afaceri a continuat: „Și de ce nu te duci din nou? Dacă ieși în larg, prinzi mai mult pește și îți mărești venitul, mai cumperi o barcă, angajezi un echipaj și devii bogat ca mine.” Pescarul a întrebat: „Și de ce să fac asta?” Omul de afaceri i-a zis: „Ca să fii liber să faci ce-ți place, și să te bucuri de viață!” La care pescarul a replicat: „Păi, exact asta fac acum!”

    Biblia spune: „Mulţumiţi-vă cu ce aveţi”… și cu toate astea, mulți dintre noi își fundamentează respectul de sine pe ceea ce au sau pe ceea ce au realizat. Suntem mulțumiți de propria noastră persoană numai când suntem implicați în anumite relații, când locuim în anumite zone sau când atingem anumite obiective. Noi spunem: „Când voi câștiga mai mulți bani, sau când devin director, sau când voi fi într-o condiție fizică mai bună etc… voi fi mulțumit!”

    Așadar, pe ce se bazează respectul tău de sine? Dacă nu ești sigur, pune-ți întrebarea: „Care este lucrul fără de care nu pot să trăiesc?” Te temi că o anumită persoană te va părăsi? Sau este vorba de un loc de muncă în care ești prea implicat? E ceva ce trebuie să realizezi înainte să te simți desăvârșit? Să ai obiective în viață este biblic și înțelept, dar nu te submina crezând că „ești mai prejos decât” doar pentru că ai realizat sau ai dobândit mai puțin decât altcineva.

    Scriptura ne învață (Luca 12:31-32) că atunci când prioritatea ta este planul lui Dumnezeu, „toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra… pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 25:18-30


    Astfel se sfârşesc cele două cărţi ale Împăraţilor (care în originalul ebraic constituie o singură carte). Se deschiseseră cu gloria împăratului lui Israel şi se încheie cu cea a împăratului Babilonului; începuseră cu construirea Templului şi se termină cu tabloul distrugerii sale. La început, întâiul succesor al lui David urcase pe tron la Ierusalim (1 Împăraţi 1). La sfârşit, ultimul lui descendent este închis într-o temniţă la Babilon. Între acel început şi acest sfârşit, capitol după capitol, am fost martorii unui dureros declin. Aceasta este situaţia cu orice lucru încredinţat omului! În adevăr, inima omului este înşelătoare şi incurabilă. Iar Ezechiel, a cărui voce sa făcut auzită în timpul acestei perioade a captivităţii, confirmă aceasta în exclamaţia lui venind din adâncul inimii: „Cât de slabă
    îţi este inima − zice Domnul Dumnezeu − de faci toate acestea!…” (Ezechiel 16.30)

    Este consolant să vedem cum din aceste ultime versete străbate o mică licărire: un atât de slab început al restaurării. Dumnezeu ne arată că lucrarea Lui nu s-a încheiat. Ultimul cuvânt va fi al Lui când, după falimentul tuturor acestor împăraţi, va apărea Hristos, Fiul lui David, adevăratul Împărat al lui Israel.

  • 18 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Domnul este Păstorul meu.

    Psalmul 23.1



    Trebuie să existe o relație reală pentru ca cineva să poată rosti aceste cuvinte. Oricine poate spune că Domnul este un Păstor; de aceea întreaga însemnătate a afirmației este legată de cuvântul „meu”. A spune „Păstorul meu” este limbajul credinței; acest mic cuvânt constituie deci poarta de intrare în binecuvântările expuse în psalm. Ce minunat să poți spune: „El este Păstorul meu”.

    Și ce urmează? „Nu voi duce lipsă de nimic”. Nu vom duce lipsă de nimic nu pentru că noi suntem oile Lui, ci pentru că El este Păstorul nostru. Această concluzie decurge nu din ceea ce suntem noi pentru El, ci din ceea ce este El pentru noi. Acest lucru, dacă îl înțelegem bine, este de natură să ne întărească sufletul, căci cu toții avem tendința să începem cu noi înșine; iar când descoperim ce ființe slabe, nevrednice și corupte suntem, alunecăm în îndoieli și temeri.

    Dar când începem cu Domnul, când privim la ceea ce este El în Sine Însuși și de asemenea la ceea ce este El în relație cu noi, căpătăm siguranța neclintită că nu vom duce lipsă de nimic. Căci, într-adevăr, Păstorul este cel care trebuie să îngrijească de oi. Ce neghiobie ar fi, de exemplu, ca un copil să ceară socoteală părinților despre cum vor fi împlinite nevoile lui de a doua zi! Însă de o neghiobie cu mult mare am da dovadă noi dacă am face acest lucru față de Păstorul nostru.

    Este de ajuns pentru inimile noastre să știm că El este al nostru și că, având o astfel de încredere liniștitoare, putem lăsa toate lucrurile în mâinile Sale, ale Aceluia care „Își va paște turma ca un Păstor” (Isaia 40.11). El este al nostru și avem totul în El; prin urmare, inima ni se poate odihni întro pace desăvârșită, în siguranța deplină a iubirii, a puterii și a grijii Sale neobosite!

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

    Efeseni 2.10



    Mărturia generalului (2)

    Căpitanul Georg von Viebahn a stat până în anul 1878 în Wiesbaden. În anul următor a fost promovat la gradul de maior. La sfârșitul anului 1883 a fost numit comandantul școlii de război împărătești în Engers pe Rin. Aici, pe 3 februarie 1884, soția lui a plecat acasă la Domnul și Mântuitorul ei. Trei ani mai târziu, Georg von Viebahn s-a căsătorit cu Marie Ankersmit, sora mai tânără a primei lui soții. În anul 1888, Georg von Viebahn a fost numit locotenent colonel, pentru ca un an mai târziu să fie desemnat colonel și comandant de regiment în Trier. În anul 1893 a devenit general maior și comandantul unei brigăzi de infanterie.

    Din tinerețe, dorința acestui om serios a fost să-I slujească cu dăruire Domnului său prin profesia sa, să-L mărturisească oamenilor pe Isus Mântuitorul și să caute frați care, ca și el, Îl iubeau pe Domnul Isus și Îi slujeau. În mod deosebit l-au măcinat superficialitatea și sărăcia spirituală întâlnite în cercul extins al corpului de ofițeri.

    El avea părtășie cu unii ofițeri și funcționari credincioși, cum ar fi locotenentul colonel Kurt von Knobelsdorff, care făcea slujba de îngrijire a alcoolicilor. Cu toate că deseori avusese parte de batjocură și de dispreț atunci când mărturisise că este de partea Domnului, a încercat totuși cu temere de Dumnezeu și curaj să le slujească colegilor și subalternilor lui și să-i ajute. O misiune importantă pentru toți cei care aparțin Mântuitorului!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AȘA A PLĂNUIT DUMNEZEU! – Fundația SEER

    „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)


    Scrisoarea care urmează este pentru părinți: „Dragă tată, Îți mulțumesc pentru momentele când m-ai ținut pe genunchi ca să văd meciurile de fotbal, și pentru cele când m-ai dus la „Zilele orașului” și mi-ai cumpărat hot dog. Nu voi uita niciodată ziua în care m-ai dus în brațe prin zăpadă pentru că-mi era foarte frig. Ai fost un tată extraordinar și nu te voi uita niciodată. Discutam cu Susana, într-una din zile, și ne întrebam ce mai faci. De când ne-am mutat, nu reușim să ne vedem prea des. Dar zilele acestea intenționăm să venim și să-ți facem o vizită. Ai grijă de tine. Te iubesc, fiul tău.” O scrisoare drăguță, nu?

    Drăguță, dacă te-ai pregătit pentru momentul în care nu mai ești dorit în activitatea pe care o faci astăzi. Dacă nu, poți începe să ai resentimente față de cei pentru care ai sacrificat atât de mult și ai impresia că nu mai ești important pentru ei. Dumnezeu ți-a dăruit copiii cu împrumut, cu un termen de valabilitate.

    Poetul Kahlil Gibran a spus: „Ei vin prin tine, dar nu de la tine. Tu ești arcul prin care sunt trimiși copiii tăi ca săgeți vii” (vezi în acest sens și Psalmul 127:4). A fi părinte nu înseamnă a fi proprietar, ci ispravnic. Prima ta datorie este să le oferi dragoste, ca ei să se simtă în siguranță, reguli ca să devină înțelepți, lumină ca să vadă pe unde merg, și un mod de viață pe care să-l urmeze. Următoarea ta datorie este să-i pregătești să meargă în lume și să pună în practică lucrurile pe care i-ai învățat. Așa că – dă-le drumul, sărbătorește investiția pe care ai făcut-o… și roagă-te pentru ei! Așa a plănuit Dumnezeu lucrurile pentru părinți!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 25:1-17


    Exasperat de spiritul de revoltă al împăraţilor lui Iuda, Nebucadneţar se ridică pentru a treia oară împotriva Ierusalimului, îl înconjoară şi pătrunde în el după un asediu care durează mai mult de un an. De această dată nu mai există milă pentru oraşul orgolios. Începând cu templul, totul este complet distrus prin foc. Zidurile îi sunt demolate şi locuitorii sunt duşi în captivitate. Zedechia suferă consecinţele crude ale propriei îndărătnicii. Numai câţiva lucrători ai câmpului sunt lăsaţi în ţară.

    Apoi gărzile caldeene îşi dezlănţuie mânia asupra templului, care pentru ei era simbolul rezistenţei. Nesatisfăcuţi doar cu incendierea lui, reuşesc să-l sfărâme şi să ia cu ei măreţele-i coloane de bronz, marea de bronz, piedestalele şi restul vaselor. Oare de ce v. 16 şi 17 repetă detaliile de ornament ale coloanelor tocmai în momentul când ele vor dispărea? Fără îndoială, dintr-un motiv foarte dureros: Nu era acolo cea din urmă privire aruncată asupra unui obiect preaiubit, după care inimile lor aveau să tânjească până la sfârşit? Cât de frumoase fuseseră aceste coloane, simboluri ale stabilităţii şi ale puterii, pe care Domnul le va îndepărta de atunci înainte de poporul Său neascultător şi răzvrătit! (1 Împ. 7.21).

  • 17 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Va fi preot pe tronul Său; și sfatul de pace va fi între ei.

    Zaharia 6.13



    Melhisedec (6) – Un Preot împărătesc

    Versetul de astăzi din Zaharia este o profeție uimitoare cu privire la Mesia. El va fi „un preot pe tronul Său”, ceea ce înseamnă că va fi Împărat și Preot în același timp. Un preot împărătesc este ceva ce Israel, ca popor, nu văzuse niciodată. De fapt, slujbele de preot și de împărat erau complet separate și doar fiii lui Aaron puteau funcționa ca preoți în templu (Numeri 16.39,40). Împăratul Ozia a învățat o lecție dureroasă atunci când a încercat să acționeze ca preot în templu (2 Cronici 26.16-21).

    Profeția lui Zaharia privește către un timp când „sfatul de pace” va fi făcut între regalitate și preoție. Mesia (Împăratul) va fi Preot pe tronul Său în Mileniu. Dar care este legătura dintre acest lucru și Melhisedec? Melhisedec, preotul Celui Preaînalt, este „împărat al dreptății” și „împărat al păcii” (Geneza 14.18; Evrei 7.2). Cel care a fost una dintre cele mai timpurii imagini ale lui Hristos în Biblie a fost atât împărat, cât și preot. Vedem același lucru în Psalmul 110, unde este profețit că Hristos va cârmui din Sion și că va fi Împărat în Ierusalim (Psalmul 110.2,5). Dar Dumnezeu de asemenea a jurat că El va fi preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec (Psalmul 110.4). Psalmul 110 este într-o perfectă armonie cu profeția din Zaharia.

    Dar aceste lucruri nu sunt doar chestiuni teoretice, ci au implicații vitale pentru noi, căci în prezent suntem „o preoție împărătească” (1 Petru 2.9) și, în viitor, vom împărăți împreună cu El, fiindcă El ne-a făcut „împărați și preoți” (Apocalipsa 1.6).

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este schimbare.

    Iacov 1.17



    Mărturia generalului (1)

    În toate timpurile și din toate categoriile sociale, Dumnezeu a avut martorii Săi credincioși. Unul dintre aceștia a fost generalul Georg von Viebahn (1840-1915). El descindea dintr-o familie pe care împăratul Friedrich Wilhelm I, în anul 1728, o ridicase la rangul de nobilime prusacă și care a dat statului mulți ofițeri și funcționari. După ce și-a luat examenul de maturitate a dorit să continue tradiția familiei și să devină soldat.

    Încă de la vârsta de cincisprezece ani, prin intermediul unui camarad de joacă credincios, care îi vestise evanghelia, L-a primit prin credință pe Domnul Isus ca Mântuitor al său personal. După bacalaureat, în anul 1859, și-a început cariera militară la un regiment al trupelor de elită din Berlin. Subiectul rugăciunii sincere a lui Georg a fost ca el să poată da permanent mărturia unui ucenic devotat al Domnului și Mântuitorului său.

    Georg von Viebahn s-a căsătorit în anul 1869 cu Christine Ankersmit. Soții cercetau adesea împreună Cuvântul lui Dumnezeu. Soția lui Georg cunoscuse deja în tinerețe în Anglia câțiva creștini care se strângeau în Numele Domnului Isus după modelul primilor creștini, fără să aibă o denumire proprie deosebită. Cu un astfel de cerc de frați s-au strâns și ei în Wiesbaden (Germania), unde a fost primul lor domiciliu comun, având dorința sinceră să stăruie „în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MEDITEAZĂ LA CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! – Fundația SEER

    „Zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:2)


    Când treci dincolo de simpla citire a Bibliei și îți faci timp să meditezi în fiecare zi la adevărurile ei, începi să gândești ca Dumnezeu. Când se întâmplă lucrul acesta, viața ta se schimbă radical. Apostolul Petru era atât de dependent de cuvintele Domnului Isus, încât a zis: „La cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.” (Ioan 6:68). Și Iov a zis: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:12).

    Întrebare: Cât de des îți faci timp să meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu? În timp ce meditezi, îți dezvolți o gândire care te ajută să-ți depășești fricile. „Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11).

    Ai înțeles? Cuvântul lui Dumnezeu va împlini planurile lui Dumnezeu pentru viața ta! De aceea Satan se va lupta cu tine să nu găsești timp pentru citirea Bibliei. De fapt, nu-ți găsești timp, ci ți-l faci! Proorocul Isaia a spus: „În fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” (Isaia 50:4). Într-o lume care este deseori privată de angajamente, Dumnezeu promite: „Eu nu voi renunța la tine. Voi lucra în continuare la viața ta – până când vei dobândi percepții clare, o credință puternică și o umblare spirituală echilibrată. Și pe măsură ce meditezi la preceptele Mele, vei începe deplasarea într-o direcție nouă. Iar când se va întâmpla asta, viața ta va deveni prosperă și rodnică!”

    Așadar, începând de astăzi – meditează la Cuvântul lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 24:1-20


    După cum spune profeţia din Isaia 10, puterea asiriană a fost anihilată. Pe ruinele ei s-a ridicat imperiul babilonian, înglobând aproape întreaga lume antică, inclusiv Egiptul. În consecinţă, va fi cunoscut ca primul mare imperiu al naţiunilor. Este un punct de cotitură în istoria lumii. Israel este lăsat deoparte; încetează să mai constituie centrul guvernării lui Dumnezeu pe pământ. Guvernarea este destinată acum naţiunilor (popoarelor neiudaice), iar ceea ce numim timpul
    naţiunilor urmează să înceapă. Ea durează şi astăzi.

    Ioiachim, împăratul lui Iuda, devenit şi el vasal lui Nebucadneţar, se revoltă după trei ani, iar fiul său Ioiachin (sau Ieconia), care-i succedă, urmează aceeaşi cale rea. Atunci are loc prima deportare a lui Iuda la Babilon. Eveniment solemn! Chiar şi aşa, mai rămâne o ultimă şansă pentru poporul sărac al ţării, care scapă de deportare. Ca suveran, Nebucadneţar îl aşază pe tronul lui Iuda pe un al treilea fiu al lui Iosia: Zedechia. Dar nici acesta nu acţionează altfel decât predecesorii lui. Adânca orbire a acestor din urmă trei împăraţi este mult mai de nescuzat, deoarece profetul Ieremia n-a încetat pe parcursul domniei lor să-i avertizeze din partea Domnului.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne