Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 6 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, iată, am dat de moștenire fiilor lui Levi toate zeciuielile în Israel, în schimbul slujbei lor, pe care o fac ei, slujba cortului întâlnirii … Și să vorbești leviților și să le zici: „Când veți lua de la fiii lui Israel zeciuielile pe care vi le-am dat de la ei ca moștenire a voastră, să aduceți din ele un dar ridicat Domnului, zeciuială din zeciuială” … Să dați din ele lui Aaron, preotul, darul ridicat al Domnului.

    Numeri 18.21,26,28



    Privind la aceste versete, să ținem bine minte că noi, creștinii, nu suntem sub legea pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său, Israel. Totuși învățăm principii prețioase pe măsură ce medităm la poruncile pe care Dumnezeu le-a dat poporului Său în călătoria prin pustie, către țara pe care i-o promisese. Noi, de asemenea, suntem în călătorie prin pustia acestei lumi, către căminul nostru ceresc.

    Dumnezeu a purtat de grijă cu generozitate cu privire la nevoile materiale ale celor care Îl slujeau. Poporul din toate cele douăsprezece seminții trebuia să dea leviților a zecea parte din tot ceea ce primise prin binecuvântarea lui Dumnezeu. Împlinirea cu credincioșie a acestei îndatoriri avea să împlinească nevoile celor care Îi slujeau Domnului. Dumnezeu a spus că El dădea această zeciuială leviților, ca răsplată pentru lucrarea pe care ei o făceau la cortul întâlnirii.

    Leviții, la rândul lor, aveau datoria să dea zeciuială fiilor lui Aaron din tot ceea ce primeau. Ce minunat este să vedem că, din tot ceea ce Domnul le dăduse ca răsplată pentru slujba lor, ei puteau să-I restituie în aceeași proporție în care primiseră de la frații lor. În plus, preoții primeau o parte din multele jertfe pe care poporul le aducea lui Dumnezeu.

    Zeciuiala dăruită lui Aaron simbolizează ceea ce noi dăruim Domnului. Trebuie să dăruim în măsura în care am prosperat, după felul în care El ne-a binecuvântat. De altă parte, noi Îi dăm înapoi Lui atunci când dăruim fie personal, fie prin intermediul adunării.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Bogatul și săracul se întâlnesc: Domnul i-a făcut și pe unul și pe altul.

    Proverbe 22.2



    O casă pentru mașină

    O femeie bogată din SUA a invitat-o la ea pe prietena ei din Senegal pentru o perioadă mai lungă. Când i-a prezentat locuința, au ajuns la ferestrele care dădeau spre curtea din spate cu garaje.

    Femeia din Africa a întrebat: „Cine locuiește aici?”. — „Nimeni”, a răspuns gazda. „Mă refer la clădirea de acolo, din spatele porților”, a spus vizitatoarea mai departe. „Nu, acolo nu locuiește nimeni. Acolo sunt casele pentru mașini!” Ea nu putea înțelege cum oamenii de aici aveau nu numai o mașină, ci își puteau permite chiar și o casă pentru mașină.

    Diferența materială dintre aceste două lumi este greu de înțeles pentru toți cei care călătoresc în aceste două țări.

    A fi bogat nu este un păcat în sine. Dar apostolul Pavel ne explică cum să procedăm corect când avem o stare materială bună: „Poruncește celor bogați în veacul de acum să nu se îngâmfe și să nu-și pună încrederea în nesiguranța bogățiilor, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belșug, ca să ne bucurăm de ele; să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, strângându-și pentru viitor, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce ceea ce este cu adevărat viață” (1 Timotei 6.17-19).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MULȚUMEȘTE-I LUI DUMNEZEU PENTRU LOCUL DE MUNCĂ! – Fundația SEER

    „Cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4)


    Autorul și vorbitorul motivațional Charlie „Tremendous” Jones (Extraordinarul Charlie Jones – n.tr.) povestește despre un om care a visat că a moștenit un milion de dolari. În visul avut, omul nostru încerca să facă duș, dar dușul era stricat. Voia să se bărbierească, dar aparatul nu mergea. A încercat să-și pregătească micul dejun, dar nici expresorul de cafea, nici prăjitorul de pâine nu funcționau. S-a dus să-și cumpere un ziar, dar chioșcul era gol. A vrut să ia autobuzul spre serviciu, dar autobuzul nu a venit. În cele din urmă, după ce a așteptat o oră, a întrebat pe cineva: „Ce se întâmplă aici?” I s-a răspuns: „Nu ai auzit? Toată lumea a moștenit un milion de dolari și nimeni nu mai lucrează!” Omul s-a trezit brusc și-a dat seama că totul a fost doar un vis, și a exclamat: „Slavă Domnului!”

    Așa că, s-a dus și a făcut un duș strașnic, s-a bărbierit excelent, și-a făcut o cafea extraordinară și o pâine prăjită fantastică, în timp ce citea un ziar formidabil. În cele din urmă a prins un autobuz extraordinar și a ajuns la un loc de muncă grozav!

    Mulțumește-I astăzi lui Dumnezeu pentru locul de muncă pe care ți l-a dat, și dă-i tot ce ai mai bun. Funcția ta și salariul tău ar fi fost cu siguranță un vis devenit realitate pentru unii din strămoșii tăi. Poate nu ai fost chemat în „lucrare”, dar dacă locul tău de muncă îți oferă privilegiul de a fi o soluție pentru problema cuiva, precum și demnitatea de-a aduce o schimbare în viață – fii mulțumitor. Imaginează-ți cum ar fi viața ta fără acest serviciu! „Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură.” – ne învață Solomon.

    Deci, mulțumește Domnului pentru locul tău de muncă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 19:1-13


    În faţa asaltului armatelor asiriene, Ezechia are un fel neobişnuit de a conduce războiul: În loc de armură, se îmbracă cu un sac. Cartierul său general nu se află pe fortificaţia pe care o construise, ci în casa Domnului. În fine, în loc să apeleze la cei mai bravi ostaşi ai săi, se adresează profetului Isaia. Dar, în contrast cu aroganţa şi cu mândria împăratului Asiriei, nu este aceasta buna strategie militară pe care ne-o recomandă apostolul Pavel?

    „Armele luptei noastre nu sunt fireşti„, scrie el în 2 Corinteni 10.4, 5, „ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor, dărâmând raţionamente şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu”.

    Ezechia, al cărui nume înseamnă „puterea Domnului”, ştie la cine să meargă să caute ajutor (Psalmul 121.2). Încrederea nu-i este dezamăgită. „Nu te speria…”, îi răspunde profetul. Cuvânt preţios, pe care-l auzim atât de des în Scriptură şi în special din gura Domnului: „Nu te teme; crede numai” (Marcu 5.36). El are limba unui om învăţat, capabil să-l învioreze cu un cuvânt pe cel obosit (Isaia 50.4). Sufletul temător, dar plin de încredere, al răscumpăratului Său aflat încă în încercare primeşte prin acest cuvânt puterea şi curajul necesare să aştepte eliberarea.

  • 5 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fiii lui Israel au intrat pe uscat în mijlocul mării; și apele le erau un perete la dreapta și la stânga lor.

    Exod 14.22



    Care este aplicația acestei întâmplări pentru noi, creștinii? Ce lecție importantă avem de învățat din ceea ce a avut loc la Marea Roșie? De fapt, ce reprezintă Marea Roșie? Și care este diferența dintre pragul de sus al ușii stropit cu sânge (Exod 12.7) și apele despărțite ale mării?

    Marea Roșie simbolizează moartea lui Hristos, aplicată tuturor vrăjmașilor noștri spirituali: păcatul, lumea și Satan. Prin moartea lui Hristos, credinciosul este în mod complet și pentru totdeauna eliberat de puterea păcatului. El a murit față de păcat prin moartea lui Hristos; și ce putere mai poate avea păcatul asupra unui om mort? Este privilegiul creștinului să se socotească la fel de mult liber de stăpânirea păcatului ca un om care zace mort pe podea. Ce putere are păcatul asupra unuia ca acesta? Niciuna! La fel și în privința creștinului – păcatul locuiește în el, însă dominația lui a luat sfârșit. Hristos a smuls sceptrul din mâna vechiului nostru stăpân și l-a zdrobit în bucăți. Nu numai că sângele Său ne-a curățit de păcate, însă moartea Lui a frânt puterea păcatului.

    Una este să știm că păcatele ne sunt iertate și cu totul alta să știm că „trupul păcatului” este anulat, că dominația lui a luat sfârșit și că puterea lui a fost frântă (Romani 6.6). Mulți vor spune că ei nu pun la îndoială iertarea de păcate, însă că nu știu cum stau lucrurile cu privire la rădăcina păcatului care locuiește în ei. Astfel de persoane nu și-au însușit învățătura din Romani 6.1-14. În ce privește înțelegerea spirituală și însușirea practică a privilegiilor, ei nu au ajuns pe țărmul celălalt al Mării Roșii. Ei nu știu ce înseamnă să fie morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați, … ci cu sângele scump al lui Hristos.

    1 Petru 1.18,19



    Vă înșelați dacă…

    Vă înșelați dacă gândiți că „după moarte se termină totul”. Dumnezeu nu l-a creat pe om ca pe un animal. După moarte, corpul omului putrezește, dar „duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12.7).

    Vă înșelați dacă afirmați: „Viața mea cinstită mă va apăra în fața dreptății lui Dumnezeu”. În Biblie este scris: „toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23).

    Vă înșelați dacă vă bizuiți pe „oameni care se vor ruga pentru dumneavoastră după moarte”. „Niciunul nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși” (Psalmul 49.7). Dacă muriți în păcatele voastre, veți și învia cu ele.

    Vă înșelați dacă spuneți: „Dumnezeu este bun, El îi va ierta pe toți oamenii”. Da, Dumnezeu este sfânt și drept, de aceea „nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat” (Exod 34.7).

    Dumnezeu este de asemenea dragoste. El a venit pe pământ în Persoana Fiului Său ca Omul Isus Hristos. Acest Om fără păcat a murit la cruce pentru a ispăși păcatele tuturor acelora care cred în El. Veniți la El, așa cum sunteți! Credeți că El a purtat și pentru voi pedeapsa păcatelor pe care le-ați săvârșit! Acceptați harul pe care Dumnezeu dorește să vi-l arate! Mântuirea nu vă costă nimic, pentru că Isus Hristos a plătit prețul întreg, murind pe cruce.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EXPERIENȚA CREȘTERII PERSONALE – Fundația SEER

    „Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele…” (Efeseni 4:15)


     Înainte de a confrunta pe cineva într-o problemă, oprește-te și analizează-ți motivele. Obiectivul tău – este acela de a-l ajuta sau de a-l umili pe respectivul? Domnul Isus se ocupa cu ridicarea și restaurarea oamenilor, deci și tu ar trebui să te ocupi tot cu așa ceva. Ai aborda lucrurile diferit, dacă nu ai fi atât de implicat în mod personal? Confrunți această persoană pentru ca tu să ai o reputație mai bună? A doborî pe cineva pentru ca tu să fii înălțat este cea mai meschină formă de gratulare a sinelui. Poetul Kahlil Gibran a spus: „Pentru a înjosi trebuie să fii mic.” Nu face asta! E un semn de nesiguranță. Îți aduci aminte de răspunsul lui Neemia, dat celor care au încercat să-l descurajeze ca să nu mai reconstruiască zidurile Ierusalimului?

    „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” (Neemia 6:3). Nu-i lăsa pe criticii tăi să-ți rupă ritmul! Nu da mai multă crezare opiniilor unui critic decât dai încurajărilor unui prieten. Înainte de a pune viața cuiva sub microscop, oprește-te și analizează-ți propria viață. Nu cumva te lupți cu aceeași problemă, dacă nu cumva cu una mai gravă? Tu ai izbândit, acolo unde acuzi pe altcineva că a eșuat?! Cu alte cuvinte, ți-ai câștigat dreptul de a te face auzit? Apostolul Pavel scrie: „Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele.” Gândește-te că e posibil ca situația prin care treci chiar acum să fie o oportunitate de a-ți măsura maturitatea și de-a o transforma într-o experiență de creștere spirituală.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 18:26-37


    Mai-marele paharnicilor îşi desfăşoară discursul uzând rând pe rând de ameninţări, de ironii şi de minciuni. Pretinde în mod fals că a primit poruncă de la Domnul să se ridice împotriva lui Iuda şi să-l nimicească (v. 25). Pentru moment încearcă seducţia. Împrumutând limbajul poporului (după cum Satan ştie să-l folosească pe al nostru), descrie în culori strălucitoare bogăţiile Asiriei în care propune să-i ducă: grâu, pâine, vii etc. Pe scurt „îi asigură el” este „o ţară ca ţara voastră”. Întradevăr, dacă comparăm aceste resurse ale Asiriei cu cele ale Canaanului, aparent nu sunt diferenţe. Totuşi există una! şi esenţială: Ţara vrăjmaşului nu este ca cea a Domnului, „ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci care ţâşnesc în văi şi munţi” (Deuteronom 8.7, 8). O ţară ca ţara voastră? Cu siguranţă nu! Isus nu dă „cum dă lumea” (Ioan 14.27). Dacă vrăjmaşul nu reuşeşte să-l determine pe credincios să-i accepte resursele sale înşelătoare, va căuta să-l îndepărteze de Resursa supremă: de Atotputernicul său Dumnezeu (vezi v. 33-35). Ce răspuns trebuie să dea cel credincios? Pur şi simplu să tacă. Nu discutaţi deloc cu diavolul! Fugiţi de el!

  • 4 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Vedeți dar cât de mare a fost acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din pradă.

    Evrei 7.4



    Melhisedec (4) – „Vedeți dar cât de mare a fost acesta”

    Când Avraam s-a întors de la măcelul împăraților, a fost întâmpinat de un preot misterios, Melhisedec (Geneza 14.18-20). Scriitorul Epistolei către Evrei folosește această împrejurare pentru a arăta că exista cineva mai mare decât Avraam. Și nu doar că era mai mare decât Avraam, însă, în consecință, exista o preoție mult superioară preoției lui Aaron și lucrurilor legate de legea lui Moise.

    Există două motive oferite în Epistola către Evrei pentru a arăta superioritatea lui Melhisedec, care Îl reprezintă pe Hristos. Primul motiv este că Avraam, plătind zeciuială lui Melhisedec, a făcut ca descendenții săi – Aaron, Levi și întreaga linie preoțească – să plătească zeciuială lui Melhisedec, fiindcă aceștia se aflau „în coapsele” strămoșului lor, Avraam (Evrei 7.4,5,8-10; Geneza 14.20). Preoții aaronici și leviții, care în mod normal primeau zeciuieli de la popor, au dat, la rândul lor, zeciuială unui preot mai mare decât ei. Acest lucru arată clar superioritatea lui Melhisedec.

    Al doilea motiv este că Melhisedec l-a binecuvântat pe Avraam și, „fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare” (Evrei 7.6,7; Geneza 14.19). În felul acesta, Melhisedec era un preot superior lui Aaron și întregului sistem levitic. Acest lucru demonstra că legea însăși era inferioară lui Melhisedec (Evrei 7.11,12) – un adevăr extrem de important pentru cei credincioși!

    Psalmul 110.4 a profețit că Mesia avea să fie „preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec”, iar noi suntem îndemnați să privim la „cât de mare a fost acesta”. Concluzia Duhului Sfânt este aceasta: dacă Avraam s-a plecat înaintea acestui mare om, Melhisedec, care este doar o umbră a lui Hristos (Evrei 7.4,15), atunci cu cât mai mare este Domnul Isus Hristos! Îl apreciem noi așa cum trebuie pe minunatul nostru Mare Preot?

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și ce-ai auzit de la mine, în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții.

    2 Timotei 2.2



    Transmiterea Cuvântului lui Dumnezeu

    Tatăl meu era expert în cultivarea roșiilor. Alegea cele mai bune sortimente, le planta la timp și le îngrijea cu multă atenție și pricepere, până când roșiile erau gata de recoltat. Mama cunoștea nenumărate rețete cu roșii. Cu toate că mâncam timp îndelungat în mod regulat roșii, pentru că în fiecare an aveam o recoltă bogată, mâncărurile erau diversificate.

    Când am crescut, tatăl meu a început să mă învețe cultivarea roșiilor. Aveam plantele mele și le îngrijeam sub îndrumarea sa. În primii ani nu am avut prea mare succes. Dar, cu timpul, am învățat de ce anume depindea o bună recoltă.

    Tot astfel, pe inima lui Pavel stăruia dorința ca tânărul său colaborator Timotei să aibă cunoștința bună a învățăturii creștine. Ca urmare, el trebuia să transmită învățăturile apostolului către creștinii fideli, care erau în stare să-i învețe și pe alții din ele.

    Transmiterea învățăturii nou-testamentale este și astăzi importantă. Creștinii tineri trebuie să o cunoască și să o primească în inimă. Dacă pun în practică, în viața lor, Cuvântul lui Dumnezeu, vor fi întăriți în adevăr și vor primi o convingere personală a credinței. Mai târziu, Domnul îi va putea folosi în așa fel încât și ei să-i învețe pe alții din Cuvânt.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    Experienta cresterii personale – Fundația SEER

    „Credinciosi adevarului, in dragoste, sa crestem in toate privintele…” (Efeseni 4:15)


    Inainte de a confrunta pe cineva intr-o problema, oprestete si analizeaza-ti motivele. Obiectivul tau – este acela de a-l ajuta, sau de a-l umili pe repectivul? Domnul Isus se ocupa cu ridicarea si restaurarea oamenilor, deci si tu ar trebui sa te ocupi cu asa ceva. Ai aborda lucuruile diferit daca nu ai fi implicat personal? Confrunti aceasta problema/persoana ca tu sa ai o reputatie mai buna? A dobori pe cineva pentru ca tu sa fii inaltat este cea mai meschina forma de gratulare a sinelui.

    Poetul Kahlil Gibran a spus: „Pentru a injosi trebuie sa fii mic.” Nu face asta. E un semn de nesiguranta. Iti aduci aminte de raspunsul lui Neemia dat celor care au cautat sa-l descurajeze sa nu mai reconstruiasca zidurile Ierusalimului? „Am o mare lucrare de facut, si nu pot sa ma pogor, cat timp l-as lasa ca sa vin la voi, lucrul ar inceta.” (Neemia 6:3)

    Nu-i lasa pe criticii tai sa-ti rupa ritmul. Nu da mai multa crezare opiniilor unui critic decat dai incurajarilor unui prieten. Inainte de a pune viata cuiva sub microscop, opreste-te si analizeaza-ti propria viata. Nu cumva te lupti cu aceeasi problema, poate cu una chiar mai grava!? Cu alte cuvinte ti-ai castigat dreptul de a te face auzit?

    Apostolul Pavel scrie: „Credinciosi adevarului, in dragoste sa crestem in tote privintele.”

    Gandeste-te ca e posibil ca situatia prin care treci acum sa fie o oportunitate de a-ti masura maturitatea si de a o transforma intr-o experienta de crestere spirituala.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 18:13-25


    Ezechia a luat în mod curajos poziţie pentru Domnul. Dar credinţa lui n-a fost pusă încă la încercare. Lucrul acesta era necesar. Şi, tot aşa, fiecare creştin trebuie să arate, mai curând sau mai târziu, dacă faptele lui sunt izvorâte din credinţă sau dacă a depăşit măsura ei. În faţa asaltului formidabil al împăratului Asiriei, această credinţă a lui Ezechia începe să se clatine. Se gândeşte să iasă cu bine din încurcătură trimiţând o sumă enormă ca tribut lui Sanherib. Acelaşi lucru făcuse odinioară şi Ioas. Dar Dumnezeu îl va învăţa (şi pe noi totodată) că eliberarea şi pacea adevărată nu se obţin făcând concesii (Prov. 29.25). Vrăjmaşul înşală şi duce în rătăcire întotdeauna. Sanherib, departe de a-şi contramanda acţiunea, expediază forţe impresionante împotriva lui Ezechia şi a locuitorilor Ierusalimului. El trimite în acelaşi timp trei personaje periculoase, fiecare cu rolul lui special: pe generalul suprem pentru a-i învinge, pe mai-marele peste slujitorii lui pentru a-i aservi şi pe mai-marele paharnicilor pentru a-i seduce prin vorbe măgulitoare. Să învăţăm deci să nu avem încredere în astfel de persoane pe care Satan ni le trimite uneori cu o misiune de genul acesta şi să fim siguri că felul lor de vorbire îi va trăda!

    Rab-Şache le adresează o cuvântare în care ridiculizează deschis încrederea lor în Domnul.

  • 3 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    L-a salvat pe dreptul Lot, cel foarte întristat de purtarea destrăbălată a celor nelegiuiți.

    2 Petru 2.4-7



    Dumnezeu trebuie să judece răul și-l va judeca, însă, mai întâi, El îl scapă pe (dreptul) Lot, care își chinuia sufletul la vederea purtării celor nelegiuiți. Dacă Lot ar fi avut un gram de pricepere spirituală și de devotament față de Dumnezeu, s-ar fi ținut aproape de «demodatul» său unchi, Avraam. Însă, la fel ca mulți tineri, s-a gândit să se bucure de lume. Și unde s-a dus? Mai întâi și-a întins cortul înspre Sodoma (Geneza 13.12), apoi chiar a locuit în acea cetate păcătoasă (Geneza 14.12).

    Poate că Lot s-a gândit că era posibil să îmbunătățească starea de lucruri din Sodoma, așa cum gândesc astăzi mulți creștini care caută în zadar să îmbunătățească acest veac rău. Singurul rezultat a fost că și-a chinuit sufletul la vederea purtării celor nelegiuiți.

    Nu este nicio nevoie ca un credincios să se afle astăzi în situația lui Lot. El de bunăvoie s-a așezat în Sodoma. Noi trebuie să trecem prin această lume, însă nu trebuie să ne preocupăm cu ea. Remediul pentru ca purtarea celor nelegiuiți să nu ne chinuie sufletul este să fim preocupați cu Hristos întru totul, nelăsând nicio portiță pentru o stare ca cea a lui Lot. Există o cantitate imensă de murdărie morală peste tot în jurul nostru. Dacă ne preocupăm cu Hristos, cu ceea ce este bine, onorabil și sfânt, tot ceea ce este în jurul nostru nu ne va afecta. Dacă facem acest lucru, vom suferi poate persecuție, însă, pe termen lung, lumea nu ne va tulbura prea mult. Dacă ne luăm poziția pentru Hristos, vom descoperi foarte curând reacția lumii – ea se va descotorosi de noi.

    W. T. P. Wolston

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte … de a se apropia anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”.

    Eclesiastul 12.1



    Misionarul Stott

    George Stott avea aproximativ 19 ani când a alunecat și s-a lovit la genunchi. Acel simplu accident a dus la amputarea piciorului. Până atunci, el a fost neglijent și indiferent față de iubirea lui Dumnezeu, arătată prin Domnul Isus Hristos. Dar, în starea lui de neajutorare, George își vedea viitorul ruinat. A venit însă clipa deciziei de a-L urma pe Mântuitorul. Apoi, după recuperarea sa, George a început să predea la o școală.

    Într-o zi, prin intermediul unui prieten, a auzit pentru prima dată de nevoile Chinei și astfel s-a hotărât să meargă în China. Cunoscutul misionar Hudson Taylor a manifestat o deosebită înțelegere față de dorința acestui tânăr. Când a fost întrebat de ce tocmai el, cu un singur picior, dorește să meargă în China, a răspuns: „Nu văd pe niciunul cu două picioare care să dorească să meargă în China, așa că m-am hotărât să merg eu”. George Stott și-a exprimat adesea recunoștința față de Hudson Taylor pentru faptul că a fost acceptat în lucrare.

    Dumnezeu a binecuvântat dorința tânărului, astfel că el a lucrat în China ca misionar timp de douăzeci și trei de ani. Mulți oameni au auzit vestea bună a evangheliei Domnului Isus Hristos și mulți au venit la mântuirea adusă prin har. Misionarul George Stott (1835-1889) și-a înțeles chemarea din partea Mântuitorului și, dincolo de handicapul său, a lucrat cu devotament pentru Cel care l-a mântuit, lăsând în urmă un bun exemplu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TE VEI BUCURA DIN NOU! – Fundația SEER

    „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalmul 30:5)


    E greu când muncești o zi întreagă, apoi te întorci într-o casă goală, dormi cu brațele înfășurate în jurul unei perne și-ți dorești să ai o persoană pe care s-o îmbrățișezi. Indiferent cât de mult te străduiești s-o ascunzi, nimic nu poate masca acest fel de singurătate. Este acea durere că ai atâtea de împărtășit, dar nu există nimeni cu care să le împarți. Însă Dumnezeu îți cunoaște starea și Îi pasă. El a creat-o pe Eva pentru Adam, l-a găsit pe Boaz pentru Rut și pe Rebeca pentru Isaac. Și de aceea Cuvântul lui Dumnezeu se ocupă de probleme din viața reală, cum ar fi: intimitatea, singurătatea, eșecul și lipsa stimei de sine.

    În fiecare om există goluri și dorințe normale, iar modul în care le împlinim determină capacitatea noastră de a supraviețui și de a ne găsi fericirea. Dacă ți se pare că te lupți de unul singur să faci față provocărilor vieții, trebuie să știi că nu ești singur! „Dumnezeul oricărei mângâieri” este cu tine (2 Corinteni 1:3). Nimeni nu te înțelege la fel de bine ca Domnul Isus! Familia Sa L-a respins, ucenicii L-au abandonat, iar lumea L-a răstignit.

    De aceea Biblia spune că Domnul Isus „are milă de slăbiciunile noastre”, și „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15). El știe când te simți de parcă nimic din ceea ce faci nu este suficient de bun. El știe că, pe lângă faptul că ești singur, sau ești părinte, ești și o persoană. El știe, El înțelege și te invită să vii la El. Anotimpul în care te găsești acum nu va dura veșnic. Un altul va veni, cu un nou suflu, cu noi relații, cu noi experiențe și cu o nouă bucurie.

    Până atunci, proclamă acest adevăr biblic: „seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 18:1-12


    De acum încolo, până la sfârşitul acestei cărţi, istoria îl priveşte numai pe Iuda. Dumnezeu urmează să recapituleze cu tristeţe toate păcatele poporului Său. Dar acum găseşte plăcere să ne vorbească despre un împărat credincios. Domnia lui Ezechia ocupă nu mai puţin de unsprezece capitole din Biblie (de la 18 la 20; 2 Cronici 29 la 32; Isaia 36 la 39); este ca şi cum lui Dumnezeu I-a plăcut, în timpuri de ruină şi înainte să abordeze un capitol chiar mai sumbru, să zăbovească asupra vieţii slujitorului Său evlavios. Până la el, referirile despre cele mai bune domnii au inclus întotdeauna această rezervă: „Numai că
    înălţimile n-au fost înlăturate    „. Aceste înălţimi, pe care poporul oferea sacrificii (fie Domnului, fie, mai târziu, idolilor), continuaseră să existe, în semn de neascultare faţă de Deuteronom 12. Ele ne reamintesc de toate tradiţiile şi superstiţiile care au înlocuit în creştinătate învăţăturile Bibliei cu privire la adorare. Veneraţia cu care a fost înconjurat şarpele de bronz ne reaminteşte de faptul că însăşi crucea a devenit pentru mulţi un obiect de idolatrie. Ezechia îndepărtează, sfărâmă, taie în bucăţi (v. 4).

    Apoi scutură jugul asirian şi triumfă asupra filistenilor, după cum profeţise Isaia (Isaia 14.28 …).

  • 2 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De trei ori pe an, toată partea bărbătească a ta să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care-l va alege: la sărbătoarea Azimelor și la sărbătoarea Săptămânilor și la sărbătoarea Corturilor; și ei să nu se înfățișeze înaintea Domnului cu mâna goală: fiecare potrivit darului mâinii sale, după binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău, pe care ți-o va da.

    Deuteronom 16.16,17



    La începutul capitolului 16 din Deuteronom ne sunt prezentate trei sărbători. La fiecare dintre ele, Domnul accentuează necesitatea ca israeliții să se înfățișeze înaintea Lui „în locul pe care El îl va alege„. Aceste trei sărbători sunt foarte interesante, fiindcă ne prezintă de asemenea trei momente importante din căile lui Dumnezeu cu omul.

    Sărbătoarea Paștelui, sau a Azimelor, reprezintă felul în care Dumnezeu Și-a răscumpărat poporul. Ea trebuia ținută în amintirea faptului că Dumnezeu îi scosese din Egipt. Nu este menționată bucuria, ci necesitatea de a mânca azime, „pâinea întristării”. Aceasta este cu siguranță o aducere-aminte a necazurilor lor din Egipt, însă, pentru noi, este o amintire despre suferințele Domnului nostru, Cel fără păcat, atunci când a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Psalmul 22.1).

    Sărbătoarea Cincizecimii vorbește despre primele roade: despre rezultatele lucrării lui Hristos – venirea Duhului Sfânt și formarea Adunării lui Dumnezeu.

    Sărbătoarea Corturilor vorbește despre odihna lui Dumnezeu cu și pentru poporul Său. Împlinirea ei pe pământ va avea loc în Mileniu, iar în cerul nou și pe pământul nou va fi odihna eternă a lui Dumnezeu.

    Spre deosebire de Paște, aceste două sărbători vorbesc despre bucuria în prezența Domnului și despre aducerea de bună voie a darurilor potrivit cu binecuvântările Lui. Dumnezeul și Tatăl nostru ne-a dat deja binecuvântarea de a înțelege aceste lucruri prin credință încă de pe acum. Să ne adunăm laolaltă și să ne bucurăm înaintea Lui pentru toate lucrurile mari pe care le-a făcut pentru noi!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tu ești mai frumos decât fiii oamenilor. Harul este turnat pe buzele Tale; de aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat pe vecie.

    Psalmul 45.2



    Harul turnat pe buzele Sale

    Cuvintele Scripturii din versetul de astăzi s-au împlinit în viața Mântuitorului, care este deopotrivă glorios și plin de har. În gloria Sa, Domnul Isus Hristos este mai presus de orice nume care se poate numi; El va triumfa peste toți cei care Îl urăsc. În același timp însă, El este plin de dragoste față de toți cei care Îl ascultă. În măreția Sa, Mântuitorul va înainta victorios datorită adevărului, a blândeții și a dreptății – cele trei atribute dumnezeiești care vor fi arătate atunci când va veni să judece și care nu au lipsit nicidecum atunci când El a luat trup de om pe pământ, pentru a ne mântui. Domnul Isus este măreț și plin de har, El este Dumnezeu și Om; tronul Său este veșnic. Drepturile Domnului sunt supreme; stau deasupra oricărui alt lucru.

    Psalmistul, departe de a repeta niște lucruri pe care pur și simplu le auzise, avea inima în clocot când scria acest psalm. Limba lui era ca pana unui scriitor care scria repede, cu ușurință. Astăzi, noi avem mult mai multe motive să aducem în orice timp și în orice loc adorare acestei Persoane pe ale Cărei buze este turnat harul dumnezeiesc! Acest har turnat pe buzele Domnului este turnat peste noi datorită jertfei Sale. Noi cunoaștem acest har din cuvintele Domnului Isus Hristos, dar și din lucrarea Sa cu urmări veșnice pentru toți cei care și-au pus încrederea în El.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PUTEREA MĂRTURIEI TALE – Fundația SEER

    „Du-te… şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul” (Marcu 5:19)


    Cea mai puternică mărturie dintre toate este o viață care nu poate fi explicată fără Dumnezeu! Oamenii îți pot pune la îndoială teologia, dar mărturia ta e ceva diferit! De șase ori citim în NT că s-a confruntat apostolul Pavel cu o audiență ostilă, și de fiecare dată și-a oferit mărturia personală. Fără ceartă, fără dezbateri – doar istoria vieții sale.

    Dr. David Yonggi Cho a construit cea mai mare biserică din Coreea de Sud (un milion de membri). El a fost câștigat pentru Hristos de o doamnă pe care a întâlnit-o o singură dată. Ea și-a împărtășit mărturia și a plecat, iar Cho, fost budist, nu a mai întâlnit-o niciodată. Mărturia ta este un lucru extraordinar, mai ales când este susținută de un mod de viață remarcabil. Oamenii care nu vor să-i asculte pe alții te vor asculta pe tine, vor avea o relație cu tine și îți vor răspunde – dacă le împărtășești mărturia ta. În acel moment, nu uita următoarele:

    1) Fii captivant! Spune-le varianta scurtă și evită clișeele. Domnul Isus este modelul și exemplul suprem; El a venit să aducă „viață din belșug” (Ioan 10:10).

    2) Fii specific! Vorbește despre: a) cum era viața ta; b) cum L-ai întâlnit pe Hristos; c) cum este viața ta acum.

    3) Fii sincer! Nu spune: „Toate problemele tale dispar când devii creștin.” Viața de creștin este un câmp de luptă, nu un teren de sport. Spune-le oamenilor că duci în continuare lupte, dar că ceva important s-a schimbat: nu mai ești singur: „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4). 4) Fii cald! Nu încerca să-i împingi cu forța în Împărăție. Fii blând, aruncă sămânța și lasă secerișul în seama lui Dumnezeu. Acum, „du-te… şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut ție Domnul.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 17:1-41


    Osea, ucigașul și succesorul lui Pecah, va fi ultimul împărat al lui Israel. Amânarea acordată de Domnul timp de câţiva ani nu a adus nici un profit. Cel de-al nouălea an al domniei lui Osea marchează, împreună cu cucerirea Samariei, deportarea tuturor celor zece seminţii. Însă Domnul, în dreptatea Lui, n-a dorit să facă acest pas final fără să stabilească încă o dată și într-o manieră indiscutabilă vina lui Israel. Versetele de la 7 la 18 constituie acuzarea sigură din partea Domnului vizavi de acest popor nefericit. Tot așa va fi și înaintea scaunului de judecată. Morții nu vor fi judecați fără ca acele cărți de aducere-aminte ale lucrărilor lor să fie deschise, spre completa lor descumpănire (Apocalipsa 20.12, 13).

    Împăratul Asiriei a procedat la un schimb de populaţii. Este jalnic să vezi, de aici înainte, frumoasa țară a Canaanului ocupată din nou de naţiuni idolatre, chiar dacă, în afară, acestea au învățat să se teamă de Domnul şi au adăugat închinarea către El la cultul propriilor dumnezei! (v. 23-34).

    Am ajuns acum la momentul despre care, prin gura profetului Osea, Domnul a pronunţat asupra lui Israel solemnul „Lo-Ami”: „Nu sunteţi poporul meu!”, cu reciproca: „Eu nu voi fi Dumnezeul vostru” (Osea 1.9, 10).

  • 1 August 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pleacă de aici și îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit.
    Du-te și arată-te lui Ahab; și voi trimite ploaie pe fața pământului.

    1 Împărați 17.3; 18.1



    Cuvântul Domnului a venit la Ilie, spunând: „Du-te și arată-te lui Ahab; și voi trimite ploaie pe fața pământului”. La începutul anilor de secetă, Domnul îi spusese lui Ilie: „Pleacă de aici … și ascunde-te„; acum, cuvântul este: „Du-te și arată-te„. Este un timp în care să ne ascundem și un timp în care să ne arătăm; un timp în care să proclamăm Cuvântul Domnului de pe acoperișul caselor și un timp în care să venim deoparte într-un loc pustiu și să ne odihnim puțin (Marcu 6.31); un timp în care să trecem pe pământ ca „necunoscuți” și un timp în care să ne amestecăm în mulțime ca „bine cunoscuți” (2 Corinteni 6.9).

    Astfel de schimbări sunt partea tuturor slujitorilor adevărați ai Domnului. Ioan Botezătorul a fost în pustie ca „necunoscut”, până în ziua arătării sale către Israel, ca „bine cunoscut”; după care s-a retras din nou în prezența Celui despre care a putut spune: „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez”. Acest har, care știe când să se înfățișeze înaintea oamenilor și când să se retragă, și-a găsit expresia perfectă în viața Domnului Isus. El a strâns o întreagă cetate la ușa casei în care era, ca Unul care era „bine cunoscut”, după care S-a trezit pe când era încă noapte și S-a dus într-un loc pustiu, ca „necunoscut” (Marcu 1.32-35).

    Astfel de schimbări însă pe calea celui care slujește, dacă este să fie întâmpinate cu o ascultare necondiționată, solicită gânduri smerite despre sine și o mare încredere în Dumnezeu. O astfel de calitate înaltă a credinței a existat din belșug în Ilie. Fără să ridice nicio obiecție, el a plecat și s-a înfățișat înaintea lui Ahab. Ilie a fost exersat spiritual în secret, astfel că a putut face față prezentării în public, înaintea împăratului nelegiuit.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Știu faptele tale, că îți merge numele că trăiești, dar ești mort … Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni asupra ta.

    Apocalipsa 3.1,3



    Televizorul funcționa nestingherit

    Cu mulți ani în urmă, poliția a găsit într-o locuință un tânăr șezând în fotoliul său din sufragerie. În fața lui se afla un televizor care încă funcționa, însă tânărul era mort. Acolo scenele se derulau rapid, forfota vieții îi cuprindea pe toți, dar mortul nu putea vedea nimic. Lui îi mergea numele că trăiește, dar era mort. Ce scenă îngrozitoare!

    Într-un fel asemănător se petrec lucrurile și pe tărâm spiritual. Dumnezeu vorbește când într-un fel, când într-altul, însă omul nu ia seama. El se comportă precum acel mort aflat în fața televizorului. Iar crunta realitate este că Dumnezeu îi vede pe astfel de oameni morți în păcatele și în greșelile lor, chiar dacă viața fizică încă este prezentă.

    Păcatul nu este o simplă dogmă teologică, ci o realitate îngrozitoare, despre care mărturisesc și Biblia, și istoria lumii, și propriile noastre experiențe. Păcatul este o forță universală care vatămă lumea prin prezența lui. Prin păcat, diavolul îi ține pe oameni departe de Dumnezeu. Și una dintre tacticile diavolului este aceea de a-i face pe oameni să creadă că sunt creștini, când, de fapt, cu faptele lor tăgăduiesc creștinismul și învățăturile sale. Aceasta înseamnă a-ți merge numele că trăiești. Însă, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, El ni L-a dăruit în Fiul Său pe Cel care ridică păcatul lumii. De aceea, să venim la Mântuitorul care dorește să ne dea iertarea de păcate! Mântuitorul Isus Hristos face adevărata schimbare în inimile celor care Îl primesc.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IA CU TINE OAMENI PUTERNICI ÎN LUPTĂ! – Fundația SEER

    „Ia cu tine pe toţi oamenii de război…” (Iosua 8:1)


    Când ești atacat din punct de vedere spiritual, trebuie să strângi în jurul tău oameni puternici în luptele spirituale. Ei sunt experimentați în războiul spiritual și știu cum să facă față dușmanului. Ei au strategii adeverite în luptă și o credință tenace care se ridică și afirmă: „Dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Adevărul este că oamenii puternici în luptele spirituale sunt oameni ai Cuvântului. Ei știu cum să ia „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” și s-o folosească pentru a înfrânge dușmanul (vezi Efeseni 6:17). Ei nu ezită să intre în tabăra adversă și să-și ia înapoi tot ce li s-a furat (vezi 1 Samuel 30:8). Oricine îți poate sta alături în vremurile bune, dar când găsești o persoană care poate sta alături de tine în vremurile grele, prețuiește-o și zidește o relație cu ea!

    Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând…” (Proverbele 17:17). Ai înțeles? Ei s-au născut pentru luptă! Nu numai că au o credință puternică, dar ei sunt puternici în luptă. Nu vei găsi acești oameni la amvoane sau în corurile bisericilor; ei nu sună din trâmbiță, nu flutură pancarte și nu cer aplauze. Dar ei știu să se apropie cu încredere de tronul harului și să revendice promisiunile lui Dumnezeu (vezi Evrei 4:16).

    După ce Iosua a cucerit Ierihonul, Dumnezeu i-a zis: „Ia cu tine pe toţi oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetăţii Ai. Iată că îţi dau în mâinile tale pe împăratul din Ai şi pe poporul lui, cetatea lui şi ţara lui.” Așadar, dacă astăzi te găsești în toiul unei lupte, „ia cu tine… oamenii de război”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 16:1-20


    În timpul domniei lui Ahaz în Iuda (şi a lui Pecah în Israel), în istorie îşi face apariţia Asiria. Dumnezeu urmează s-o folosească drept „nuiaua mâniei“ Lui (Isaia 10.5), pentru a-l împrăştia pe Israel şi pentru a-l pedepsi pe Iuda. În faţa acestei intervenţii de temut, Ahaz acţionează, fără dubiu, ca un adevărat politician, dar neţinând cât de puţin seama de voia Domnului. Totuşi, cea mai minunată dintre revelaţii lui îi fusese oferită, după cum învăţăm de la Isaia, cel care a profeţit în timpul domniei lui (Isaia 7.14): „Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel„. Există mulţi oameni şi în zilele noastre care au auzit vestea cea bună a naşterii Mântuitorului, dar au refuzat acest Dumnezeu venit pentru a fi „cu noi”.

    Ahaz îşi ia libertatea de a schimba orice în casa Domnului. El dispune confecţionarea unui altar mai mare: oamenii găsesc mereu că ce a stabilit Dumnezeu este prea strâmt. Apoi împăratul lipsit de evlavie îndepărtează altarul pentru sacrificii: valoarea ispăşirii, eficacitatea crucii sunt negate. Apoi îndepărtează temelia lighenelor şi a mării: adică suprimă judecata de sine. În final modifică porticul şi
    intrarea „din cauza împăratului Asiriei” (v. 18): imagine a acelei religii care place lumii şi care-şi deschide larg porţile către ea.

  • 31 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit și Eu pe voi.

    Ioan 15.9



    Acesta este unul dintre cele mai uimitoare versete din Biblie. Cine poate sonda adâncurile infinite ale dragostei pe care Tatăl o are din eternitate față de Fiul Său? Și totuși aceasta este măsura pe care El o folosește pentru dragostea Lui față de noi. Nimic nu este mai tainic decât acea comuniune eternă dintre Tatăl și Fiul, dinainte de a fi lumea. Scriptura nu ne oferă decât câteva revelații încețoșate și obscure cu privire la acest subiect.

    Știm că dragostea pământească este adâncită și intensificată de anii unei comuniuni continue. Ce trebuie să fi fost deci acea relație de dragoste divină întinsă de-a lungul întregii eternități? Dragostea divină nu este instabilă, nici capricioasă, nici trecătoare, ci pură, constantă și lipsită de orice umbră de schimbare. Când nu existau timpul și spațiul, exista dragostea lui Hristos pentru noi. Profetul Țefania spune: „El Se va bucura de tine cu bucurie: va tăcea în dragostea Lui, Se va veseli de tine cu cântare de bucurie” (Țefania 3.17).

    Într-un alt loc, Domnul Isus spune: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața, ca din nou să o iau” (Ioan 10.17). Dumnezeu n-a avut nevoie ca sărmana dragoste a creaturilor Sale să adauge ceva la gloria sau la fericirea Sa, însă dragostea Lui pentru noi este atât de puternică, încât El Îl iubește pe preaiubitul Său Fiu mai mult (dacă aceasta este posibil) tocmai fiindcă Și-a dat viața pentru cei vinovați. Afirmația „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4.16) ne oferă nu doar o calitate abstractă a naturii divine. Ni se spune că „noi am cunoscut dragostea prin faptul că El Și-a dat viața pentru noi” (1 Ioan 3.16). Cât de sărăcăcioase sunt cele mai alese expresii ale dragostei noastre față de dragostea Lui! Dragostea noastră este doar o reflexie, rece precum luna, însă dragostea Lui este ca soarele. Nu vom răspunde noi deci cu o și mai mare dragoste față de Cel care ne-a iubit mai întâi și care ne iubește atât de mult?

    J. R. MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri.

    Ezechiel 36.25



    Vremea cercetării

    Filosoful necredincios Schopenhauer a murit pe 20 septembrie 1860. Despre sfârșitul lui citim: În timpul maladiei lui, în grele suferințe, îi scăpau de pe buze cuvintele: „Doamne, Dumnezeul meu!”. Surprins, medicul care-l asista l-a întrebat: „Există totuși un Dumnezeu în filosofia dumneavoastră?”. Filosoful a răspuns: „La durere nu se poate fără credința în Dumnezeu, ceea ce înseamnă că, dacă mă voi face sănătos, trebuie să mă schimb”. Și filosoful s-a făcut sănătos. Dar când același doctor l-a întâlnit și a început să-i vorbească despre veșnicie și despre credința în Domnul Isus Hristos, Schopenhauer, plin de mânie, i-a răspuns: „Păstrează-ți povestirile cu grozăviile lor pentru copii; filosoful nu are nevoie de Hristos!”. Și istoria ne spune că, în aceeași zi, filosoful a devenit un cadavru, pentru că n-a cunoscut vremea când a fost cercetat.

    Dar tu, care ții în mână acest calendar, ai cunoscut vreodată vremea de cercetare? Fără curățire de păcate, fără stropirea „cu apă curată”, care este Cuvântul lui Dumnezeu, nimeni nu poate veni la adevărata legătură cu Dumnezeu. Cine primește Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască din belșug în el, acela are parte de puterea sângelui Domnului Isus care aduce vindecarea inimii.

    „Să ne apropiem cu o inimă curată, cu o deplină siguranță a credinței, cu inimile stropite și curățite de o conștiință rea și cu trupul spălat cu o apă curată” (Evrei 10.22).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ EXPERIMENTEZI PACEA LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

    „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni… pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile” (Filipeni 4:6-7)


    Pacea lui Dumnezeu este un lucru minunat, și destule persoane din jurul tău au nevoie de ea chiar astăzi. Pacea vine atunci când îți încredințezi viața lui Hristos și trăiești după principiile expuse pe paginile Scripturii. Când „încredințezi” ceva Domnului, transferi totul în mâna Lui. (vezi Psalmul 37:5). Apostolul Petru scrie: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7). Ce privilegiu! Te-ai folosit de el în ultimul timp?

    „Cum arunc asupra Lui îngrijorările mele?” întrebi tu. Prin rugăciune! De îndată ce devii conștient că te îngrijorezi și că îți pierzi pacea, adu lucrul acela la Dumnezeu numaidecât, și lasă-i-l Lui! Nu-i da timp diavolului să te atace. Cu cât aștepți mai mult, cu atât strânsoarea lui asupra ta devine mai puternică. „Dar nu mă pot abține să nu mă gândesc la asta!” spui tu. „Ce pot face?”

    Cel puțin următoarele două lucruri:

    1) Dă-I problema ta lui Dumnezeu, și apoi începe să te concentrezi pe alte lucruri. Este un răspuns probat, unul pe care trebuie să-l practici zilnic. Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). Cu alte cuvinte, reorientează-ți gândurile!

    2) Descoperă ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său despre situația ta. Apoi aliniază-ți gândurile, vorbele și faptele la acest Cuvânt. Când faci lucrul acesta, „pacea lui Dumnezeu… îți va păzi inima şi gândurile…” (Filipeni 4:7)


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 15:23-38


    Toate avertismentele lui Dumnezeu, incluzând tăcerea Lui, au fost zadarnice pentru a trezi conştiinţa poporului Său. În cele din urmă soseşte ceasul când actul final de disciplină trebuie adus la îndeplinire, ceea ce implică acum împrăştierea lor printre naţiuni. Aceasta a fost pedeapsa extremă, preconizată încă de la începutul istoriei lui Israel (Levitic 26.33; Deut. 28.64), întârziată timp de secole datorită răbdării divine. Putem să ne gândim la cât de mult a costat această decizie pentru inima lui Dumnezeu. El îl scosese pe acest popor din Egipt. Îi adunase, îi pusese deoparte şi-i condusese într-o ţară bună. Şi, iată, acum trebuie să-Şi contramandeze lucrarea şi să-l pună pe acest popor demn de plâns din nou sub jugul din care-i scosese (Ier. 45.4). Dar, ca o ultimă resursă a harului, deportarea nu primeşte încă începerea executării. Este încă loc pentru pocăinţă.

    Să remarcăm că printre primele victime figurează locuitorii Galaadului. Numeri 32 a relatat opţiunea dezastruoasă a celor două seminţii şi jumătate, care se aşezaseră dincolo de Iordan din cauza intereselor lor materiale. Descendenţii lor seceră acum consecinţele tragice ale acelui fapt.

    În Iuda împărăţesc succesiv credinciosul Iotam, apoi fiul său, Ahaz, care este, prin contrast, unul dintre cei mai răi împăraţi.

  • 30 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sunt deosebiri ale darurilor, însă este același Duh; și sunt deosebiri ale slujbelor, și același Domn.
    Voi … sunteți … o preoție sfântă.

    1 Corinteni 12.4,5; 1 Petru 2.5



    Slujbele, darurile, preoția

    Înțelegerea corectă a acestui subiect, precum și punerea lui în practică vor elimina confuzia și slăbiciunea existente astăzi în creștinătate. Din nefericire, astăzi o mare parte din Cuvântul lui Dumnezeu rămâne literă moartă pentru mulți creștini. Ar fi bine să ne amintim întotdeauna de cuvintele profetului Samuel: „Ascultarea este mai bună decât jertfa; și luarea-aminte, decât grăsimea berbecilor” (1 Samuel 15.22). Facă Domnul să fim cu toții ascultători și împlinitori cu fapta!

    Slujbele. Au existat două slujbe locale în Biserica primară: cea de bătrân și cea de diacon. Bătrânii și diaconii își desfășurau slujba în mod strict în adunările locale unde fuseseră instituiți. Instituirea bătrânilor era făcută de apostoli sau de delegații apostolilor; cea a diaconilor era făcută fie de apostoli sau de delegații lor, fie de adunare, prin călăuzirea Duhului Sfânt, urmată de confirmarea apostolilor.

    Darurile. Efeseni 4 enumeră cinci daruri: apostoli și profeți, evangheliști, păstori și învățători. Darurile sunt pentru întreaga Adunare, în contrast cu slujbele de bătrâni și de diaconi, care sunt locale. Instituirea darurilor este făcută doar de Domnul înălțat în glorie, Capul Adunării care este trupul Lui.

    Preoția. Preoția este privilegiul tuturor credincioșilor, nu al unei clase exclusive; acest privilegiu este cel mai înalt dintre toate. Așa cum preoția aaronică era prin naștere, la fel toți cei care sunt fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus sunt preoți în această dispensație.

    A. J. Pollock

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.

    Marcu 6.31



    Martin Luther și Philipp Melanchthon

    Se istorisește despre bine-cunoscutul reformator Martin Luther și despre prietenul său Philipp Melanchthon că s-au întâlnit într-o zi să hotărască ce au de făcut pentru acea zi.

    Melanchthon i-a spus: „Martin, astăzi să discutăm despre felul cum este guvernat universul”. Luther i-a răspuns: „Philipp, astăzi tu și cu mine vom merge la pescuit și-I vom lăsa lui Dumnezeu guvernarea universului”.

    Uneori avem nevoie să ne lăsăm lucrul și să ne facem timp să ne odihnim și să ne recreăm. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a cărui misiune a fost mai însemnată decât a oricărui altul, înțelegea importanța odihnei. Când mulțimea L-a îmbulzit și ucenicii au avut o zi obositoare, Isus le-a spus să meargă cu El deoparte și să se odihnească.

    În timpul verii, milioane de oameni își fac timp să plece în vacanță, în călătorie. Timpul de odihnă nu este un lux. Este o necesitate.

    Poate că nu ești în stare să-ți iei o săptămână întreagă liberă; încearcă totuși să te retragi cel puțin o zi. Lasă telefoanele, computerul și planurile de toate zilele și îndreaptă-ți atenția asupra familiei! Reînnoiește-ți relația cu Domnul tău și cu oamenii! Vei fi surprins să vezi că treburile se fac și fără tine. Dar de asemenea vei descoperi cum timpul acesta te va ajuta să crești în har. Să mulțumim Domnului pentru timpul de odihnă și pentru ocaziile pe care ni le dă de a ne retrage pentru puțin timp.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SCOPURI CLARE ÎN VIAȚĂ – Fundația SEER

    „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu” (Filipeni 3:14)


    În 1972, revista Life a publicat o istorioară despre aventurile nemaipomenite ale lui John Goddard. Când el avea cincisprezece ani, bunica lui a făcut o afirmație: „Ce bine ar fi fost dacă aș fi făcut acest lucru când eram tânără!” Hotărât să nu ajungă să facă și el aceeași afirmație, la sfârșitul vieții sale, John și-a scris 127 de obiective. A scris numele a trei fluvii pe care dorea să le exploreze și a șaptesprezece munți pe care dorea să-i urce. Și-a stabilit obiectivul de a deveni cercetaș, explorator, călător prin toată lumea și pilot. Pe lista sa se afla și călăritul unui cal la parada Rose Bowl, scufundări într-un submarin, călătoria pe urmele lui Marco Polo, citirea Bibliei de la un capăt la altul și citirea Enciclopediei Britannica în întregime.

    De asemenea a plănuit să citească în întregime operele lui Shakespeare, Platon, Dickens, Socrate, Aristotel și a multor altor clasici. Și-a dorit să învețe să cânte la flaut și la vioară, să se căsătorească, să aibă copii (a avut cinci), să aibă o carieră în medicină și să slujească ca misionar în biserica sa. Ți se pare imposibil? La vârsta de patruzeci și șapte de ani, realizase 103 din cele 127 de obiective! Așadar, e bine să ai o listă de obiective! Apoi, poate că lista ta nu e la fel de extinsă ca a lui, dar dacă nu ai câteva obiective mari pentru viața ta, vei avea o motivație scăzută să te ridici dimineața din pat, și puțină satisfacție când îți pui capul pe pernă seara. Și dacă nu încerci ceva ce depășește capacitățile pe care le ai, nu vei crește. În concluzie, stabilește-ți obiectivele în rugăciune, și – cu ajutorul lui Dumnezeu – lucrează în fiecare zi ca să le împlinești!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 15:1-22


    Azaria (sau Ozia), despre care 2 Cronici 26 ne oferă informaţii detaliate, a sfârşit trist, după o domnie de cincizeci şi doi de ani. Avusese un început bun. La fel se întâmplase mai înainte şi cu tatăl şi cu bunicul său. Să ne amintim că un început bun în viaţa creştină nu ne garantează o viaţă fericită până la sfârşit. Să nu ne sprijinim niciodată pe credincioşia noastră  trecută sau prezentă, ci pe Domnul, care singur poate să ne păzească de orice cădere (Iuda 24).

    În timpul acestei vieţi lungi a lui Azaria, la tronul lui Israel urcă, rând pe rând, Zaharia (al patrulea şi ultimul descendent al lui Iehu), apoi Şalum, Menahem, Pecahia şi Pecah. „A făcut ce este rău, … nu s-a depărtat de păcatele lui Ieroboam…” constituie refrenul trist care rezumă aceste domnii succesive. Este puţin important cât a reţinut istoria lumii despre ei; ceea ce contează pentru întreaga viaţă a unui om, inclusiv pentru a mea şi a ta, este aprecierea divină. „Şi-au pus împăraţi, dar nu prin Mine” (Osea 8.4). Este un fapt solemn să vedem, în această perioadă finală a istoriei împărăţiei lui Israel, cum Domnul, obosit de atâta necredincioşie, Îşi abandonează poporul, lăsându-l singur (Osea 4.17).

  • 29 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vă conformați veacului acestuia, ci fiți transformați, prin înnoirea minții.

    Romani 12.2



    De ce nu trebuie creștinul să se potrivească chipului acestui veac? Pentru două motive: primul, deoarece acesta este veacul cel rău din care am fost smulși cu prețul vieții Domnului: El „S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din veacul rău de acum” (Galateni 1.4); iar al doilea, deoarece, fiind asociați cu Hristos în moarte și în înviere, relațiile noastre cu această lume sunt întrerupte, iar temeiul laudei noastre acum este „crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume” (Galateni 6.14). Care era lucrul care făcea diferența dintre viața trecută și cea prezentă a credincioșilor din Efes? „În care ați umblat odinioară, potrivit veacului lumii acesteia, după căpetenia autorității văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultări” (Efeseni 2.2). Cu siguranță că există ceva foarte serios și instructiv în felul cum potrivirea cu această lume este pusă alături de potrivirea cu voia lui Satan. Totuși nu mai puțin serioasă și plină de semnificație este descrierea acelora „al căror sfârșit este pieirea, al căror dumnezeu este pântecele, și gloria le este în rușinea lor, care gândesc cele pământești” (Filipeni 3.19). Credinciosul este „înviat cu Hristos” și, prin urmare, lui îi este adresat îndemnul: „Gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3.2).

    Acesta este deci caracterul lumii, așa cum este el prezentat în scrierile lui Pavel. Lumea este un sistem cu care nu trebuie să ne potrivim; un sistem din care am fost izbăviți cu prețul vieții lui Hristos; un sistem față de care suntem răstigniți și care este răstignit față de noi; un sistem în ale cărui căi umblă cei fără Dumnezeu; un sistem la ale cărui lucruri se gândesc cei ce sunt descriși ca având drept sfârșit pierzarea; un sistem de la care gândurile noastre trebuie luate și concentrate asupra lucrurilor de sus.

    T. B. Baines

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    S-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru … El ne-a mântuit … pentru îndurarea Sa.
    Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe … să dea înțelepciune în dreptate.

    Tit 3.4,5; 2 Timotei 3.16



    Biblia (3)

    Biblia vorbește și despre iertare și viață veșnică. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9).

    „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36).

    Biblia este inspirată de Dumnezeu. La alcătuirea Bibliei, Dumnezeu a folosit oameni care au scris cuvânt cu cuvânt ceea ce El le-a dictat prin Duhul Său. Fiecare carte a Bibliei ne dovedește inspirația ei divină. Simțim puterea ei duhovnicească. „Nicio proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit conduși de Duhul Sfânt” (2 Petru 1.21).

    Dumnezeu este garantul Bibliei. Dumnezeu a îngrijit ca Biblia să ne stea la dispoziție astăzi în textul original în limba noastră. Dacă cercetăm cât de exact s-a transmis Biblia până în timpurile noastre, ajungem la concluzia că putem să ne încredem fără rezerve în Biblie. Se merită într-adevăr să citim Biblia, această carte unică.

    Biblia mă informează despre relația mea cu Dumnezeu, despre viitorul meu și despre Isus Hristos, Mântuitorul.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UN NOU ÎNCEPUT – Fundația SEER

    „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbele 24:16)


    În noaptea de 9 decembrie 1914, compania Edison Industries a fost distrusă de un incendiu. Pierderile au depășit suma de două milioane de dolari, plus cea mai mare parte a muncii lui Thomas Edison. Era asigurat pentru numai 238 de dolari, deoarece clădirile erau construite din beton, care era considerat rezistent la foc. La vârsta de șaizeci și șapte de ani, marele inventator și-a văzut munca de-o viață mistuită de flăcări. În dimineața următoare, după ce pompierii au reușit să aducă infernul sub control, și-a examinat visele carbonizate și speranțele distruse. În timp ce se uita la acea scenă, Edison a declarat: „Există o mare valoare în acest dezastru: toate greșelile noastre au ars! Îi mulțumim lui Dumnezeu că o putem lua de la capăt!”

    La trei săptămâni după incendiu, Edison a produs una din cele mai mari invenții ale sale: primul fonograf. Încearcă să-ți imaginezi lumea muzicii și a divertismentului fără el!

    Biblia spune: „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică, dar cei răi se prăbuşesc în nenorocire.” Cu Dumnezeu de partea noastră, o putem lua de la capăt, deoarece puterea de-a o face se află în noi, și vine de la El! E aceeași putere care L-a înviat pe Hristos din morți (vezi Romani 8:11). Apostolul Pavel s-a rugat pentru credincioșii din Efes: „potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” (Efeseni 3:16). Unde este puterea ta? „În omul dinăuntru.” El continuă: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Și tu o poți lua de la capăt!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 14:17-29


    Nu se spune nimic despre ultimii cincisprezece ani ai vieţii lui Amaţia. Ani pierduţi! Nimic nu merită să fie menţionat de către Dumnezeu! Oare nu există astfel de perioade şi în propriile noastre vieţi? Ca şi tatăl său Ioas, Amaţia moare de o moarte violentă sfârşit trist pentru omul care „s-a abătut de la a-L urma pe Domnul” (2 Cronici 25.27)! Fiul său, Azaria (în altă parte numit Ozia, vezi 2 Cronici 26.1), i-a urmat la tron la vârsta de şaisprezece ani, în timp ce în Israel se desfăşoară lunga domnie a celui de-al treilea descendent al lui Iehu: Ieroboam II. Ultimul, asemenea predecesorilor, păstrează ataşamentul faţă de viţelul de aur al lui Ieroboam I. Totuşi, în îndurarea Lui, Dumnezeu continuă să-Şi salveze poporul, chiar prin intermediul acestui împărat rău. Câtă răbdare şi ce mişcătoare sunt pentru inimi cuvintele: „Domnul nu zisese că va şterge de sub ceruri numele lui Israel„ (v.27; cap.13.23). Dumnezeu, constrâns să acţioneze prin judecată, Se grăbeşte să folosească orice posibilitate a harului pe care legământul dreptăţii Sale I-l permite.

    El continuă să trimită profeţi în timpul acestei domnii: pe Osea, pe Amos şi pe Iona, care este menţionat aici (v.25). Dumnezeu înmulţeşte avertismentele. În epistola către Evrei ne spune că „a vorbit odinioară în multe rânduri şi în multe feluri părinţilor prin profeţi”. Dar acum nouă  ne-a vorbit în Fiul Său (Evrei 1.1, 2).

  • 28 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acest Melhisedec … fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar asemănat Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot pentru totdeauna.

    Evrei 7.1,3



    Melhisedec (3) – Fără predecesori și fără succesori

    Epistola către Evrei îi scoate pe cei credincioși din umbrele iudaismului și li-L prezintă pe noul Preot, simbolizat prin Melhisedec, care este un simbol al lui Hristos mai mult prin contrast, decât prin similitudine. Să privim la aspectele contrastante. Intrarea în preoția aaronică era prin naștere; era nevoie ca preoții să fie descendenți ai lui Aaron. Dacă nu-și puteau dovedi genealogia, erau excluși de la preoție (Ezra 2.62). Prin urmare, preoția aaronică era o preoție succesorală.

    Ce vedem însă la Melhisedec? Nu avem nicio menționare despre nașterea sa, despre părinții săi, despre descendenții săi sau despre moartea sa. Prin urmare, el nu avea genealogie, nu-și avea slujba primită de la un predecesor și nici n-a predat-o vreunui succesor. Aceasta nu înseamnă că n-a avut o familie sau că n-a murit niciodată, ci că nu există o menționare a acestor lucruri în legătură cu preoția sa. În această privință, el a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu. Hristos rămâne Preot pentru totdeauna (sau neîncetat). Preoția Lui nu poate fi întreruptă prin moarte, așa cum se întâmpla cu fiii lui Aaron, ci este caracterizată de „puterea unei vieți nepieritoare” (Evrei 7.16).

    Ce binecuvântare că avem un Preot care trăiește pentru totdeauna și care nu poate fi atins de moarte (fiindcă El Însuși a biruit-o)! El trăiește pururi să mijlocească pentru noi (versetul 25). Prin urmare, El poate să-i mântuiască în chip desăvârșit (complet) pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El. Aceste cuvinte nu se referă la necredincioși, ci la credincioși, care au nevoie zilnică de mântuire și de ajutor în călătoria lor prin pustie. Melhisedec al nostru Se roagă pentru noi!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.

    Psalmul 119.105



    Biblia (2)

    Cum citesc Biblia? Mă rog lui Dumnezeu înainte de a citi. Mă rog lui Dumnezeu ca El să mă ajute să înțeleg textul. După ce citesc, Îi mulțumesc pentru tot ce am aflat din Biblie. Încep cu Evanghelia după Luca. În ea găsesc o descriere a nașterii, a vieții și a morții lui Isus Hristos. El este Persoana centrală a întregii Biblii. Citesc și Evanghelia după Ioan. Acolo înțeleg mai bine ce vrea Dumnezeu să-mi dăruiască, dacă eu cred în Isus Hristos. Cercetez Biblia ca pe mesajul personal de la Dumnezeu. Mă întreb mereu când citesc: oare ce vrea să-mi spună? Nu renunț așa de repede. Dacă nu înțeleg un capitol sau dacă mă poticnesc de o expresie, citesc mai departe și sper să înțeleg mai bine următoarele versete!

    Biblia este foarte actuală. Cu toate că Biblia relatează despre timpurile de demult, ea nu este învechită. Mesajul ei este valabil oricând și ea tratează subiectele de bază ale vieții omenești.

    Biblia vorbește despre Dumnezeu. Dumnezeu ne-a creat și astfel are drepturi asupra vieții noastre. El este drept și trebuie să pedepsească păcatele noastre. Dar, pentru că El ne iubește, El ne grațiază, dacă noi credem în Isus Hristos.

    Biblia vorbește despre noi, oamenii. Ea ne spune că niciunul dintre noi nu a trăit așa cum a dorit Dumnezeu. Noi am păcătuit și de aceea merităm judecata veșnică.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND TE ÎNCHINI, ÎL SLUJEȘTI PE DUMNEZEU – Fundația SEER

    „Binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului” (Psalmul 134:1)


    Ultimul verset din ultimul psalm din Biblie spune așa: „Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!” (Psalmul 150:6). Asta înseamnă că atât cât vei trăi pe pământul acesta, tu ești chemat să te închini lui Dumnezeu. Dar unii dintre noi sunt mai doritori să fie închinători în biserică, în timp ce alții vor mai mult să fie lucrători. Deși toți suntem chemați să ne închinăm lui Dumnezeu, unii dintre noi sunt mai înclinați s-o facă prin fapte, în timp ce alții sunt mai înclinați s-o facă prin cântare. Dumnezeu le consideră pe ambele acte de slujire. Psalmistul a spus: „Binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului, care staţi noaptea în Casa Domnului! Ridicaţi-vă mâinile spre sfântul locaş, şi binecuvântaţi pe Domnul!” (Psalmul 134:1-2).

    Să remarcăm cuvintele „robii Domnului”… Cum Îl slujeau ei pe Domnul? Prin închinare. Mărturisirea de credință de la Westminster afirmă: „Scopul suprem al omului este să-L glorifice pe Dumnezeu.” Și există numeroase modalități de-a o face: „Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte” (Psalmul 50:23). Închinarea este ca un termostat; ea creează un climat în care putem experimenta prezența lui Dumnezeu și ne putem bucura de ea.

    David a spus: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt! Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:1-2). Ce pachet de beneficii! Iertare, vindecare, scăpare și protecție. Cum le primim pe toate acestea? Prin închinare. Când Îl binecuvântăm pe Domnul, El ne binecuvântează pe noi. Așadar, când ne închinăm, noi Îl slujim pe Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 14:1-16


    Amaţia, fiul lui Ioas, urcă pe tronul lui Iuda în acelaşi timp în care Ioas, fiul lui Ioahaz, ocupă tronul lui Israel. Remarcăm încă o dată buna influenţă a unei mame din poporul lui Dumnezeu (v.2).

    Despre noul împărat se spun lucruri bune; este amintită în special preocuparea lui de a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu (v.6; vezi Deuteronom 24.16). „Dar nu ca David, tatăl său”, se spune în v.3, făcându-se apel la exemplul împăratului preaiubit.

    Etalonul la care se raportează cel credincios este  întotdeauna Isus, Modelul desăvârşit. Aşa cum suntem îndemnaţi în prima epistolă a lui Ioan, trebuie să ne reîntoarcem la „ce era de la început”. Acestea sunt primele cuvinte ale epistolei. Şi care sunt ultimele ei cuvinte? „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli”. Cartea 2 Cronici (25.14) ne spune că Amaţia, după victoria sa asupra edomiţilor, îşi stabileşte idolii acestora ca dumnezei. Câtă nerecunoştinţă faţă de Domnul care-i dăduse victoria asupra acestui popor! Înfrângerea usturătoare suferită de Amaţia înaintea lui Ioas, împăratul lui Israel, este tocmai consecinţa acestei idolatrii şi a orgoliului pe care Ioas însuşi i-l identifică (v.10). Dacă ne atribuim nouă înşine meritul de a fi victorioşi, Dumnezeu va permite să pierdem bătălia următoare, ca să ne înveţe să nu contăm pe nimeni, decât pe El.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne