Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 17 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a coborât cu ei și a venit la Nazaret și le era supus. Și mama Lui păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
    Deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a suferit.

    Luca 2.51; Evrei 5.8



    Să-L privim pe Dumnezeul atotputernic ca Prunc în Betleem. Să privim cum părinții Lui pământești Îi dau instrucțiuni și cum El este gata să Se supună. Să privim, de asemenea, cum El a urmat în mod perfect voia Tatălui Său. Apreciem astfel mai mult cuvintele din Epistola către Evrei: „Deși era Fiu, a învățat ascultarea din cele ce a suferit” (Evrei 5.8). Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, nu fusese niciodată, înainte de întruparea Sa, în poziția de a asculta. Acum Omul Isus experimenta ceea ce însemna să te supui unei autorități mai înalte.

    Într-o mică măsură am putut și eu, în mod personal, să experimentez ceea ce Domnul, în mod perfect, a simțit în această privință. Prin bunătatea lui Dumnezeu am avut privilegiul să dețin o poziție de autoritate în firma în care lucram. Aflat în această poziție, eram obișnuit să dau ordine. Într-o zi am fost informat că, dintr-o serie de motive, funcția pe care o ocupam a fost desființată. Am rămas o perioadă fără serviciu, după care, prin harul Domnului, am reușit să-mi găsesc un nou loc de muncă. Acolo însă am fost în poziția de a primi ordine, ceea ce m-a făcut să sufăr destul de mult – a trebuit să învăț să ascult de ordine; nu mai eram la conducere. Însă, prin harul lui Dumnezeu, am putut trece cu bine prin acea perioadă.

    Dacă o astfel de împrejurare neînsemnată poate face pe cineva să învețe ascultarea, să ne gândim cât de frumoasă a fost viața lui Hristos, care, de bunăvoie, a devenit Rob smerit; iar în tot acest timp, El a fost Dumnezeu. Acesta este exemplul suprem de ascultare și de smerenie (să ai puterea infinită, dar s-o ții sub control). Nimeni nu s-a jertfit pe sine ca Isus Hristos. Dacă trecem prin momente în care simțim că ni se tăgăduiesc drepturile, să ne îndreptăm privirea către El!

    S. J. Hulshizer

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât fața? Dacă faci bine, nu vei fi bine primit? Dar, dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu trebuie să-l stăpânești”.

    Geneza 4.6,7



    Mustrarea

    O mustrare este un lucru dificil de administrat într-un mod corect. Ea nu este întotdeauna primită de către cel mustrat. Priviți-l pe Cain! Însuși Dumnezeu îl mustră. Cain nu a ascultat instrucțiunile lui Dumnezeu cu privire la modul corect de închinare și de aducere a jertfelor. Neascultarea lui se arată și mai lămurit prin jertfa adusă de Abel, fratele său. Rădăcinile crimei începeau să apară în inima sa. „Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața”. Dumnezeu i-a oferit lui Cain o șansă de a-și dezactiva impulsurile. Dumnezeu îi arată lui Cain efectele păcatului său și ale îndărătniciei sale și îi subliniază pericolele actualei direcții de acțiune și consecințele sale. Dar Cain respinge mustrarea; consecințele nu au întârziat, iar Cain s-a distrus pe sine însuși.

    Mustrările descoperă lucruri ascunse. Când Natan l-a mustrat pe David, lucrurile merseseră deja departe în rău, dar David a înțeles și a cedat. Unele consecințe erau deja în acțiune, dar cel puțin David s-a pocăit.

    Mustrarea are scopul de a ajuta o persoană să conștientizeze cât este de mare grozăvia păcatelor sale. Mai este timp să fie schimbată direcția înainte de a fi prea târziu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU RATA CONCEDIUL DE ODIHNĂ! – Fundația SEER

    „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)


    Există o legendă în care se spune că apostolul Ioan avea o potârniche, și-i făcea plăcere s-o hrănească și s-o îngrijească. Într-o zi, l-a vizitat un vânător și a fost mirat să-l vadă jucându-se cu pasărea. „Sunt surprins să te văd angajat într-un asemenea amuzament când sunt atâtea probleme importante, legate de evanghelie, care ar trebui să te preocupe.” Ioan a răspuns: „Tu îți ții arcul încordat întotdeauna?” Vânătorul a răspuns: „Nu, asta l-ar face nefolositor. Îi slăbesc coarda, atunci când nu sunt la vânătoare.” Apostolul a dat din cap și a spus: „Iar eu îmi detensionez mintea din același motiv.”

    Știi cine a spus: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puțin.”? Domnul Isus, persoana cea mai solicitată care a trăit vreodată. De ce spus El lucrul acesta? Biblia ne dă răspunsul: „Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” Domnul Isus este exemplul nostru.

    Într-o vară, un pastor a anunțat că nu-și va lua vacanță, căci diavolul nu merge niciodată în vacanță. Unii din adunare au râs; alții au crezut că este foarte „spiritual.” Un enoriaș s-a dus acasă, și a vrut să vadă dacă Domnul Isus a avut aceeași atitudine. A descoperit că în cei trei ani de misiune activă, Domnul Isus a avut zece perioade în care s-a depărtat de mulțime, pe lângă odihna Sa din timpul nopții și odihna din ziua de Sabat. În duminica următoare, enoriașul l-a întrebat pe pastor: „Urmați exemplul diavolului, sau pe al Domnului?!”

    Recreerea înseamnă o re-creare, un timp de reînnoire a energiei și de hrănire a celei mai importante relații. Așadar, nu-ți rata concediul de odihnă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 7:9-20


    „Ziua aceasta este o zi de veste bună” (v. 9).

    Ah, dacă o cunoaştem − această veste bună a Evangheliei − să n-o păstrăm din egoism numai pentru noi! Să ne grăbim să răspândim fericitul mesaj celor care sunt încă nefericiţi şi care nu cunosc salvarea divină. „Iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2). Oare nu vom fi vinovaţi dacă tăcem? (vezi Ezechiel 33.6). Este ceea ce conştiinţa le spune acestor patru leproşi; şi, fără să aştepte dimineaţa, ei se grăbesc să dea de ştire străjerilor cetăţii. Dar ascultaţi ce argumente îi întâmpină!

    Împăratul şi servitorii lui ţin un consiliu, trecând în revistă toate explicaţiile posibile înainte de a o accepta pe cea mai simplă şi mai minunată: Această eliberare este aceea pe care o anunţase profetul; ea vine de la Domnul. „O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima ca să credeţi toate câte au spus profeţii”, Se putea mira Domnul Isus (Luca 24.25). Scăparea era chiar la poartă. Dar, pentru ofiţerul care nu crezuse, acolo se afla şi judecata. Singur el nu se va bucura de prada abundentă. Cuvântul Domnului s-a împlinit literă cu literă. Şi întotdeauna este aşa!

  • 16 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cine este ca Tine, Doamne, între dumnezei? Cine este ca Tine, măreț în sfințenie, înfricoșător în laude, înfăptuind minuni?

    Exod 15.11



    Pentru prima oară se vorbește acum despre sfințenia Domnului. S-a făcut aluzie la ea în Exod 3, când El i-a zis lui Moise: „Dă-ți jos încălțămintea din picioare, căci pământul pe care stai este sfânt”. Dacă Domnul urma să Se coboare pentru a-Și răscumpăra poporul din robie și stricăciune, El pretindea sfințenie. Acum, când israeliții sunt liberi, ei cântă despre El că este „măreț în sfințenie” (Exod 15.11).

    Niciodată nu vom înțelege ce este sfințenia până când nu vom cunoaștem răscumpărarea. Vedem câteodată un suflet sincer, tulburat nespus de mult fiindcă nu găsește sfințenie în inima sa. El gândește așa: «Nu trebuie oare să fiu sfânt?». Da, cu siguranță că trebuie, răspundem noi; dar unde caută el această sfințenie? O caută în inima lui. De ce? Fiindcă nu știe încă ce este îndreptățirea și caută sfințenia acolo unde „nu este nimic bun”. Dar când ajunge să înțeleagă că este îndreptățit și răscumpărat, atunci va căuta sfințenia de dragul ei, fiindcă ea se potrivește cu sfera nouă în care a fost introdus pentru a fi cu Dumnezeu. Atunci va putea trăi îndemnul: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt”.

    Suntem deci mântuiți, însă mântuiți în nădejde (Romani 8.24). Răscumpărarea în sine ne așază în pustie, unde umblăm având nădejdea gloriei viitoare, suspinând împreună cu Duhul lui Dumnezeu, în același timp însă lăudându-L și binecuvântându-L pe Domnul.

    F. G. Patterson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    De aceea mă deprind să am totdeauna o conștiință fără vină înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

    Fapte 24.16



    Nu împușcați „câinele”!

    Un gospodar dormea liniștit în casa lui. Câinele era legat în curte. Simțind apropierea hoților, acesta a început să latre. Omul a ieșit din casă, dar n-a zărit pe nimeni. Apoi a intrat în casă, dar câinele a început să latre din nou. Omul a ieșit din casă, dar nici de data aceasta n-a văzut pe nimeni. Așa s-a întâmplat de câteva ori, până când omul s-a supărat așa de tare, încât a luat arma de vânătoare și a împușcat câinele. „Acum pot să mă odihnesc liniștit, pentru că nu mai sunt deranjat”, și-a zis mulțumit gospodarul. Dar hoții au venit și i-au jefuit casa.

    Conștiința este pentru om ceea ce reprezintă câinele pentru stăpânul său. Îți dă de veste când se apropie păcatul, te avertizează cu privire la ceea ce nu este bine. Dacă nu vrei să ții seama de această voce și cauți să potolești cugetul cu alte lucruri din lume, atunci treptat-treptat această voce va fi adusă la tăcere. Paguba va fi a ta, o pagubă cu urmări veșnice. Cândva, cugetul se va trezi în tine, dar va fi prea târziu. De aceea, vino acum la Mântuitorul care vrea să-ți curețe conștiința de orice urmă a păcatului! Doar Mântuitorul poate face această lucrare. „Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care l-ați moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără pată” (1 Petru 1.18,19).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PRESIUNILE UNUI LIDER – Fundația SEER

    „În fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile” (2 Corinteni 11:28)


    Predicatorii își pregătesc predicile, învățătorii își planifică lecțiile, contabilii se frământă cu cifrele, mecanicii se luptă cu motoarele… Dar nu există nici o instituție de învățământ superior care să te poată pregăti, pe deplin, pentru presiunile cu care se confruntă un lider. Lucrul acesta se dobândește numai prin pregătire pe teren. Pavel pune presiunile unui lider alături de a fi biciuit, bătut, lovit cu pietre, trădat și naufragiat. Este unul din motivele pentru care peste 20% dintre pastori spun că n-ar mai face același lucru, dacă ar fi s-o ia de la capăt. După cum a spus autorul Zig Ziglar: „În vârf te simți singur.”

    Dacă ești lider în oricare din domeniile vieții – și majoritatea dintre noi suntem, fie că ne dăm seama, fie că nu – responsabilitatea nu numai că se oprește la ușa ta, dar nu o poți muta de acolo nici cu buldozerul. Ca lider, auzi prea puține atunci când lucrurile merg conform planului, dar când ele nu merg bine, să te ții! Liderii atrag critica la fel cum un picnic atrage muștele. Autoritatea și influența asupra oamenilor vin întotdeauna cu un preț. Liderul va plăti costul în timp, gândire și încredere. Contribuția lui constă în asumarea zilnică a riscurilor, într-o muncă perseverentă, o gândire vizionară și rezolvarea problemelor. Dar cel mai mare cost este să ai de-a face cu oamenii, mai ales cu aceia care poartă aceeași uniformă, dar nu sunt de aceeași parte a baricadei. La aceștia se referea și apostolul Pavel, când s-a pomenit „în primejdii între fraţii mincinoşi.” (vers. 26).

    Dacă trăiești astfel de experiențe astăzi, ia pentru tine cuvintele spuse de Dumnezeu lui Moise: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. Şi când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii şi te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece.” (Exodul 33:21-22). Care este răspunsul la presiunile specifice unui lider? Conștientizarea prezenței și lucrării lui Dumnezeu în viața sa!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 7:1-8


    Locuitorii Samariei au ajuns la capătul disperării. Acum este timpul ca Dumnezeu să acţioneze. La încercarea împăratului de a-l omorî, Elisei, profetul harului, răspunde cu o veste bună: aceea a eliberării. Mântuirea este încă proclamată astăzi. Dar ce mulţi sunt aceia care, asemenea acestui ofiţer, manifestă faţă de ea neîncredere şi dispreţ!

    Patru sărmani leproşi sunt folosiţi pentru aducerea ştirii despre această salvare (compară cu 1 Cor. 1.28). Fără vreo intervenţie omenească, armata siriană a fost pusă în derută. Domnul Însuşi a repurtat victoria. Tot aşa a fost la cruce, unde Isus a triumfat singur asupra tuturor vrăjmaşilor noştri. Noi am fost asemeni acestor sărmani leproşi, păcătoşi într-o situaţie disperată, condamnaţi la o moarte sigură şi eternă. Dar această moarte este acum nimicită pentru cel credincios. În locul ei, el găseşte viaţă, pace, libertate, belşug de bogăţii spirituale pentru prezent şi un viitor asigurat. Acestea sunt roadele victoriei lui Hristos la cruce. Vrăjmaşul a fost învins pe deplin. Şi să remarcăm faptul că a fost suficient doar să se scoale şi să meargă pentru a lua în stăpânire aceste lucruri (v. 5; compară cu Luca 15.18). Aţi făcut pasul acesta? Sau, cu adevărat, staţi încă „în întuneric, … în ţinutul şi în umbra morţii”? (Matei 4.16).

  • 15 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu … Cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu.

    Romani 8.7,8



    În epistolele lui Pavel vedem că oamenii sunt descriși a fi ori „în carne”, ori „în Hristos Isus”. Omul natural, oricât de cultivat sau de rafinat, de religios sau de binevoitor ar fi, este „în carne”, în ce privește poziția lui înaintea lui Dumnezeu. El este în primul Adam și mort în păcate. Are nevoie de viață spirituală. Acesta este motivul pentru care evanghelia nu vorbește nimic despre îmbunătățirea omului în carne, ci, dimpotrivă, despre răscumpărare, adică despre acea acțiune divină prin care suntem scoși din starea de vinovăție și de condamnare și suntem aduși într-o poziție de binecuvântare și de apropiere de Dumnezeu.

    Oricât de cizelați și de amabili ar părea oamenii, suntem asigurați de Scriptură că „gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”; voința omenească este întotdeauna în opoziție cu Dumnezeu. Astfel, omul natural, oricât de intelectual și de generos ar fi, nu este decât un pom rău, care nu poate aduce rod bun. Nicio lege, nicio amenințare, nicio poruncă și nicio perspectivă a judecății nu-l pot face potrivit pentru a sta în prezența lui Dumnezeu. Întreaga lui istorie arată împotrivirea voinței sale față de voia lui Dumnezeu și demonstrează adevărul acestor cuvinte: „Cei care sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu” (Romani 8.8). Aceasta este fără îndoială o afirmație dură, însă cu totul corectă, adevărată, clară și concludentă. Iată care este starea omului! El „nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el; și nu le poate cunoaște, pentru că ele se judecă spiritual” (1 Corinteni 2.14).

    Date fiind aceste împrejurări, Dumnezeu nu Și-a propus să îmbunătățească natura căzută, ci, în harul Său infinit, a adus răscumpărarea prin Hristos și prin sângele Lui. În felul acesta avem eliberare de vină, de condamnare și de puterea păcatului și suntem înaintea lui Dumnezeu într-o poziție cu totul nouă, caracterizată de viața și de îndreptățirea divină. Simțământul vinei a fost înlăturat prin sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Duceți-vă și învățați ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!”. Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. Matei 9.13



    Telegrama

    Cu mulți ani în urmă, telegraful era unul dintre cele mai rapide mijloace de comunicare. În acea perioadă, un tânăr telegrafist era preocupat de mântuirea sufletului său. Într-o dimineață, după ce toată noaptea nu a putut dormi meditând asupra faptului că are mare nevoie de un Mântuitor, a plecat deosebit de întristat la serviciul său. Strigătul vameșului, „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”, stăruia în inima telegrafistului. A ajuns la serviciu măcinat de această povară sufletească. În curând, un semnal l-a chemat la aparat. El a lăsat ca telegrama anunțată să sosească. Textul telegramei era: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”; „în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea păcatelor după bogățiile harului Său”.

    O asemenea telegramă încă nu îi mai trecuse prin mână, iar cele scrise erau pentru el ca un mesaj venit direct din cer în momentul acela. Nu era o simplă întâmplare, ci purtarea de grijă a lui Dumnezeu. A înțeles mesajul și a găsit, prin credința în Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, liniște și pace. Telegrama sosită atunci nu a fost un lucru întâmplător. Ea fusese adresată unui suflet aflat într-o adâncă teamă sufletească. Dar și el trecea prin același coșmar. Astfel, două suflete au găsit pacea cu Dumnezeu. Aceste cuvinte ale Scripturii stau acum și în fața noastră, invitându-ne să găsim pacea cu Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VÂNDUT LUI DUMNEZEU – Fundația SEER

    „Acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere… ca să câştig pe Hristos” (Filipeni 3:8-9)


     Înainte de a-ți descoperi scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață, vei experimenta adesea o serie de împotriviri care te vor determina să renunți la ce este vremelnic și să înțelegi ceea ce este etern. Pentru apostolul Pavel, lucrul acesta a însemnat pierderea tuturor posesiunilor pământești. Pentru alții ar putea însemna focul luptei dintr-un proces de divorț. Când persoana despre care credeai că este „totul” pleacă, te simți gol și pustiit. Uită-te la Iov: gospodăria lui era ca un abator, căsătoria lui părea o glumă, iar copiii lui muriseră. În acel moment, Iov a descoperit că poți fi dezbrăcat de cele temporale, dar nu de cele veșnice; îți poți pierde averea, prietenii și faima, dar nu caracterul și credința în Dumnezeu! Aceste lucruri supraviețuiesc pierderilor din viață. Biblia spune: „Atunci Iov… aruncându-se la pământ, s-a închinat…” (Iov 1:20).

    Adevărata închinare se naște în focul sacrificiului. Când poți depune pe altar ceva ce ai crezut că trebuie să ai, deoarece ți-ai dat seama că totul este al lui Dumnezeu – asta înseamnă închinare. Uită-te la altarul lui Avraam: Dumnezeu nu a dorit sacrificarea lui Isaac, ci El dorea să știe dacă Avraam iubește ceva mai mult decât Îl iubește pe El. Iar acest lucru înseamnă să ajungi în punctul în care te poți ruga: „Doamne, Te rog iartă răzbunările și neiertările mele, nevoia mea de a impresiona, timpul meu, talentul meu și comoara mea, toate lucrurile care mă înfășoară și care mă împiedică să Îți aparțin pe deplin! Nu trebuie să-mi iei aceste lucruri, căci îți dau eu cu bucurie tot ce trebuie, ca să fiu ceea ce vrei Tu să fiu!” Poți rosti și tu o astfel de rugăciune, astăzi? Nu e ușor… dar îți va schimba viața!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 6:18-33


    De trei ori în acest capitol, ca răspuns la rugăciunea profetului, ochii se deschid (v. 17 şi 20) sau, din contră, orbesc (v. 18). Să-I cerem Domnului să-i deschidă pe ai noştri. Să nu pierdem din vedere, cum a făcut slujitorul lui Elisei, puterea divină care se află la dispoziţia noastră. „Îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul“, spune psalmistul (Psalmul 121.1). Ilie fusese un profet exclusiv al judecăţii. Elisei, prin contrast, are privilegiul să folosească o a doua armă, şi mai eficace: harul. El arată îndurare faţă de vrăjmaşii lui şi copleşeşte răul prin bine. Gândurile ni se întorc din nou spre Isus. El a folosit, într-o manieră perfectă, atât puterea, cât şi harul. După ce, cu un cuvânt, îi făcuse pe cei care veniseră să-L prindă să cadă cu faţa la pământ, l-a vindecat pe slujitorul a cărui ureche fusese tăiată de ucenicul impulsiv (Ioan 18.6; Luca 22.51).

    Ospăţul cel mare ne face să ne gândim, pe de altă parte, la marea cină a harului (Luca 14.17). Dumnezeu i-a invitat acolo pe cei care-I erau vrăjmaşi.

    Dar fapta generoasă a lui Elisei nu va fi recompensată! Sirienii asediază Samaria, determinând o foamete cu consecinţe deosebit de grave. Însă Domnul Se va folosi de ea în mod just, pentru a-Şi demonstra în acelaşi timp şi puterea Sa şi harul Său.

  • 14 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi peștișori; dar ce sunt acestea la atâția?

    Ioan 6.9



    Domnul Isus, fiind Dumnezeu, avea El nevoie de cele cinci pâini și de cei doi peștișori? N-ar fi putut rosti un cuvânt și imediat să creeze belșug de hrană pentru mulțimea înfometată? Fără îndoială că ar fi putut, însă n-a procedat așa, ci S-a folosit de ceea ce băiețelul a oferit; a binecuvântat puținul acela și hrana a fost înmulțită.

    Vedem acest principiu și în alte împrejurări relatate în Biblie. Domnul a poruncit ca vasele să fie umplute cu apă, înainte ca el să o transforme în vin (Ioan 2.6-8). Pentru a-l hrăni pe Ilie, Dumnezeu S-a folosit de corbi și de un pârâu, iar mai târziu de văduva din Sarepta, cu mica ei rezervă de făină și de untdelemn (1 Împărați 17.1-16). Mai târziu, Elisei a întrebat-o pe o altă văduvă ce avea în casă și s-a folosit de un vas cu untdelemn pentru a o binecuvânta. Într-o altă împrejurare, el a folosit un vas cu sare pentru a vindeca apele rele ale Ierihonului; a folosit, de asemenea, puțină făină pentru a face comestibilă o ciorbă otrăvită; și o bucată de lemn, pentru a face ca fierul unui topor să plutească (vedeți 2 Împărați 2, 4 și 6).

    Aceste exemple arată că Dumnezeu Se folosește de lucruri și de persoane uneori nesemnificative potrivit gândirii omului, prin care însă aduce multă binecuvântare altora. Să învățăm și noi, pe de o parte, să recunoaștem că El este Cel care face lucrarea, iar de cealaltă parte, că El dorește să ne folosească și pe noi ca instrumente, oricât de incapabili sau de nesemnificativi ne-am considera! Bineînțeles, Dumnezeu și puterea Lui fac diferența, fiindcă „fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15.5), însă El dorește ca noi să fim disponibili, gata de a fi folosiți de El. În dependență de Domnul putem folosi oportunitățile pe care El ni le oferă. Să punem la dispoziția Lui puținul pe care îl avem, amintindu-ne de cuvintele lui Pavel: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește” (Filipeni 4.13).

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete … apa pe care i-o voi da Eu se va face în el un izvor de apă.

    Ioan 4.14



    O nouă sursă de apă

    În urmă cu câțiva ani a avut loc o întâmplare care este o vie ilustrație a adevărului măreț că toți avem nevoie de o nouă sursă de apă spirituală. Fântânile unui oraș fuseseră poluate de apele reziduale. S-au luat măsuri pentru a le epura, dar lucrul acesta nu a fost posibil. În cele din urmă, un expert le-a transmis autorităților că nu pot lua apă dulce și curată din niște fântâni contaminate cu deșeuri și că deci va trebui să construiască o fântână nouă, în alt loc.

    Cât de adevărat este lucrul acesta în viața spirituală! Omul natural (firesc) este ca acea fântână poluată: întinat și corupt. Ceea ce a trebuit să facă Dumnezeu a fost să lase deoparte fântâna murdară, să-l înlăture pe omul vechi. Așa că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pentru a fi un nou Izvor, un Izvor de acea apă spirituală de care omul are nevoie. Ca și în cazul fântânilor, noi și poziția noastră cea veche, cu „reziduurile, pietrele și nisipul” din ea, trebuie să fim dați deoparte: suntem nefolositori. Prin crucea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, credinciosul, care odinioară era păcătos, a fost judecat și dat deoparte cu totul. Nu doar că păcatele sale au fost îndepărtate, ci și natura care le producea este îndepărtată: „Căci dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VEI TRECE ȘI PESTE ASTA! – Fundația SEER

    „El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie.” (Iov 8:21)


    Uneori, când inima îți este frântă, vindecarea este cea care vine mai întâi și răspunsurile vin mai târziu. Dar dacă te gândești puțin, nu ai prefera să umbli cu Dumnezeu în întuneric, decât să umbli singur în lumină? Nu putem ști cu certitudine dacă Iov a înțeles vreodată, pe deplin, toate pierderile pe care le-a suferit în viață sau motivul pentru care s-au întâmplat… Dar a venit o vreme când a putut să privească în urmă și să repete plin de încredere cuvintele lui Bildad: „El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie.” Și aceasta este promisiunea lui Dumnezeu și pentru tine!

    Teologul E. Stanley Jones a spus: „Orice mai prejos decât Dumnezeu te va dezamăgi.” Pentru fiecare necaz cu care te confrunți în viață, Dumnezeu are har suficient pentru a te ajuta să ieși din el. Pentru fiecare nevoie, El are resurse. Pentru fiecare problemă, El are un răspuns. Pentru fiecare suferință, El are vindecare. După ce și-a adus aminte de toate situațiile din care l-a scăpat Dumnezeu, Ieremia a concluzionat: „nimic nu este de mirat din partea Ta” (Ieremia 32:17). Dumnezeu Se folosește de orice ocazie ca să-ți arate ce poate face în locul tău atunci când îți pui încrederea în El.

    David a zis: „Adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta” (Psalmul 25:7). Nu te bucuri că bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu au la bază caracterul Său, și nu pe al tău? Corrie ten Boom a spus: „Dacă vrei să fii deprimat, uită-te înlăuntrul tău. Dacă vrei să fii învins, uită-te în urmă. Dacă vrei să fii distras, privește în jur. Dar dacă vrei să fii mântuit, uită-te în sus!” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: prin harul lui Dumnezeu, vei trece și peste asta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 6:1-17


    Locul în care stăm … este „prea strâmt”, îi spun lui Elisei fiii profeţilor. Este ceea ce auzim uneori cu privire la creştinism. În ochii lumii, cu siguranţă, viaţa credinciosului pare prea strâmtă: se privează de atâtea lucruri! Dacă ajungem să judecăm în felul acesta, este pentru că privim prea jos. În realitate, „cerul”, în toată vastitatea lui, se întinde în faţa noastră.

    Micul incident care urmează este mişcător în simplitatea lui. Elisei este deopotrivă preocupat să redea o unealtă celui care o foloseşte şi un copil mamei sale, înviindu-l. La fel Îl vedem pe Domnul gloriei spălând picioarele ucenicilor Săi sau pregătindu-le o masă (Ioan 13.5; 21.13). Nimic nu este prea mic pentru Domnul Isus. N-am experimentat oare deja fiecare dintre noi lucrul acesta?

    Apoi începe războiul dintre Israel şi sirieni. Dar în apropiere există o a treia armată, de care numai profetul are cunoştinţă. Aceştia sunt războinicii cereşti: îngeri pe care Dumnezeu i-a aşezat ca un zid de foc împrejurul slujitorului Său (vezi Psalmul 34.7 şi Judecători 5.20). Pentru a-i vedea, sunt necesari ochii credinţei. Ca şi în cazul lui Elisei aici, Isus în Ghetsimani a îndreptat gândurile ucenicului Său Petru spre cele douăsprezece legiuni de îngeri pe care Tatăl Său I le-ar fi pus la dispoziţie, dacă ar fi vrut să le ceară (Matei 26.53).

  • 13 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și au luat toate bogățiile din Sodoma și din Gomora și toată hrana lor și au plecat. Și au luat pe Lot, fiul fratelui lui Avram, și bogățiile lui și au plecat; pentru că el locuia în Sodoma.

    Geneza 14.11,12



    Lot (3) – Luat captiv, apoi eliberat

    Împărații Sodomei și ai Gomorei, împreună cu împărații altor trei cetăți dimprejur, fuseseră supuși lui Chedorlaomer timp de doisprezece ani, însă, în al treisprezecelea an, ei s-au răzvrătit – prima răzvrătire menționată în Scriptură. În anul următor, Chedorlaomer, împreună cu alți trei împărați, a pornit la luptă împotriva celor cinci împărați, i-a biruit și a luat poporul și bogățiile Sodomei și Gomorei ca pradă.

    La început, Lot își ridicase cortul în vecinătatea Sodomei, însă, între timp, se mutase în acea cetate nelegiuită. Probabil că s-a simțit mai în siguranță acolo, iar dacă lucrurile stau așa înseamnă că s-a înșelat amarnic, fiindcă a fost și el luat captiv odată cu ceilalți locuitori din Sodoma. Această lume nelegiuită nu oferă niciun adăpost celui credincios.

    Când Avram, care locuia la Hebron („comuniune”), a auzit că Lot fusese luat captiv, și-a înarmat cei 318 slujitori și s-a dus să-l salveze, având ca aliați pe trei dintre vecinii săi. Dumnezeu i-a dăruit o biruință minunată asupra acelor împărați, astfel că el l-a adus înapoi pe Lot și bunurile lui, împreună cu tot poporul care fusese luat în captivitate.

    Tot ceea ce Lot câștigase prin faptul că se mutase lângă Sodoma și apoi chiar în cetate n-a durat prea mult. Este cu mult mai bine pentru noi să spunem împreună cu David: „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aștept. Numai El este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu înalt: nu mă voi clătina” (Psalmul 62.5,6).

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Înțelepciunea strigă pe străzi, își înalță glasul în piețe.

    Proverbe 1.20



    Stropi de înțelepciune

    • Marile încercări adesea precedă marile victorii.

    • Dumnezeu face ceea ce a promis și isprăvește ceea ce a început.

    • Cei care se tem de viitor rătăcesc prin prezent.

    • Potențialul limitat al omului scoate în evidență puterea nelimitată a lui Dumnezeu.

    • Mai bună este chibzuința decât încăpățânarea.

    • Este mai bine să ne gândim înainte de a săvârși ceva, decât să ne pară rău după aceea.

    • A fi prietenul tuturor înseamnă adesea a nu fi prietenul nimănui.

    • Cel care se crede sigur pe sine însuși este în cel mai mare pericol.

    • Omul trăiește pe pământ ca să privească spre cer și spre Dumnezeu.

    • Să ne mulțumim cu ce avem, fără a face comparații; niciodată nu vom fi fericiți dacă ne va chinui fericirea mai mare a altuia.

    • Ferește-te să cauți ceva ce ți-ar părea rău că l-ai găsit.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UNUL DIN CEI ZECE! – Fundația SEER

    „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?” (Luca 17:17)


     Într-o zi, Domnul Isus a vindecat zece oameni de lepră, boală care în acea vreme reprezenta o condamnare la moarte, deoarece nu se cunoștea niciun remediu. În mod uimitor, numai unul și-a dat seama că era normal și frumos să se întoarcă și să-I mulțumească. Ce s-o fi-ntâmplat cu ceilalți nouă? Au fost prea ocupați ca să fie mulțumitori? Fără îndoială că și ei au fost bucuroși și mulțumitori, dar cu toate acestea, nu și-au făcut timp să le exprime. Au fost oare atrași de alte lucruri, și au uitat? Au fost prea precauți, ca să fie mulțumitori? Poate s-au gândit că vindecarea nu va fi de durată, așa că au dorit să aștepte un timp înainte să anunțe vindecarea. Sau poate le era teamă ca nu cumva Domnul Isus să le ceară ceva în schimb, ceva ce fie nu erau dispuși, fie nu erau capabili să Îi ofere. Sau au fost prea egoiști ca să fie mulțumitori?

    În anumite privințe, viața de om bolnav era mai simplă. Acum, erau nevoiți să-și caute un loc de muncă, să-și asume responsabilități și să aibă un rol în societate! Au fost ei prea aroganți ca să fie mulțumitori? Poate s-au gândit că dacă li s-ar fi dat destul timp, s-ar fi vindecat singuri. În plus, a fi mulțumitor înseamnă a recunoaște că ești în nevoie. Cine dorește să dea dovadă de slăbiciune, când ai o imagine de apărat? Dacă această istorie te-a pus pe gânduri, vreau să știi că nouă din zece oameni au o problemă cu mulțumirea – cel puțin când vine vorba s-o exprime. Nu fi așa! Fii acel „unul din zece”!

    În trei psalmi la rând – 105, 106 și 107 – David repetă cuvinte similare: „Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!” Nu lăsa să treacă nici măcar o zi, fără să-ți amintești de bunătatea lui Dumnezeu față de tine, și fără să-I mulțumești pentru ea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 5:15-27


    Primul lucru pe care îl face Naaman după vindecare este să meargă să-i mulţumească celui care a contribuit la aceasta − fapt ce ne aminteşte de acel unul dintre cei zece leproşi curăţiţi de Domnul, care, „văzând că a fost vindecat, s-a întors (înapoi), glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare“ (Luca 17.15). Şi era tot un străin.

    Naaman trebuie apoi să înveţe că mântuirea este absolut gratuită. Atât de mulţi oameni nu ajung niciodată să accepte acest fapt care este cu atât mai clar cu cât ei îi văd pe unii membri ai clerului trăgând profit personal din religie: cel numit „câştig josnic” (1 Timotei 3.8; Tit 1.7;  1 Petru 5.2). Ghehazi ne face să ne gândim la aceasta. Purtarea lui, dictată de dragostea de bani, a prejudiciat înţelegerea lui Naaman cu privire la gratuitatea darului lui Dumnezeu. Inima omului lui Dumnezeu, preocupată de acest „nou convertit”, a urmărit în întregime scena. Fapta necinstită este adusă la lumină şi lacomul îşi primeşte pedeapsa (comp. cu Fapte 5.1-11). „Este timp de luat argint, … haine?” întreabă Elisei, a cărui întreagă avere era mantaua sa de profet. Întrebare serioasă pentru fiecare dintre noi! Ca ucenici ai unui Învăţător care a fost „Cel sărac”, veghind la întoarcerea Sa, nu este timpul să ne îmbogăţim şi să căutăm satisfacţii aici jos! (vezi şi Iacov 5.3 şi Hagai 1.4).

  • 12 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu în el.

    1 Ioan 4.16



    Nu există incertitudine în dragostea lui Dumnezeu. Și nu vorbim despre cât de mult ne simțim noi iubiți de Dumnezeu, ci despre cunoașterea și încrederea într-un fapt obiectiv și adevărat. El rămâne adevărat, indiferent de simțămintele mele; prin urmare, ceea ce trebuie să fac eu este să-l cred cu simplitate.

    Dovezile dragostei divine date prin întruparea Domnului Isus și prin jertfa Sa neasemuită împlinită pentru noi sunt atât de puternice și de necontestat, încât doar răzvrătirea încăpățânată ar îndrăzni să se îndoiască de ele. Da, „Dumnezeu este dragoste”! Dragostea este natura Lui și, prin urmare, El iubește. Nu răspunsul meu determină dacă El mă iubește sau nu, ci El mă iubește fiindcă este dragoste, aparte de tot ceea ce există în mine. Prin urmare, eu cred această dragoste, fiindcă este adevărată; și, crezând-o, rămân în dragoste, rămân în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în mine.

    Aceasta este o rămânere permanentă, fiindcă este vorba de dragostea permanentă a Dumnezeului etern. Toți cei care o refuză își refuză orice drept la această dragoste și la toate beneficiile ei. „Dumnezeu este dragoste” rămâne adevărat întotdeauna, chiar dacă omul încearcă să conteste orice comunicare a lui Dumnezeu și chiar natura Lui, a Aceluia care, în har, caută binecuvântarea supremă a oricărei făpturi. În har, Domnul Isus a purtat la Golgota judecata care mi se cuvenea mie – deplina pedeapsă împotriva păcatului a căzut asupra Celui care S-a dat pe Sine de bunăvoie. Lucrarea este încheiată, El este încununat cu glorie și cu onoare, iar noi suntem acceptați în dreptate și în bucurie înaintea feței Tatălui.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

    Ioan 17.4



    Ascultarea Mântuitorului

    Trăsătura desăvârșită a unei făpturi este ascultarea. Deși era Dumnezeu peste toate, Creatorul Atotputernic și Susținătorul întregului Univers, Domnul Isus nu a făcut niciodată vreun pas în lipsa unei porunci divine. Când diavolul L-a ispitit, Domnul a acționat în conformitate cu autoritatea Cuvântului divin. El n-a făcut minuni pentru a Se slăvi pe Sine Însuși, a venit în Templul Său doar atunci când a fost trimis de Dumnezeu și așteaptă timpul hotărât de Dumnezeu în care să primească împărățiile acestei lumi. Ascultarea Mântuitorului a fost desăvârșită și neîntreruptă, de la iesle până la cruce. Prin ea, Mântuitorul a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu.

    Adâncindu-ne în urmele pașilor Domnului pe acest pământ, Îl vedem ca fiind singurul Om care a umblat în ascultare desăvârșită de voia Tatălui ceresc. Gândiți-vă că timp de treizeci și trei de ani, cât a durat umblarea Mântuitorului pe pământ, nu a făcut nici măcar un singur lucru ca să-Și slujească Lui Însuși, să Se cruțe pe Sine sau să Se înalțe înaintea oamenilor, ci în fiecare clipă a vieții Sale a făcut ceea ce a dorit Dumnezeu. Cunoașterea acestui Domn și Mântuitor, a cărui lucrare este împlinită, care îngrijește de ai Săi în mod admirabil, dumnezeiesc, nu face altceva decât să întărească credința tuturor acelora care s-au decis să-L urmeze și cărora le este pregătit pentru eternitate un loc împreună cu El, pentru că El Însuși a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14.2).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ UN PAS ÎN SPATE CA SĂ VEZI IMAGINEA DE ANSAMBLU! – Fundația SEER

    „Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.” (1 Corinteni 16:9)


     Într-o zi, la Camera de Comerț dintr-un orășel, a fost invitat un om de afaceri ca să țină o prelegere. Economia locală nu mergea bine și locuitorii erau descurajați, așa că sarcina lui era să-i motiveze. El a luat o coală mare de hârtie albă și a făcut un punct roșu în centrul ei. „Ce vedeți?” a întrebat el audiența. O persoană a zis: „Văd un punct roșu.” Vorbitorul a spus: „Bine, și ce altceva mai vedeți?” Ceilalți au intervenit: „Un punct roșu.” Vorbitorul a întrebat din nou: „Nu mai vedeți altceva în afară de punctul roșu?” Audiența a răspuns printr-un răsunător „nu!” Vorbitorul a zis: „Ați trecut cu vederea cel mai evident și important lucru; nu ați reușit să vedeți… coala albă!” Apoi a continuat să explice că, în viață, atenția noastră este deseori distrasă de eșecuri și experiențe mici, asemenea punctului roșu. Ele ne împiedică să vedem binecuvântările și reușitele care sunt mai importante decât dezamăgirile care încearcă să ne monopolizeze atenția și să ne secătuiască energia.

    Apostolul Pavel a scris: „Mi s-a deschis aici o uşă mare şi largă, şi sunt mulţi potrivnici.”

    Oportunitate și obstacole – se potrivesc la fel de bine cum se potrivește brânza cu macaroanele sau peștele cu cartofii prăjiți. Acum, apostolul Pavel nu a negat realitatea împotrivirii cu care se confrunta; dar a ales să se concentreze asupra oportunității pe care o prezenta.

    Poetul a scris: „Doi oameni priveau printre zăbrele / Unul a văzut noroi, celălalt a văzut stele.”

    Tu, la ce te uiți? Ești atât de preocupat de ceea ce există, încât ai pierdut din vedere ceea ce poate exista? Dacă este așa, trebuie să faci un pas în spate și să-L rogi pe Dumnezeu să te ajute să vezi imaginea de ansamblu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 5:1-14


    Iată-l pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, un erou acoperit de glorie şi de distincţii. Şi totuşi există ceva care face din acest măreţ personaj cel mai de plâns dintre oameni: frumoasa-i uniformă acoperă un trup ros de lepră. În acelaşi fel, boala păcatului a corupt orice fiinţă omenească, inclusiv pe cei mai distinşi oameni.

    În casa lui Naaman locuieşte însă un tânăr mesager al veştii bune. O fetiţă luată captivă îşi depune simpla mărturie despre puterea omului lui Dumnezeu. Nimeni nu este vreodată prea tânăr ca să fie un martor al Domnului Isus.

    Naaman se pune la drum şi, după un ocol pe la palatul lui Ioram, primeşte mesajul lui Elisei. Şi astăzi încă, Dumnezeu are un mesaj pentru păcătoşi: Cuvântul Lui scris. Mulţi nu cred că Dumnezeu Se adresează lor în felul acesta şi nu acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, mulţi găsesc că mântuirea este prea simplă. Îndrumarea dată lui Naaman este aceeaşi cu cea pe care Isus a dat-o omului născut orb: „Mergi şi spală-te” (v. 10; Ioan 9.7). Dumnezeu nu cere omului lucruri mari (v.13), ci numai atât: să se recunoască murdar, mort în greşelile lui (Efeseni 2.1, 5; Coloseni 2.13). Cât despre lucrurile mari, Dumnezeu Însuşi le-a împlinit pentru sărmanii păcătoşi printre care ne număram şi noi.

  • 11 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să sfințești pentru Domnul Dumnezeul tău orice întâi-născut de parte bărbătească care se va naște din vacile tale și din oile tale.

    Deuteronom 15.19



    Această sfințire a celor întâi-născuți dintre animale ne amintește de judecata pronunțată de Dumnezeu asupra Egiptului: „Orice întâi-născut în țara Egiptului va muri, de la întâiul-născut al lui faraon, care șade pe tronul său, până la întâiul-născut al roabei care este înapoia râșniței și până la orice întâi-născut al animalelor” (Exod 11.5).

    Judecata lui Dumnezeu era peste toți întâii-născuți din Egipt. Acest lucru ne amintește de faptul că, prin Adam, primul om, „păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit” (Romani 5.12). Judecata dreaptă a lui Dumnezeu a căzut peste Adam și peste toți oamenii. Însă lucrurile nu au stat așa cu Hristos, al doilea Om, ultimul Adam, fiindcă El „a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare și glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată: «Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Eu Îmi găsesc plăcerea»” (2 Petru 1.17).

    Mielul de Paște a fost mijlocul prin care Dumnezeu a pregătit un adăpost de judecata care era asupra fiecărui întâi-născut. Toți cei care L-au crezut pe Dumnezeu și au ascultat de El au fost scăpați de nimicire. Astfel, cei pierduți din cauza judecății lui Dumnezeu asupra Egiptului au fost răscumpărați prin resursa pregătită de El. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu spune în Exod 13.2: „Sfințește pentru Mine pe orice întâi-născut, pe oricine deschide pântecele între fiii lui Israel, din om și din animal: este al Meu”. În Numeri 3.5-13 citim despre felul cum Dumnezeu i-a luat pe leviți în locul celor întâi-născuți din popor, fiindcă toți cei întâi-născuți Îi aparțineau Lui.

    Noi, fiind parte din „adunarea celor întâi-născuți” (Evrei 12.23), suntem „un popor dobândit pentru Sine” (1 Petru 2.9). „Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care Îl aveți de la Dumnezeu, și voi nu sunteți ai voștri? Pentru că ați fost cumpărați cu un preț, glorificați deci pe Dumnezeu în trupul vostru” (1 Corinteni 6.19,20).

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar răsturna pământul și s-ar zgudui munții în inima mărilor, chiar dacă valurile mării ar urla și ar spumega și s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munții.

    Psalmul 46.1-3



    Adăpostit în brațe

    Plină de Cuvântul sădit în inimă, Fanny Crosby (care a știut 16 cărți mari din Scriptură pe de rost, printre care Geneza, Exod, Isaia, Psalmii, Evangheliile) a dăruit opt mii de imnuri creștine, dintre care multe sunt traduse și în limba română. Avem aici unul dintre acestea:

    Adăpostit în brațe, la pieptul lui Isus,
    De dragostea Lui umbrit, sufletu-mi odihnesc.
    Călăuzit de Domnul, păzit de-a Lui iubire,
    Spre casa Lui din ceruri, eu fără frică merg.

    Adăpostit în brațe, la pieptul lui Isus,
    De dragostea Lui umbrit, sufletu-mi odihnesc.

    În brațele Lui, oricând m-adăpostesc de griji,
    De-ale lumii ispite și de orice păcat.
    Scăpat sunt de-ntristare și de-ndoieli scutit sunt,
    Cu toate că în viață voi mai avea-ncercări.

    La sânul Tău, Isuse, de zbucium voi scăpa;
    La sânul Tău, păcatul nu poate vătăma.
    Căci Tu ești viu acuma și înălțat la ceruri
    Și mijlocești la Tatăl pentru copiii Lui.

    Fanny Crosby, 1868

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STABILEȘTE-ȚI CONVINGERILE PERSONALE! – Fundația SEER

    „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul” (Daniel 1:8)


     Care a fost problema lui Daniel? De ce era greșit să mănânci cea mai bună mâncare din țară? Majoritatea oamenilor trăiau cu o mâncare sărăcăcioasă. Daniel avea ocazia extraordinară de-a mânca precum regele. Pentru ce atâta intransigență? Când săpăm adânc în realitățile culturale ale acelei perioade, vedem că în joc era mai mult de-atât. Festinurile în Babilon erau întotdeauna închinate zeilor. Așa că, de fiecare dată când te așezai la masă, nu participai numai la mâncat, ci era un act de închinare. Această mâncare fusese mai întâi jertfită unui zeu păgân. Pentru un adolescent evreu care își lua în serios credința în Dumnezeu, participarea însemna compromiterea chemării sale ca persoană. Mâncând din acele bucate însemna să se închine zeilor. Și pentru Daniel, asta era prea de tot! Ar fi însemnat să-și compromită caracterul, și asta nu putea accepta!

    Nu-ți descoperi convingerile când presiunea este asupra ta; ți le stabilești dinainte! În vremurile bune, hotărăști ce vei face sau ce nu vei face în vremurile grele. Psalmistul a zis: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:9-11).

    În aceste trei afirmații: 1) „Îndreptându-se după Cuvântul Tău”; 2) „Te caut din toată inima mea”; 3) „Strâng Cuvântul Tău în inima mea” – este rezumată viața creștină plină de izbândă, care poate fi și a ta, de astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 4:32-44


    Întocmai cum vorbeşte Evrei 11, capitolul credinţei: „femeile i-au primit pe morţii lor prin înviere” (Evrei 11.35), la fel a fost cu văduva din Sarepta, iar acum cu fericita sunamită. Dar ce contrast cu scena de la mormântul lui Lazăr, unde o simplă chemare a Stăpânului Vieţii este suficientă să readucă la viaţă un om mort de patru zile! În curând, toţi răscumpăraţii adormiţi vor auzi „strigătul de strângere laolaltă” al Celui care a învins moartea şi vor fi înălţaţi cu putere (1 Tesaloniceni 4.16).

    Incidentul cu colocinţii (curcubeţii) din oală ne arată cum omul, cu bune intenţii uneori, nu face decât să strice ceea ce Dumnezeu doreşte să-i ofere. Să veghem deci ca nimic să nu adăugăm la Cuvânt, hrana sufletelor noastre (Galateni 1.7, 8). Ce multe sunt scrierile religioase în care se găseşte amestecată cu adevărul divin şi puţină otravă!

    Omul din Baal-Şalişa, al cărui sac devine pentru Elisei mijlocul de a hrăni o sută de oameni, ne aminteşte încă o dată de scenele din evanghelii (Matei 14.15-21; 15.32-38). Dar şi acolo este vizibilă diferenţa dintre profet şi Cel care face mulţimea să se aşeze pentru a-i hrăni cu miile în virtutea propriei Sale puteri (Psalmul 132.15).

  • 10 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Numit de Dumnezeu „Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec”, despre care avem multe de spus și greu de explicat în vorbire, pentru că v-ați făcut greoi la auzire.

    Evrei 5.10,11



    Melhisedec (1) – Asemănat cu Fiul lui Dumnezeu

    Creștinii se întreabă câteodată cine a fost Melhisedec și care este semnificația persoanei sale. Este important să cunoaștem răspunsul la aceste întrebări. Scriitorul Epistolei către Evrei i-a mustrat cu blândețe pe cititorii săi din cauza lipsei lor de maturitate spirituală. El dorise să le prezinte semnificația adâncă a persoanei lui Melhisedec, însă era greu ca ei s-o înțeleagă, de vreme ce ajunseseră greoi la auzire (Evrei 5.11). Starea lor spirituală îi împiedica să pătrundă în scopul și în semnificația acestui personaj misterios din Vechiul Testament. Domnul să ne ajute în încercarea de a studia acest subiect și de a da răspuns la întrebările de mai sus.

    Există trei locuri în Scriptură care vorbesc despre preoția lui Melhisedec. În Geneza 14.18-20, subiectul este introdus din punct de vedere istoric; o mie de ani mai târziu, în Psalmul 110.4, se vorbește despre el în mod profetic; apoi, după încă o mie de ani, Noul Testament prezintă subiectul din punct de vedere doctrinar, în capitolele 5, 6 și 7 din Evrei.

    Melhisedec a fost cu siguranță un personaj istoric real. Este important să precizăm acest lucru, fiindcă unii cred că el a fost de fapt o apariție a lui Hristos sau un înger al Domnului. Melhisedec a fost un om real, pe care Duhul lui Dumnezeu l-a folosit ca imagine a lui Hristos – el a fost „făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu” (Evrei 7.3). El nu a fost Fiul lui Dumnezeu, ci a fost făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu. Să nu devenim greoi la auzire și necredincioși atunci când este vorba de imaginile folosite în Biblie! Pot exista într-adevăr lucruri dificile legate de un astfel de subiect, dar să nu lăsăm ca ceea ce nu înțelegem să ne răpească ceea ce știm că este adevărat. Dumnezeu l-a folosit pe Melhisedec pentru a ne ajuta să înțelegem mai mult despre binecuvântatul nostru Mare Preot.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voi lăuda Numele Tău, Doamne, căci este bun; căci El m-a scăpat din toate necazurile.

    Psalmul 54.6,7



    O încurajare pentru mulți

    În mijlocul greutăților vieții, Dumnezeu este Eliberatorul puternic al celor care se încred în El. Când totul pare împotrivă, Dumnezeu ne deschide calea izbăvirii prin credința în Fiul Său. În mijlocul tuturor provocărilor vieții, Domnul Dumnezeu are soluții pentru fiecare în parte. Dacă acum, când citești aceste rânduri, ești copleșit de greutăți, te îndemn să nu uiți că Mântuitorul are soluții pentru cazul tău. În mijlocul întunericului spiritual din lume, Isus Hristos este Lumina care nu se stinge. Dumnezeu pune pe inimile credincioșilor Săi un imn pe care să-l cânte.

    Așa s-a întâmplat cu Fanny Crosby. Ea și-a pierdut vederea la vârsta de numai 6 săptămâni, în mare parte din cauza unei erori medicale. Dar Dumnezeu i-a oferit o altă viziune cu privire la viața sa. El a așezat în inima ei o cântare nouă – nu doar un imn, ci peste opt mii de imnuri. Fanny Crosby, compozitoarea nevăzătoare de imnuri, a putut să „vadă” mult mai mult decât oamenii din jurul ei. Ea a văzut cu ochii credinței îndurarea, iertarea, grija, puterea și nemărginita dragoste a lui Dumnezeu. Ea scria odată: „Am crezut dintotdeauna că bunul Dumnezeu, în mila Sa infinită și prin mijloacele doar de El rânduite (orbirea mea), m-a consacrat lucrării pe care – încă mi se mai îngăduie – să o aduc la îndeplinire”. Imnurile ei au fost o binecuvântare pentru generații întregi de creștini și, nu în ultimul rând, o încurajare pentru mulți despre adevărul că Dumnezeu este binevoitor și că izbăvește din necazuri.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (8) – Fundația SEER

    „Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28)


    Dacă povara pe care o duci este prea grea pentru tine, nu Domnul Isus ți-a dat-o. Poate alții ți-au dat-o, poate ți-ai luat-o singur, însă Domnul Isus nu are nicio participare. El dimpotrivă a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (vers. 28-30).

    Principiul suprem de gestionare a stresului pe care ni L-a lăsat Domnul Isus este acesta: Dă-I Lui stresul tău! Nu te vei bucura niciodată de o pace deplină a minții până când nu-ți dezvolți o relație cu Prințul Păcii. Să remarcăm că Domnul Isus nu a spus: „Veniți la Mine și veți avea mai multe poveri, o vină mai mare, mai mult stres și mai multe îngrijorări”, chiar dacă asta par să ne învețe numeroși oameni religioși!

    Unele biserici creează presiune, în loc să ne elibereze de ea.

    Dar Domnul Isus a zis: „Eu vreau să vă dau odihnă. Eu sunt eliberatorul de stres. Când sunteți în armonie cu Mine, aveți tărie lăuntrică.” Numai Domnul Isus îți poate schimba modul de viață, dintr-unul plin de stres într-unul plin de mulțumire! Cea mai mare sursă a stresului are ca punct de plecare alegerea noastră de-a ne trăi viețile despărțiți de Dumnezeul care ne-a creat, încercând să ne croim propriul drum și să fim propriul nostru dumnezeu. Care este lucrul de care ai nevoie?

    Dacă nu ți-ai dedicat niciodată viața lui Hristos, ai nevoie de o transformare. Dă-I Lui viața ta, cu toate stresurile tale, și spune: „Doamne, te rog să-mi dai o viață nouă. Înlocuiește presiunea pe care o simt cu pacea pe care o dai Tu, și ajută-mă să urmez principiile Tale de gestionare a stresului. Amin!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 4:18-31


    Domnul i-a dat un copil evlavioasei sunamite. Dar El doreşte să facă pentru ea şi mai mult decât atât: vrea ca ea să-I cunoască puterea de a învia morţii. Un nou copil sosit în familie este o sursă de bucurie pentru părinţi şi, de asemenea, pentru fraţii şi surorile lui. Dar
    ceea ce va avea mai mare preţ în ochii lui Dumnezeu va fi naşterea din nou a acestui copil; cerul întreg se va bucura. Nu este oare cea mai mare minune când un om trece de la moarte la viaţă? Aceasta se numeşte convertire. Isus o împlineşte încă în familiile noastre în aceste zile. Am trecut noi printr-o astfel de experienţă?

    Să-L privim pe Mântuitorul aflat în casa Martei, în Betania. Ajungând acolo, El era primit cu respect şi afecţiune, asemeni lui Elisei la sunamită. Dar a fost necesar ca această familie să-L cunoască sub un nume nou: „Învierea şi Viaţa” (Ioan 11.25). Isus nu Se afla acolo în momentul când ei erau loviţi de doliu, iar întârzierea Sa putea fi luată drept indiferenţă. Dar a fost necesar să fie încercată credinţa lor, întocmai ca cea a sunamitei din textul nostru. „Este bine”, spune ea, în ciuda tuturor aparenţelor. Cât despre noi, care ne plângem în faţa unor lucruri atât de mărunte, să nu uităm, în nici una din dificultăţile prin care trecem, de acest cuvânt de încredere deplină: „Este bine”!

  • 9 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci în faptă și în adevăr.

    1 Ioan 3.18



    S-a spus că a ne face folositori este chiria pe care trebuie s-o plătim fiindcă ni s-a îngăduit să trăim în această lume; și, fiindcă bănuiesc că toți suntem în urmă cu plata, aș dori să examinăm locul pe care faptele bune îl au în această dispensație a harului. Deși faptele bune nu pot niciodată cumpăra mântuirea, ele trebuie să existe totdeauna în viața celor care au primit mântuirea prin credință. Pavel ne spune, pe de o parte, că „El ne-a mântuit nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi” (Tit 3.5), iar de cealaltă parte ne spune că trebuie să fim plini de râvnă pentru fapte bune (Tit 2.14).

    Facerea de bine nu se limitează la a da bani. Singurul Om perfect din această lume a fost și cel mai sărac. Totuși, despre El este scris că „umbla din loc în loc făcând bine” (Fapte 10.38). Contribuția noastră la interesele Lui pe pământ poate fi aceea de a arăta dragoste și înțelegere celor care trec prin văile adânci ale umbrei morții. Văzând deci că a da bani nu este singurul mijloc de a face bine, doresc acum să accentuez faptul că, împreună cu binecuvântarea din ceruri, a da bani este una dintre cele mai eficiente metode de a împlini această lucrare de facere de bine. De aceea spune apostolul Pavel: „Poruncește celor care sunt bogați în veacul de acum … să facă binele, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să dea” (1 Timotei 6.17,18).

    Un fermier bogat se ruga împreună cu cei ai săi pentru ca Dumnezeu să vină în ajutorul unei familii sărmane. După rugăciune, fiul său cel mic a rămas pe gânduri. «Tată», a spus el, «tu poți să dai răspuns rugăciunii pentru acești sărmani, nu-i așa?». Aceasta este o ilustrație cât se poate de clară a pasajului din Iacov 2.14-16.

    F. W. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate … o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit.

    Evrei 6.11



    Pascal (4)

    Blaise Pascal își exprimă nădejdea lui de neclintit în Dumnezeu prin această scurtă poezie:

    Știu că Tu ești Tatăl meu,
    În brațul căruia mă simt ocrotit.
    Nu vreau să întreb cum mă vei conduce,
    Vreau să Te urmez liniștit.

    Și dacă mi-ai da în mână
    Soarta mea, ca eu s-o cârmuiesc,
    O voi pune cu încredere de copil
    Înapoi pe brațul Tău dumnezeiesc.

    Aceste cuvinte ale unuia dintre cei mai mari oameni de știință ai omenirii sunt impresionante. Dar nu mărimea cunoștințelor sau inteligența decid asupra cerului sau iadului. Indiferent dacă cineva este laureat al premiului Nobel sau un cetățean mediocru, Biblia spune ce este omul, fără să privească la persoană. Hristos îți spune: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36).

    Ce lucru binecuvântat este să-L ai pe Isus! Niciodată cărarea nu este așa de îngustă, încât să nu poți zări pe ea urmele pașilor Lui; și niciodată întunericul nu este așa de mare, încât să nu-ți strălucească fața Lui.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (7) – Fundația SEER

    „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)


    În al șaptelea rând, dacă vrei să învingi stresul: Fă-ți timp pentru a te bucura de viață. Domnul Isus a făcut asta. „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” Domnul Isus nu numai că Și-a făcut timp pentru relaxare și recreere, dar El le-a zis celor care au lucrat mult și fără întrerupere: „Meritați o pauză astăzi. Haideți să ne odihnim, luați-vă liber!” Așa că s-au urcat într-o corabie, s-au dus pe partea cealaltă a lacului și au ajuns în deșert.

    Domnul Isus a fost în stare să facă față stresului pentru că a știut când să se relaxeze. Odihna și recreerea în viață nu sunt opționale, și nu sunt nici „nespirituale.” Odihna este atât de importantă, încât Dumnezeu a inclus-o în Cele Zece Porunci. Sabatul a fost făcut pentru omenire deoarece Dumnezeu știe că felul în care suntem constituiți din punct de vedere fizic, emoțional și spiritual, necesită pauze periodice regulate. Domnul Isus a supraviețuit stresului pentru că s-a bucurat de viață. Matei 11:19 – „Fiul omului a venit mâncând şi bând” – versiunea Dumitru Cornilescu – a fost parafrazat: „Fiul Omului a venit bucurându-se de viață”, de către J.B. Phillips (cleric și comentator englez al secolului al XX-lea, cunoscut pentru traducerea Noului Testament în engleza modernă).

    Iar apostolul Pavel ne spune că Dumnezeu ne-a dat „toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.” (1 Timotei 6:17). Echilibrul este cheia gestionării stresului. Astăzi, dacă te simți epuizat, verifică două lucruri:

    1) Te bazezi zilnic pe harul lui Dumnezeu, sau depinzi de tine însuți?

    2) Îți pui timp deoparte, în mod regulat, pentru odihnă și recreere? Cuvântul „recreere” înseamnă „restaurare, reîmprospătare, sau a crea din nou.”

    Înțelegi ideea? Dacă ești epuizat, ce folos vei aduce Împărăției lui Dumnezeu, familiei sau chiar propriei tale ființe? Deci, fă-ți timp pentru a te bucura de viață!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 4:1-17


    Capitolul nostru ni-l arată pe Elisei, simbol al Domnului Isus, ca sursă de binecuvântare pentru două familii. Cea dintâi este săracă: O văduvă cu doi copii se află la mila unui creditor fără milă. Dar credinţa ei îi spune cui să se adreseze (Psalmul 68.5) şi primeşte acel ulei preţios şi abundent atât timp cât există vase goale de umplut.

    Vânduţi prin păcatele noastre lui Satan, înspăimântătorul creditor, acesta are aşadar drepturi câştigate asupra noastră (Isaia 50.1). Există totuşi o cale: să ne întoarcem spre Domnul; şi vom primi puterea divină, după măsura credinţei noastre (vasele goale), nu numai pentru salvarea acelora pe care-i iubim, ci şi pentru viaţa de toate zilele (v. 7).

    A doua familie este cu totul diferită. Aceştia sunt oamenii bogaţi: cu toate acestea, omul lui Dumnezeu este primit aici cu simplitate. El se simte ca acasă, iar gazdele lui sunt de asemenea fericite să-l aibă în mijlocul lor. Ce bun exemplu pentru noi!

    Oare Domnul Isus Se simte cu adevărat în largul Lui în casa noastră şi, de asemeni, în inima noastră? Putem noi să-I arătăm Lui totul, să-I spunem Lui totul, să-I încredinţăm dorinţele noastre tainice? Pentru a le lua la cunoştinţă, nu are nevoie de un intermediar, precum foloseşte aici profetul (pe Ghehazi). Şi le va împlini, dacă aceste dorinţe corespund gândurilor Lui (Psalmul 37.4).

  • 8 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.

    Ioan 10.11



    Iată trăsătura importantă a Păstorului cel bun: El Își dă viața pentru oi. El este Hristosul care a murit; și dacă El a murit pentru toți, înseamnă că toți erau morți (2 Corinteni 5.14). Astfel ni se așază înainte întregul secret al răscumpărării. Oile se rătăciseră, erau pierdute și ar fi pierit pe vecie, însă bunul Păstor a venit să caute ceea ce era pierdut și Sa coborât chiar până în moarte – și încă moarte de cruce – pentru a le găsi. Aceasta explică de ce este numit El „Bunul Păstor”. „Noi toți, ca niște oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; și Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (Isaia 53.6).

    Apostolul Pavel arată și el, căutând să demonstreze caracterul perfect al dragostei lui Dumnezeu, că, „pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a murit pentru cei neevlavioși. Deoarece, pentru un om drept, abia dacă va muri cineva; pentru că, pentru cel bun, poate ar îndrăzni cineva chiar să moară; dar Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.68). Întreaga inimă a lui Hristos, ca și a lui Dumnezeu, a fost descoperită prin moartea Sa; căci nu a existat nimic în noi care să determine dragostea Sa, care săL facă să ia locul nostru și să ne răscumpere cu sângele Său scump. „În noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și a mulțumit” – instituind astfel aducerea-aminte a jertfei Sale împlinite. Vedem, pe de o parte, bunătatea Lui desăvârșită, iar de cealaltă, răutatea perfectă a omului; însă descoperirea totală a ceea ce omul era în sine însuși nu a împiedicat manifestarea deplină a ceea ce era El în Sine Însuși. Nu, ci, așa cum lumina soarelui care răzbate printre norii întunecoși pare cu atât mai strălucitoare și mai intensă, la fel dragostea, harul și bunătatea lui Hristos sunt accentuate de răutatea cruntă a omului, răutate care La condus pe El la cruce. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu disprețuiți prorociile, dar cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun.

    1 Tesaloniceni 5.20,21



    Pascal (3)

    Redăm mai jos câteva idei din culegerea de gânduri a lui Blaise Pascal:

    „Dovada cea mai convingătoare cu privire la Isus Hristos o constituie profețiile. De aceea Dumnezeu S-a îngrijit de ele, pentru că evenimentele prin care ele s-au împlinit sunt minuni statornice… Dacă un oarecare ar fi alcătuit o carte cu profeții ale timpului și modului de arătare al lui Isus Hristos, iar dacă Isus Hristos S-ar fi arătat conform acestor profeții, aceasta ar fi avut cea mai mare putere de convingere. Dar aici este mai mult: timp de patru milenii s-au succedat oameni care, în locuri și timpuri diferite, au vestit unul după altul același rezultat. Un popor întreg Îl vestește și rezistă de patru milenii, pentru ca, din promisiunile de care el a avut parte, să depună mărturie ca un singur om, fără să țină cont de amenințări și de persecuții. Aceasta este cu mult mai însemnat.

    Din acest motiv refuz toate celelalte religii… Astfel îmi înalț brațele spre Răscumpărătorul meu care – după ce despre El s-a profețit timp de patru milenii – a venit El Însuși pe pământ pentru a suferi și a muri pentru mine, la ceasul și în felul cum s-a vestit mai înainte.

    Și, prin harul Său, aștept moartea în pace și în deplina convingere că voi fi unit cu El pe vecie. Iar până atunci trăiesc bucuros și recunoscător pentru ceea ce Lui Îi face plăcere să-mi dea”.

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ÎNVINGI STRESUL (6) – Fundația SEER

    „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus… Se ruga” (Marcu 1:35)


     Al șaselea principiu sănătos pentru a învinge stresul este: Fă din rugăciune obiceiul tău zilnic! Rugăciunea este cel mai mare eliberator de stres. Domnul Isus Își începea ziua rugându-Se. De multe ori Se oprea pe parcursul unei zile pentru a Se ruga… și Își încheia fiecare zi cu rugăciune. Acum, dacă Domnul Isus Și-a făcut timp pentru rugăciune, deși era atât de ocupat, cu atât mai mult trebuie s-o faci și tu!

    Timpul de părtășie cu Dumnezeu poate fi ca o cameră de decompresie pentru stresul din viața noastră. Noi vorbim cu Dumnezeu prin rugăciune, Îi putem spune ce avem pe suflet și Îl putem lăsa să ne vorbească în timp ce citim Scriptura. Apoi ne uităm la programul nostru, ne evaluăm prioritățile și așteptăm instrucțiuni. Dacă ne-am desfășura viața în felul acesta, industria farmaceutică ar intra în faliment, pentru că nu am mai avea nevoie de tranchilizantele pe care le vinde! Multe din problemele noastre vin din incapacitatea noastră de a sta liniștiți. Nu știm să păstrăm tăcerea!

    Dumnezeu spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10). Și unul din motivele pentru care nu-L cunoaștem pe Dumnezeu într-un mod mai personal este pentru că nu ne putem opri. Suntem prea ocupați ca să tăcem și doar să gândim. Cineva a zis: „Mi se pare o ironie faptul că atunci când se rătăcește, omul tinde să-și dubleze viteza.”

    Se spune că un pilot din vremea celui de-al Doilea Război Mondial a zburat peste Oceanul Pacific. Când a luat legătura prin radio cu turnul de control și a fost întrebat unde se află, el a răspuns: „Nu știu, dar stabilesc un timp record!” Mulți dintre noi suntem așa, gonind prin viață, accelerând… fără să știm încotro ne îndreptăm. Trebuie să ne începem dimineața cu rugăciune, așa cum a făcut Domnul Isus și să ne oprim pe parcursul zilei pentru a ne ruga din nou și pentru a ne reîncărca bateriile spirituale. Fă din rugăciune obiceiul tău zilnic!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 3:15b-27


    Din partea Domnului, Elisei face cunoscut mijlocul de scăpare şi, ca întotdeauna, acest mijloc este credinţa. Înainte să primească ceva, ei trebuie să înceapă prin a săpa gropi. Cu cât vor săpa mai mult, cu atât va fi mai multă apă. Însă această apă, să remarcăm, a venit „dimineaţa, pe când se aducea darul de mâncare“ (v. 20). Oare nu la Ierusalim, departe de acest ţinut, era locul unde se oferea jertfa? Cu toate acestea, datorită acestei jertfe, apa începe să curgă. Înţelegem ce semnifică aceasta: Toate binecuvântările noastre decurg din lucrarea Domnului la cruce.

    Dar apele, care ar putea ilustra salvarea pentru armatele lui Israel, aduc în urma lor distrugerea moabiţilor. Ca o paralelă, moartea lui Isus, care înseamnă mântuire pentru cei care cred, reprezintă, în acelaşi timp, condamnarea lumii (Ioan 16.8).

    Înşelaţi de aparenţe, moabiţii sunt învinşi, iar ţara le este devastată. Iar ceea ce face împăratul lor „oribilul sacrificiu al fiului său întâi-născut” produce consternare în tabăra învingătorilor. În final, cele trei armate se despart, fără ca participanţii la această expediţie neplăcută să fi realizat vreun beneficiu real. Să fim siguri că rezultatul a ceea ce nu întreprindem cu
    Dumnezeu va fi întotdeauna
    acelaşi.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne