Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 27 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit.

    Psalmul 46.1



    Pare că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, îngrijorările vieții acesteia nu se împuținează, ci devin tot mai multe și mai apăsătoare. Știm că putem merge cu ele înaintea Domnului, însă nu facem așa. De ce? Nu-L credem pe cuvânt? N-avem încredere că El ne înțelege? Sau credem că nu are putere? Câteodată ne simțim copleșiți de probleme și de dificultăți sau suntem sub apăsarea luării unor decizii importante. Ori poate ne stau înainte multe lucruri pe care trebuie să le rezolvăm într-un fel sau altul. Prin urmare, ne simțim copleșiți, neajutorați și lipsiți de putere. Să mergem înaintea Domnului, în rugăciune, cu toate aceste probleme, având o încredere deplină, și să-I cerem să ne călăuzească în rezolvarea fiecăreia dintre ele! Apoi, plini de recunoștință, să așteptăm cu răbdare! Știm că ne adresăm Dumnezeului universului, care ne iubește și care L-a dat pe singurul Său Fiu pentru a ne răscumpăra.

    Domnul Isus a spus: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11.29,30). Cred că suntem cu toții de acord că nu există nimeni altul care să ne poată ajuta mai bine în toate aceste lucruri. Iar El nu numai că poate, ci și dorește s-o facă. Ce bucurie să știm că, dacă aducem toate la El și apoi așteptăm cu răbdare, El ne va ajuta, ne va călăuzi, ne va oferi mijloacele și răspunsurile necesare. Când problemele se înmulțesc, să ne formăm obiceiul de a le aduce înaintea Lui, după care, plini de răbdare, de bucurie și de încredere, să găsim odihnă pentru sufletele noastre trudite și împovărate!

    D. L. Moody a spus: «Adu-ți cererile înaintea lui Dumnezeu, apoi spune-I: „Facă-se nu voia mea, ci a Ta!”. Cea mai binecuvântată lecție pe care am învățat-o în școala lui Dumnezeu a fost să-L las pe El să aleagă pentru mine».

    B. Prigge

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci, cine știe să facă bine și nu-l face păcătuiește.

    Iacov 4.17



    Exemplul unui tânăr

    În călătoria pe mare spre India, un tânăr marinar ședea într-o seară întunecoasă în cabina lui; îi era foarte rău. Marea era tot mai agitată, furtuna vuia și vâjâia asurzitor. Deodată, tânărul a fost speriat de strigătul: „Un om a căzut peste bord!”. În aceeași clipă a auzit zgomot deasupra lui, produs de marinarii grăbiți să acorde ajutor. N-ar fi trebuit oare să dea și el o mână de ajutor? Dar era într-o stare așa de jalnică, încât nu avea niciun sens să meargă pe punte. Nu ar fi putut ajuta la salvarea acelui om, poate doar ar fi stat în calea celorlalți. Totuși, s-a întrebat: „Aș putea oare să fac și eu ceva?”. A desprins repede lampa sa și a ținut-o aproape de fereastra cabinei, astfel încât razele lămpii să cadă pe mare. Și ce s-a întâmplat? Câteva minute mai târziu a răsunat strigătul de bucurie: „Este în siguranță; totul este în ordine!”.

    Dimineața, tânărul marinar a aflat că lampa sa fusese singurul mijloc de salvare a acelui om aflat în primejdie. Lumina lămpii căzuse în clipa potrivită peste cel ce se zbătea în valuri, astfel că frânghia a fost aruncată în direcția lui, iar el a prins-o. Exemplul acestui tânăr să ne însuflețească pe toți pentru a le fi de ajutor semenilor noștri. „Adevărat este cuvântul acesta și vreau să stărui cu tărie asupra acestor lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Aceste lucruri sunt bune și de folos pentru oameni” (Tit 3.8).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CINEVA TE VEDE – Fundația SEER

    „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi” (Proverbele 22:29)


    Omul iscusit despre care vreau să vă vorbesc a început ca muncitor la compania de căi ferate. Când i s-a oferit ocazia să lucreze în biroul de livrări, timp de câteva zile, a profitat de ocazie. În acest timp, superiorul său i-a cerut câteva rezultate și cifre vitale. „Vreau să le am pe birou când mă întorc peste trei zile,” a spus acesta. Tânărul nu știa nimic despre contabilitate, dar a muncit trei zile și trei nopți fără să doarmă și, când șeful său s-a întors, avea rezultatele și cifrele pregătite. Prin asta a câștigat respectul și admirația superiorului său și de îndată ce s-a ivit un post permanent, l-a recomandat pe acest tânăr.

    Cu timpul, tânărul a fost promovat de multe ori și de fiecare dată a fost aplaudat pentru meticulozitatea sa și pentru că era demn de încredere. În cele din urmă, a ajuns vicepreședintele uneia dintre cele mai mari companii producătoare de hrană pentru animale din lume.

    Biblia ne spune: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.”

    În varianta sa „The Message” a Bibliei, Eugene Peterson parafrazează astfel: „Uită-te la oamenii care sunt buni în meseria lor – muncitorii iscusiți sunt mereu căutați și admirați; ei nu lasă pe nimeni să le-o ia înainte.” Reține așadar: fie că știi, fie că nu, la locul de muncă ești privit. Caracterul tău, etica muncii și atitudinea ta sunt observate. Și vei fi răsplătit nu numai după sarcinile pe care le îndeplinești, ci și pentru atitudinea și modul în care le duci la bun sfârșit! Deci, fii un om iscusit!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 20:30-43


    Este trist să nu găsim la Ahab nici un sentiment de recunoştinţă pentru dubla victorie pe care Domnul i-a acordat-o. Din nefericire, cei mai mulţi oameni se comportă la fel! Harul lui Dumnezeu îi lasă indiferenţi. Dispreţuindu-L, ei Îl insultă pe Dumnezeu şi-şi construiesc propria nefericire. Hristos a învins pentru noi un adversar infinit mai puternic şi mai crud decât Ben-Hadad cu armata lui. Oare I-am mulţumit noi toţi pentru această glorioasă eliberare?

    Nu numai că nu-l vedem pe Ahab întorcându-se spre Domnul, dar el manifestă şi o indulgenţă culpabilă, cruţându-l pe vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al poporului Său. Mai rău decât atât, îl numeşte fratele său! Dumnezeu intervine, trimiţându-i un alt profet, însă de data aceasta vocea harului lasă loc celei a judecăţii.

    Ca şi Ahab, ajungem să uităm că lumea se află în vrăjmăşie cu Dumnezeu şi cu poporul Lui. Dar omenirea este împărţită numai în două familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului (Ioan 8.41-44). Ele nu se pot amesteca. Dacă avem binecuvântarea să facem parte din marea familie care-L are pe Dumnezeu ca Tată, atunci toţi copiii lui Dumnezeu şi numai ei sunt fraţii şi surorile noastre.

  • 26 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acestea sunt numele vitejilor pe care-i avea David: … Naharai din Beerot, purtătorul armelor lui Ioab, fiul Țeruiei.

    2 Samuel 23.8,37



    Numele de Naharai din Beerot vă spune ceva? Probabil că nu! Dar, dacă ați citit cartea 2 Samuel, l-ați întâlnit în lista vitejilor lui David. Textul de mai sus ne oferă singurele detalii despre acest om; nu sunt cuvinte multe, dar, așa cum știm, orice lucru menționat în Biblie are o semnificație. Este interesant să vedem cum Duhul lui Dumnezeu înregistrează pe paginile Scripturii detalii aparent nesemnificative cu privire la acțiuni ale unor oameni, fie ei mai mult sau mai puțin cunoscuți.

    Naharai din Beerot a fost purtătorul de arme al lui Ioab, adică al comandantului armatei lui David. Este izbitor faptul că Ioab nu se găsește pe lista vitejilor lui David. El a purtat multe războaie pentru împărat, a dobândit multe biruințe mărețe și a fost un războinic încercat. Totuși, Ioab a fost un om ambițios, crud și care și-a urmărit interesele personale. Cineva a spus despre el că, ori de câte ori era o luptă de câștigat sau ceva rău de dus la îndeplinire, Ioab era acolo. Totuși, frații mai tineri ai săi, Abișai și Asael, se află pe lista vitejilor, la fel ca și purtătorul său de arme.

    Naharai a fost un războinic credincios, care a ascuțit vârfurile săgeților lui Ioab, i-a reparat scutul, i-a ascuțit săbiile și a stat în focul luptei alături de generalul său. Dar de ce a intrat el pe lista lui David? Pentru că el nu a lucrat pentru Ioab, ci, dincolo de acesta, pentru împăratul său. Nahari din Beerot este un exemplu din Vechiul Testament al unuia care a împlinit cuvintele: „Orice faceți, lucrați din suflet, ca pentru Domnul și nu ca pentru oameni, știind că de la Domnul veți primi răsplata moștenirii; slujiți Domnului Hristos!” (Coloseni 3.23,24).

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Așa vorbește Domnul: … „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și afară de Mine nu este alt Dumnezeu”.

    Isaia 44.6



    Cine este Dumnezeu?

    Întrebarea „Cine este Dumnezeu?” îi preocupă pe oameni de când este lumea. Dar nimeni nu poate găsi și da un răspuns. Acest răspuns trebuie să vină de la Însuși Dumnezeu. Iar Dumnezeu dă răspunsul în timp ce ni Se descoperă nouă, oamenilor, într-un mod variat. Dumnezeu face acest lucru prin creația Sa; în ea putem recunoaște lucrările Sale. El Se descoperă în Isus Hristos, Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu, care a devenit Om și a trăit aici pe pământ. „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1.18). Dumnezeu Se descoperă și în Cuvântul Său. În Biblie, El ne arată voia Sa și gândurile Sale, astfel încât fiecare să le poată înțelege.

    Dumnezeu este veșnic: aceasta înseamnă că El este fără început și fără sfârșit și că nu este supus nici spațiului, nici timpului: „Înainte de a se fi născut munții și înainte de a fi fost formate pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu” (Psalmul 90.2). Dumnezeu este sfânt. Profetul Isaia auzea îngerii strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor”. Reacția lui poate fi înțeleasă: „Vai de mine!”. Dar, dacă lui Isaia i s-a spus să nu deznădăjduiască, cu atât mai mult nouă, pentru că Dumnezeul cel veșnic și sfânt S-a descoperit și ca Dumnezeul plin de har și de îndurare, care ne iubește: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUNOAȘTE-ȚI SCOPUL VIEȚII – Fundația SEER

    „Eu pentru aceasta M-am născut” (Ioan 18:37)


    Când se afla în fața tronului de judecată al lui Pilat, Domnul Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr.” Domnul Isus a știut pentru ce S-a născut și ce a fost chemat să facă și S-a concentrat asupra acestui scop asemenea unui laser. Și tu ești chemat să Îi calci pe urme (vezi 1 Petru 2:21). Există trei tipuri de oameni:

    1) Oameni fără niciun scop în viață. Ei sunt niște hoinari, persoane de tip „pierde-vară”, care trec prin viață fără nicio țintă. Ei merg la școală, își găsesc un loc de muncă, îl schimbă, se căsătoresc, eventual schimbă soțul/soția, se mută dintr-o casă în alta, se pensionează și în cele din urmă mor. Ei nu trăiesc cu adevărat, ci doar există.

    2) Oameni care au un scop greșit în viață. Aceștia au super-realizări, urcă pe scara succesului financiar, politic și social… doar pentru a descoperi că scara lor se sprijină de peretele nepotrivit. Ei fie au descoperit prea târziu, fie nu și-au dat seama niciodată că au ratat scopul vieții: acela de a-i influența pozitiv pe alții.

    3) Oameni care au un scop corect în viață. Ei înțeleg de ce au fost creați. Ei știu de ce i-a pus Dumnezeu aici pe pământ și sunt total dedicați îndeplinirii acestui scop. Ei își trăiesc viața ca să aducă un zâmbet pe chipul lui Dumnezeu. Acesta este succesul care durează. Nu are nimic de-a face cu popularitatea, cu puterea sau cu avuțiile. Are de-a face cu scopul, deoarece doar acesta aduce garanția succesului dat de Dumnezeu.

    Îți cunoști, deci, scopul vieții? Dacă nu, roagă-te lui Dumnezeu – și El ți-l va descoperi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 20:13-30


    Ben-Hadad n-a ţinut cont de Domnul. În timp ce bea cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau, planul divin este pus în aplicare.

    Ne putem întreba de ce Domnul vine în ajutorul imoralului Ahab, când acesta nici măcar nu-L cheamă. Dar nu este tocmai vocea dulce şi şoptită a harului cea căreia Dumnezeu vrea să-i încerce din nou virtuţile? Scăpându-l pe Ahab şi pe poporul lui, Îşi propune să le arate că El este încă Dumnezeul lui Israel, cu toate că ei nu-L caută. Sirienilor le va demonstra că nu este nici Dumnezeul munţilor, nici al câmpiilor, ci „Domnul cerului şi al pământului” (Fapte 17.24). Să remarcăm încă două detalii importante în v. 27: Înainte să meargă la luptă, copiii lui Israel sunt aprovizionaţi. Să nu ne imaginăm că ne putem confrunta cu adversarii noştri fără ca mai întâi să ne fi făcut provizii zilnice de pe paginile Cuvântului. Apoi mica armată a lui Israel trebuie să experimenteze că este fără putere, jalnică în ochii vrăjmaşilor ei, „ca două turme mici de capre” înaintea mulţimii care umple ţara. Dumnezeu acţionează întotdeauna în aşa fel încât scăparea pe care o dă El să-I fie atribuită şi să-L glorifice. Puterea Lui se desăvârşeşte în slăbiciune (2 Corinteni 12.9).

  • 25 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nimeni nu coase un petic de stofă nouă la o haină veche; dacă ar coase, peticul nou rupe din cea veche și se face o ruptură mai rea. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; dacă ar pune, vinul sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se vor distruge; ci vinul nou se pune în burdufuri noi.

    Marcu 2.21,22



    Haina cea veche reprezintă ceea ce am dobândit ca fii ai lui Adam. Ea este descrisă de Isaia 64.6: „Toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită”. Cine ar folosi o bucată de haină nouă pentru a cârpi o haină veche și mânjită? Haina cea nouă ne amintește de haina dreptății, dăruită tuturor celor care îl primesc pe Domnul Isus ca Mântuitor.

    Domnul Isus nu a venit pentru a cârpi starea noastră păcătoasă. Unii cred că creștinismul este o religie care încearcă să îmbunătățească starea omului, însă acest lucru nu este deloc adevărat. Primindu-L pe Hristos, noi primim o haină nouă a dreptății perfecte, care se găsește doar în El. Astfel suntem bucuroși să scăpăm de haina noastră mânjită, primind în schimb haina imaculată a vieții eterne în Hristos Isus, Domnul nostru.

    La fel, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Vinul nou este un simbol al bucuriei negrăite pe care cunoașterea lui Hristos o aduce celor care Îl primesc. Burdufurile vorbesc despre vasele care conțin această bucurie. Burdufurile vechi, îmbătrânite de efectele păcatului și ale neascultării, nu pot conține bucuria creștină; ea trebuie turnată în burdufuri noi.

    Cât de recunoscători suntem fiindcă am fost scăpați de ceea ce eram ca fii ai lui Adam și am fost născuți din nou prin Duhul lui Dumnezeu! Acum suntem umpluți cu vinul nou al bucuriei infinite, date de credința în Domnul Isus. „Mă voi bucura mult în Domnul, mi se va veseli sufletul în Dumnezeul meu; pentru că El m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua dreptății” (Isaia 61.10).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. Oile Mele aud glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine.

    Ioan 10.9,11,27



    Ce sens au loviturile sorții? (2)

    La mormântul micuțului Markus, predicatorul a citit un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu și s-a adresat apoi părinților: „Nu puteți înțelege de ce Dumnezeu l-a luat pe iubitul vostru. Dar a făcut-o, pentru că El vă iubește. El a vrut să aibă măcar un membru din familia voastră în cer.

    Voi, părinților, nu v-ați interesat nici de Dumnezeu, nici de cer. Dacă fiul vostru ar fi rămas la voi, nu l-ați fi condus la El. Poate chiar v-ați fi împotrivit, dacă el s-ar fi îndreptat în credință spre Domnul Isus și ar fi devenit un pocăit.

    Ascultați acum o povestire scurtă: Un păstor a vrut să-și ducă turma într-un loc adăpostit, ca să fie păzită peste noapte de primejdii. A dus nutreț bun în acel adăpost și se gândea că animalele îl vor urma. Dar ele nu veneau. Le-a chemat, dar oile nu s-au urnit. Dimpotrivă, fugeau în cealaltă parte, unde le așteptau tot felul de pericole. Păstorul, căruia i-a părut rău de oile lui și nu voia să o piardă pe niciuna, l-a prins pe cel mai mic miel, l-a luat în brațe și l-a dus înăuntru. Și atunci mama mielului l-a urmat numaidecât și toate celelalte oi s-au luat după ea. Niciuna nu a rămas afară, în întunericul periculos.

    Domnul Isus Se numește pe Sine: Păstorul cel bun. Locul Său de adăpost este deschis și acesta este cerul. Markus al vostru este mielul cel mic pe care l-a dus în brațe în Casa Lui. Nu vreți să pășiți încă de acum, prin credința în Domnul Isus, pe calea Sa și să-L urmați înspre locul unde copilașul vostru este deja?”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    „ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ PRIMESC DRAGOSTEA TA” – Fundația SEER

    „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” (1 Ioan 4:19)


    Cred că știți cât este de frustrant când încercăm să oferim un dar cuiva care refuză să-l primească. Nesiguranța și sentimentul lipsei de valoare ne împiedică pe mulți dintre noi să fim „primitori.” Noi credem că trebuie să câștigăm sau să merităm tot ceea ce primim. Mergem până acolo că nu avem încredere în cel ce ne dăruiește cadoul și ne gândim: „De ce ar vrea să facă asta pentru mine? Care este adevăratul motiv?” Dacă noi avem astfel de sentimente, imaginează-ți cum se simte Dumnezeu când Își extinde dragostea și noi o refuzăm pentru că avem impresia că n-o merităm sau pentru că nutrim un fals sentiment de smerenie. Sau mai rău, Îi punem la îndoială motivele. Adevărul este că niciunul dintre noi nu merităm dragostea lui Dumnezeu. Dar când Se apropie de tine în dragoste, El încearcă să stabilească o relație prin care să te binecuvânteze și pe tine, și pe alții.

    Planul Său este simplu. El dorește ca tu:

    1) Să-i primești dragostea.

    2) Să înveți să te iubești într-un mod echilibrat și sănătos.

    3) Să-I întorci dragostea cu dragoste.

    4) Să extinzi dragostea Sa și asupra celor pe care îi trimite în viața ta. E nevoie de timp pentru a învăța să faci lucrurile acestea – chiar de mult timp, în majoritatea cazurilor! Și la fel cum a făcut Dumnezeu când iudeii au intrat în Țara promisă, tot El te va ajuta și pe tine să învingi greutățile „încetul cu încetul” (vezi Exodul 23:30). Schimbarea se produce treptat, pe măsură ce continui să te rogi, să citești Cuvântul Său și să-l pui în aplicare (vezi 2 Corinteni 3:18). El este „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (vezi Evrei 12:2).

    Biblia spune că Dumnezeu a început această „bună lucrare” în viața noastră și că o va termina (vezi Filipeni 1:6). Astăzi, așadar, roagă-L să te ajute să primești și să îmbrățișezi dragostea Sa necondiționată pentru tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 20:1-12


    Domnul îi făcuse cunoscut lui Ilie atât pe succesorul lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, cât şi pe cel al lui Ahab, împăratul lui Israel (19.15, 16). Dar aceste două personaje se află încă la putere şi cap. 20 ne relatează confruntarea care îi aşteaptă. Acelaşi lucru şi pentru lumea de astăzi: îi este acordată o simplă amânare, dar aceasta nu-i împiedică pe oameni, în orbirea lor, să acţioneze ca şi cum viitorul le-ar aparţine. Ei uită că Dumnezeu are propriile gânduri cu privire la lume şi că El dirijează cursul istoriei. Şi în timp ce îşi dispută supremaţia, oamenii sunt deja înlocuiţi în consiliul divin prin Împăratul pe care Dumnezeu L-a desemnat: Isus Hristos. Asemenea lui Ilie, credincioşii cunosc, din Cuvânt, aceste gânduri ale lui Dumnezeu cu privire la lume; ei nu trebuie să se lase distraşi de evenimentele care agită şi care neliniştesc omenirea (Isaia 8.12, 13).

    În faţa provocărilor lui Ben-Hadad, Ahab este lipsit de putere. El ne duce cu gândul la omul care, în condiţia lui păcătoasă, se află la mila puternicului său vrăjmaş, diavolul. Oare acesta nu l-a privat pe Adam, în doar câteva momente, de tot ce poseda el în Eden? Dar, prin harul lui Dumnezeu, Satan, omul tare, a găsit în Hristos pe Unul mai tare decât el, care l-a biruit şi care „împarte prăzile [luate] de la el” (Luca 11.22).

  • 24 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El îmi dă odihnă în pășuni verzi, mă duce la ape liniștite. El îmi înviorează sufletul; mă conduce pe cărări ale dreptății, datorită Numelui Său.

    Psalmul 23.2,3



    „El îmi dă odihnă în pășuni verzi și mă duce la ape liniștite.” El pregătește astfel binecuvântările potrivite, hrana necesară, odihna și înviorarea. Pășunile la care El Își conduce oile au iarbă bună și din belșug, pe care ele o pasc cu plăcere, până când sunt săturate; iar după ce se satură – ca de niște bucate grase și miezoase – se odihnesc lângă ape liniștite și înviorătoare. Așa cum se spune în Ioan 10: „Eu sunt Ușa; dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra și va ieși, și va găsi pășune” (versetul 9). Ce descoperire a inimii Păstorului, care slujește potrivit nevoilor celor ai Săi, veghind asupra lor și luând seama la tot ceea ce le trebuie! Fericite sunt oile care beneficiază de o grijă atât de constantă, de iubitoare și de fidelă!

    „Îmi înviorează [restabilește] sufletul; mă conduce pe cărări ale dreptății, datorită Numelui Său”. Și aceasta face parte din slujba Lui de Păstor. Nu mai este nevoie să spunem că temelia pe care El face acest lucru este lucrarea Lui încheiată – ispășirea pe care a făcuto pentru păcatele noastre (1 Ioan 2.1,2). În acest psalm însă, restabilirea este privită ca fiind făcută de către Păstor. Oile se depărtează, se rătăcesc, iar Păstorul pleacă după ele, le găsește și le aduce înapoi tefere. Ochii Săi veghează asupra fiecărei oi în parte și niciuna nu se poate rătăci fără ca El să știe; iar când sa întâmplat ca vreunul dintre noi să se fi rătăcit, cu siguranță că nu sar mai fi întors niciodată, dacă El nu lar fi căutat și adus înapoi prin lucrarea dragostei Sale.

    În aceeași măsură în care suntem îndatorați Lui pentru restabilire, suntem și în ce privește păzirea și călăuzirea noastră pe cărări drepte – cărări ale dreptății – care sunt potrivite cu voia Lui.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tu mustri pe om și îl lovești pentru fărădelegea lui; îi consumi, ca molia, frumusețea lui. Da, orice om este doar o suflare!

    Psalmul 39.11



    Ce sens au loviturile sorții? (1)

    Dumnezeu trebuie să-i conducă adesea pe oameni pe căi grele, pentru ca ei să se intereseze de El și să se întoarcă la El.

    Pe o astfel de cale grea a trebuit să treacă și tânăra familie Lindemann.

    Ei erau oameni sănătoși și înstăriți și nu cunoșteau necazurile. Când s-a născut micuțul Markus, fericirea familiei lor părea să fie deplină. Micuțul era un băiețel vioi.

    Dar a venit o lovitură puternică. Markus s-a îmbolnăvit și, cu toate că părinții au consultat cei mai buni medici și au făcut totul pentru viața micuțului lor iubit, starea lui a devenit văzând cu ochii tot mai rea. Până la urmă, Dumnezeu, ale Cărui gânduri și căi sunt mai înalte decât ale oamenilor, a luat copilul acasă la El. Acum toată bucuria din casă s-a spulberat. Doborâți la pământ și într-o tristețe de nespus, părinții s-au ocupat de pregătirile pentru înmormântare.

    Predicatorul din acea localitate, chemat pentru serviciul de înmormântare, era un om credincios. El avea înainte o misiune grea, căci nici tatăl, nici mama nu voiau să știe ceva despre dragostea lui Dumnezeu. „Nu, nu”, striga mama, „Dumnezeu nu este dragoste, Dumnezeu este crunt! El ne-a luat cea mai mare comoară și ne-a distrus fericirea familiei!”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BINELE COPIILOR TĂI – Fundația SEER

    „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)


    Părinții care fumează le pot transmite copiilor lor o parte din toxine prin aerul pe care îl respiră. În mod neintenționat, ei își pot contamina copiii cu propriile lor vicii. E același lucru și când le transmitem copiilor amărăciune, vinovăție și nesiguranță. De aceea avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu; numai El poate aduce vindecare la rădăcina problemei noastre și poate sparge cercul vicios. Nimeni nu-i poate învăța pe copii ce este credința, la fel ca tine. Temelia trebuie pusă de tine și clădită de ei.

    De asemenea, nu te limita să-i înveți doctrina; expune-i la credința ta. Spune-le cine este Cel ce te-a ajutat să treci cu bine de momentele grele. În felul acesta, când vor da ei înșiși de greutăți, vor fi înarmați cu mai mult decât cu un set de reguli religioase; vor avea încrederea în Dumnezeu pentru ei înșiși. Și nu te mai condamna pentru greșelile din trecut; există lucruri pe care ni le-am fi dorit să le facem altfel.

    Adevărul este că Dumnezeu poate schimba efectele trecutului tău și poate împiedica tragedia din viitorul tău. El este Dumnezeul restaurării care face „totul nou” (Apocalipsa 21:5). El poate scoate binele din rău și te poate ajuta să torni înțelepciunea și dragostea Sa în copiii tăi. Este șansa ta pentru o viață întreagă – profită de ea!

    Renunță la ziua de ieri, profită de ziua de azi și agață-te de Dumnezeu pentru ziua de mâine!

    Copiii sunt viitorul tău; ei sunt modelați de tine. Fă-i să guste din lucrurile lui Dumnezeu de când sunt mici, și când vor crește, lumea nu le va mai putea oferi satisfacție!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 19:11-21


    Contrar cu ceea ce gândea Ilie, mesajul pe care Dumnezeu dorea ca Israel să-l audă nu era cel de judecată.

    Domnul nu Se afla nici în vânt, nici în cutremurul de pământ, nici în foc. Glasul „puternic”, „plin de măreţie” … şi de temut din Psalmul 29.3-9 se îmblânzeşte pentru a face loc glasului dulce şi şoptit al harului. Tot aşa, astăzi nu este timpul judecăţii pentru lume, ci al harului care-l iartă pe păcătos. Dumnezeu poate să-i trezească pe oameni prin dovezi ale puterii Lui, dar numai vocea tandră a harului este în stare să atingă inimile. Din nou este necesar, pentru a-l primi, simţul propriei nimicnicii.

    Pentru că n-a fost capabil să înţeleagă acest limbaj, Ilie trebuie să fie dat deoparte şi Elisei este chemat în locul lui. În ce-L priveşte, Domnul va şti cum să-l facă pe popor să audă această voce a dragostei.

    În final, Dumnezeu îl învaţă pe Ilie încă o lecţie. Acesta urcase pe munte crezând că el singur rămăsese credincios. Şi coboară având învăţat faptul că era numai unul dintre cei şapte mii de oameni pe care Dumnezeu îi păstrase pentru Sine în Israel. Dacă el însuşi nu fusese în stare să-i descopere, Dumnezeu, pe de altă parte, îi cunoştea pe fiecare dintre ei (vezi 2 Timotei 2.19).

  • 23 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sufletul meu a păzit mărturiile Tale și le iubesc foarte mult. Am păzit rânduielile Tale și mărturiile Tale, pentru că toate căile mele sunt înaintea Ta.

    Psalmul 119.167,168



    Aceasta a fost hrana sufletului Domnului Isus, autoritatea drumului Său, conținutul slujirii Sale. Prin acestea, El la înfrânt pe Satan, ia redus la tăcere pe saduchei, pe farisei și pe irodieni. Prin acestea ia instruit pe ucenici. Spre acestea lea îndreptat privirile slujitorilor Săi, când era pe punctul de a Se înălța la cer.

    Cât de ziditor, de înviorător și de încurajator este pentru noi să remarcăm atât felul în care Domnul nostru folosește Sfânta Scriptură în orice timp, cât și locul și respectul pe care il acordă! El a apelat la ea, în orice ocazie, ca la autoritatea divină de la care nu se poate să nu vină un răspuns. Deși era El Însuși Dumnezeu peste toate, Autorul Scripturilor, totuși, când Și-a luat locul ca Om pe pământ, a arătat, în modul cel mai clar, că datoria omului, ca și înaltul său privilegiu, este să trăiască prin Cuvântul lui Dumnezeu – să se plece cu respect în fața autorității lui divine. Oare nu avem în acest lucru un răspuns deplin la întrebarea care se ridică adesea de către raționaliști: «De unde putem ști că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu?». Dacă, într-adevăr, credem în Hristos, dacă recunoaștem că El este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu manifestat în trup, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, nu putem pierde din vedere forța morală a faptului că această Persoană divină a apelat în mod constant la Scripturi – la Moise, la Profeți și la Psalmi – ca la un standard divin. Lea recunoscut El ca pe Cuvântul lui Dumnezeu? Fără îndoială! Ca Dumnezeu, El fusese Cel care le dăduse; ca Om, El lea primit, a trăit prin ele și lea recunoscut autoritatea supremă în toate lucrurile.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Așa vorbește Domnul: „Nu vă luați după felul de viețuire al neamurilor și nu vă temeți de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele”.

    Ieremia 10.2



    Teamă de puterile rele?

    În timpul lui Ieremia, popoarele învecinate lui Israel aduceau onoare stelelor cerului sau idolilor din lemn și piatră, iar aceasta, pentru că se temeau să nu atragă mânia acestor „dumnezei” asupra lor.

    Dar Dumnezeu i-a explicat poporului Său: „Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun rău și nu sunt în stare să facă vreun bine” (Ieremia 10.5). Israeliților nu li se permitea să fie idolatri. Ei Îl cunoșteau pe Dumnezeul cel viu și atotputernic, care singur ține în mâna Sa soarta oamenilor. În afară de aceasta, ei știau că idolii erau total lipsiți de putere și că nu puteau să le facă oamenilor nici bine, nici rău.

    Poate ne gândim că acest lucru este de la sine înțeles pentru orice om din societatea noastră cultă. Dar, dacă privim puțin în jur, observăm cum oamenii se uită întruna în horoscop și la stele sau poartă amulete. În ocultismul lor, le este teamă în ascuns de influența acestor „dumnezei” asupra vieții lor. Ca urmare, nu suntem departe de situația descrisă în Ieremia 10.

    Dumnezeul cel viu și adevărat ne așteaptă să credem în El, să ne închinăm Lui. Cât de plăcut este să facem aceasta și nu să onorăm idoli fără valoare! Cine Îi aduce onoare lui Dumnezeu și ascultă de Cuvântul Său nu trebuie să se teamă de puterile oculte. În fiecare zi, el este înconjurat de bunătatea lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND AI O VIZIUNE – Fundația SEER

    „N-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti…” (Faptele Apostolilor 26:19)


    Când Dumnezeu îți dă o viziune pentru viața ta, tu trebuie să știi:

    1) Cum s-o păstrezi. Viziunea ta este încadrată într-un interval de timp: „este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o.” (Habacuc 2:3). Unii dintre noi pot concepe o viziune, dar nu o pot duce la îndeplinire, pentru că nu sunt dispuși să îndure așteptarea și disconfortul implicat. Ne grăbim s-o luăm înaintea lui Dumnezeu și viziunea noastră este neproductivă sau prea slabă pentru a supraviețui. Domnul Isus a zis: „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh” (Ioan 3:6). Când viziunea ta se naște din Duhul Sfânt, va fi susținută de Duhul. Dar când se naște din firea pământească, ești pe cont propriu!

    2) Cui s-o împărtășești. E o greșeală să le împărtășești viziunea celor care n-o pot aprecia. Iosif a făcut lucrul acesta, și a ajuns într-o groapă! Nu toți îți vor celebra succesul, mai ales dacă lumina ta strălucește mai puternic decât a lor. Așa că cere-I lui Dumnezeu discernământ. Deși în acest moment, Iuda poate părea prietenul tău, inevitabil el te va trăda.

    3) Cum s-o alimentezi. Citește aceste două versete cu mare atenție și într-o atitudine de rugăciune: „David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul” (1 Samuel 30:6); „Zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă…” (Iuda 20). Trebuie să știi cum să te îmbărbătezi, cum să te zidești sufletește și cum să-ți adăpi viziunea. Dumnezeu i-a zis lui Habacuc: „Scrie proorocia, şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!” (Habacuc 2:2). Scrie-ți viziunea pe un cartonaș și poartă-l cu tine. Și începe să te comporți ca persoana care aștepți să fii când viziunea ta devine realitate – și, cu ajutorul lui Dumnezeu, va deveni realitate!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 19:1-10


    Cine ar recunoaşte mărturia strălucitoare din capitolul precedent în acest om descurajat, fugind de ameninţarea unei femei? Dumnezeu nu ne oferă acest detaliu pentru ca să-l judecăm pe preţiosul Său servitor, ci spre învăţătura noastră: Omul cel mai remarcabil eşuează în întregime când este lăsat pe seama propriilor resurse (citiţi Proverbe 29.25). Lui Ilie nu-i mai rămâne altceva decât disperarea. Totuşi, iată cum Dumnezeu Se îngrijeşte de el. Un gând de preţ: chiar atunci când ajungem într-o stare de deprimare sau de iritare, bunătatea Lui nu încetează să se exercite asupra noastră.

    Spiritul legalist al lui Ilie l-a condus la Horeb (o parte a masivului Sinai), locul unde fusese dată Legea. „Ce faci aici, Ilie?” (v. 9), îl întreabă Domnul. Serioasă întrebare pentru cel care abandonase poporul! Dar răspunsul profetului nu face decât să-i trădeze falsa poziţie. El se află acolo pentru a acuza! Chiar dacă Moise, în acelaşi loc,  mijlocise pentru popor (Exod 32.11), Ilie „se plânge lui Dumnezeu împotriva lui Israel”, cum trist se remarcă în Romani 11.2.

    Să ne amintim bine lucrul acesta: Să acuzi (fapt care poate lua forma unei informări) înseamnă să faci lucrarea lui Satan (Apocalipsa 12.10). Să mijloceşti înseamnă, din contră, să acţionezi asemenea Domnului Isus (Romani 8.34).

  • 22 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui faraon.

    Evrei 11.24



    Inima carnală folosește providența lui Dumnezeu împotriva vieții de credință. Providența a adus-o pe fiica lui faraon la copilul care plutea pe apă într-un coșuleț. Aflat în mijlocul înțelepciunii lumii, la curtea lui faraon, s-ar fi părut că providența l-a așezat pe Moise exact acolo unde acesta putea să-și exercite influența în beneficiul poporului său. Însă primul lucru pe care Moise îl face prin credință este să părăsească acel loc. El ar fi putut să-l ajute pe Israel prin influența pe care o avea, însă în cazul acesta Israel ar fi trebuit să rămână în robie în Egipt. Credința nu este „chibzuită” din acest punct de vedere; totuși, ea are acea chibzuință veșnică, ce se bazează pe Dumnezeu și pe nimic altceva decât pe El. Ea discerne ceea ce este din Duhul; iar ceea ce nu este din Duhul nu este credință, deci nu este de la Dumnezeu. A te baza pe providență înseamnă în esență să dorești să te bucuri de „plăcerile de o clipă ale păcatului”. Înseamnă că iubești lumea și că vrei să te sprijini pe împrejurări, nu pe Dumnezeu; providența nu este bună atunci când duce la ruinarea omului.

    Moise pare să se fi pus într-o poziție foarte șubredă preferând batjocura împreună cu poporul lui Dumnezeu, cu un popor al lui Dumnezeu care se afla într-o stare nepotrivită. El a văzut probabil această stare în care poporul se afla, însă credința identifică poporul lui Dumnezeu cu promisiunile Acestuia și îi cântărește pe cei ai Săi nu potrivit stării lor, ci potrivit gândurilor Lui. Plin de energie împotriva răului, Moise lasă în seama lui Dumnezeu problema stării poporului.

    Lumea vrea să ne convingă să fim niște «creștini buni», care acționează și umblă la fel ca toți ceilalți oameni. Când primește chemarea gloriei, credința în mod necesar părăsește Egiptul; Dumnezeu n-a așezat gloria în Egipt. A fi văzut bine în lume înseamnă a nu fi văzut bine în cer.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste.

    Efeseni 3.17



    Locuiește Hristos în această casă?

    Evanghelistul Felix Neff, un neobosit slujitor al Domnului și Mântuitorului său, trecând într-o zi pe lângă o casă care părea să fie a unor oameni bogați, a simțit dorința să le aducă vestea bună despre harul lui Dumnezeu. A sunat și o tânără a deschis ușa.

    — Locuiește Hristos în această casă?, a întrebat Neff.

    Tânăra fată, mirată, nu a răspuns nimic. Evanghelistul a repetat întrebarea:

    — Locuiește Hristos în această casă?

    — Nu, domnule, dar intrați, vă rog.

    — Nu?, a întrebat Neff. Dacă Hristos nu locuiește aici, această casă nu poate fi fericită. Aici nu aș poposi.

    Când la scurt timp după aceea în localitatea respectivă a propovăduit evanghelia, la sfârșitul adunării o tânără a venit spre el. Plină de bucurie a spus:

    — Domnule, eu sunt tânăra pe care ați întrebat-o dacă Hristos locuiește în casa mea. Acea întrebare răscolitoare m-a motivat să Îl caut pe Mântuitorul.

    Întrebarea evanghelistului, „locuiește Hristos în această casă?”, cere un răspuns din partea fiecăruia. Dacă Hristos nu locuiește încă în inimile noastre prin credință, acum este vremea potrivită să-L primim. Hristos va schimba din temelie viața acelora care-L primesc ca Mântuitor personal.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ BINELE…IUBEȘTE MILA ȘI UMBLĂ SMERIT! – Fundația SEER

    „Ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8)


    Profetul Mica se întreba: „Cu ce voi întâmpina pe Domnul… Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot… Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu… pe întâiul meu născut… pentru păcatul sufletului meu?” (Mica 6:6-7). Ai impresia că nu poți fi niciodată suficient de bun pentru a fi pe placul lui Dumnezeu? Ți se pare că religia este un set de cerințe imposibil de îndeplinit, care te fac să te simți vinovat și sunt menite să îmbuneze un zeu ce își găsește plăcerea în a te face să te simți rușinat? Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru Mica, profetul care vine și spulberă această noțiune, spunându-ne: „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine…” (vers. 8). Datorită faptului că ai fost răscumpărat și ai fost umplut cu Duhul lui Dumnezeu, tu poți:

    1) Să faci „ce este bine” chiar și când nimeni altcineva nu face asta. De ce? Pentru a-ți păstra încrederea în Dumnezeu! (vezi 1 Ioan 3:21-22). Nimic din viața ta nu are o importanță mai mare!

    2) „Să iubești mila…” Într-un cântec mai vechi interpretat de Nancy Sinatra există următoarea atenționare: „These boots were made for walkin’ and that’s just what they’ll do. One of these days these boots are gonna walk all over you” (Aceste-ncălțări au fost pentru umblat făcute, și exact asta fac./ Dar într-o zi, aceste-ncălțări te vor juca-n picioare – n.tr.). Domnul Isus a trăit ca să-i ridice pe oameni, și nu ca să-i calce-n picoare! Și Cuvântul Său pentru tine astăzi este acesta: „Du-te de fă şi tu la fel” (Luca 10:37).

    3) „Să umbli smerit cu Dumnezeul tău.” Când Dumnezeu te promovează, cea mai mare provocare a ta va fi să te asiguri că El primește toată slava. Toate lucrurile bune pe care le ai astăzi sunt un dar de la El; încearcă să nu uiți asta! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Fă binele, iubește mila și umblă smerit!”


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 18:30-46


    Puşi în faţa provocării, profeţii lui Baal au perseverat zadarnic cu entuziasmul şi cu dansurile lor violente. Dumnezeul lor a rămas surd şi încă dintr-un motiv foarte întemeiat! (Ps. 115.4-7). Apoi Ilie îşi începe pregătirile cu un calm şi cu o autoritate care contrastează marcant cu toată agitaţia anterioară. El construieşte altarul din douăsprezece pietre, „după numărul seminţiilor”, afirmând astfel unitatea poporului. În pofida tristei separări în două împărăţii, în ochii lui Dumnezeu Israel este încă o singură naţiune. Acelaşi lucru se aplică astăzi la Biserica Domnului. Deşi se află divizată în atâtea denominaţii, Dumnezeu recunoaşte numai o singură Biserică, alcătuită din toţi credincioşii. Şi noi, de asemenea, trebuie s-o privim în acelaşi fel.

    Când totul este gata pentru arderea-de-tot, Ilie I se adresează lui Dumnezeu: „Răspunde-mi, Doamne, răspunde-mi, şi să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le-ai întors inima înapoi” (v. 37). Dumnezeu răspunde servitorului Său, nu numai trimiţând foc, ci şi întorcând inima poporului spre El.

    Ahab asistă la această scenă, urmată de moartea profeţilor săi, fără să pară că-l interesează altceva decât să mânânce şi să bea, în timp ce, de partea lui, omul lui Dumnezeu se roagă din nou … „şi cerul a dat ploaie” (Iacov 5.18).

  • 21 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iată, Eu vin (în sulul cărții este scris despre Mine) ca să fac voia Ta, Dumnezeule.

    Evrei 10.7



    Cât de mult ne bucurăm când citim despre felul în care Avraam l-a adus jertfă pe preaiubitul său fiu, Isaac, în ascultare față de porunca lui Dumnezeu! Ne minunăm de felul în care el a ascultat, trezindu-se dis-de-dimineață, luând toate cele necesare și pornind la drum. Ne bucurăm la vederea credinței arătate de el, atunci când l-a asigurat pe Isaac că Dumnezeu va purta de grijă; la vederea relației de încredere dintre ei doi; la vederea supunerii lui Isaac și a credinței lui Avraam, atunci când a ridicat cuțitul având convingerea că Dumnezeu avea să-l învieze pe fiul său dintre cei morți. De asemenea, suntem recunoscători văzând că Dumnezeu a pregătit un înlocuitor pentru Isaac.

    Meditând la această întâmplare, vedem cum ea este o frumoasă imagine a morții Domnului Isus. Ea este însă doar o ilustrație slabă a realității. Nu a existat nicio poruncă pentru Dumnezeu, ca El să-L dea pe Fiul Său; gândul de a ne răscumpăra a fost în inima Lui. Nu a existat niciun înlocuitor pentru Domnul Isus, iar acest lucru a fost pe deplin cunoscut mai dinainte de Dumnezeu și de Domnul Isus. Isaac nu a cunoscut scopul acelei călătorii, însă Domnul a știut, chiar înainte de a veni, din veșnicia trecută, și totuși a venit aici. Moartea lui Isaac, dacă ar fi fost îngăduită, ar fi fost una rapidă, însă Domnul a suferit pe acest pământ vreme de treizeci și trei de ani și jumătate, în timpul vieții Sale, și, într-un mod deosebit, la sfârșitul ei, când a fost trădat de un prieten, părăsit de ucenicii Săi și părăsit chiar și de Dumnezeu. Știind foarte bine toate acestea, El a venit pe pământ, a umblat aici făcând întotdeauna voia Tatălui, până la sfârșit, chiar și atunci când ea a însemnat moartea pe cruce.

    Da, istoria lui Avraam și Isaac este una minunată, însă pălește înaintea jertfei mărețe a Fiului lui Dumnezeu. Inimile noastre să fie tot mai pline de dragostea, îndurarea, harul și sacrificiul Său!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Învățătorule, știm că ești om al adevărului și că înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.

    Matei 22.16



    Marele Învățător

    Ce măreție a harului lui Dumnezeu s-a arătat în faptul că Isus Hristos a binevoit să coboare până în cele mai adânci nevoi ale omului, aducând rezolvarea împăcării lui pentru veșnicie! Învățăturile rostite de Mântuitorul au adus vindecare sufletelor zdruncinate de împărăția întunericului. Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a medita la învățăturile Domnului scrise în divinul Său Cuvânt, Biblia. Cuvintele rostite de Domnul, tăcerea pe care o păstra, privirea Lui, întregul Său fel de a fi, smerenia Lui, stăpânirea de Sine desăvârșită și demnitatea Domnului au făcut mari lucrări în inimile oamenilor atunci, ca și în zilele noastre. Una cu Tatăl ceresc în toate privințele, Mântuitorul ne-a dăruit învățăturile dumnezeiești, care sunt un balsam vindecător pentru orice inimă.

    Ce măreție trebuie să fi strălucit împrejurul Fiului lui Dumnezeu, dacă până și un necredincios ca Pilat a fost constrâns să spună: „Iată Omul!”. Iar cei care au fost trimiși să-L prindă pe Marele Învățător au fost așa de străpunși de măreția cuvintelor Sale, încât au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta”. Napoleon a spus: „De la început până la sfârșit, Isus este maiestuos și simplu… Se poate spune că sublimul este un atribut al divinității; ce nume vom da Aceluia al cărui caracter cuprinde toate elementele sublimului?”. Acum este rândul cititorului să-și spună părerea despre învățăturile Mântuitorului, după ce le-a cercetat cu atenția credinței.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    O FORMULARE A SCOPULUI VIEȚII – Fundația SEER

    „Sporiţi totdeauna în lucrul Domnului…” (1 Corinteni 15:58)


    Data viitoare când treci pe lângă un restaurant McDonald’s, gândește-te la declarația făcută de fondatorul Ray Kroc: „Grăbește-te! Nimic din lumea aceasta nu poate înlocui perseverența! Talentul nu o poate face: nimic nu este mai obișnuit decât oamenii fără succes, dar plini de talent. Geniul nu o poate face: geniul nerăsplătit este aproape un proverb. Educația nu o poate face: lumea e plină de ratați educați. Numai perseverența și determinarea sunt omnipotente!”

    Când citim despre eroii credinței enumerați în epistola către Evrei capitolul 11, descoperim că ei au închis gura leilor, au făcut dreptate, au împlinit promisiuni și chiar au înviat morți. E o listă spectaculoasă de realizări. Dar în mijlocul acestei enumerări, găsim și aceste cuvinte: „s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie” (Evrei 11:34). Să remarcăm faptul că au fost bolnavi, și apoi au devenit viteji. Cum? Prin perseverență și determinare!

    Problema este că nu suntem întotdeauna dispuși să luptăm pentru ceea ce ne dorim. Dar fără luptă nu poate exista izbândă. Un episcop anglican a glumit odată: „De ce oare peste tot pe unde mergea Apostolul Pavel stârnea câte-o răzmeriță, dar peste tot pe unde merg eu, sunt servit cu prăjituri și ceai?” Pavel nu s-a amestecat, dar s-a făcut remarcat! În prima sa călătorie misionară, l-au lovit cu pietre și a fost lăsat aproape mort. În cea de-a doua călătorie a fost trimis la închisoare. Cum s-a raportat el la toate aceste situații? Într-una dintre ele, s-a rugat și L-a lăudat pe Dumnezeu… până când ușile închisorii s-au deschis!

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului.”

    Dacă ești în căutarea unei formulări a scopului pentru care să trăiești, adopt-o pe aceasta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 18:17-29


    Cât timp seceta şi foametea au bântuit ţara, Ahab a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să-l găsească pe profetul pe care-l considera răspunzător de nenorocirea lui Israel.

    „Tu eşti?” îl întreabă când, în sfârşit, îl găseşte. „Tu eşti cel care tulbură pe Israel?”

    Câtă inconştienţă aici! „Tu eşti acela”, răspunde Ilie, „şi casa tatălui tău”, care ai atras această pedeapsă prin păcatele tale.

    În felul acesta judecă oamenii acestei lumi … şi poate uneori şi noi! Când Dumnezeu ne trimite câte o încercare, ne grăbim să-i acuzăm pe oameni şi să-i facem răspunzători de ceea ce ni se întâmplă, mai degrabă decât să ne cercetăm pe noi înşine.

    La cererea lui Ilie, împăratul strânge pe tot Israelul, împreună cu falşii profeţi, pe muntele Carmel. Venise timpul ca poporului să i se vorbească cu fermitate şi să fie confruntat cu avertismentul: „Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele?” (Sau: Până când veţi şovăi între două părţi?) Mai târziu, Isus va vorbi mulţimilor lui Israel în acelaşi fel, de pe un alt munte: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni…” (Matei 6.24).

    Pentru cititorul care n-a făcut încă o alegere, permiteţi-ne să vă repetăm întrebarea lui Ilie: „Până când veţi şovăi între două părţi”, … între cei doi stăpâni?

  • 20 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și el a făcut rău, pentru că nu și-a îndreptat inima să caute pe Domnul.

    2 Cronici 12.9-14



    Motivul falimentului lui Roboam este descris în cuvintele de mai sus. Ce bine ar fi fost dacă ar fi citit și ar fi pus în aplicare Proverbele scrise de tatăl său, Solomon! Ar fi învățat astfel să se teamă de Domnul și să găsească în El înțelepciunea și dreptatea, temeliile vieții adevărate. El însă a urmat doar căderile tatălui său: și-a înmulțit soțiile și a lăsat ca răul să prospere în țară. Într-o singură generație, gloriosul Israel, din cap al națiunilor, a devenit coadă a lor. Împărțindu-se în două, gloria poporului a fost aruncată în țărână, puterea lui s-a risipit, iar devotamentul și evlavia lui au fost schimbate cu idolatria și cu fărădelegea. Cele două seminții ale împărăției lui Iuda au devenit vasale Egiptului, iar bogățiile și demnitatea le-au fost răpite.

    Regresul lui Roboam a început atunci când a părăsit sfatul înțelept al bătrânilor experimentați și l-a ales pe cel al tinerilor aroganți. Acest regres a continuat atunci când Șișac, împăratul Egiptului, i-a luat scuturile de aur, iar el le-a înlocuit cu scuturi de bronz. Aceleași pericole ne pândesc și pe noi. Trebuie să fim atenți să ascultăm nu de ceea ce dorim să auzim, ci de ceea ce avem nevoie să auzim. Și trebuie să ne păzim de „scuturile de bronz”.

    Dacă, din cauza stării noastre lumești, ni s-a răpit ceea ce era prețios și frumos în viețile noastre, să nu încercăm să afișăm o spoială de evlavie, știind în adâncul nostru că viața noastră spirituală a decăzut. Este mult mai bine să ne smerim, să mărturisim sărăcia noastră spirituală înaintea lui Dumnezeu, să părăsim tot ceea ce a făcut ca gloria Lui în viețile noastre să ne fie răpită și să-I cerem să ne redea bucuria mântuirii noastre!

    G. W. Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

    Tit 2.11



    Capitulare

    De când soția sa citea Biblia și avea legătură cu cei credincioși, soțul nu se mai liniștea. Și totuși, ea nu avea de ce să se plângă de el. Dar, cu cât el era mai brutal și mai nedrept, cu atât soția arăta mai multă blândețe și răbdare. Asupra unui singur lucru însă ea nu voia să facă nicio concesie: frecventarea adunării creștine era pentru ea o necesitate.

    Într-o zi, soțul s-a supărat rău de tot și i-a spus soției: „Dacă mai mergi vreodată la această adunare de ipocriți, voi veni acolo, te voi căuta și îți voi da o corecție de care îți vei aminti toată viața”.

    Știa că el este omul care își ține cuvântul, dar aceasta nu a împiedicat-o, câteva zile mai târziu, când soțul lipsea de acasă, să plece la o adunare de rugăciune.

    Dar el s-a întors acasă mai devreme decât trebuia, a găsit casa goală și s-a îndreptat spre sala de adunare. A trecut de prima ușă și s-a oprit în dosul celei de-a doua. A așteptat să se termine de vorbit. Dar iată cuvintele pe care le-a auzit clar: „Și noi Te rugăm, Doamne, pentru soțul surorii noastre. Tu vezi că acest om nu este fericit. Fă-i cunoscută dragostea Ta mare…”. Iată deci ce se făcea în această adunare de „ipocriți”: se rugau pentru el și cu câtă ardoare…

    El a ieșit încet și s-a întors spre casă. Când soția, tremurând, a ajuns și ea acasă, și-a găsit soțul în genunchi. Se întâlnise cu Domnul Isus.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CELE MAI IMPORTANTE LUCRURI DIN VIAȚĂ – Fundația SEER

    „Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului” (Iov 1:21)


    Ai auzit vreodată zicala: „Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept„? Nu lăsa ca aceasta să fie istoria ta. Trei dintre titanii care au clădit America au fost Vanderbilt, Carnegie și Rockefeller. După ce au participat la înmormântarea lui Vanderbilt (care a murit la 83 de ani), Carnegie și Rockefeller și-au petrecut tot restul vieții gândindu-se câți bani pot oferi pentru a face binele.

    Moartea are darul de a ne arăta cât de scurtă este viața și de a ne schimba perspectiva. Carnegie a murit la 84 de ani, iar Rockefeller la 98, dar amândoi au murit! Cu toții murim. Întrebarea este: vei trăi pur și simplu, sau vei aduce o schimbare prin viața ta? Un om de afaceri i-a spus prietenului său: „Nu cred că sunt prins în această rutină pentru totdeauna, dar cu siguranță fac parte din ea în momentul acesta. Și mă confrunt cu aceeași eternă întrebare: câți bani trebuie să am ca să fie suficient? Și niciodată nu sunt destui. Acum trei ani mă gândeam: „Încă puțin!” Acum câștig de două ori mai mult și tot nu este destul.”

    Solomon a scris: „Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată din argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea” (Eclesiastul 5:10). Ți-ai spus vreodată că atunci când vei obține o anumită sumă de bani vei fi fericit și te vei simți în siguranță? Poate că da, poate că nu… Când te încrezi în orice altceva în afara lui Dumnezeu, trăiești cu teamă – pentru că vei fi mereu vulnerabil la circumstanțe pe care nu le poți controla.

    Domnul Isus a concluzionat în felul următor: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Deci, caută să trăiești pentru ceea ce contează cu adevărat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 18:1-16


    Domnul, care trei ani mai devreme îi spusese lui Ilie: Du-te, „ascunde-te” (17.3), acum îi porunceşte: „Du-te, arată-te lui Ahab” (18.1). Şi profetul este la fel de gata să asculte şi în acest caz, ca şi în celălalt – un exemplu pentru noi, care poate am tinde, conform firii noastre, să ne arătăm sau să ne ascundem când Dumnezeu ne cere tocmai contrariul!

    Ce făcea Ahab în timpul teribilei secete? Îl vedem preocupându-se mai mult de caii şi de catârii lui decât de starea de mizerie a poporului său. Obadia, mai-marele casei lui, care se teme mult de Domnul, nu are curajul să se despartă de stăpânul străin de evlavie. Ar fi trebuit să renunţe la avantajul pământesc, chiar dacă, probabil, şi-ar fi riscat viaţa. Asemenea lui Obadia, mulţi creştini nu sunt gata să se despartă de lume ca să placă Domnului, deoarece o asemenea opţiune i-ar costa foarte mult!

    Obadia se umple de teamă când i se cere să-l anunţe pe Ahab că l-a întâlnit pe Ilie. În mod conştient, se mândreşte cu ce a făcut pentru cei o sută de profeţi; dar, când este vorba să împlinească serviciul simplu pe care Ilie i l-a solicitat, sărmanului Obadia îi lipseşte ceea ce la văduva umilă din Sarepta străluceşte: încrederea simplă în Cuvântul lui Dumnezeu.

  • 19 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Unde nu sunt lemne, focul se stinge; și unde nu este purtător de vorbe, cearta încetează.

    Proverbe 26.20



    Cuvântul lui Dumnezeu folosește un limbaj foarte sever atunci când vorbește împotriva neajunsurilor provocate de o limbă nestăpânită. Ea este comparată cu o scânteie, care aprinde o mare pădure; cu o otravă, care contaminează întregul trup (Iacov 3.4-8). Adevăratul creștin nu numai că nu va vorbi de rău, dar nici nu-și va pleca urechea la vorbirea de rău. „El nu defăimează cu limba lui, nu face rău semenului său și nu face ca aproapele său să fie disprețuit” (Psalmul 15.3).

    Presupunând că am auzit totuși cum cineva este bârfit în prezența noastră, avem datoria clară să procedăm așa cum Dumnezeu ne învață în Deuteronom 13.12-14. Acolo El le spune celor din poporul Său că, dacă vor auzi că cineva a introdus idolatria în țară, trebuie să facă cercetări și să întrebe cu atenție. Doar apoi puteau să treacă la acțiune. Cât de multe probleme ar fi fost evitate dacă se urmau aceste instrucțiuni! Chiar dacă cele spuse sunt adevărate, repetarea lor este păguboasă și încalcă legea dragostei creștine.

    Responsabilitatea noastră este întreită: 1. Să nu vorbim pe nimeni de rău (Tit 3.2); 2. Să descurajăm orice vorbire de rău și orice bârfire în prezența noastră; 3. Întotdeauna să cultivăm gânduri bune cu privire la oricine. Capitolul 13 din 1 Corinteni ne arată trăsăturile binecuvântate ale dragostei și felul în care trebuie să gândim față de frații și de semenii noștri.

    G. Henderson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Prorocii prorocesc neadevăruri, preoții stăpânesc cu ajutorul lor și poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la urmă?

    Ieremia 5.31



    Cea mai mare nenorocire

    Fiul unui editor celebru, interogat de către o editură de mare tiraj, a răspuns cu umor la toate întrebările, dar și cu finețe de spirit, punând uneori și ceva sarcasm în răspunsurile sale. Când însă i s-a pus întrebarea: „Care ar fi cea mai mare nenorocire care ar putea să vi se întâmple?”, a dat atunci un răspuns scurt și neașteptat: „Ar fi aceea că Dumnezeu există!”.

    Acest tânăr era conștient de faptul că, „dacă ar exista” Dumnezeu, i-ar cere socoteală de felul cum a trăit. Până în acea zi, el nu și-a administrat bine viața și și-a irosit puterile.

    Problema existenței lui Dumnezeu este departe de a fi de mică importanță. Ea antrenează consecințe revoluționare asupra scării noastre de valori și asupra referințelor noastre. Problema nu este atunci de a ști cu ce viteză se deteriorează stratul de ozon sau cine ocupă primul loc în clasamentul mondial al jucătorilor de tenis sau care va fi scorul unui oarecare partid politic la alegerile viitoare, ci: ce va deveni viața mea în fața Celui care m-a creat?

    Fiecare ființă omenească dispune de o singură viață. Și de felul cum a trăit-o va da socoteală în fața lui Dumnezeu, după moartea sa. Acesta este destinul care li s-a rezervat: „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

    Pentru Dumnezeul cel sfânt, chiar și cel mai mic păcat al nostru creează o prăpastie care ne desparte pentru totdeauna de El. Numai sângele Fiului Său poate să ne curețe. Dar trebuie – și aceasta este suficient – să credem din toată inima acest lucru.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU A PROMIS CĂ VA FI CU TINE – Fundația SEER

    „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise…” (Iosua 1:5)


     În Biblie scrie: „După moartea lui Moise… Domnul i-a zis lui Iosua… „Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau copiilor lui Israel.” (Iosua 1:1-2).

    Iosua știa că Moise murise și poporul Israel de asemenea știa. Și atunci de ce Dumnezeu i-a adus aminte de lucrul acesta? Deoarece Iosua nu a fost doar sub conducerea unui lider, ci și a unui om faimos, legendar. Moise fusese scutul lor de apărare timp de patruzeci de ani. Fusese prin excelență persoana la care apela toată lumea. Prin el Dumnezeul a scos o generație întreagă de oameni din robia de 400 de ani, într-o singură noapte. A despărțit o mare lovind apele cu un toiag. S-a rugat și Dumnezeu a turnat din cer pâine în fiecare zi. Când poporul era pe cale să moară de sete, a lovit o stâncă și apele au umplut toate recipientele.

    Moise a fost de departe un om de mare succes.

    De ce oare? Din pricina ingeniozității sale? A creativității sale? A geniului său? Nu, ci din cauza prezenței lui Dumnezeu în viața sa. Dar acum Moise nu mai era, iar pentru Iosua lucrul acesta a fost o veste rea. Dar vestea bună era că Dumnezeu a rămas. Și-acum îi promitea lui Iosua: „Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.”

    Tu spui: „Dar aceasta e o promisiune din Vechiul Testament.” Atunci citește cele ce urmează: „În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin” pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 1:20). Astăzi, Dumnezeu promite că va fi cu tine. Crede-L!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 17:17-24


    Ilie nu depindea nici de pârâu, nici de corbi, ci de Cuvântul Celui care-i spusese: „Am poruncit corbilor să te hrănească acolo„ (v. 4). Tot aşa, când pârâul seacă, Ilie nu este lăsat fără resurse şi primeşte un nou mesaj: „am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească” (v. 9; Ps.33.18, 19). Această văduvă se afla la ultima limită a sărăciei, dar ce conta aceasta pentru Ilie, din moment ce Domnul îi spusese: „acolo”! Această femeie a credinţei, pe care Domnul Isus o va cita locuitorilor Nazaretului pentru a-i face să se ruşineze (Luca 4.25, 26), va trece printr-o experienţă extraordinară. Când Dumnezeu solicită un serviciu (aici, cel de a-l hrăni pe profetul Său), dă în acelaşi timp tot ceea ce este necesar pentru împlinirea lui. Trebuie numai să fim gata să facem mai întâi, fără împotrivire, ceea ce El ne-a cerut. Tocmai aceasta ne învaţă mica turtă, care constituie dovada credinţei acestei femei şi „cea dintâi road㓠a unei abundenţe divine pentru această casă.

    Apoi sărmana văduvă are o nouă experienţă, şi mai neobişnuită: cea a morţii şi a învierii fiului ei. Şi gândurile ni se înalţă din nou dinspre profet înspre Domnul Isus, înviindu-i pe cei morţi. Nu avea şi El, într-o zi, să i-l redea pe unicul fiu mamei sale văduve (Luca 7.11-15)?

  • 18 Iunie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și unii, coborând din Iudeea, îi învățau pe frați: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți” … Făcându-se tulburare și nu puțină discuție din partea lui Pavel și a lui Barnaba împotriva lor, au hotărât ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim … Barnaba își propunea să-l ia cu ei și pe Ioan, numit Marcu; dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu mersese cu ei în lucrare. A apărut deci o astfel de neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul; și Barnaba, luând cu sine pe Marcu, a plecat cu corabia spre Cipru.

    Fapte 15.1,2,37-39



    Barnaba (4) – A insista sau a renunța

    Este bine să fim fermi pentru ceea ce este drept, în special pentru adevărul lui Dumnezeu. În timp ce Pavel și Barnaba erau la Antiohia, „unii” – Cuvântul lui Dumnezeu nu-i numește „frați”, nici „ucenici” – au venit din Iudeea, aducând o învățătură fundamental greșită cu privire la felul cum cineva putea fi mântuit. Pavel și Barnaba s-au împotrivit cu hotărâre, luând poziție fermă pentru adevărul lui Dumnezeu. Mai degrabă decât să se hotărască totul acolo, adunarea din Antiohia i-a trimis pe câțiva frați, împreună cu Pavel și cu Barnaba, la Ierusalim, pentru a aduce chestiunea înaintea apostolilor și a bătrânilor de acolo.

    Problema a fost tratată în amănunt la Ierusalim, iar Barnaba și Pavel – remarcați ordinea numelor în versetul 12 – au avut un rol important în discuție. Întreaga chestiune a fost decisă cu ajutorul unui pasaj din cartea Amos. Circumcizia și păzirea legii nu erau necesare pentru mântuire. Frații au scris adunării din Antiohia: „S-a părut bine Duhului Sfânt și nouă” (versetul 28). Chestiunea a fost rezolvată o dată pentru totdeauna.

    Mai târziu, ajunși la Antiohia, Pavel a propus vizitarea fraților din fiecare cetate în care predicaseră Cuvântul, ca să vadă ce fac. Barnaba a insistat să-l ia cu ei și pe Ioan Marcu și, după ce Pavel s-a opus cu tărie, acești doi frați s-au despărțit și au plecat în direcții diferite. În chestiunile personale este bine să fim flexibili și să cedăm.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit la el și, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.

    Luca 10.33



    Starea decăzută

    Avea un cămin minunat, un soț agreabil, copii fără probleme. Într-o zi, ea a părăsit totul pentru o pasiune de scurtă durată. Dintr-o decepție în alta, a căzut în dezmăț. Din ce în ce mai mult, gândul că și-a irosit viața o rodea, cufundând-o într-o depresie adâncă. La spitalul de psihiatrie, unde a ajuns în scurt timp, nimeni nu a putut să o determine să renunțe la gândurile ei sinucigașe; în capul ei murmura un glas: „Singura scăpare este moartea!”. Era glasul celui rău.

    Biblia ne spune că cel rău este „ucigaș”, „mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8.44). Este de o importanță fundamentală să știm că Dumnezeu nu cheamă decât la viață.

    Dacă și tu te afli într-o astfel de stare căzută, ai o singură cale de scăpare: pocăința și întoarcerea la Dumnezeu! „O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși», dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1.15). În toate timpurile s-a făcut auzit glasul Lui chemându-i pe păcătoși la pocăință: „N-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” (Luca 5.32).

    Bunul Samaritean se apleacă asupra celor pe care păcatul i-a lăsat aproape morți, ca să-i ridice la viață. Dar trebuie să credem din toată inima că El „are putere pe pământ să ierte păcatele” (Luca 5.24); El Însuși a plătit prețul, murind pe cruce în locul nostru.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUHOVNICESC ȘI TOTUȘI FIRESC – Fundația SEER

    „Până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19)


    Când devii creștin, descoperi că o parte din tine dorește „să trăiască o viață nouă” (Romani 6:4), pe când cealaltă parte dorește să umble „după lucrurile firii pământești” (Romani 8:5). Și așa ai umbla, dacă nu ar fi Duhul lui Dumnezeu care trăiește în inima ta împărțită, și care „suspină” când faci anumite lucruri, confruntându-te cu Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Ioan 16:7-14). Adevărul este că inima ta nouă trăiește în continuare în vechiul tău trup.

    Un autor scria: „Când m-am întors la Hristos, am crezut că ceilalți au ajuns la un nivel de sfințenie care mă excludea. Așa că mi-am atacat cu pasiune firea pământească! Nu mi-am dat seama că tot ce e proaspăt născut are nevoie de timp ca să crească. Mă așteptam la o metamorfoză imediată, de tip all-inclusive, care avea să mă facă genul de persoană pe care Dumnezeu o poate iubi cu adevărat. Acum îmi dau seama că dragostea Sa nu este împărțită după sistemul meritelor: dacă te comporți frumos te iubește, dacă nu, nu.” Dumnezeu nu dorește o neprihănire confecționată de oameni.

    Biblia spune: „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). Apostolul Pavel a scris: „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!” Numai Dumnezeu cunoaște procesul de care ai nevoie, pentru ca Isus Hristos care te-a mântuit să ia chip în tine! Fiecare dintre noi călătorește pe calea către cer, în ritmul propriu, dar cu un scop comun: să ne asemănăm mai mult cu Tatăl nostru ceresc. A atinge acest scop este datoria lui Dumnezeu – așa că, lasă-L pe El să te ajute să-l împlinești.

    Datoria ta este să mergi neîncetat alături de El, zi de zi, pe măsură ce El Își împlinește planul.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Imparati 16:29-34; 17:1-6


    Ahab, fiul lui Omri, cu a cărui domnie ne vom ocupa până la sfârşitul cărţii 1 Împăraţi, sporeşte păcatele împăraţilor precedenţi cu un ritm neatins încă: „a făcut rău în ochii Domnului mai mult decât cei care au fost înaintea lui“. În timpul său, închinarea la Baal este introdusă  în mod oficial în Israel, prin soţia lui, dezgustătoarea Izabela. Tot de „zilele lui“ se leagă şi reconstruirea Ierihonului  care, fiind o provocare adusă Domnului, primeşte pedeapsa pronunţată de Iosua! (Iosua 6.26).

    Atunci, pentru a vorbi conştiinţei împăratului şi poporului său, Dumnezeu ridică un profet: pe Ilie! Acest om conştientizează că, pentru a-l aduce pe Israel în stare să primească cuvântul divin, este necesară întâi o pedeapsă. În consecinţă, se roagă „cu stăruinţă” să nu plouă (Iacov 5.17). Apoi, sigur de răspunsul lui Dumnezeu, se prezintă cu autoritate înaintea lui Ahab pentru a i-l declara. Când Îi cerem ceva lui Dumnezeu cu credinţă şi în acord cu voia Lui, trebuie să acţionăm cu deplina siguranţă a împlinirii acelui lucru. Să remarcăm expresia: „Domnul … înaintea Căruia stau” (v.1). Să stăm cu reverenţă înaintea lui Dumnezeu, în lumina Lui, mereu gata să-I primim instrucţiunile, aceasta este atitudinea slujitorului. Aceasta a fost şi atitudinea lui Isus în Psalmul 16.8. Apoi Dumnezeu îl ascunde pe Ilie şi-i poartă de grijă într-un fel miraculos la pârâul Cherit.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne