Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 27 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost așa: când a nimicit Dumnezeu cetățile câmpiei, Dumnezeu Și-a amintit de Avraam și a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, când a nimicit cetățile în care locuia Lot. Și Lot s-a suit din Țoar și a locuit în munte, și cele două fiice ale lui cu el, pentru că se temea să locuiască în Țoar. Și locuia într-o peșteră, el și cele două fiice ale lui.

    Geneza 19.29,30



    Lot (5) – Un sfârșit trist și rușinos

    Cu o zi înainte, Avraam mijlocise înaintea lui Dumnezeu până când obținuse promisiunea că El va cruța Sodoma, dacă aveau să fie găsiți în ea zece oameni drepți. Nu s-au găsit atâția, însă Dumnezeu l-a cruțat pe Lot, scoțându-l afară din cetate, pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale lor. Ginerii lui au tratat atenționările sale ca pe o glumă și au pierit. Soția lui, fiindcă a privit înapoi, s-a prefăcut într-un stâlp de sare. Lot L-a implorat pe Domnul să-l lase să fugă într-o cetate mică, numită Țoar, însă, nesimțindu-se în siguranță acolo, a mers la munte și a locuit într-o peșteră, împreună cu cele două fiice ale sale.

    Toate lucrurile pentru care Lot trăise până atunci au pierit: locuința lui, poziția lui, averile lui, speranțele lui. Sodoma pierise sub judecata lui Dumnezeu și nu mai exista nimic din ea. Influența ei însă a rămas puternică, nu numai asupra contemporanilor, ci și în veacurile următoare. Tovărășiile rele strică obiceiurile bune. Acolo, în acea peșteră, cele două fiice l-au îmbătat pe tatăl lor și au demonstrat lipsa lor de orice moralitate. Scopul nu scuză niciodată mijloacele. Prin fapta lor, Lot a devenit strămoșul a două popoare, Moab și Amon, care, de-a lungul timpului, s-au dovedit a fi vrăjmași aprigi ai lui Israel, poporul ales al lui Dumnezeu.

    Cât a mai trăit Lot în această stare, Dumnezeu nu ne spune. Însă, spre surprinderea noastră, citim în 2 Petru 2 că Lot era un om drept, care-și chinuia sufletul din pricina a ceea ce vedea și auzea în acea cetate. „Poate un om să ia foc în sân și să nu-i ardă hainele? Poate cineva să umble pe cărbuni aprinși și să nu-și frigă picioarele?” (Proverbe 6.27,28). Imposibil!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu. Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? … Nu este cuvântul Meu ca un foc?

    Ieremia 23.28,29



    Biblia (1)

    Pentru ce să citesc Biblia? Pentru că Dumnezeu îmi vorbește prin Biblie. Prin această carte, care este Cuvântul Său veșnic, Dumnezeu îmi vorbește mie personal. Aceasta mă motivează îndeajuns să deschid Biblia. Pentru că în Biblie găsesc răspunsul la întrebările vieții. În Biblie aflu pentru ce trăiesc și ce se întâmplă după moarte. Cuvântul lui Dumnezeu îmi dă informații de încredere despre aceste subiecte. Pentru că Biblia îmi spune că Dumnezeu mă iubește! „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Pentru că prin Biblie Îl cunosc pe Domnul Isus. El este Fiul lui Dumnezeu și Salvatorul lumii. El a trăit în urmă cu aproximativ două mii de ani în Israel. Pentru a putea să mă mântuiască, El a murit pe o cruce. Dar după trei zile a înviat și S-a întors în cer. Biblia descrie amănunțit aceste adevăruri.

    Biblia îmi dă răspuns la întrebările mele: De unde vin? „Și Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul a devenit un suflet viu” (Geneza 2.7). Cine sunt? „Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu. Toți s-au abătut …” (Romani 3.10-12). Încotro mă îndrept? „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27). Cine mă salvează? „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși” (1 Timotei 1.15).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE ȘI PUNE O STRAJĂ! – Fundația SEER

    „Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă” (Neemia 4:9)


    Suveranitatea lui Dumnezeu nu-ți neagă responsabilitatea. Este exact invers: îți dă putere! Când ne încredem în Dumnezeu, gândim mai clar și reacționăm mai hotărât. Asemenea lui Neemia, care a zis: „Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.” Să remarcăm cuvintele: „Ne-am rugat… și am pus o strajă…” Neemia a făcut două lucruri: s-a încrezut în Dumnezeu în ceea ce privește izbânda și a acționat potrivit cu ceea ce i-a zis Dumnezeu să facă. Rugăciunea îl invită pe Dumnezeu să facă ceea ce tu nu poți.

    Apostolul Pavel a scris: „Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17). De ce? Pentru că Dumnezeu intervine atunci când este invitat s-o facă. Până nu ai căutat călăuzirea lui Dumnezeu, ești la mila propriilor tale gânduri și ale altora. Când nu știi ce nu știi, ești într-un loc periculos. De ce să te limitezi la cunoașterea umană, când poți avea parte de perspectiva divină?

    Dumnezeu spune: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3). Și când Dumnezeu îți descoperă voia Sa, nu amâna și nu comenta – împlinește-o! Înainte ca Dumnezeu să-ți dea următorul set de instrucțiuni, El dorește să știe că ai urmat setul de instrucțiuni pe care ți l-a dat deja. De ce? Pentru că nu te poate binecuvânta, dacă nu vrei să asculți. Așa că, oprește-te și fă-ți un inventar; dacă ai făcut ceva greșit, pocăiește-te, corectează-te și revino la calea cea bună, cât mai curând posibil! „Ci iată porunca pe care le-am dat-o: „Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.” (Ieremia 7:23)


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 13:10-25


    Elisei, al cărui nume semnifică „Mântuire de la Dumnezeu„, rămâne până la sfârşitul îndelungatului său serviciu ca profet al harului. Aici el îi anunţă lui Ioas, noului împărat al lui Israel care-l vizitează, eliberarea poporului. Unde găsim astăzi harul şi mântuirea, dacă nu la Hristos, Cel care a murit pentru noi?

    Ioas, din nefericire, nu este în stare să profite în întregime de harul care i-a fost oferit. Îi lipseşte credinţa. Nu suntem şi noi adesea ca el? Dumnezeu are la îndemână binecuvântări bogate. El este gata să ni le dea. Dar noi I le cerem cu timiditate, ca şi cum ar fi sărac sau ca şi cum n-ar dori să le toarne din belşug peste noi. Faptul acesta semnifică o cunoaştere slabă a Tatălui nostru. Limitele nu vin niciodată de la El, ci de la lipsa noastră de credinţă. „Nu aveţi, pentru că nu cereţi” (Iacov 4.2).

    Elisei moare, dar chiar moartea lui devine o sursă de viaţă pentru alţii. Astfel, chiar în mormânt, acest profet deosebit rămâne un simbol al lui Hristos (vezi Matei 27.52).

    Sfârşitul capitolului ne arată că Domnul, forţat să-Şi disciplineze poporul, este în acelaşi timp mişcat, simţind o compasiune divină pentru ei (Mica 7.18, 19).

  • 26 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit? … Totuși Tu ești Cel Sfânt.

    Psalmul 22.1,3



    Cuvintele geamătului Său nu au primit niciun răspuns din partea lui Dumnezeu. Totuși, Cel care este astfel părăsit este singurul Om drept care a trăit vreodată pe acest pământ. Mai mult, acest Om drept, deși părăsit, păstrează o încredere neclintită în Dumnezeu.

    Ca Dumnezeu să părăsească un om perfect drept, aflat în necaz, este cu totul contrar căilor lui Dumnezeu cu oamenii. Totuși putem fi siguri că nu există nedreptate în Dumnezeu. Învățăm astfel de pe buzele lui Hristos Însuși că, în această împrejurare solemnă și unică, Dumnezeu a fost perfect drept în a-L părăsi pe Cel absolut drept, fiindcă Domnul spune: „Totuși Tu ești Cel sfânt”. Prin urmare, Cel care este părăsit de Dumnezeu este Cel care Îi dă dreptate întru totul lui Dumnezeu. Aceste cuvinte însă fac mai mult decât să ne asigure de sfințenia lui Dumnezeu manifestată prin părăsirea lui Hristos pe cruce. Ele ne vorbesc despre necesitatea solemnă ca Hristos să fie părăsit atunci când purta păcatele noastre, dacă sfințenia lui Dumnezeu trebuia menținută și dacă omul trebuia binecuvântat.

    În acest important psalm ne este deci prezentată crucea, însă nu sub aspectul nelegiuirii omului, aspect care are ca urmare judecata, ci sub aspectul lucrării de ispășire a lui Hristos, care înalță gloria lui Dumnezeu, asigură binecuvântarea credinciosului și așază temelia pentru împlinirea tuturor planurilor lui Dumnezeu. În viața Sa perfectă de ascultare, Hristos L-a glorificat pe Dumnezeu prin manifestarea bunătății perfecte. În moartea Sa, El L-a glorificat pe Dumnezeu prin faptul că a fost făcut păcat și că a purtat judecata cuvenită păcatului, declarând astfel pentru totdeauna că Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt, care urăște păcatul și care nu-l poate trece cu vederea. Mai mult, prin faptul că a purtat păcatele noastre, că a suferit judecata cuvenită păcatului și că a fost făcut păcat, Hristos face ca binecuvântarea eternă a celui credincios să fie perfect sigură.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu este nimic pentru voi, care treceți pe această cale? Priviți și vedeți dacă este vreo durere ca durerea Mea, cu care Domnul m-a întristat.

    Plângeri 1.12



    Prințul păcii

    Domnul Isus Hristos este Prințul păcii. El a străbătut o lume tulburată, având în inimă pacea divină. Nicio împrejurare nu L-a făcut să-Și piardă liniștea. Durerea și lepădarea L-au apăsat pe calea Sa de la iesle la cruce. Necredința și împietrirea inimii omului L-au făcut să Se cutremure și au încercat, dacă ar fi fost posibil, să răcească dragostea inimii Domnului. Cu toate acestea, Domnul a mers înainte, împlinind Scripturile cu privire la Sine. A suspinat la vederea necredinței din oameni, însă Și-a ridicat ochii către cer și a cerut iertare pentru ei, că n-au vrut să-L primească în misiunea Sa de dragoste. Fața Îi era îndreptată către Ierusalim; inima Domnului era hotărâtă pe drumul care avea să se sfârșească la cruce. Blândețea Domnului a fost cunoscută de toți oamenii. La sfârșit, când întreaga suferință a stat înaintea sufletului Său, când a cântărit adâncimile suferințelor pe care le-a acceptat din mâna Tatălui ceresc, a trecut prin toate acestea cu liniște. Inima Domnului nu s-a pripit niciodată; n-a amenințat atunci când a fost insultat; n-a răspuns cu batjocuri când a suferit. Toată cauza Și-a încredințat-o Tatălui ceresc. În mijlocul tuturor lucrurilor, Mântuitorul a stat ca Slujitor supus. Tăcut înaintea vrăjmașilor, Hristos S-a încredințat în mâinile Celui care judecă drept. Și-a închis urechea la toate insultele și în gura Lui nu s-a găsit nicio învinuire.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DOREȘTI SĂ AI ÎNTÂIETATE? – Fundația SEER

    „În smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

    Dacă ești o persoană care dorește să aibă întâietate, iată câteva versete din Scriptură menite să te coboare cu picioarele pe pământ, și în genunchi la rugăciune! „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus…” (Filipeni 2:3-5).

    Domnul Isus așa S-a purtat cu oamenii, iar tu trebuie să faci la fel. Este lucrul acesta ușor sau comod? Nu, ci este contrar firii noastre egoiste. Și faptul că ieri ai dat dovadă de bunătate nu este o garanție că și astăzi te vei purta la fel. Bunătatea este ca o îmbrăcăminte, trebuie s-o îmbraci în fiecare dimineață și s-o porți toată ziua. „Cum pot trăi astfel?” întrebi tu. Inspirându-te zilnic din bunătatea lui Dumnezeu, hotărându-te să-i pui pe ceilalți pe primul plan, și căutând modalități de a-i susține și de a-i încuraja.

    Fiecare om duce o luptă de un fel sau altul, și poate că tu vei fi acea persoană de care au nevoie să le iasă în cale și să le spună o vorbă încurajatoare (vezi Proverbele 16:24). Nu-i dezamăgi! Smerenia este o atitudine pe care ți-o stabilești dinainte: „Îmi pasă de cei din jurul meu. Nu trebuie să fiu eu întotdeauna pe primul loc. Voi ajuta pe altcineva să fie biruitor.” Smerenia se roagă: „Doamne, învață-mă să-mi strunesc firea mea competitivă, și să folosesc acea energie pentru a-i iubi și a-i ridica pe alții! Amintește-mi exemplul Tău, și ajută-mă să-l urmez. Amin!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 12:17-21; 13:1-9


    Hazael, împăratul Siriei, s-a suit împotriva Ierusalimului. Dar ce face Ioas, în loc să conteze pe Domnul? El acţionează precum altădată Asa, la sfârşitul domniei, când Baeşa se suise împotriva lui (1 Împăraţi 15.17, 18). Abandonând toate obiectele sfinte consacrate de înaintaşii săi şi de sine însuşi la începutul domniei, el le dă în mâna împăratului Siriei. Vai, cât de mulţi au imitat exemplul acestui sărman împărat! La începutul vieţii lor creştine au făcut cu bucurie sacrificii pentru Domnul. Au consacrat sau au pus deoparte una şi alta, pentru serviciul Domnului. Apoi a intervenit împotrivirea lumii şi, nefiind gata să-i facă faţă prin credinţă, au preferat să arunce totul peste bord. Exact ceea ce dorea şi Vrăjmaşul! De atunci încolo i-a lăsat în pace. Da, dar cu ce preţ!

    Viaţa sărmanului Ioas, începută bine, sfârşeşte tragic. Este ucis de propriii slujitori. Amaţia domneşte în locul său, în timp ce, în Israel, Ioahaz îl înlocuieşte pe Iehu. Ioahaz este un împărat rău, dar este deschisă o paranteză (versetele 4-6) în care se manifestă cu strălucire tot harul lui Dumnezeu. Domnul dăruieşte poporului Său un salvator (compară cu Isaia 19.20). Cu cât mai măreţ este însă Mântuitorul de care ne-a făcut parte nouă (Luca 2.11)!

  • 25 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare și cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent.

    Tit 2.11,12



    Apostolul ne prezintă harul lui Dumnezeu ca fiind temelia tuturor binecuvântărilor noastre creștine. Vedem că harul este cel care aduce binecuvântarea și că el ne învață cum să trăim în veacul de acum. Știind că toți au păcătuit și că n-au ajuns la slava lui Dumnezeu, ne-am fi așteptat să se arate judecata. Realitatea uimitoare însă este că prima venire a Domnului Isus a adus harul lui Dumnezeu în lume; căci legea a venit prin Moise, însă harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. „Pentru că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3.17). Mai mult, dacă lumea întreagă este vinovată înaintea lui Dumnezeu, „harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat”. Harul ne învață să trăim cu cumpătare, cu dreptate și cu evlavie în veacul prezent:

    Cu cumpătare: harul ne eliberează de gândurile înalte cu privire la noi înșine.

    Cu dreptate: ne conduce în acțiunile noastre față de ceilalți.

    Cu evlavie: ne ajută să trăim într-un duh de reverență înaintea lui Dumnezeu.

    Trăind astfel, creștinul va manifesta o viață echilibrată, care va fi o mărturie puternică pentru harul lui Dumnezeu, în această lume caracterizată de nelegiuire și de pofte.

    W. S. Ibrahim

    Ce har măreț! M-a învățat să mă feresc de rău.
    Ce prețios e harul dat atunci când am crezut!

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mai mult decât atât, privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca gunoaie, ca să câștig pe Hristos.

    Filipeni 3.8



    Hotărârea birmanului

    Un birman crezuse în Domnul Isus. Atunci i-a spus soției că el a devenit creștin și că voia să se lase botezat, acesta fiind un act de ascultare după ce a afirmat că s-a pus de partea lui Isus. Soția a răspuns enervată: „Lasă-te botezat dacă vrei. Dar în niciun caz eu nu vreau să fiu soția unui creștin. Nu mai vreau să trăiesc cu tine”.

    Soțul ei a implorat-o: „Te rog, nu pleca! Eu sunt acela care am devenit altfel, de aceea eu ar trebui să fiu cel care are de suferit. Ale tale să fie cele unsprezece bivolițe, cele șase câmpuri de orez, casa și grădina de banane, totul să-ți aparțină ție. Iar eu mă voi duce să fiu botezat”.

    Omul a pus în aplicare această ofertă. El Îl primise din toată inima în viața lui pe Isus Hristos ca Salvator și Domn și era hotărât să se recunoască de partea Lui prin botez. Această fermitate, care în trecut îi lipsea soțului, a pus-o pe gânduri pe soție: dacă el era gata să părăsească toate acestea, care până atunci îi erau atât de importante, doar pentru a-L urma pe Isus, atunci acest Isus trebuie să fie mai mare decât tot ceea ce ei cunoscuseră până atunci! Și ea a devenit până la urmă o creștină.

    „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă, sau soție, sau frați, sau părinți, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu, și să nu primească mult mai mult în veacul acesta, iar în veacul viitor, viață veșnică” (Luca 18.29,30).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PRIETENI LA NEVOIE – Fundația SEER

    „Ionatan… s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu…” (1 Samuel 23:16)

    Primul afro-american care a jucat în liga principală de baseball din SUA a fost Jackie Robinson. În timp ce se lupta din răsputeri să înlăture bariera rasială din baseball, el s-a confruntat cu insulte și abuzuri pe fiecare stadion unde juca. Într-o zi, juca pe stadionul de acasă, din Brooklyn, și a făcut o greșeală, iar fanii s-au răzbunat imediat pe el. În timp ce-l huiduiau, Robinson stătea pur și simplu la a doua bază, umilit. În acel moment, Pee Wee Reese a alergat la el, a stat lângă el, l-a luat cu brațul pe după umeri și împreună au înfruntat mulțimea. În câteva secunde, fanii s-au liniștit. Ani mai târziu, când Robinson a fost ales să facă parte din Baseball Hall of Fame, el a declarat: „Brațul lui Reese pe umărul meu mi-a salvat cariera în acea zi!”

    Domnul Isus știa că Petru „o va lua la goană” și se va lepăda de El, și cu toate acestea i-a arătat harul Său chiar înainte ca această lepădare să aibă loc. Iată ce i-a spus: „după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22:32). Când Dumnezeu te ridică, vei dori să mergi și la alții cu dragostea Lui. Ți se va părea la fel de natural ca respirația. Vei trăi conform acestui verset: „Întăriţi mâinile slăbănogite, şi întăriţi genunchii care se clatină. Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari… Iată Dumnezeul vostru… va veni, şi vă va mântui.” (Isaia 35:3-4).

    Din Scriptură aflăm că „Ionatan… s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu.” Când te simți pierdut „în pădure”, ai nevoie de un Ionatan. Atunci se adeverește proverbul: „În prosperitate ne cunosc prietenii noștri, dar în adversitățile vieții îi cunoaștem noi pe ei.” Ei sunt oamenii spre care ne întoarcem în vremuri grele. Deci, dacă crezi că vei avea vreodată nevoie de un astfel de prieten, fii tu unul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 12:1-16


    Moartea lui Iehoiada marchează un punct de cotitură în lunga domnie a lui Ioas. Cartea 2 Cronici ne relatează sfârşitul trist al vieţii lui. Dar aici, până la v. 16, se derulează perioada fericită a domniei lui. Un singur lucru pare să umple inima împăratului: restaurarea casei Domnului. După domnia lui Solomon, templul se degradase. Însă Ioas, crescut în preajma preoţilor, în încăperile învecinate sanctuarului, păstrase un interes profund pentru această casă încă din tinereţe. Totodată avusese prilejul să cunoască fiecare crăpătură a construcţiei.

    Cât despre voi, tineri (sau tinere) crescuţi în adevărurile privind Adunarea, puteţi voi spune că Adunarea are un loc important în inima voastră? Fără îndoială că şi voi cunoaşteţi unele „spărturi” ale ei: neînţelegeri, delăsare, lipsă de zel, asemănare cu lumea … Oare nu este un serviciu frumos şi de dorit să devenim, ca şi Ioas, „reparatori de spărturi” (Isaia 58.12)? O persoană tânără poate deja să înveţe să facă aceasta. Ce fel de ciment este necesar să folosim cu pricepere în acest scop? Dragostea, bunăvoinţa, îngăduinţa, blândeţea şi inestimabila „legătură a păcii” (Ef. 4.2,3)!

  • 24 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fiind strălucirea gloriei Sale și întipărirea Ființei Sale și susținând toate prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine Însuși a făcut curățirea de păcate, S-a așezat la dreapta Măririi în cele înalte.

    Evrei 1.3



    El a făcut prin Sine Însuși curățirea de păcate, iar cel care crede are conștiința curățită de ele. Să presupunem că cineva a plătit o datorie de-a mea, pe care eu niciodată n-aș fi putut s-o plătesc. Deși acum sunt eliberat de ea, îmi va fi frică să-l întâlnesc pe cel căruia îi datoram bani, dacă încă nu știu că datoria mea nu mai există. Ca să pot sta înaintea lui fără nicio teamă, trebuie să știu că cineva mi-a plătit datoria. Tot așa, Dumnezeu îmi declară că totul s-a rezolvat. Când primesc mărturia Lui, conștiința îmi este eliberată și pot de acum să privesc în inima mea, lucru pe care mai înainte nu îndrăzneam să-l fac.

    Chestiunea tuturor păcatelor noastre a fost astfel rezolvată înainte de ziua judecății și potrivit cu gândul lui Dumnezeu. Dacă n-ar fi așa, atunci n-am putea niciodată să înlăturăm povara păcatelor noastre. Hristos nu mai poate muri din nou, „moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui”. El S-a dat pe Sine o singură dată, ca să poarte păcatele multora.

    Am folosit expresia «chestiunea tuturor păcatelor noastre», fiindcă toate păcatele noastre erau viitoare atunci când sângele Lui prețios a fost vărsat, când Domnul le-a purtat în trupul Său pe lemn. Dacă n-au fost toate acolo, dacă au rămas unele nepurtate și neînlăturate, atunci ar trebui cu siguranță să dăm socoteală pentru acestea în ziua judecății, ceea ce ar însemna pierzarea veșnică. Mulțumim lui Dumnezeu însă că Hristos a purtat toate păcatele tuturor celor care cred. Au fost și vor mai fi oameni care resping evanghelia și care pier, însă dragostea lui Dumnezeu rămâne manifestată la cruce și la fel rămâne lucrarea lui Hristos, capabilă să-i salveze pe toți cei care cred în El.

    F. G. Patterson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci va fi un timp când oamenii nu vor suferi învățătura sănătoasă … și își vor aduna în jur învățători după poftele lor.

    2 Timotei 4.3



    Pe cine credem?

    Fiecare om își are propria lui credință. „Pe când eram student”, povestește Wilhelm Busch, „într-o zi a venit o doamnă în vizită la mama mea. Pentru că ea tocmai atunci lipsea de acasă, am spus: «Stimată doamnă, mama nu este acasă. Va trebui să vă mulțumiți cu prezența mea». – «Foarte bine», a spus ea politicoasă. După ce am invitat-o să ia loc, m-a întrebat: «Cu ce vă ocupați?» – «Studiez teologia.» – «Poftim?!», a strigat ea. «Teologia? Cine mai crede în ziua de astăzi? Este imposibil să mai crezi!» Și apoi, bătrâna doamnă a făcut aluzie la Goethe, afirmând cu mândrie: «Noi avem credința lui Goethe! Creștinismul e demodat, învechit!».

    Atunci am înțeles gândirea acelei doamne: fiecare om are o credință. Întrebarea este numai dacă am credința adevărată, salvatoare. În vremea noastră se spune: «Principalul este că avem o credință!» Și astfel se spune: «Cred în Dumnezeu!»; «Cred în natură!»; «Cred în destin!»; «Cred în providență!».

    Nu, nu, prietenii mei, important este să am credința adevărată, o credință care să-mi dea pace, pacea cu Dumnezeu și pacea în inimă. Trebuie să am o credință care să mă scape de iad, pe care s-o pot simți aici, pentru că îmi dăruiește o viață nouă. Pentru aceasta trebuie să-L cred pe Dumnezeu și Cuvântul Său care îmi vorbește despre unicul Mântuitor și Dăruitor al vieții adevărate, viața veșnică: Domnul Isus Hristos.”

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ RĂSPUNZI LA BÂRFĂ (2) – Fundația SEER

    „Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba… îşi înşală inima…” (Iacov 1:26)

    Când cineva te bârfește, ține cont de următorul lucru: Oamenii au tendința să acuze în alții ceea ce scuză la ei înșiși. Se spune că un soț își suspecta soția de pierderea auzului. Într-o seară, el s-a poziționat în celălalt capăt al încăperii, în timp ce soția stătea în scaunul ei preferat, cu spatele la el. Foarte încet, el a spus: „Mă auzi?” Când a văzut că nu răspunde, s-a mutat mai aproape și a repetat foarte încet: „Mă auzi?” Tot niciun răspuns. Apoi a venit mai aproape și a spus: „Mă auzi?” Tot niciun răspuns. În cele din urmă, s-a dus în spatele scaunului și i-a spus exact la ureche: „Mă auzi?” Ea l-a privit în ochi și i-a zis: „A patra oară îți spun, da!”

    Psihologii numesc lucrul acesta „proiectare”: noi avem tendința de a ne proiecta temerile, sentimentele și problemele în alții. Dar nu trebuie să-i lași pe alții să facă așa cu tine. Lady Astor, membră a parlamentului, era un „spin” constant în coasta lui Winston Churchill, criticându-l mereu. Într-o zi, cei doi s-au angajat într-o conversație aprinsă și ea a spus: „Winston, nu-mi place politica ta, și nu-mi place mustața ta.” El s-a uitat la ea și i-a spus: „Doamnă, nu văd niciun motiv pământesc pentru care ar trebui să intri în contact cu vreuna din ele!”

    Criticii Domnului Isus L-au acuzat că este posedat de diavol. Cei care l-au criticat pe apostolul Pavel l-au făcut nebun, prost și bâlbâit. Nici tu nu trebuie să te aștepți la un comportament diferit din partea unor astfel de oameni.

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Concentrează-te pe ce contează, și nu te lăsa distras!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 11:4-21


    Familia împărătească a lui Israel urmează să fie masacrată în întregime. Cea a lui Iuda are de suferit aceeaşi soartă, cu excepţia unui băieţel ascuns în templu de mătuşa lui, soţia marelui preot (2 Cronici 22.11). În acest timp, odioasa Atalia ocupă pe nedrept tronul lui Iuda.

    Timpul actual prezintă o situaţie similară: Isus, după ce a trecut prin moarte (în timp ce Ioas a scăpat de ea), Se află astăzi în Casa Tatălui, exercitându-Şi preoţia ascuns de ochii lumii, dar în prezenţa lui Dumnezeu, pentru ca, în curând, în ziua gloriei Sale, să apară ca adevăratul „Fiu al lui David”. Dar aceia care sunt ai Lui Îl cunosc şi-L onorează încă de acum ca Adevăratul Împărat, aşteptându-L să apară (Tit 2.13). Ei se află în posesia atât a unui secret preţios, cât şi a unei speranţe binecuvântate. În consecinţă, dominaţia temporară a lui Satan, „Prinţul acestei lumi”, nu trebuie să-i tulbure: el va fi în curând distrus, cum este aici răutăcioasa Atalia. Încoronarea lui Ioas este astfel o imagine a unei scene viitoare, pe care inimile noastre o salută prin credinţă.

    Închinarea la Baal este apoi desfiinţată din Iuda, fără ca, pentru aceasta, să fie necesare vicleniile folosite de Iehu.

  • 23 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El n-a zărit nelegiuire în Iacov și n-a văzut răutate în Israel.

    Numeri 23.21



    În istoria poporului lui Dumnezeu, fie că îl privim ca întreg, fie ca indivizi, suntem adesea izbiți de diferența uimitoare dintre ceea ce sunt ei în ochii lui Dumnezeu și ceea ce sunt în ochii lumii. Dumnezeu îl privește pe poporul Său în Hristos. El îi privește prin Hristos; și de aceea îi vede „neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora” (Efeseni 5.27). Ei sunt așa cum este Hristos înaintea lui Dumnezeu. Sunt făcuți desăvârșiți pentru totdeauna, în ceea ce privește starea lor în Hristos. „Ei nu sunt în carne, ci în Duh” (Romani 8.9). Însă în ei înșiși ei sunt umili, slabi, imperfecți, făpturi inconsecvente, care sunt gata să se abată oricând; și pentru că doar așa sunt în ei înșiși, aceasta este starea pe care o vede lumea. De aceea este așa de mare diferența dintre estimarea lui Dumnezeu și cea a lumii.

    Dar este o prerogativă a lui Dumnezeu să scoată în evidență frumusețea, demnitatea și perfecțiunea poporului Său. Aceasta este prerogativa Lui, în mod exclusiv, deoarece El Însuși este Cel care ia învrednicit cu acele lucruri. Ei sunt plăcuți doar prin frumusețea pe care a pus-o El asupra lor; și de aceea se cuvine ca El să declare această frumusețe. Într-adevăr, El face acest lucru într-un mod vrednic de Sine Însuși, iar acest lucru nu este niciodată mai binecuvântat decât atunci când vrăjmașul vine să jignească, să blesteme sau să acuze. Astfel, în momentul în care Balac încerca să blesteme sămânța lui Avraam, cuvântul lui Iahve a fost: „El na zărit nelegiuire în Iacov și na văzut răutate în Israel”. „Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove, și locașurile tale, Israele!” (Numeri 23.21; 24.5). Când Satan se înfățișează ca să-l acuze pe Iosua, cuvântul este: „Domnul să te mustre, Satan! Da, să te mustre Domnul care a ales Ierusalimul! Nu este acesta un tăciune smuls din foc?” (Zaharia 3.2). Astfel Dumnezeu Se așază între poporul Său și cel care îndrăznește săi acuze. El nu răspunde la acuzații prin vreo referire la ceea ce poporul este în sine însuși sau la ceea ce ei sunt în ochii oamenilor lumii acesteia, ci la ceea ce El Însuși a făcut din ei și la locul în care El ia așezat.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

    Ioan 3.36



    Îi lipsește doar viața

    Un tânăr sculptor lucra conștiincios la statuia unui înger. Când renumitul Michelangelo a trecut pe acolo pentru a vedea lucrarea, sculptorul a așteptat curios să audă ce va spune marele maestru. Michelangelo a privit îndelung lucrarea și a spus: „Îi lipsește un singur lucru”. Tânărul artist a fost dezamăgit când a auzit aceasta, iar multe zile n-a putut nici să mănânce, nici să doarmă. L-a căutat pe Michelangelo, ca să-l întrebe ce-i lipsește statuii. Maestrul a spus: „Îi lipsește doar viața; dacă ar fi fost vie, ar fi fost desăvârșită”.

    Există oameni care se aseamănă cu această operă de artă. Din afară, totul este perfect. Ei duc o viață morală bună, sunt cetățeni respectabili și cunoscuți ca oameni corecți și religioși. Dar, atât timp cât nu sunt născuți din nou, le lipsește lucrul cel mai important: viața veșnică. În Biblie este scris: „Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare; și aceasta este mărturia lui Dumnezeu, pe care El a făcut-o despre Fiul Său” (1 Ioan 5.9). Probabil puteți aminti multe lucruri din viața dumneavoastră care au lăsat asupra celorlalți o bună impresie. Dar câtă vreme nu-L cunoașteți pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, vă lipsește lucrul esențial: viața din Dumnezeu. Asigurarea sufletului este imperios necesară pentru toți: pentru tineri și vârstnici, învățați și mai puțin instruiți, bogați și săraci, bărbați și femei. Să ne asigurăm sufletul până nu este prea târziu!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ RĂSPUNZI LA BÂRFĂ (1) – Fundația SEER

    „În ea era scris:… Gaşmu spune… că tu vei ajunge împăratul lor” (Neemia 6:6)

    Singurul mod prin care poți evita bârfa este să nu spui nimic, să nu faci nimic și să nu reprezinți nimic. Când încerci ceva de valoare sau ceva semnificativ, lumea va începe să vorbească despre tine. Dușmanii lui Neemia au încercat să-l împiedice să reclădească zidurile Ierusalimului folosind bârfa și aluziile răutăcioase: „Se răspândeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi Iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi, şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor, şi că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda” (Neem. 6:6-7).

    Putem observa că nu ni se oferă o sursă sigură și clară pentru acuzațiile împotriva lui Neemia, ci doar: „se răspândește zvonul…” Fii mereu pregătit pentru comunitate. Nu primi niciodată critici de la cineva care le aduce în numele altcuiva, sau de la o persoană care nu dorește să-ți dezvăluie numele bârfitorului ori nu vrea să ți-l spună în față. Nici măcar defăimarea nu l-a putut împiedica pe Neemia să-și continue munca. Să vedem cum a reacționat el: „Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!” (vers. 8). Cu alte cuvinte: „Nu-mi pasă ce crezi, ce spui sau ce-ai vrea. Voi continua să ridic acest zid până când îl voi termina!” Și aceasta trebuie să fie și atitudinea ta. De cele mai multe ori, prietenii tăi nu au nevoie de o explicație, iar dușmanii tăi nici nu ar crede o astfel de explicație, chiar dacă te-ai face luntre și punte în sensul acesta.

    Așadar, păstrează-ți concentrarea și termină ceea ce ai de făcut.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 10:28-36; 11:1-3


    Considerându-l pe Iehu executor al răzbunării Domnului, ne gândim la Împăratul, la Omul viteaz (Hristos) căruia I se adresează Ps. 45: „Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi…” (Ps. 45.7; compară cu 2 Împ. 9.6).”„Şi, victorios în măreţia Ta, înaintează…” (Ps. 45. 4 comp. cu 2 Împ. 9.16). „Dreapta Ta îţi va arăta fapte înfricoşătoare. Săgeţile Tale sunt ascuţite … în
    inima vrăjmaşilor Împăratului” (Ps. 45.4,5 comp. cu 2     Împ.9.24). În consecinţă, tronul Îi este conferit nu pentru un timp (ca lui Iehu pentru patru generaţii v. 30), ci în vecii vecilor (Ps. 45.6).

    Însă v. 31 subliniază contrastul şi ne învaţă o lecţie serioasă: este posibil să manifestăm un mare zel pentru Dumnezeu, să facem lucruri spectaculoase, care toate pot avea aparenţa credinţei, şi, cu toate acestea, să ne căutăm propriile interese.

    Capitolul 11 ne readuce în împărăţia lui Iuda, unde o vedem pe dezgustătoarea Atalia, fiica adevărată a lui Ahab şi a Izabelei, care, pentru a ajunge la coroană, ucide toţi descendenţii de parte bărbătească.

  • 22 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric”, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.

    2 Corinteni 4.6



    Prima acțiune a lui Dumnezeu în noua creație este cea care a fost prima și în vechea creație: Dumnezeu a făcut să strălucească lumina. „Să fie lumină” a fost porunca Lui. Duhul lui Dumnezeu, care Se mișca pe fața apelor (Geneza 1.2), lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu în conștiință și în inimă. Lumina luminează și, așa cum Dumnezeu a separat lumina de întuneric, El lucrează în inimile noastre, separând binele de rău.

    În viața de zi cu zi, când lumina asupra unui subiect pătrunde în mintea noastră, de atunci încolo, în ce privește subiectul respectiv, totul este schimbat – o nouă putere, o nouă percepție și o nouă perspectivă au luat ființă înăuntrul nostru. Ochii minții noastre s-au deschis. Lumina cerească, dăruită în mod divin, a strălucit în inimile noastre pentru a ne oferi o cunoaștere specială – cunoașterea gloriei lui Dumnezeu Însuși. Nu ne referim la gloria Lui de Creator, pe care cerurile o declară și pe care știința omenească, într-o anumită măsură, o poate înțelege și explica, ci la o glorie cu mult mai minunată, aceea a Ființei și a caracterului Său. Această cunoștință nu este manifestată de bolta cerească, nici nu este vestită de către zi și de către noapte (Psalmul 19.1,2), ci este înscrisă într-o altă carte și este explicată printr-un limbaj diferit. O vedem „pe fața lui Isus Hristos”, nu doar atunci când El a fost pe pământ, ci acum, când este în cer.

    Trebuie să-L vedem pe Isus acolo unde este El acum, dacă dorim să înțelegem viața și moartea Sa pe pământ. Gloria Lui prezentă este răspunsul divin la ocara pe care a suferit-o în trecut. El șade pe tronul Tatălui, fiind Cel Întâi-născut dintre cei morți, Capul noii creații, toate acestea fiind răspunsul la faptul că a luat locul celor păcătoși, morți în păcate și în fărădelegi.

    H. F. Witherby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și sirienii ieșiseră în cete la o luptă și aduseseră captivă o fetiță din țara lui Israel. Ea era în slujba soției lui Naaman. Și ea a zis stăpânei sale: „Oh, dacă stăpânul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, l-ar vindeca de lepra lui!”.

    2 Împărați 5.2,3



    Fetița din Israel

    Această fetiță din Israel fusese luată ca pradă de război din patria și din familia ei și acum trebuia să muncească în casa lui Naaman, căpetenia siriană, adică la dușmanul poporului ei. Oare n-ar fi putut ea să se descurajeze cu privire la credincioșia și bunătatea lui Dumnezeu?

    Dar nu; ci ea și-a acceptat soarta în liniște, din mâna lui Dumnezeu. Și tot răul, pe care i-l făcuseră sirienii, ei și poporului ei, nu a împiedicat-o să aibă sentimente de milă față de Naaman când a aflat de boala lui incurabilă.

    Inimile care au parte de necaz sunt mai sensibile la necazul altora. Din cuvintele acestei prizoniere reiese compătimire sinceră. Iar când dezvăluie cum ar putea fi vindecat stăpânul ei, ea dă la iveală o credință remarcabilă. Chiar dacă nu putea da ca exemplu un nume de lepros vindecat în acel timp în Israel, ea nu se îndoia de faptul că profetul Elisei, omul lui Dumnezeu care lucra în poporul ei, putea să-l vindece pe Naaman.

    Și comportarea ei, dublată de credincioșia cu care își îndeplinea slujba, a contribuit ca mărturia ei să apară credibilă în fața soției lui Naaman.

    Să ne îmbărbătăm prin exemplul acestei fetițe simple și să fim credincioși în locul în care Domnul nostru ne-a așezat! El poate să binecuvânteze o mărturie simplă pentru El, astfel încât oamenii să găsească mântuirea veșnică.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RUGĂCIUNEA DIN INIMĂ – Fundația SEER

    „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe” (Matei 6:7)


    Iată ce învățătură ne-a dat Domnul Isus despre rugăciune: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.”

    Apoi ne-a dat două indicații specifice; prima: „Încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns.” (vers. 6); cea de-a doua: „Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (v. 8). Rugăciunea din inimă nu este menită să fie ascultată de urechi omenești. Varianta „The Message” a Bibliei parafrazează aceste cuvinte în felul următor: „Găsește un loc liniștit și izolat, ca să nu fii tentat să interpretezi un rol.” În rugăciunea inimii, Duhul Sfânt aduce la suprafață lucruri pe care le-ai ascuns cu mare atenție de ceilalți, și chiar de tine însuți. Asemenea unei oglinzi, El te confruntă cu adevărul și îți cere să mărturisești „meşteşugirile ruşinoase şi ascunse” (2 Corinteni 4:2). Odată ce ai făcut lucrul acesta, poți ieși dinaintea lui Dumnezeu curățat, corectat, încrezător și cu o ideea clară despre voia Sa. Nimic nu alimentează rugăciunea inimii ca nevoia reală. Aceasta îi face și pe cei faimoși și pe cei neștiuți de nimeni să recunoască următoarele: „Doamne, fără Tine nu pot face nimic. Și tot ce aș putea realiza fără Tine nu ar însemna nimic!”

    Acesta e locul rugăciunii fără ascunzișuri.

    Ana era într-un astfel de loc, când a strigat către Dumnezeu să aibă un copil. Ea a fost atât de plină de pasiune, încât Eli, marele preot, a crezut că era beată (vezi 1 Samuel 1:13). Însă Dumnezeu i-a auzit strigătul. În acea zi, Samuel a fost conceput în inima ei… și la scurt timp după aceea, a fost conceput în pântecele ei. Așa că, nu părăsi locul rugăciunii până când nu ia ființă acel „ceva” pentru care te rogi, până când scopul lui Dumnezeu pentru viața ta nu începe să prindă contur în tine, și până când nu dispar toate ascunzișurile. Așa să-ți ajute Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 10:12-27


    Continuându-şi misiunea de răzbunare, Iehu întâlneşte un grup de tineri voioşi, care merg pe drumul lor fără nici o grijă. Ei sunt cei patruzeci şi doi de fraţi (sau veri) ai lui Ahazia. Fără să cunoască lucrurile tocmai întâmplate, ei vin să facă o vizită iluştrilor tineri ai celeilalte familii împărăteşti… mai precis acelora ale căror capete, şaptezeci, se aflau toate în acel moment strânse în două grămezi la poarta Izreelului. Ei bine, îi vor întâlni în moarte! Să ne gândim la nenumăraţii tineri şi tinere a căror singură preocupare este să se bucure de viaţă, uitând că moartea îi poate lua oricând prin surprindere, fără să fie pregătiţi pentru ea (Eclesiastul 11.9). Da, ce mulţi dintre ei au întâlnit moartea dintr-o dată, de exemplu într-un accident rutier, în timp ce se-ndreptau spre plăcerea lor!

    O altă întâlnire foarte interesantă este aceea cu Ionadab, fiul lui Recab. Acesta este un om credincios. Capitolul 35 din Ieremia ne relatează istoria familiei lui. Iehu se laudă cu propriul zel înaintea lui, apoi îl invită să fie prezent la masacrul preoţilor lui Baal. Viclenia folosită nu se poate însă compara deloc cu scena de la Carmel, care a avut ca rezultat întoarcerea inimilor poporului Israel la Domnul (1 Împăraţi 18).

  • 21 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Lot ședea la poarta Sodomei. Și Lot i-a văzut și s-a ridicat să-i întâmpine și s-a plecat cu fața la pământ. Și a zis: „Iată acum, domnii mei, abateți-vă, vă rog, în casa robului vostru și rămâneți peste noapte și spălați-vă picioarele” … „Acesta a venit să locuiască aici temporar și mereu este judecător? Acum ție îți vom face mai rău decât lor” … Și bărbații și-au întins mâna și au tras pe Lot în casă la ei și au încuiat ușa.

    Geneza 19.1,2,9,10



    Lot (4) – Judecător în Sodoma

    Lot fusese luat captiv împreună cu locuitorii Sodomei, fusese salvat de Avraam și se întorsese în casa lui din Sodoma. Acum îl găsim stând la poarta acelei cetăți nelegiuite, ca persoană cu vază. Când cei doi îngeri, care arătau ca niște călători, au sosit acolo, el imediat i-a invitat în locuința sa, intenționând să le ofere ospitalitate și totodată protecție față de oamenii cetății. Îngerii au primit cu rezerve invitația sa, după care el le-a făcut un ospăț cu pâini nedospite.

    În noaptea aceea, oamenii din Sodoma, tineri și bătrâni, au venit și i-au cerut lui Lot să-i scoată afară pe oaspeții săi pentru a-și împlini cu ei poftele lor perverse. Lot a ieșit la ei și în zadar a încercat să-i convingă să renunțe la o astfel de nelegiuire. Acțiunea lui n-a făcut decât să-l expună unui pericol din care l-au salvat îngerii.

    Toate eforturile acestui „om drept”, care „își chinuia zi după zi sufletul drept cu faptele lor fără de lege” (2 Petru 2.8) pentru a îmbunătăți moravurile Sodomei, s-au dovedit complet inutile. Ele n-au făcut decât să-l expună urii celor pe care îi numea „frați”. Creștinul astăzi se confruntă cu aceeași ură din partea unei lumi care a lepădat în mare parte standardele morale ale lui Dumnezeu. Lumea protestează imediat dacă creștinii încearcă să impună standarde creștine prin mijloace politice. Dumnezeu însă îi cheamă pe creștini să se separe de rău, nu să lupte împotriva răului prin mijloace politice.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Din tălpile picioarelor până la cap, nimic nu-i sănătos, ci numai răni … nelegate și nealinate cu untdelemn.

    Isaia 1.6



    Diagnostic greșit

    Pus în fața unei vești cumplite, un bătrân din Noua Zeelandă pe nume Frank s-a decis să-și trăiască la maxim ultimele luni din viață. După ce medicii i-au spus că suferă de cancer, Frank și-a vândut casa și, cu banii obținuți, a plecat într-o vacanță de vis, împreună cu soția lui. Omul a cheltuit zeci de mii de euro pe ceea ce credea că este ultima aventură a vieții sale. Nu și-a făcut griji financiare, gândindu-se că asigurarea de viață îi va acoperi toate cheltuielile. Mai mult, a donat lucruri în valoare de mii de euro, crezând că lui nu îi vor mai fi de folos. „Mă gândeam în fiecare zi că aceea putea fi ultima. Totuși, pe zi ce trecea, mă simțeam din ce în ce mai bine”, a mărturisit bătrânul. După aproape doi ani de la diagnostic, bătrânul a primit o veste, pe cât de șocantă, pe atât de bună. Analizele arătau că nu suferă de cancer. Acum Frank trebuia să se gândească la o modalitate de a-și reface situația financiară.

    Ah, diagnosticul greșit! Câte probleme le-a creat oamenilor! Dar, pe linie spirituală, a creat cele mai multe necazuri. În viețile multor oameni, lucrurile stau ca și în versetul de astăzi. Păcatele au făcut multe răni de nevindecat. Dar marele Medic al sufletelor, Domnul Isus Hristos, dorește să vindece aceste răni. Cine se încrede în acest Mântuitor va fi vindecat de boala păcatului. Dar cine Îl respinge pe Fiul lui Dumnezeu va muri în păcatele sale, iar destinul său va fi pecetluit pentru veșnicie.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU DOREȘTE SĂ-ȚI SPUNĂ CEVA – Fundația SEER

    „Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului” (Exodul 3:4))

    Nu judeca niciodată potențialul cuiva după ceea ce pare a fi în acel moment. Moise, unul dintre cei mai mari lideri din istorie, era păstor la oi atunci când l-a chemat Dumnezeu. Niciun corporatist nu l-ar fi angajat. Dar nu-l judeca încă – el era doar în formare. Dumnezeu i-a vorbit, l-a pregătit și i-a schimbat viața. Dacă te-ai săturat să tot asculți părerile altora, stai singur cu Dumnezeu. El îți va arăta lucruri care îți pot schimba viitorul (vezi Ieremia 33:3).

    La vârsta de șaizeci și cinci de ani, după ce a condus un restaurant mai mulți ani, Colonel Sanders s-a trezit fără niciun ban în buzunar. Tot ce mai avea era un cec de asigurare socială de 105 dolari (aproximativ 500 de lei) pe lună, o rețetă de pui prăjit și o viziune la care refuzase să renunțe. Prin urmare, a pus bazele francizei Kentucky Fried Chicken, a devenit multimilionar și un devotat filantrop creștin.

    Ideea este următoarea: nu s-a terminat decât atunci când spune Dumnezeu!

    Moise „s-a fript” încercând să facă lucrurile singur. Apoi Dumnezeu i-a arătat un foc, pe care nu Moise l-a aprins, nici nu l-a întreținut… În esență, Dumnezeu i-a zis: „Uită-te la acest rug aprins; așa vei fi și tu. Prin puterea Mea te vei înfățișa înaintea lui Faraon. Marea Roșie se va da la o parte în fața puterii care lucrează în tine. Îți voi da mană în pustie. Te voi întări și te voi sprijini în tot drumul pe care-l ai de parcurs spre împlinirea destinului tău.”

    Orice ai face astăzi, oprește-te! Stai singur cu Dumnezeu și spune: „Acum mă întorc și te voi asculta” (vezi Exodul 3:3). Odată ce ai auzit ceea ce dorește Dumnezeu să-ți spună, viața ta nu va mai fi niciodată la fel!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 9:30-37; 10:1-11


    După moartea lui Ioram şi cea a nepotului său Ahazia, rămâne în scenă personajul cel mai nefast din întreaga familie regală: regina mamă, Izabela. Ea tocmai aflase de moartea fiului ei (deoarece îl numeşte pe Iehu ucigaşul stăpânului său); dar, în loc să-l plângă, într-o ultimă izbucnire de vanitate, bătrâna regină se împodobeşte şi-şi fardează ochii (Ieremia 4.30). Apoi se aşază la fereastră ca să-l insulte şi să-l batjocorească pe cel care se prezintă. La apelul lui Iehu, propriii servitori o aruncă pe fereastră pe această blestemată femeie, din care, în câteva clipe, câinii nu mai lasă decât nişte rămăşiţe însângerate, de nerecunoscut. Un sfârşit oribil pentru personajul care va deveni în Scriptură personificarea puterii corupte în Biserică! (Apocalipsa 2.20).

    Bătrânii Samariei şi căpeteniile din Izreel, precum altădată în cazul lui Nabot, sunt gata să comită crime ca să placă noului monarh. Dar mâna Domnului se afla în spatele acestei laşităţi şi putem fi siguri că nici unul dintre cei şaptezeci de fii ai lui Ahab nu merita cruţarea, pentru că, în acord cu Ezechiel 18.17, fiul care a împlinit poruncile Domnului „nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, (ci) va trăi negreşit”.

  • 20 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vă înjugați nepotrivit cu cei necredincioși.

    2 Corinteni 6.14



    Cel mai intim și permanent jug pe care lumea îl cunoaște este cel al căsătoriei. Există cazuri când un credincios se înjugă cu un necredincios într-o afacere. Înainte de a rupe o astfel de legătură nepotrivită, el poate suferi multă pierdere spirituală, iar numele Domnului este dezonorat, de vreme ce el are o parte de responsabilitate în lucrurile rele făcute de partenerul neconvertit. Totuși, într-o astfel de situație, credinciosul poate rupe legătura, chiar dacă va avea de pierdut din punct de vedere financiar. Căsătoria însă nu poate fi ruptă în felul acesta. Oricum, trebuie să ne ferim de orice jug nepotrivit, în orice domeniu ar fi el.

    Poziția creștinului este caracterizată de dreptate, de lumină, de Hristos, de templul lui Dumnezeu. Necredinciosul este caracterizat de nedreptate (sau de nelegiuire), de întuneric, de Belial, de idoli. Ce jug, ce părtășie, ce înțelegere pot fi între aceste două categorii de lucruri? Niciuna! Atunci de ce să ne plasăm într-o poziție în care să încercăm să punem împreună lucruri care sunt la fel de departe unele de altele ca cei doi poli ai pământului? Necredinciosul nu are nicio atracție pentru lucrurile care constituie viața însăși a celui credincios. De fapt, el nu are viața divină prin care să fie atras de astfel de lucruri. De cealaltă parte, credinciosul poate fi afectat de lucrurile nelegiuite cu care se preocupă necredinciosul, fiindcă, deși este născut din Dumnezeu, el are firea păcătoasă încă în el. Puneți acești doi oameni la același jug – care poate fi rezultatul?

    Nu-ți trebuie prea multă pricepere pentru a răspunde la această întrebare. Unul nu poate merge decât într-o direcție, iar celălalt poate merge în ambele direcții. Calea celui necredincios va învinge, deși credinciosul poate fi tras pe ea fără să vrea și, astfel, să acționeze ca o continuă frână.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Umblați deci ca niște copii ai luminii.

    Efeseni 5.8



    Farul

    Într-un far la mare locuia un paznic credincios împreună cu familia sa. Ei se încredeau pe deplin în Domnul Isus.

    Într-o zi a venit la ei cineva în vizită.

    — O, ce îngrozitor este să locuiești aici! a exclamat oaspetele, când a auzit valurile puternice ale mării bătând în stânca pe care era construit farul.

    — Noi nu ne facem griji, a răspuns paznicul, stânca este de neclintit. De asemenea, farul este o construcție stabilă. De mult timp locuim aici, iar înaintea noastră au trăit alții în acest turn. Niciodată nu ne-am gândit că am putea să pierim aici. Numai de ceva suntem îngrijorați: ca ferestrele să fie permanent foarte curate, pentru ca lumina din far să se vadă până departe noaptea și astfel vapoarele să găsească drumul cel bun chiar și atunci când este furtună.

    Dacă mântuirea noastră este întemeiată pe Hristos, „Stânca veacurilor”, atunci stăm pe o temelie sigură. Dumnezeu și Cuvântul Său nu se vor clătina niciodată. Dar grija noastră să fie ca lumina noastră, primită de la El, să lumineze cu putere în jur. Aceasta înseamnă să mergem în credincioșie pe calea noastră în această lume. Doar atunci poate Hristos, Lumina adevărată, să lumineze prin noi în lume.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SLUJIREA DUPĂ MODELUL DOMNULUI ISUS – Fundația SEER

    „Suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu… în vorbire de rău şi în vorbire de bine…” (2 Corinteni 6:8)

    Autoarea Kelli Trujillo scria: „Eu nu sunt slujitorul tău! M-am revoltat și am vorbit urât cu unul dintre copii în timp ce am îngenuncheat ca să adun pastele pe care el s-a hotărât să le depoziteze pe podea… Apoi m-a lovit un gând: sper din tot sufletul ca Domnul Isus să nu fi auzit ce am zis! Din nefericire, această atitudine față de slujire se extinde dincolo de curățatul podelei. De cele mai multe ori, slujirea altora mă face să mă revolt. Dacă e vorba de un proiect foarte semnificativ în care poți asculta muzică inspirațională care să te facă să te simți bine, sau poți primi aplauze pentru cât ești de extraordinar, nu e dificil. Dar cum rămâne cu slujirea de care ne-a spus Domnul Isus, cea care implică să nu primești niciun merit și să te lupți cu propriile tale impulsuri egoiste?”

    La rândul său, Harry E. Fosdick a spus: „Aburul nu pune nimic în mișcare până când nu este captat. Cascada Niagara nu se transformă în energie electrică decât atunci când este canalizată. Nicio viață nu devine importantă până când nu este concentrată, dedicată și disciplinată.”

    Slujirea după modelul Domnului Isus înseamnă să spui: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2:20). Apostolul Pavel a fost închis, biciuit, lovit cu pietre, naufragiat, jefuit… și cu toate acestea, a declarat: „Suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu… în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.” (2 Corinteni 6:8-10).

    Biblia spune că Domnul Isus, „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea… şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2). Și același Duh Sfânt te împuternicește și pe tine să-i slujești pe ceilalți prin faptul că îți pune la dispoziție puterea Sa.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 9:16-29


    Iehu este un om ager şi plin de energie. Pe cât de spontan îşi concepe planul, pe atât de rapid îl pune în aplicare. Urmat de o ceată de oameni credincioşi lui, îşi conduce cu înverşunare carul la destinaţie, la Izreel. Văzându-l, ne gândim la acest Călăreţ urmat de armatele cereşti care vine să împlinească judecata „mâniei aprinse a lui Dumnezeu cel Atotputernic”. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu” sau, de asemeni, „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”, cu alte cuvinte, Hristos Însuşi. Apoi dispensaţia harului va lua sfârşit (Ap. 9.11-16).

    „Este pace?” întreabă neliniştit Ioram prin mesageri; apoi mai întreabă o dată când ajunge în faţa celui trimis să execute judecata asupra lui. Dar ce spune Scriptura? „Pentru cei răi nu este pace” (Isaia 57.21). Dimpotrivă, când spun: „Pace şi siguranţă!”, atunci deodată vine pieirea peste ei (1 Tesaloniceni 5.3). A sosit momentul ca împăratul lipsit de evlavie să dea socoteală. Harul îi fusese vestit adesea prin Elisei; dar împăratul a rămas surd la cuvintele lui. „Trădare!” strigă el. „Pedeapsă!” ar fi trebuit să spună mai degrabă, pentru că mâna lui Dumnezeu este aceea care-l străpunge prin inimă, făcând ca trupul să-i fie aruncat chiar în ogorul lui Nabot unde, potrivit profeţiei neschimbătoare, s-a împlinit sfârşitul casei însângerate a lui Ahab.

  • 19 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din veacul rău de acum, după voia lui Dumnezeu și a Tatălui nostru, căruia fie gloria în vecii vecilor! Amin.

    Galateni 1.3-5



    Salutul lui Pavel către galateni este foarte prețios. Harul este prezentat aici în contrast cu legea. Pacea a fost făcută prin sângele crucii lui Hristos, după ce legea n-a făcut altceva decât să arate vrăjmășia omului. Acum Dumnezeu este cunoscut ca Tată, iar Domnul Isus Hristos este cunoscut ca Cel care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre. Legea nu a dat nimic. Din contră, ea a cerut să nu mai existe păcate și l-a condamnat pe păcătos. Ce contrast cu Domnul Isus Hristos și cu jertfa Sa perfectă, care înlătură păcatele! Dragostea și harul L-au adus aici, jos, nu vreo cerință a legii.

    El S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre – nu ca să ne îmbunătățească starea sau împrejurările vieții în această lume, nici ca noi să ne bucurăm în tihnă de lucrurile de pe acest pământ. Scopul a fost să ne elibereze din acest veac rău. Suntem mântuiți nu numai de judecată, ci pentru glorie și pentru a ne bucura de prezența Domnului și Mântuitorului nostru pentru totdeauna. Legea putea doar să ne spună cum să ne purtăm în această lume, însă nu ne putea oferi o moștenire dincolo de lume. Doar Hristos a putut face această lucrare minunată.

    Sursa energiei lui Hristos pentru această măreață lucrare a fost voia Dumnezeului și Tatălui nostru. Altruismul perfect și dragostea față de păcătoși sunt văzute aici. Mai mult, El Și-a găsit plăcerea în a face voia Tatălui. Nu simțământul datoriei a fost cel care L-a animat, ci devotamentul sfânt față de Tatăl, în supunere absolută și în bucuria din inimă de a face voia Lui.

    „După voia lui Dumnezeu și a Tatălui nostru, căruia fie gloria în vecii vecilor!” Câtă însemnătate se află în fiecare cuvânt! Nicio singură rază de glorie nu este atașată capacității sau realizărilor omului. Voia lui Dumnezeu Tatăl a triumfat în mod glorios.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

    Ioan 10.28,29



    Garanția oilor

    Persoanele care și-au încredințat viața în mâinile Bunului Păstor – Isus Hristos – sunt asemănate cu oile. Oile Bunului Păstor au primit o garanție de neegalat: nimeni nu le poate smulge din mâna Aceluia care Și-a dat viața la crucea de pe Golgota pentru ele. Iar Tatăl ceresc, care I le-a dat Păstorului pentru a le aduce într-o asemenea binecuvântare, este mai mare decât toți aceia care ar putea să li se împotrivească. Deci nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.

    Între Tatăl și Fiul există o unitate desăvârșită, atât cu privire la oi, cât și cu privire la toate lucrurile. „Eu și Tatăl una suntem”, a spus Domnul și Mântuitorul nostru. Siguranța oilor este desăvârșită. Știindu-se în mâinile Tatălui și ale Fiului, de ce s-ar teme ele? Nimeni nu este în stare să-l smulgă pe un credincios din mâinile lui Hristos, deoarece mâinile atotputernice de care S-a folosit pentru a crea lumea sunt aceleași cu cele cu care susține în prezent lumea. Nu există putere care să poată smulge o oaie din mâna Sa. Un exemplu grăitor îl ilustrează în acest sens tânărul David, care ne face următoarea mărturisire: „când un leu sau un urs venea să ia un miel din turmă, alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură” (1 Samuel 17.34,35). Bunul Păstor este mai mare și mai puternic decât David, iar El poate să ne păzească de orice pericol. Dar cine nu are siguranța că este o oaie a Bunului Păstor să se grăbească să asculte de glasul Domnului: „Veniți la Mine toți”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    OCROTEȘTE „NOII LĂSTARI!” – Fundația SEER

    „Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.” (Iov 14:7)


    Pentru a-ți găsi un soț sau o soție care să se potrivească etapei în care te găsești, și care să meargă în aceeași direcție cu tine, ai nevoie de înțelepciunea lui Dumnezeu. Dacă alegi folosindu-te de propria-ți înțelepciune, s-ar putea să nu faci cea mai bună alegere. Și când familia se destramă, rănile pot dura o viață întreagă – chiar și după ce lupta s-a terminat. Ascultă, te rog, acest sfat: nu-i folosi niciodată pe copii drept muniție pentru a vă răni unul pe altul! Muniția nu distruge doar ținta, ci va fi distrusă și ea însăși, în acest proces. Monologul amărăciunii tale poate fi adevărat, dar poate distruge capacitatea copilului tău de a zidi relații sănătoase pe cont propriu. La urma urmelor, dacă nu poate avea încredere într-un părinte, în cine mai poate avea încredere? Chiar dacă nu poți salva relația, salvează-i pe ei.

    Iov spune: „Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.” Ce minunat: lăstari noi care se nasc dintr-un copac tăiat! Acesta este mesajul nostru; există viață după moarte! Avem un Dumnezeu al celei de-a doua șanse și al noilor începuturi. Doar pentru că visele tale nu s-au împlinit nu înseamnă că visele copiilor tăi nu se vor împlini. Dacă singurul lucru care rezultă din relația voastră este un copil sănătos și bine adaptat, tot ești câștigător! Copiii tăi sunt viziunea ta. Ei vorbesc despre viitorul tău, așa că oferă-le dragoste și stabilitate mai multă. Învață-i ce spune Dumnezeu despre viață. Lucrează la asta de dragul lor. Dacă „noii lăstari” se pierd odată cu copacul, toți acei ani au fost irosiți! Așa că, ocrotește „noii lăstari” din familia ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 9:1-15


    Cu mult timp în urmă, pe muntele Horeb, Domnul i-l desemnase lui Ilie pe Iehu ca succesor al casei lui Ahab (1 Împăraţi 19.16). Însă Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată când este vorba de judecată. Numai atunci când toate celelalte resurse ale harului Său s-au epuizat, decide să acţioneze. Nu Elisei va fi acela care îl va unge pe acest nou împărat ca exercitant al justiţiei, şi aceasta, în mod sigur, deoarece este profetul harului. Un tânăr dintre fiii profeţilor este ales pentru acest serviciu. Faptul în cauză ne arată că o misiune, chiar importantă, poate fi uneori încredinţată de Domnul unui tânăr. Trebuia să se prezinte personal la cartierul general al armatei lui Israel din garnizoana de la Ramot-Galaad şi să toarne uleiul ungerii împărăteşti pe capul lui Iehu, care avea probabil învestiţia de comandant-şef. Nu era îndeajuns lucrul acesta ca să-l intimideze pe tânărul profet? Dar, când ascultăm de Dumnezeu, putem conta pe ajutorul Lui în cele mai dificile situaţii. Versetul 7 ne arată că Dumnezeu nu uită suferinţele alor Săi (Luca 18.7, 8). Cu cât mai mult Îşi aminteşte El de sângele Fiului Său, dat la moarte prin mâna oamenilor vinovaţi!

    Ales de Domnul, aclamat de ofiţerii săi, noul împărat intră imediat în acţiune, fără să piardă nici un moment.

  • 18 Iulie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin. Și el era preot al Dumnezeului Preaînalt.

    Geneza 14.18



    Melhisedec (2) – Dreptate și pace

    Prima dată citim despre Melhisedec în Geneza 14, unde alte trei lucruri sunt menționate pentru prima oară în Scriptură: războiul, preoția și Ierusalimul (Salemul). În Biblie, ceea ce vine primul în ordinea revelației este ultimul în ordinea împlinirii – scopurile lui Dumnezeu în Hristos sunt revelate de la chiar începutul timpului, iar împlinirea lor este încă viitoare.

    Numele „Melhisedec” înseamnă „Împărat al dreptății”, iar titlul de „Împărat al Salemului” înseamnă „Împărat al păcii” (Evrei 7.2). Să remarcăm însă ordinea: întâi „Împărat al dreptății”, apoi „Împărat al păcii”. Un subiect comun tuturor profeților este că Împărăția lui Hristos va fi absolut dreaptă în caracter: „El va judeca pe poporul Tău cu dreptate … Munții vor aduce pace poporului” (Psalmul 72.2,3). Mai întâi „dreptate”, apoi „pace”. Isaia prezintă și el această ordine: „Lucrarea dreptății va fi pace; și rodul dreptății, liniște și siguranță pentru totdeauna” (Isaia 32.17). Pacea va fi rezultatul sau lucrarea dreptății. Efectul dreptății va fi liniștea. Unul dintre motivele pentru care nu există pace în lume astăzi este că nu există dreptate.

    Hristos este Împăratul dreptății și Împăratul păcii, iar acest lucru se va vedea pe deplin în Mileniu. Pentru noi însă El este așa încă de pe acum. Când eram în păcatele noastre nu aveam o poziție de dreptate înaintea lui Dumnezeu și nici pace. Însă Hristos a îndepărtat păcatele noastre la cruce, iar acum suntem îndreptățiți (declarați drepți) și, prin urmare, avem pace cu Dumnezeu (Romani 5.1).

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și lumea trece, și pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

    1 Ioan 2.17



    Omida

    Un om de afaceri avea succese remarcabile și era mândru de aceasta. Într-o dimineață se plimba prin grădina sa și a observat o omidă care se târa cu mare osteneală în sus, pe un țăruș. Eforturile ei l-au captivat pe observator. Oare va ajunge omida într-adevăr în vârful bățului?

    Stând așa, i-a venit în minte fără să vrea că tot așa a trebuit să se străduiască și el cândva până să ajungă într-un final la nivelul la care se afla acum. Fără încetare, a trebuit să muncească mult pentru a atinge poziția râvnită. Și a reușit! Acum era sus!

    Adâncit în gânduri, omul privea mai departe omida. Într-adevăr, mica vietate ajunsese sus. Dar s-a învârtit puțin și apoi a început să coboare. Acolo sus nu era nicio frunză verde, ci doar un băț uscat.

    Această simplă întâmplare l-a mișcat pe bărbat și s-a întrebat ce atinsese de fapt. Urcase cu anevoie în viață, dorind să obțină o poziție binevăzută în lume. Era acum mulțumit? Nu trebuia să recunoască faptul că era tot așa de dezamăgit ca această omidă? Ce găsise? Nimic care să-l facă mulțumit pe deplin, nimic de valoare statornică, nimic veșnic.

    Punctul culminant al vieții lui trecuse. Dintr-odată a înțeles: „Trebuie să caut altceva, trebuie să găsesc ceva care să aibă valoare dincolo de acest timp”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SURPĂ ÎNTĂRITURILE! – Fundația SEER

    „Armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)


    Istoria lui Iosif, condamnatul care a devenit prim-ministru, ne învață cum să ne ridicăm deasupra circumstanțelor, cum să depășim provocările și cum să atingem deplinătatea potențialului dat nouă de către Dumnezeu. Călătoria lui a fost una de lungă durată, și a ta poate fi la fel… Dar dacă nu faci primul pas, vei rămâne blocat în locul în care ești acum. Uneori „întăritura” ta ți-a fost stabilită devreme în viață. Durerea acumulată în familie este cea mai profundă, deoarece este cauzată atât de devreme, și implică oameni care ar fi trebuit să fie demni de încredere. Ai fost prea tânăr ca să poți procesa tratamentul greșit. Nu ai știut cum să te aperi. Tatăl tău, mama ta, unchiul tău, fratele mai mare – te-au dominat, de obicei prin statură și întotdeauna în grad. Când te-au judecat greșit, i-ai crezut. În tot acest timp ai funcționat cu date eronate: „Ești prost, ești leneș, ești tăntălău ca taică-tău, ești grasă ca maică-ta…” Zeci de ani mai târziu, acele voci ale înfrângerii încă răsună în subconștientul tău.

    Dar nu trebuie să fie așa! „Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” Folosește strategia „respinge și înlocuiește” și vei câștiga lupta la nivelul gândirii. Când apar gânduri negative, înfricoșătoare, generate de sentimentul vinovăției, sau gânduri de inferioritate și de condamnare, respinge-le și începe să repeți ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Cuvântul Său. Pe măsură ce Cuvântul lui Dumnezeu prinde viață în tine, vechile tale gânduri vor începe să moară și să-și piardă controlul pe care îl aveau asupra ta. Astăzi, surpă întăriturile – și vindecarea ta va începe!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Imparati 8:1-29


    La începutul capitolului 8 apar din nou persoane cunoscute: femeia sunamită, căreia Domnul i-a purtat de grijă în timpul unei foamete; apoi Ghehazi, care pare să fi prosperat în pofida leprei lui (subiect pe care, cu siguranţă, preferă să-l păstreze sub tăcere). Îl găsim, în adevăr, la curtea împărătească, unde Dumnezeu îl foloseşte pentru ca dreptatea să triumfe de partea sunamitei.

    În continuare sunt relatate vizita lui Elisei la Damasc şi întâlnirea lui cu Hazael. Acesta din urmă comite un omor, luând astfel tronul Siriei în locul lui Ben-Hadad. Acest om, cândva martor la vindecarea lui Naaman, moare într-un fel ruşinos.

    În final, în versetele 16-29 vedem cursul istoriei paralele a împăraţilor lui Israel şi Iuda. Ioram, fiul lui Iosafat, este departe de a urma exemplul bun al tatălui său; şi ni se arată şi motivul: „pentru că fiica lui Ahab îi era soţie” (v. 18). Observaţi încă o dată ce mare este influenţa unei soţii sau a unui soţ asupra perechii sale. Ioram al lui Iuda este deci cumnatul lui Ioram, împăratul lui Israel, pe care-l cunoaştem bine. Şi, la rândul lui, fiul său Ahazia devine „ginerele casei lui Ahab” (v. 27). Sunt alianţe bune în opinia lumii, dar, în ochii Domnului, ele reprezintă grave infidelităţi. Vom constata prea des tragicele lor consecinţe.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne