Și l-au luat și l-au aruncat în groapă; și groapa era goală, nu era apă în ea.
Geneza 37.24
Locul important pe care Iosif îl ocupa în inima tatălui său i-a umplut de invidie pe frații săi. La fel, locul important pe care Domnul Isus îl ocupa în inima Tatălui i-a umplut pe iudei de ură împotriva Lui. Frații lui Iosif au zis: „Iată, vine făuritorul de vise! Veniți acum dar și să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din gropi” (Geneza 37.19,20). Frații iudei ai lui Isus au zis: „Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm” (Matei 21.38).
Iosif a fost aruncat în groapă – într-o groapă în care nu era apă. Ticăloșia inimii fraților săi a fost în așa fel manifestată, încât, după ce l-au aruncat în groapă, s-au așezat și au mâncat. Iudeii L-au răstignit pe Domnul Isus, apoi au șezut să țină ziua cea mare de sabat. Iosif a fost vândut pentru douăzeci de arginți; Isus, pentru treizeci. Iosif nu a murit, iar în groapă nu era apă. Însă Domnul nostru scump S-a afundat în noroi adânc. El a zis: „Toate valurile și talazurile Tale au trecut peste Mine”.
Isaac, după ce a fost așezat pe altar, a fost cruțat; Iosif, după ce a fost aruncat în groapă, a fost cruțat. Însă, după ce Domnul Isus a fost atârnat pe cruce, Dumnezeu nu L-a cruțat pe Fiul Său preaiubit. Frații lui Iosif l-au tratat pe acesta cu cruzime, dar el nu a fost cu totul părăsit; Domnul Isus însă a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. De ce a fost El lovit de Dumnezeu și părăsit pe cruce? Sufletul Său a fost făcut „o jertfă pentru păcat”. „El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre.” Suferințele lui Iosif au fost împotriva voinței lui, însă moartea lui Isus a fost o jertfă voluntară – „Eu Îmi dau viața pentru oi”. Da, „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu”. În felul acesta Și-a arătat Dumnezeu dragostea față de noi.
C. Stanley
Și Iosua era bătrân, înaintat în vârstă. Domnul i-a zis atunci: Tu ai îmbătrânit, ai înaintat în vârstă și țara care-ți mai rămâne de luat în stăpânire este foarte mare.
Iosua 13.1
Când un slujitor al lui Dumnezeu îmbătrânește
Iosua I-a slujit lui Dumnezeu mulți ani cu credincioșie. La porunca lui Dumnezeu, Iosua a condus poporul Israel în țara Canaan. Acum îmbătrânise, însă lucrarea nu era încheiată. Ce sentimente erau în inima lui, când s-a gândit la puterile sale slăbite și la părțile de țară care mai erau de luat în stăpânire?
Dumnezeu l-a ajutat pe slujitorul Lui și i-a îndepărtat grijile. După enumerarea dușmanilor, Dumnezeu i-a promis cu privire la aceștia: „Eu îi voi izgoni dinaintea fiilor lui Israel” (Iosua 13.6). Iosua putea să lase lucrarea în seama Dumnezeului Atotputernic. El va fi Ajutorul poporului Său.
Dumnezeu a ținut seama de vârsta și de puterea lui Iosua. El n-a mai pretins fapte mari de la el, ci l-a îndrumat să împartă țara ca moștenire printre semințiile lui Israel, iar Iosua a putut îndeplini această muncă, în ciuda vârstei lui înaintate. Tocmai Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Dar cei care se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu sunt extenuați” (Isaia 40.31).
Noi slujim aceluiași Dumnezeu. El știe că îmbătrânim și că nu mai avem așa de multă putere ca mai demult. El cunoaște grijile noastre pe care ni le facem pentru binele celor credincioși și pentru progresul lucrării Sale. El discută cu noi situația și ne arată ce putem face pentru El în ciuda puterilor care scad tot mai mult. El are, cu siguranță, un plan pentru cum va continua lucrarea Lui când slujba noastră se va încheia.
Citirea Bibliei: Ezechiel 7.1-27 · Psalmul 117.1-2
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII TOT MAI BUN! – Fundația S.E.E.R. România
„Cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48)
Autorul H. Jackson Brown Jr. afirma glumind: „Talentul fără disciplină este ca o caracatiță pe patine cu rotile. Există multă mișcare, dar nu știi niciodată dacă va fi înainte, înapoi sau în lateral.” Dacă știi că ai talent și ai văzut multă mișcare, dar puține rezultate concrete, probabil că-ți lipsește autodisciplina. Uită-te la programul tău de săptămâna trecută. Cât din timpul tău ai alocat activităților veritabile? Ai făcut ceva ca să crești și să fii mai bun? Dacă ai tot amânat lucrurile acestea și ți-ai spus că le vei face mai târziu, trebuie să lucrezi la autodisciplină. La o pepinieră, din Canada, există următorul afiș pe perete: „Cel mai bun moment pentru a planta un copac a fost acum douăzeci și cinci de ani. Al doilea cel mai bun moment este astăzi.” Așadar, disciplinează-te să fii tot mai bun începând de astăzi! De ce? Pentru că:
1) Trebuie să plătești un preț pentru a ajunge la nivelul următor. Dramaturgul american Sidney Howard a spus: „O jumătate din a ști ce vrei este a ști la ce trebuie să renunți înainte de a-l obține.”
2) Trebuie să fii dispus să începi cu lucrurile mărunte. La început, câștigul va fi mic, dar va crește. Diferența dintre câștigătorul medaliei de aur și ceilalți concurenți, este de multe ori de doar câteva sutimi de secundă.
3) Trebuie să faci parte din mediul potrivit. De vreme ce îmbunătățirea implică întotdeauna un anumit grad de risc și eșec, alege un loc în care sunt încurajate creșterea și destoinicia.
4) Trebuie să crezi că te poți descurca mai bine. Orice lucru pe care l-ai făcut într-un mod anume o perioadă de timp, se poate face întotdeauna mai bine. Așadar, cu ajutorul lui Dumnezeu, tu poți deveni și mai bun!
de Jean Koechlin
Plangerile lui Ieremia 1:12-22
„Nu este nimic aceasta pentru voi toţi care treceţi pe cale?”, strigă Ierusalimul copleşit de nenorocire (v. 12). De câte ori nu trecem şi noi nepăsători pe lângă suferinţa altuia! (v. 21). De câte ori nu pierdem ocaziile de a exprima un crâmpei de simpatie! Să-I cerem Domnului să ne dea inimi mai sensibile, pentru a putea înţelege mai bine necazurile celor din jur şi pentru a le aduce, din partea lui Dumnezeu, o mângâiere autentică.
În faţa acestei dureri fără seamăn, pricinuită de mânia lui Dumnezeu, cum să nu ni se îndrepte gândurile spre cruce? (v. 12). Domnul Hristos însă nu făcuse nimic care nu trebuia făcut, în timp ce, prin gura lui Ieremia, Ierusalimul recunoaşte, asemeni tâlharului, că merita din plin ceea ce i se întâmplase (v. 18; Luca 23.41). Vedem parcă mulţimea celor care treceau pe lângă Mântuitorul crucificat… (Matei 27.39). Printre acei trecători se aflau ‚şi sunt şi astăzi în prezenţa crucii” oameni duşmănoşi, batjocoritori, dar, mai presus de toate, indiferenţi. Unora ca aceştia li se adresează o astfel de întrebare. Drag prieten, pentru mântuirea ta erau suferinţele Domnului Isus. Rămâi tu indiferent în faţa lor? Chiar nu înseamnă ele nimic pentru tine?
Mana Zilnica 