Mana Zilnica

6 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și trei dintre cei treizeci de capi au coborât și au venit pe timpul culesului la David, în peștera Adulam, și ceata filistenilor își așezase tabăra în Valea Refaim. Și David era atunci în cetățuie; și straja filistenilor era atunci în Betleem. Și David a dorit și a zis: „O, de mi-ar da cineva de băut apă din fântâna care este la poarta din Betleem!”. Și cei trei viteji au pătruns prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna care este la poarta din Betleem și au luat-o și au dus-o lui David. Și el n-a vrut s-o bea, ci a turnat-o ca dar de băutură Domnului. Și a zis: „Departe de mine, Doamne, să fac aceasta”.

2 Samuel 23.13-17

Fântâna din Betleem (1)

Această întâmplare minunată cu privire la cei trei viteji care au scos apă din fântâna Betleemului este precedată de lista biruințelor mărețe ale celor treizeci de capi ai vitejilor lui David. Însă întâmplarea cu cei trei viteji care au scos apă din fântână prezintă o formă foarte diferită de slujire.

David era în cetățuie, în timp ce o garnizoană a filistenilor ocupa locul unde David își petrecuse copilăria. David, gândindu-se la fântâna din Betleem, a dat glas dorinței sale de a bea apă din ea. „O”, spune el, „de mi-ar da cineva de băut apă din fântâna care este la poarta din Betleem!” Nu era nicio poruncă aici, care să fi trebuit să fie împlinită imediat; nu era o chemare la slujire, ci doar exprimarea unei dorințe aprinse.

Totuși, această dorință exprimată a produs fapta de dragoste și de devotament a acestor trei oameni, lucru pe care nicio poruncă nu l-ar fi putut atrage. Mulți ar fi fost gata să-și riște viețile făcând o lucrare în beneficiul împărăției, însă acești viteji au fost gata să înfrunte moartea pentru a face ceva care era în întregime pentru împlinirea unei dorințe a lui David. Ei au pătruns prin rândurile filistenilor, au scos apă din fântână și i-au adus-o lui David. Acest act de devotament a încântat inima lui David, care a văzut în el o jertfă de care doar Domnul era vrednic. Prin urmare, el a refuzat să bea apa și a turnat-o ca pe o jertfă înaintea Domnului.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în casa Domnului.

Psalmul 27.4

Aproape de Dumnezeu

Mulți credincioși cunosc cântarea „Aproape de Dumnezeu, tot mai aproape”, scrisă de Sarah Flower Adams. Prin filmul „Titanic”, care a luat cu asalt cinematografele în anul 1997 și a câștigat 11 premii Oscar, cântarea a fost readusă în conștiința multora. Interesant este că această cântare s-a cântat nu numai la scufundarea acelui vapor, când au murit mulți oameni, ci se cântă și la numeroase alte evenimente tragice sau la înmormântări. Astfel se exprimă dorința de a fi aproape de Dumnezeu. Adesea textul este citit de unii când sunt apăsați de necaz sau expuși vreunei amenințări sau când viitorul li se pare sumbru.

Dar de aici observăm că trebuie să căutăm apropierea de Dumnezeu nu numai în fața morții, ci mult mai devreme. David scrie în versetul de astăzi că dorința sa este „să locuiască toată viața” în casa lui Dumnezeu, deci în apropierea Sa imediată. Mai departe citim că David simțea nevoia să cugete acolo la Dumnezeu. David a venit la Dumnezeu cu necazul său și s-a încrezut în ajutorul Său.

Adesea suntem atât de preocupați cu noi înșine și cu viața noastră zilnică, încât nu ne luăm timp să admirăm măreția lui Dumnezeu și să citim Biblia pentru a-L cunoaște mai bine pe Dumnezeu și pentru a vorbi cu El despre problemele noastre. Și totuși, cât de bine este să ne găsim odihna în Dumnezeu în aceste vremuri agitate! Să luăm de la El putere și să cunoaștem tot mai profund dragostea Sa față de oameni!

Să stăm aproape de Dumnezeu, indiferent de situațiile în care ne aflăm, plăcute sau neplăcute, pentru că El are toate lucrurile sub control. Nimic nu se întâmplă la voia întâmplării!

Citirea Bibliei: 2 Împărați 25.1-17 · Psalmul 111.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU AI UN DAR DE LA DUMNEZEU (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe…” (1 Corinteni 12:14)

Noi nu ne putem decide darul spiritual, la fel cum nu putem hotărî ce culoare vor avea ochii noștri. Duhul Sfânt ne dă darurile Sale „cum voiește.” (1 Corinteni 12:11). Dar trebuie să înțelegem următoarele:

1) Noi suntem diferiți unii de alții! Biblia spune: „trupul este unul şi are multe mădulare, şi… toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup…” (1 Corinteni 12:12). De ce sunt multe daruri? Pentru că există nevoi diferite!

2) Noi suntem dependenți unii de alții! Este nevoie ca fiecare mădular în parte să lucreze împreună cu celelalte pentru a avea un trup sănătos care să funcționeaze corect. Apostolul Pavel scrie: „Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” (1 Corinteni 12:21). Nu numai că toate mădularele trupului sunt necesare în mod egal, dar ele sunt la fel de importante. Unii sunt vorbăreți, alții sunt tăcuți; unii sunt dinamici, alții sunt reținuți; unii sunt lideri, alții ucenici; unii ies în evidență, alții sunt retrași… Dar fiecare dintre noi suntem la fel de necesari și la fel de importanți! Nu contează cine are parte de apreciere, câtă vreme lucrarea se duce la îndeplinire și Dumnezeu primește slava.

3) Noi trebuie să fim devotați unii altora! „Dumnezeu a întocmit trupul… ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele lui.” (1 Corinteni 12:24-27).

Așadar, împlinește-ți bine slujba în Trupul lui Hristos!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 50:1-16

Bârlog al mondenităţii şi al corupţiei, Babilonul este cea din urmă naţiune care trebuie să audă judecata din partea Domnului. Ieremia, pentru că vestise supunerea faţă de Nebucadneţar, fusese acuzat că le era favorabil caldeenilor, trădându–şi propriul popor. Aceste două lungi capitole ale profeţiei ne arată însă ce îl învăţase Dumnezeu cu privire la Babilon. De altfel, El declarase deja că, dacă Domnul Se folosea de Babilon pentru a disciplina pe Iuda, venea şi clipa când, la rândul ei, această cetate impunătoare va fi „cercetată” în judecată şi transformată în „pustietăţi pentru totdeauna” (cap. 25.12‑14). Bel Merodac (zeul Marduc) şi toţi ceilalţi idoli aveau să fie nimiciţi în chip ruşinos împreună cu cei care le slujeau, în timp ce Israel şi Iuda nu vor fi deloc „părăsiţi de Dumnezeul lor, Domnul oştirilor” (cap. 51.5).

 

Aceste judecăţi care urmau să lovească Babilonul le vor deschide, în sfârşit, ochii şi inimile captivilor poporului. Versetele 4 şi 5 din acest capitol, 50, ne arată lacrimile şi smerirea care vor însoţi întoarcerea lor la Domnul, premergătoare eliberării lor complete şi definitive. Lumea de azi este plină de idoli deşerţi care, bineînţeles, vor dispărea odată cu ea. Instruiţi de Cuvântul lui Dumnezeu, cum am putea noi să ne legăm de ea? (1 Ioan 5.21).