Mana Zilnica

5 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Ia seama la tine însuți și la învățătură; rămâi în ele, pentru că, făcând aceasta, te vei mântui și pe tine însuți și pe cei care te ascultă.

1 Timotei 4.16

Dacă dorim să vestim Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum Timotei era chemat să o facă, trebuie ca mai întâi să luăm seama la noi înșine. Avem privilegiul de a vesti Cuvântul pur și nediluat al Dumnezeului viu. Ce fel de oameni ar trebui să fim? Trebuie să fiu sigur că sunt gata să las ca acest Cuvânt să-și facă lucrarea în viața mea, fiindcă, dacă voi trăi într-un fel care nu se potrivește cu ceea ce îi învăț pe alții, cum aș putea să aștept rezultate reale în viața celorlalți? Mai mult, în felul acesta aș oferi o imagine distorsionată a Dumnezeului pe care mărturisesc că Îl slujesc.

Pe lângă faptul de a lua seama la sine însuși, lui Timotei i se spune să ia seama la învățătură. Este foarte important să avem învățătura sănătoasă și curată a Cuvântului lui Dumnezeu, în special în zilele noastre, când există o mulțime de imitații ale adevărului în sfera creștină. Orice învățătură trebuie pusă la încercare prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este „viu și lucrător, mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri” (Evrei 4.12).

Rămânând în aceste lucruri, Timotei avea să se mântuiască pe sine și pe cei care îl ascultau. Nu este vorba de mântuirea eternă a sufletelor lor, ci de scăparea de capcanele și de pericolele pe care vrăjmașul le așază în calea noastră, cu scopul de a ne ruina mărturia pentru Dumnezeu. Timotei avea să se mântuiască pe sine. Atitudinea lui personală de credință și de judecată de sine, împreună cu menținerea unei învățături sănătoase, avea efectul minunat de a-l elibera de capcanele vrăjmașului. Cei care îl ascultau aveau să fie binecuvântați prin faptul de a fi scăpați de rele care, în mod constant, amenință mărturia lui Dumnezeu.

Să prețuim Cuvântul lui Dumnezeu și să-l studiem, pentru binecuvântarea noastră și a celor din jurul nostru! Cuvintele de încurajare ale apostolului pentru Timotei ni se aplică și nouă: „Străduiește-te să te prezinți pe tine însuți lui Dumnezeu aprobat, un lucrător care nu are de ce să-i fie rușine, împărțind drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2.15).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul chibzuit vede nenorocirea și se ascunde, dar cei proști merg înainte și sunt pedepsiți.

Proverbe 22.3

Sustenabilitate

Astăzi întâlnim adesea acest cuvânt. El se referă la o dezvoltare durabilă a unor produse, procese etc. Firmele doresc să dezvolte produse durabile și să le scoată pe piață. Acestea trebuie să fie produse de care clienții să se bucure și cu care companiile să poată câștiga bani mult timp.

În viața noastră privată ne dorim relații durabile. Dorim să fim siguri că o prietenie supraviețuiește furtunilor.

Încercăm să-i educăm pe copiii noștri pentru un timp îndelungat și dorim ca ei să aleagă un curs bun în viața lor și pe care să-l mențină.

Nu în ultimul rând, ne depunem banii la bancă pe termen lung, ca să-i avem în caz că avem nevoie de ei.

Dar, cu privire la ceea ce vine după moarte, oamenii nu acționează cu chibzuință. Ei nici măcar nu-și fac gânduri cu privire la aceste lucruri. Mulți cred că odată cu moartea se termină totul.

Biblia ne atenționează de multe ori să nu fim indiferenți cu privire la ce urmează după moarte. Ea ne spune că suntem oameni pierduți și că trebuie să ne lăsăm salvați de mânia viitoare. Cum? Numai prin credința în Isus Hristos, pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie Mântuitorul nostru. El Însuși spune: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24). Această viață este, într-adevăr, durabilă pentru timp și pentru veșnicie.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 24.1-20 · Psalmul 110.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU AI UN DAR DE LA DUMNEZEU (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)

Nu poți spune: „nu-i sunt de niciun folos lui Dumnezeu” sau „nu sunt de folos în biserică” sau „Dumnezeu nu mă poate folosi în niciun fel”, deoarece tu ai un dar de la Dumnezeu! Și ești chemat să-ți folosești darul, pentru a-i binecuvânta pe alții, pentru a zidi biserica și pentru a fi reprezentantul Împărăției Sale înaintea unei lumi care privește. Biblia spune: „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu.” (1 Petru 4:10-11).

Fiecare creștin este un misionar, un om trimis cu o slujbă. Misiunea bisericii va fi îndeplinită când fiecare credincios își exercită darul spiritual în slujirea unul față de altul. Și lucrarea bisericii este afectată în momentul în care nu-ți exerciți darul spiritual! Iar pentru că Duhul Sfânt hotărăște darul specific pe care îl primește fiecare, nu este loc de invidie și de competiție. Apostolul Pavel scrie: „Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7).

Fiecare dintre noi are un dar diferit, și fiecare dar este desăvârșit. Duhul Sfânt, în înțelepciunea Sa, ne-a dat fiecăruia un dar specific, sau daruri, care ne ajută să lucrăm eficient în trupul lui Hristos. Așadar, folosește-ți darul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 49:23-39

După Edom, primul care urmează este Damascul, cu Hamat şi cu Arpad, cele mai importante cetăţi ale Siriei, apoi Chedar şi Haţor, unde locuiau triburi nomade, iar în final aflăm despre sentinţa împotriva Elamului (Persia), naţiune mai depărtată de Israel din punct de vedere geografic, în timp ce toate celelalte îi erau vecine.

Dumnezeu este drept. El măsoară cu exactitate pedeapsa fiecăruia dintre aceste popoare, proporţional cu privilegiile avute (Romani 2.6; Daniel 4.35). În cap. 2.10,11, Domnul tocmai îl comparase pe Israel cu Chedarul, trib ignorant care cel puţin a rămas credincios dumnezeilor lui falşi, în timp ce poporul Său se depărtase de Dumnezeul cel adevărat. Cu cât mai vinovat era Israelul cel instruit de lege! Să ne amintim „ mai ales dacă suntem copii de creştini” acest verset solemn: „Oricui i s-a dat mult i se va cere mult„ (Luca 12.48).

Toate aceste popoare, ca şi Iuda, trebuia să cadă sub puterea lui Nebucadneţar (v. 30) şi să devină tot atâtea provincii ale marelui imperiu babilonean. De aceea era un lucru inutil şi fără sens din partea iudeilor să se întoarcă spre vecinii lor şi să caute adăpost şi protecţie la ei (Psalmul 60.11). Cum ar fi putut aceia să le vină în ajutor, când nici pe ei nu se puteau salva?