7 Noiembrie 2021
Maria deci, luând o măsură de mir de nard curat, de mare preț, I-a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului.
O, de mi-ar da cineva de băut apă din fântâna care este la poarta din Betleem!
Ioan 12.3; 2 Samuel 23.15
Fântâna din Betleem (2)
Noi, în zilele pe care le trăim, știm ce înseamnă să atacăm puterile răului, să luăm pradă din rândurile lui și să stăm neclintiți, apărând adevărul. Și noi ducem luptele Domnului, însă cât de mult cunoaștem din acea slujire mai înaltă, care face un lucru sau altul doar pentru inima lui Hristos? „O, de mi-ar da cineva de băut …”, a zis David. Există ocazii când Îi putem oferi ceva Aceluia care a dat totul pentru noi. Pe când era în Betania, cei de acolo au făcut ceva pentru Cel care făcuse atât de multe pentru ei: I-au pregătit o cină. Este un privilegiu deosebit să putem să-I oferim lui Hristos ceva ce aduce bucurie inimii Sale. Un astfel de caracter înalt a avut slujirea Mariei, care, cu șase zile înainte de Paști, a uns picioarele Domnului cu parfumul ei scump și I-a șters picioarele cu părului ei. În felul acesta, în fața urii vrăjmașilor Săi și a murmurului prietenilor Săi, ea a înviorat inima Fiului lui David, Cel disprețuit și respins, împotriva Căruia, chiar în acele momente, lumea complota ca să-L omoare.
Mirosul parfumului Mariei s-a înălțat ca o mireasmă plăcută către Domnul. Acest miros a umplut toată casa. Cuvintele lui David, „O, de mi-ar da cineva”, sunt o anticipare a dorinței Domnului: „Să faceți aceasta în amintirea Mea”. Când răspundem acestei cerințe, nu ducem luptele Domnului și nu apărăm adevărul, ci facem ceva doar pentru Hristos – facem ceva pentru inima Lui, ca răspuns pentru dragostea Sa.
H. Smith
Cei care stau la poartă vorbesc de mine și bețivii mă pun în cântece.
Psalmul 69.12
Batjocorit de toți
Din acest verset înțelegem că Domnul Isus a fost disprețuit și batjocorit de toate păturile sociale, fapt care a culminat la cruce.
În acel timp, bărbații care ședeau la poartă îi reprezentau pe aceia care aveau o poziție deosebită în domeniul juridic sau administrativ. Ei erau apreciați de poporul Israel. Dar pentru Mântuitorul n-au avut cuvinte prietenoase, ci El era un cetățean incomod pentru ei. Marii preoți și cărturarii, care făceau parte din același grup, L-au sfidat pe Isus Hristos și I-au adresat cuvinte jignitoare: „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El!” (Matei 27.42).
Bețivii se numărau printre păturile inferioare ale societății. Ei se întâlneau în birt și sărbătoreau acolo. La crucea Domnului Isus Hristos, ei și-au bătut joc de El. Din această grupă socială proveneau, probabil, cei doi tâlhari răstigniți împreună cu El. Unul dintre ei I-a adresat Fiului lui Dumnezeu cuvintele: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi!” (Luca 23.39).
Atât cei mari, cât și cei mici – atât cei nobili, cât și cei marginalizați – toți vorbeau și râdeau de El. Cât de groaznică a fost această batjocură pentru Domnul! Prin cuvintele acestui psalm, Domnul Isus Își exprimă durerea cu privire la acel dispreț: „Toți cei care mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap” (Psalmul 22.7); „Am ajuns de batjocura lor; când mă privesc ei, dau din cap” (Psalmul 109.25).
Citirea Bibliei: 2 Împărați 25.18-30 · Psalmul 112.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CREȘTEREA PERSONALĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere” (Proverbele 3:13)
Astăzi vom vorbi despre trei motive pentru care NU experimentăm creșterea personală:
1) Noi credem că ea vine din experiență. A crede că creșterea personală vine numai în urma experienței este ca și cum un arcaș trage cu săgeata, ratează ținta, dar crede că va deveni mai bun prin simplul fapt că trage în continuare săgeți. Experiența este de folos numai dacă înveți din ea și dacă îți atingi ținta. Compozitorul Gian Carlo Menotti, câștigător al premiului Pulitzer, a spus: „Iadul începe în ziua în care Dumnezeu ne dă o viziune clară a ceea ce am fi putut realiza… darurile pe care le-am irosit și tot ce am fi putut face și nu am făcut!” Nu-ți continua viața regretând timpul și oportunitățile pe care le-ai ratat! Folosește fiecare ușă pe care ți-o deschide Dumnezeu ca să crești, începând de azi!
2) Noi credem că ea vine strict în urma informației. Ai cunoscut vreodată pe cineva care era absolut strălucit, și cu toate acestea nu a realizat nimic benefic pentru Dumnezeu, pentru el însuși sau pentru alții? El este ca o enciclopedie plină de cunoștințe, dar care nu are nicio valoare pentru că nu e folosită niciodată. Cel mai mare obstacol în calea creșterii personale nu este ignoranța; este iluzia cunoașterii! Biblia spune: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri!” (Iacov 1:22).
3) Noi presupunem că ea se produce automat. Când suntem copii, creșterea vine în mod natural. În acea perioadă a vieții, există părinți, educatori, antrenori care ne provoacă să ne dezvoltăm zi de zi, așa că ne obișnuim cu creșterea. Problema apare când ieșim din școală și nimeni nu ne mai împinge de la spate, ca să creștem sau să înaintăm. Prețul creșterii este întotdeauna mai mic decât costul ignoranței și al stagnării. Și adevărul este că dacă nu-ți asumi responsabilitatea pentru creșterea ta personală – ea nu se va produce!
de Jean Koechlin
Ieremia 50:17-32
Un plan principal, cât şi unul dezvoltat, al cap. 50 şi 51 putem găsi în broşura „Sommaire du Livre de Iérémie”, de H.R., pe care o recomandăm spre a fi citită.
Cu siguranţă, pedepsirea lui Israel prin intermediul caldeenilor răspundea voii lui Dumnezeu, însă îndârjirea şi cruzimea de care au dat dovadă în executarea pedepsei vor justifica „răzbunarea” căreia Babilonul urmează săi fie obiectul. În plus, atacândul pe Israel, Babilonul lupta împotriva Domnului (sf. v. 24; vezi Zaharia 2.8). În special jefuirea şi distrugerea templului au constituit un afront personal adus Celui a cărui glorie locuia acolo. Din acest motiv, pedepsirea Babilonului este numită răzbunarea pentru templul Său (v. 28 şi cap. 51.11).
Remarcăm în acelaşi timp cum aceste sumbre capitole sunt atât de încărcate de încurajări pentru credincioşii poporului lui Dumnezeu. Domnul, Răscumpărătorul lor, este puternic şi va lua în mâini cauza lui Israel, oaia Sa rătăcită, pentru a o salva din gura leilor care vor să o înghită (v. 17 şi 34). Între timp, iertarea Lui va fi şters toate greşelile lor: Nelegiuirea lui Israel se va căuta şi nu va fi; şi păcatele lui Iuda, şi nu se vor găsi (v. 20; comp. cu Neemia 23.21).
Mana Zilnica 