Ridicați-vă, plecați și treceți râul Arnon! Iată, am dat în mâna ta pe Sihon amoritul, împăratul Hesbonului, și țara lui; începe, ia în stăpânire și intră în luptă cu el.
Deuteronom 2.24
Supremația lui Dumnezeu în judecată (1)
Marele principiu, în toate aceste instrucțiuni date lui Israel, este că doar cuvântul lui Dumnezeu este cel care trebuie să reglementeze orice lucru pentru poporul Său. Nu era treaba lui Israel să cerceteze motivul pentru care nu trebuiau să se atingă de posesiunile lui Esau și de cele ale lui Lot și pentru care trebuiau să pună mâna pe cele ale lui Sihon. Ei trebuiau, în mod simplu, să facă ceea ce li se spunea.
Dumnezeu acționează așa cum Îi face plăcere. El are ochii îndreptați asupra întregii scene. El vede totul. Oamenii pot crede că El a uitat de pământ, însă nu a uitat – binecuvântat să fie Numele Lui! „El este”, așa cum apostolul ne spune în discursul său din Atena, „Domn al cerului și al pământului” și El „a făcut dintr-un singur sânge orice națiune de oameni, ca să locuiască pe toată fața pământului, hotărând timpuri rânduite și hotarele locuirii lor”; de asemenea, El „a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morți” (Fapte 17.26,31).
Aici avem un adevăr cu totul solemn și de o mare greutate, la care toți oamenii, indiferent de poziția sau de condiția lor, trebuie să ia seama. Dumnezeu este Cârmuitorul suveran al lumii. El nu dă socoteală nimănui pentru lucrurile pe care le face. El înalță pe unii și îi coboară pe alții. Împărății, tronuri, guverne, toate sunt la dispoziția Lui. El acționează potrivit voii Sale, reglementând și aranjând toate chestiunile conducerilor omenești. Însă, în același timp, El îi socotește responsabili pe oameni pentru acțiunile lor, în diferitele poziții în care providența Sa i-a așezat. Cârmuitorii și cei care sunt cârmuiți, împărații, guvernatorii, magistrații, judecătorii, toate clasele și categoriile de oameni vor trebui să dea, mai devreme sau mai târziu, socoteală lui Dumnezeu.
C. H. Mackintosh
Au recunoscut că fuseseră cu Isus.
Fapte 4.13
Învățați de la Mine…
Dominic se trezise târziu, iar acum trebuia să se grăbească, altfel pierdea trenul. A luat repede bicicleta și a pornit cu viteză spre gară. La colțul străzii s-a ciocnit de un băiețel. De sperietură, acesta a scăpat cutia pe care o avea sub braț. 300 bucăți de puzzle s-au împrăștiat în toate direcțiile.
În ochii băiețelului s-au ivit lacrimi. Dominic a oftat, dar nu s-a dat înapoi, ci l-a ajutat pe micuț să strângă bucățile de puzzle, în timp ce trenul său părăsea gara fără el. Băiețelul îl urmărea cu coada ochiului, iar când toate piesele au fost adunate, el a întrebat sfios: „Ești poate Isus?”.
Dominic a început să râdă. Acel mic incident l-a făcut să piardă trenul, dar i-a oferit ocazia să-L arate pe Domnul Isus.
Să încercăm și noi să-L imităm mai mult pe Domnul nostru în viața de zi cu zi! A fi un martor al lui Isus Hristos nu înseamnă să vorbim mult despre El sau să facem în Numele Său fapte impresionante, ci trebuie să arătăm în viața de zi cu zi felul Său de a fi care era caracterizat de dreptate, bunătate, smerenie, milă. El ne cere: „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11.29). Să ne luăm timp ca să observăm mai atent cum ne este El prezentat în Biblie, și vom deveni tot mai asemenea Lui.
Când Îl vom imita, inimile noastre vor fi pline de bucurie. Dar rezultatul cel mai important al acestei imitări este efectul produs asupra vieților oamenilor care ne înconjoară și care, probabil, nu-L cunosc pe Domnul Isus. Să facă Domnul ca acest comportament al nostru să-i determine și pe ei să-L urmeze pe Domnul Isus!
Citirea Bibliei: 2 Împărați 23.12-23 · Psalmul 109.1-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ISPITA (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13)
Planul lui Dumnezeu pentru a transforma ispita în triumf nu este să înduri ispita, ci să ieși din ea. Pentru asta trebuie să faci două lucruri:
1) Nu te duce în locuri în care se găsesc ispite. Prea mulți dintre noi suntem ca băiețelul care stătea sub mărul unui fermier. Când fermierul l-a întrebat: „Fiule, ai de gând să-mi furi merele?” Băiatul i-a răspuns: „Nu, domnule, încerc să nu fac asta!” Ispita se afla sub acel măr de la bun început. Martin Luther a spus: „Nu poți opri păsările să zboare deasupra capului tău, dar poți să le împiedici a-și face cuib în părul tău!” Nu poți scoate pornografia de pe Internet, dar poți sta departe de ea, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei” (Psalmul 101:3).
2) Dacă ai intrat într-o situație plină de ispite, ieși din ea numaidecât. Biblia nu ne spune niciodată că trebuie să ne luptăm cu ispita, ci spune că trebuie să ieșim din ea. Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei: „Fugi de poftele tinereţii” (2 Timotei 2:22). El îi avertizează pe corinteni: „Fugiţi de curvie!” (1 Corinteni 6:18). Soția lui Potifar a încercat în mod repetat să-l seducă pe Iosif, care era „frumos la statură şi plăcut la chip. După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!” (Geneza 39:6-7). Dar Iosif a fugit, lăsându-și haina în mâinile ei. Dumnezeu nu ne oferă o cale de scăpare înainte de ispită sau după ispită, ci împreună cu ispita.
În clipa de față, te simți ispitit? Roagă-te, și Dumnezeu te va întări! Conform 2 Petru 2:9, El „ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici.”
de Jean Koechlin
Ieremia 48:1-27
După un capitol scurt consacrat filistenilor, Domnul, compensând, vorbeşte acum despre Moab mai pe larg. Acest popor îşi pusese încrederea în lucrările lui, în tezaurul lui (v. 7), în dumnezeul său, Chemoş (v. 13), şi în oamenii săi de război (v. 14). Şi nu numai că aceste resurse pe care se bizuia Moab nu i–au fost de niciun ajutor, dar au constituit şi cauza judecăţii care a căzut asupra sa (v. 7).
Lui Moab îi lipsise ceva esenţial şi, oricât de surprinzător ar părea, acestea erau … încercările. Vinul nou trebuie trecut mai întâi dintr–un butoi în altul, până ajunge „să–şi piardă din tărie”, să–şi aibă, puţin câte puţin, toate drojdiile depuse. Dar Moab nu suferise niciodată acest tratament. El fusese „netulburat din tinereţea lui” (v. 11; Zaharia 1.15); nu învăţase prin împrejurări dificile să se cunoască, la modul de a–şi pierde din prostul său gust caracteristic (aceasta este ceea ce va căuta Domnul să facă cu Israel, ducându-l în robie). Domnul ştie ce face atunci când ne scutură şi ne smulge din comoditatea noastră (Psalmul 119.67). Aceste „turnări” neplăcute dintr–un vas în altul au scopul de a ne face să pierdem de fiecare dată încă puţin din voinţa proprie, încă puţin din pretenţiile noastre, încă puţin din încrederea în noi înşine.
Mana Zilnica 