29 Octombrie 2021
Dar având diferite daruri de har, după harul care ne-a fost dat: fie profeție, să profețim potrivit măsurii de credință; fie slujbă, să stăruim în slujire; fie cel care învață pe alții, în învățătură.
Romani 12.6,7
Noi, creștinii, suntem foarte porniți să ne amestecăm peste slujba altuia; și așa vor sta lucrurile dacă nu ne vom urmări fiecare lucrarea proprie care ne-a fost rânduită în mod divin. Spunem «rânduită în mod divin», și accentuăm acest cuvânt. Noi nu avem dreptul să ne alegem propria lucrare. Dacă Domnul l-a făcut pe un om evanghelist, pe altul învățător, pe altul păstor și altuia i-a dat darul de a îndemna, cum trebuie să se desfășoare lucrarea lor? În mod sigur, evanghelistul nu va încerca să dea învățătură, învățătorul să îndemne, iar altul care nu are niciunul din aceste daruri să încerce să facă ambele slujbe. Nu, ci fiecare trebuie să-și exercite lucrarea care i-a fost rânduită în mod divin, potrivit darului pe care l-a primit!
Fără îndoială că este posibil ca Domnului să-I fie plăcut să dăruiască unuia mai multe daruri; însă acest lucru nu schimbă, nici în cea mai mică măsură, principiul pe care l-am subliniat, anume că fiecare este responsabil să-și cunoască slujba și să o împlinească. Dacă acest lucru va fi pierdut din vedere, vom ajunge la o confuzie fără speranță. Dumnezeu i-a rânduit pe unii să lucreze în cariera de piatră, pe alții să cioplească piatra, iar pe alții să zidească. Lucrarea progresează atunci când fiecare își urmărește cu sârguință propria slujbă. Dacă toți ar lucra în carieră, unde ar mai fi cioplitorii? Dacă toți ar fi cioplitori, unde ar mai fi zidarii? Cea mai mare daună adusă mărturiei lui Hristos și lucrării lui Dumnezeu este din partea acelora care urmăresc să facă o altă lucrare decât cea rânduită de Dumnezeu sau care urmăresc să imite un dar care nu le-a fost dat. Aceasta constituie o gravă greșeală împotriva căreia vom atenționa cititorul în mod solemn. Nimic nu poate fi mai absurd. Dumnezeu nu Se repetă niciodată. Nu există două fețe la fel, nici două frunze la fel și nici două fire de iarbă la fel. Atunci de ce trebuie ca cineva să dorească să facă lucrarea altuia sau să simuleze că posedă darul altuia? Fiecare să fie satisfăcut cu ceea ce a făcut din el Stăpânul său. Acesta este secretul păcii reale și al progresului.
C. H. Mackintosh
Nebunul își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpânește.
Proverbe 29.11
Se merită să ne enervăm pe tot ce nu-i convine celuilalt?
Cu siguranță, cunoaștem și noi multe cauze care ne provoacă supărare. În fiecare zi am putea să ne supărăm din cauza multor lucruri, mai ales din cauza comportamentului semenilor noștri.
Victor și-a cumpărat o mașină nouă. A dat o grămadă de bani pe ea! Mai avea câteva întrebări cu privire la autovehiculul său, dar angajatul reprezentanței de mașini era foarte neprietenos și nerăbdător. „Toate răspunsurile le găsiți în cartea de instrucțiuni!”, a mormăit acela. Atunci Victor s-a supărat foarte tare și a ridicat tonul.
Lia a purtat ieri un pulover cu glugă. Prietena ei cea mai bună a făcut în treacăt o observație deplasată. Lia s-a simțit jignită și la prima ocazie dorea să i-o plătească înapoi.
Mihai și-a salutat foarte amabil noul coleg de muncă. Dar colegul nu a reacționat în niciun fel. „Nu mă poate suferi”, s-a gândit Mihai supărat și a aruncat cu ceașca de cafea pe birou.
Să fim sinceri! Se merită oare să te enervezi pe tot ce nu-i convine celuilalt? Să nu permitem ca starea noastră să fie influențată de comportamentul celorlalți! Să nu sărim în sus când alții ne supără, ci mai degrabă să ne punem pe genunchi! Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne facă liniștiți. Acest lucru va aduce pace în sufletele noastre și sănătate în viețile noastre!
Să fim înțelepți în orice situație în care cineva ne deranjează prin vorbe sau gesturi! Dacă tăcem și ne vedem de treabă, atunci enervarea se va întoarce ca un bumerang la cel care a dorit să o reverse asupra noastră.
Citirea Bibliei: 2 Împărați 20.12-21 · 3 Ioan 1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU FI OBSEDAT DE VIITOR! – Fundația S.E.E.R. România
„Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34)
Se spune că era odată un ceas care își petrecea o mare parte din timp făcându-și griji pentru viitorul lui, gândindu-se că trebuie să ticăie de două ori la fiecare secundă. „Câte ticăieli înseamnă asta?” se gândea ceasul. Așa că a început să calculeze… că va ticăi de 120 de ori pe minut, și de 7.200 de ori pe oră! Asta însemna că în 24 de ore va trebui să ticăie de 172.800 de ori!… și de 63.072.000 de ori pe an! După toate aceste socoteli, ceasul a început să se simtă copleșit și să-l treacă toate nădușelile. În cele din urmă, ceasul a calculat că într-o perioadă de zece ani, va trebui să ticăie de 630.720.000 de ori!!! – și în acel moment, ceasul s-a prăbușit, suferind o cădere nervoasă.
Morala acestei fabule? Psihologii sunt de părere că aproximativ 95% dintre îngrijorările noastre nu devin realitate niciodată. Cum rămâne cu restul de 5%? De patru ori din cinci, lucrurile merg mai bine decât anticipam noi, incluzând aici binecuvântările indiscutabile! În sfârșit, numai 1% din tot răul ce credeam noi că s-ar putea întâmpla se înfăptuiește efectiv… și din acesta, rareori este atât de rău pe cât ne-am temut noi!
De aceea, Domnul Isus ne-a îndemnat: „Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” Apostolul Petru ne oferă perspectiva corectă după care să ne trăim viața, în următoarele cuvinte (1 Petru 5:7): „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Așadar, cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu fi obsedat de viitor!
de Jean Koechlin
Ieremia 44:1-10
„Şi acum, ce cauţi tu pe calea Egiptului, ca să bei apele Şihorului?” (Şihor, un braţ al Nilului) – întrebase Domnul la începutul acestei cărţi (cap. 2.18). El ştia bine de ce nu dorea acea călătorie în Egipt (comp. cu Deuteronom 17.16). Urâcioasa idolatrie a lui Iuda, mai ales cea din vremea împăratului Manase, fusese cauza judecăţilor care veneau să-i lovească, iar cum Egiptul se închina şi el la idoli (prea puţin conta că idolii de acolo aveau alte nume), poporul se expunea în Egipt unui risc şi mai mare de a se corupe. Şi acest lucru era inevitabil: nu se putea să nu se producă. Să fim siguri că, dacă Dumnezeu ne închide o cale, vrea să ne protejeze
Mana Zilnica 