Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “octombrie 13, 2021”

13 Octombrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Condu-mă în adevărul Tău și învață-mă, pentru că Tu ești Dumnezeul mântuirii mele; pe Tine Te aștept toată ziua.

Psalmul 25.5


Dumnezeul mântuirii mele (2)

Acesta este un psalm al lui David. Nu cunoaștem cu precizie împrejurările în care a fost scris, însă este evident că David trecea prin multe necazuri, în care a trebuit să-i înfrunte pe vrăjmașii săi. Însă el și-a pus încrederea în Domnul și a căutat ajutor din partea Lui – „Dumnezeul meu, în Tine mi-am pus încrederea; să nu fiu dat de rușine, să nu triumfe vrăjmașii mei asupra mea” (versetul 2). David înțelegea câtă nevoie avea de călăuzire zilnică din partea Dumnezeului său – „Fă-mi cunoscut căile Tale, Doamne, învață-mă cărările Tale! Condu-mă în adevărul Tău și învață-mă, pentru că Tu ești Dumnezeul mântuirii mele; pe Tine Te aștept toată ziua” (versetele 4 și 5).

Deși împrejurările noastre vor fi diferite de cele ale lui David, totuși vom experimenta și noi împotrivire și dificultăți de tot felul pe calea credinței. Avem nevoie mai întâi să ne punem toată încrederea în Domnul și să-I cerem să ne călăuzească în toate îndatoririle noastre zilnice. El va răspunde cererii noastre dacă, la fel ca David, vom dori să ne arate căile Sale, să ne învețe cărările Sale și să ne conducă în adevărul Său.

Putem să-L așteptăm cu încredere întreaga zi. El este Dumnezeul mântuirii noastre, Cel care poate și dorește să ne salveze de-a lungul tuturor dificultăților pe care le întâmpinăm zilnic. „Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit” (Evrei 4.16).

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ori de câte ori mă tem, eu mă voi încrede în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Său. Mă încred în Dumnezeu și nu mă voi teme.

Psalmul 56.3,4


Bolnavul de tuberculoză (2)

Cei doi au discutat mult timp. În cele din urmă, teama, care străjuise până atunci zi și noapte patul chinezului, a trebuit să plece din prezența lui Hristos și a luminii Sale. Domnul Tian nu înțelegea multe, dar își predase viața în mâinile lui Isus și astfel a făcut primul pas spre lumină.

„În noaptea aceea”, a spus domnul Tian mai târziu, „am putut să dorm iarăși. Frica dispăruse”. Acum, pacea umplea inima bolnavului. Oricare va fi drumul lui, el va ajunge în lumină și nu în noaptea deznădejdii.

Dumnezeu i-a dăruit iarăși sănătatea și a venit ziua când domnul Tian a putut părăsi cu bucurie spitalul.

Lumina evangheliei a luminat toate domeniile întunecate ale vieții lui, chiar și relația cu soția lui, de care se despărțise de mult timp. El i-a scris celei alungate, al cărei nume nimeni nu avea voie să-l rostească în prezența lui: „Vino înapoi! Eu am devenit creștin și Hristos ne va ajuta să ne refacem căsnicia”.

Soția lui, mirată de schimbarea soțului ei, s-a întrebat: „Este aceasta lucrarea evangheliei? Atunci vreau să merg cu soțul meu pe urmele lui Isus”.

Alți doisprezece aparținători ai familiei, printre care și mama domnului Tian, au găsit calea spre Hristos. Relatarea domnului Tian se încheie cu cuvintele: „Harul lui Dumnezeu este nespus de mare”.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 12.1-17 · Ioan 21.15-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GĂSEȘTE SEMNIFICAȚIA MUNCII TALE – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească” (Geneza 2:15)


Mai întâi, Dumnezeu l-a creat pe om. Apoi a creat o grădină și i-a spus omului: „Ai grijă de ea!” Poate ai crezut că munca a venit ca o consecință a căderii în păcat. E adevărat, munca a căpătat o altă semnificație în acel moment, dar e o greșeală să crezi că primii noștri părinți nu aveau niciun scop. Când Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, e limpede că El a avut în plan ca noi să fim ca El: creativi, productivi, gata să ne investim în sarcini care contribuie la împlinirea scopului Său. Adam și Eva au fost puși responsabili peste grădină… și, înainte de decizia lor egoistă de a nu-L asculta pe Dumnezeu, ei s-au bucurat de împlinire maximă în munca lor. Biblia spune: „Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.” (Geneza 2:19) Primul loc de muncă din univers a inclus identificarea speciilor de animale și păsări, studierea înzestrărilor şi calităților fiecărei creaturi, și supravegherea lor. Asta da, funcție de conducere! Și cine este ocupat, are nevoie de un asistent executiv – așa că a fost creată Eva, ca să fie „ajutorul” lui Adam. Nu trebuie să privești mai departe de Biblie ca să-ți dai seama că munca productivă este planul lui Dumnezeu pentru viața ta. O sarcină bine făcută este propria ei răsplată. Îți conferă un sentiment al valorii, fără de care poți ajunge să fii deprimat. Nu crede iluziile mass-media care îți spune că oamenii de succes nu trebuie să muncească; fiecare dintre noi a fost creat cu un scop în viață, indiferent câți bani are în contul său bancar. Așadar (cf. Eclesiastul 9:10), „tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 32:16-28; 36-44

Şi astăzi, când cineva cumpără un teren sau o casă, trebuie să îndeplinească o serie de formalităţi înaintea notarului şi a autorităţilor, în urma cărora noul cumpărător primeşte un act oficial, care dovedeşte calitatea lui de proprietar. Ieremia va păstra cu grijă actele sale de proprietate asupra ogorului (v. 14). Prin „Cuvântul harului Său”, Dumnezeu garantează copiilor Săi „moştenirea între toţi cei sfinţiţi” (Fapte 20.32). Şi noi putem afirma împreună cu Pavel: „Sunt convins că El poate să păzească ce Iam încredinţat pentru ziua aceea” (2 Timotei 1.12). De altfel, acest sfârşit al împărăţiei lui Iuda seamănă destul de bine cu imaginea din zilele celei dea doua Epistole către Timotei.

În mijlocul ruinei, Ieremia, singur şi întemniţat, asemeni apostolului, ştie în Cine a crezut şi către Domnul se înalţă rugăciunea lui (v. 1625). El pune în antiteză necazul prezent cu binecuvântările de altădată, cunoscând puterea cea mare a Domnului (v. 17), îndurarea Lui (v. 18) şi măreţia sfatului Său (v. 19; comp. cu 2 Timotei 1.7). „Pentru Tine nimic nu este prea greu” poate spune el (v. 17). Aceasta este ceea ce, în frumosul Său răspuns, Dumnezeu îi confirmă profetului şi, de asemeni, ne confirmă nouă (v. 27; comp. cu Matei 19.26).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: