1 Noiembrie 2021
Îți mulțumim, Doamne, Dumnezeule Atotputernic, care ești și care erai, că ai luat puterea Ta cea mare și ai început să împărățești. Și națiunile s-au mâniat; și a venit mânia Ta și timpul să fie judecați cei morți și să dai răsplata robilor Tăi, profeții, și sfinților și celor care se tem de Numele Tău, celor mici și celor mari, și să-i distrugi pe cei care distrug pământul!
Apocalipsa 11.17,18
Pe măsură ce citim în Apocalipsa, vedem că sfinții din cer sunt preocupați cu închinarea înaintea lui Dumnezeu, ca și Creator, și cu închinarea înaintea Domnului Isus, ca Miel al lui Dumnezeu care a fost înjunghiat pentru ca ei să fie răscumpărați și făcuți o preoție împărătească. Îi mai vedem, de asemenea, în deplină cunoștință cu privire la judecățile pe care Domnul, în măreția și în puterea Sa, le trimite asupra pământului în acea vreme de necaz. Ei nu numai că văd toate acestea întâmplându-se, ci versetele citate mai sus ne arată că ei își exprimă acordul plin de recunoștință cu privire la judecățile pe care Domnul le trimite asupra oamenilor nelegiuiți de pe pământ.
Câteodată îi auzim pe unii creștini spunând că nu vor putea fi niciodată fericiți în cer dacă cineva dintre cei pe care ei îi iubesc nu va fi acolo. De-a lungul veacurilor au existat învățători răi care au tăgăduit sau care au încercat să modifice învățătura Bibliei cu privire la judecata lui Dumnezeu asupra nelegiuirii omului. Unii au mers atât de departe, încât au ajuns să nege existența iadului sau să afirme că Dumnezeu, fiindcă este dragoste, nu poate să-i pedepsească pe păcătoși într-un fel atât de sever.
Astfel de oameni manifestă o tristă ignoranță cu privire la sfințenia lui Dumnezeu. El este nu numai dragoste, ci și lumină. El urăște păcatul. Este plin de îngăduință, însă Duhul Său nu Se va lupta pentru totdeauna cu omul. La momentul potrivit, El va exercita judecata, nu numai judecata eternă a iadului, ci și judecata Sa dreaptă asupra răului de pe pământ. Iar noi, cei credincioși, vom fi în deplin acord și armonie cu tot ceea ce El va face. „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2).
E. P. Vedder, Jr.
De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi … și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.
Filipeni 2.9-11
Isus Hristos este Domn
Va veni clipa când orice genunchi se va pleca în Numele lui Isus și orice limbă va mărturisi că Isus Hristos este Domn. Ferice de acela care face acestea aici pe pământ și Îi mulțumește pentru lucrarea cea mare a salvării, pe care a făcut-o pe crucea de la Golgota! Toți aceia care nu se pleacă aici pe pământ înaintea lui Isus și nu mărturisesc că El este Domn, care sunt indiferenți și respingători, ba chiar împotrivitori față de oferta lui Dumnezeu, cândva, în veșnicie, vor fi forțați să se plece în fața Domnului Isus și să recunoască faptul că El este Domn.
Odată am întâlnit o femeie în vârstă care ducea o valiză grea. M-am oferit să o ajut. Având în vedere vârsta ei înaintată, am întrebat-o dacă L-a primit pe Domnul Isus și dacă este sigură de mântuirea sufletului ei. „Am 84 de ani și merg în fiecare duminică la biserică. Primul meu soț nu m-a lăsat să merg, dar al doilea m-a lăsat să merg în fiecare duminică și sunt atât de fericită. Sper că Dumnezeu Se va îndura de mine”, a răspuns ea. Am atenționat-o că simplul mers la biserică nu ne poate împăca cu Dumnezeu și că El recunoaște un singur mijloc de ispășire: sângele prețios al lui Isus, Mielul lui Dumnezeu. „Ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care l-ați moștenit de la părinții voștri … cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără pată” (1 Petru 1.18,19). I-am citat și versetul de astăzi și am mai întrebat-o: „V-ați plecat vreodată pe genunchi înaintea Domnului Isus și I-ați mulțumit că El a murit pentru dumneavoastră pe cruce?”. Cu lacrimi în ochi, femeia a mărturisit că nu a făcut acest lucru, dar că ar vrea să-l facă în acea seară. Ce prețios este sângele Mielului lui Dumnezeu!
Citirea Bibliei: 2 Împărați 22.8-20 · Psalmul 107.23-43
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CINE PERSEVEREAZĂ CÂȘTIGĂ! – Fundația S.E.E.R. România
„Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” (Isaia 50:7)
Întrebat odată: „Care este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă un om pentru a deveni un campion?”, boxerul James John Corbett a răspuns: „Să lupte încă o rundă!”
Oamenii de succes au diferite talente, dar toți au aceste calități: perseverență, tenacitate, determinare.
Poetul englez Thomas Gray a scris șaptezeci și cinci de ciorne ale capodoperei sale „Elegy Written in a Country Churchyard” (Elegie scrisă într-un cimitir de țară), înainte de-a fi mulțumit de scrierea sa. Dramaturgul american Samuel Nathaniel Behrman a scris piese de teatru timp de unsprezece ani, înainte de a vinde măcar una. În timp ce lucra cu normă întreagă într-o fabrică, Enrico Caruso s-a pregătit timp de doisprezece ani pentru a deveni unul dintre cei mai faimoși tenori din istoria operei. George Gershwin a compus aproape o sută de melodii înainte de-a o vinde pe prima, pentru cinci dolari.
Putem învăța o lecție importantă din toate aceste istorisiri: dacă visul tău nu se împlinește imediat, nu te descuraja! Continuă să-ți urmezi meșteșugul și să-ți dezvolți talentul. Studiază și învață. Crește prin experiență. Continuă să muncești. Victoria aparține celor care sunt dispuși „să lupte încă o rundă”!
Când renunți, Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru tine. Dar când perseverezi, El îți va veni în ajutor.
Să reținem ce ne spune El în Cuvântul Său: „Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” Când promite Dumnezeu că te ajută? După cum ne asigură în 1 Corinteni 4:2, atunci când ești credincios și stăruiești în lucrul încredințat! Fii așa, de azi!
de Jean Koechlin
Ieremia 46:1-19
Asemeni lui Isaia în cap. 13 şi în următoarele, Ieremia este şi el provocat acum să profeţească despre naţiuni. Prima dintre acestea este tocmai Egiptul, în care poporul sperase să găsească adăpost. Ce imagine a lumii idolatre! Peste ea vor cădea judecăţi înspăimântătoare… Şi ne aducem aminte din declaraţiile Noului Testament cu privire la acest subiect, că „lumea trece, şi pofta ei” (1 Ioan 2.17), şi „chipul lumii acesteia” (1 Corinteni 7.31).
Împăratul Egiptului este obiectul unei comparaţii ironice şi aspre: „Faraon … nu este decât un vuiet” (v. 17). Un vuiet poate speria pentru o clipă, dar ce poate fi mai trecător şi mai inutil decât el? Câte personalităţi, mai mult sau mai puţin impunătoare în lumea aceasta, nu au fost altceva decât un „vuiet” trecător! Săptămâna în curs, ziarele le consacră coloane întregi, însă peste o lună sau un an vor rămâne cufundate în uitare…
Încă un cuvânt trist este adăugat la cele despre Faraon: asemeni înaintaşului său de odinioară, cel din cartea Exod, care îşi împietrise inima, şi acest om „a lăsat să treacă timpul” (v. 17; comp. cu Ioan 12.35). Dragi tineri cititori, aici este o problemă deosebit de serioasă. Nu pierdeţi timpul convertirii voastre, nici timpul slujirii Domnului aici, jos, nici timpul răspunderii la invitaţia din Luca 22.19. Nu le lăsaţi să treacă!
Mana Zilnica 