Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 5 Decembrie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și nici să nu mai vin aici să scot”. Isus i-a spus: „Mergi, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici”.

    Ioan 4.15,16


    Domnul folosește aici singura cale prin care întunericul din mințile noastre poate fi împrăștiat. El vorbește conștiinței și câștigă inima. Înțelegerea lucrurilor de natură divină vine pe calea conștiinței, nu a intelectului.

    Și cât de minunată este această cale pe care El o folosește! Stătea singur, lângă fântână, în compania unei femei păcătoase, pentru a o face să se cunoască pe ea însăși și să-L cunoască pe El. Urma să-i aducă la lumină întreaga viață de păcat, pentru a-i câștiga astfel inima, însă face acest lucru fără să mai fie nimeni în preajmă. Astfel, El pune degetul pe partea întunecată a vieții ei și îi atinge conștiința prin cuvintele: „Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici”.

    Câtă semnificație este în cuvintele „du-te” și „vino”! „Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău” vorbește despre păcatul din viața ei; „vino aici” vorbește despre harul care era în inima Domnului. „Du-te” pare să spună: «Păcatele tale te-au așezat la o distanță infinită de Mine»; „vino” pare să spună: «Dragostea Mea te aduce înapoi la Mine». O, scump Mântuitor, cine altul decât Tine cunoaște în întregime răul din noi și totuși Tu ne inviți să venim la Tine! Unde, într-adevăr, putem găsi un prieten ca Isus? Unde există altul în univers care să cunoască tot ceea ce am făcut și totuși să ne iubească și să ne cheme la el? Ce minunat este revelată dragostea divină în acest pasaj!

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Până se coboară ziua și până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămâie.

    Cântarea Cântărilor 4.6


    Munte de mir și deal de tămâie

    Tot ce a împlinit și a rostit Domnul Isus pe acest pământ a fost spre bucuria și plăcerea Tatălui Său. Dumnezeu a deschis cerul și a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit desfătarea” (Matei 3.17). Oamenii L-au disprețuit pe Domnul Isus, dar pentru Dumnezeu nu era ceva mai prețios și mai plăcut decât viața Fiului Său.

    Tămâia are un miros plăcut. Ea vorbește despre dăruirea Domnului Isus. El Și-a dedicat întreaga viață lui Dumnezeu, de la începutul căii Sale până la sfârșitul ei pe cruce. Dumnezeu S-a bucurat de această dăruire deplină.

    Mirul are de asemenea un miros deosebit de frumos și de aromat, dar gustul este amar. Pentru Domnul Isus, suferințele au fost grele, amare; din ele însă s-a înălțat un miros plăcut spre Dumnezeu. Oamenii indiferenți din acea vreme n-au observat nimic din aceste adevăruri, dar, cu ochii credinței, noi putem întrezări astăzi ceva din acestea.

    Să privim împreună cu Tatăl la lucrarea de mântuire de pe cruce! În acele ore, suferințele Domnului Isus au atins apogeul; în același timp, spre Dumnezeu se înălța un miros plăcut. La cruce, Dumnezeu a fost proslăvit într-un mod desăvârșit. Locul celor mai mari batjocuri, al celor mai mari umilințe și al celor mai groaznice dureri este deopotrivă „munte de mir” și „deal de tămâie”.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 26.1-21 · Psalmul 128.1-6

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    UITĂ ȘI MERGI MAI DEPARTE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă…” (Filipeni 3:13-14).


    Fiecare dintre noi are „un trecut”, iar acesta este marcat de suferințele provocate de alții, sau plin de greșeli care ne-au adus numai necazuri, și întunecat de atâtea lucruri de care ne este atât de rușine, încât nu am îndrăzni să discutăm deschis despre ele! Ce-i de făcut? Mă tem că sunt doar două lucruri pe care le putem face cu privire la trecutul nostru: să-l păstrăm mereu în mintea noastră, sau să-l dăm uitării și să mergem mai departe. Dacă ai nevoie de iertare, cere-o de la Dumnezeu, primește-o prin credință, învață din greșeli… și încearcă să faci mai bine data viitoare! Apostolul Pavel a scris: „Fac un singur lucru (este unica mea aspirație) uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti (suprem și sacru) a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13-14). Să reținem cuvintele „unica mea aspirație.” Înainte ca Pavel să-L întâlnească pe Hristos, el se ocupa cu persecutarea și întemnițarea creștinilor, cu executarea lor și cu închiderea bisericilor. Și pe deasupra, mai era și plătit pentru asta!

    Poate că această relatare despre Pavel te va face să te simți puțin mai bine când te gândești la trecutul tău. În ciuda tuturor acestor lucruri, apostolul Pavel a avut o singură aspirație: „aruncându-mă spre ce este înainte.” Când păcatul te face să aluneci ori să cazi, nu trebuie să-ți intensifici greșeala, făcând din ea obsesie și scăldându-te în vinovăție! De ce? Deoarece Dumnezeu ți-a pus la dispoziție iertarea! Deci, fie că ai păcătuit acum douăzeci și cinci de ani sau acum douăzeci și cinci de minute, tu poți să Îi ceri lui Dumnezeu iertare, s-o primești, să lași păcatul în urma ta – și să mergi mai departe. Trebuie să lași în urmă greșelile de ieri, pentru a putea beneficia de binecuvântările de astăzi. Când înveți să faci asta, te vei bucura de viața pe care ți-a pregătit-o Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Marcu 6:30-44

    Apostolii care se reîntorc aproape de Domnul sunt foarte preocupaţi cu ceea ce au făcut şi grăbiţi să Îi istorisească, dar Învăţătorul ştie că acum ei au nevoie de puţină odihnă şi de aceea le pregăteşte un moment „deoparte” cu El. Noi, care invocăm adesea cu atâta uşurătate nevoia de a ne destinde, să privim la câteva din condiţiile în care ucenicii gustă această odihnă:

    1) urmează după o lucrare pentru Domnul;

    2) nu poate fi vorba decât de puţină odihnă, pentru că pământul nici n-ar fi în stare să ofere una durabilă (vezi Mica 2.10);

    3) este luată departe de lume, şi nu în distracţiile pe care aceasta le poate oferi;

    4) odihna este un prilej de bucurie doar alături de Domnul.

    Odihnă de scurtă durată, într–adevăr, pentru că deja mulţimile se strâng! Domnul Isus le va hrăni sufletele, apoi trupurile (Matei 4.4); dar, mai întâi, Îşi pune ucenicii la încercare. Aceştia veneau să-I istorisească tot ceea împliniseră. Ei bine, era momentul de a–şi dovedi capacitatea lor, în loc să–i trimită pe aceşti oameni. „Daţi–le voi să mănânce” (v. 37), le spune Domnul, pentru a–i face să realizeze că orice putere vine de la El. În acelaşi timp, El îi asociază, prin har, gestului Său de bunătate. Înţelepciune, putere, dragoste: încă o dată vedem strălucind împreună aceste caractere ale Robului desăvârşit.

  • 3 Decembrie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul a binecuvântat mai mult sfârșitul lui Iov decât începutul lui … Și a avut șapte fii și trei fiice. Și a pus numele celei dintâi Iemima, și numele celei de-a doua, Cheția, și numele celei de-a treia, Cheren-Hapuc. Și în toată țara nu se găseau femei așa de frumoase ca fiicele lui Iov; și tatăl lor le-a dat moștenire printre frații lor. Și Iov a trăit după aceasta o sută patruzeci de ani și a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi, patru generații.

    Iov 42.12-16


    Copiii lui Iov (2) – Ținte ale lui Satan

    Când citim în cartea Iov vedem cât de puțin înțelegem din căile și din scopurile lui Dumnezeu. Adesea, la fel ca prietenii lui, credem că știm, ne certăm și acuzăm. Sau, la fel ca Iov, ne plângem cu privire la încercările noastre și ne apărăm de falsele acuzații. Prietenii lui Iov au fost greșiți, iar Iov însuși, în prezența lui Dumnezeu, a fost vindecat de îndreptățirea de sine. Atunci când a demonstrat acest lucru, prin faptul că s-a rugat pentru prietenii săi care îl trataseră așa de rău, Domnul l-a răsplătit, dându-i de două ori mai mult decât avusese înainte.

    În ce privește copiii, Domnul i-a dat încă zece copii, lucru care arată că primii zece, deși muriseră, erau cu Dumnezeu – mântuiți, nu pierduți. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață în mod constant acest lucru: copiii sunt o binecuvântare, o moștenire de la Domnul (Psalmul 127.3). Iov a trăit după aceea suficient de mult ca să-i vadă pe urmașii săi până la a patra generație.

    Este interesant să citim comentariile lui Dumnezeu cu privire la frumusețea fetelor lui Iov și să vedem cum Iov le-a dat o moștenire printre frații lor, fără îndoială în mod contrar obiceiurilor din acele vremuri. În timp ce respectăm faptul că Dumnezeu a desemnat roluri diferite bărbaților și femeilor în sfera naturală și în cea a Adunării Sale, știm că ei sunt deopotrivă iubiți și scumpi înaintea Lui.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.

    Ieremia 29.11


    Gânduri de pace, nu de nenorocire

    La cină, unul dintre nepoții mei mi-a spus: „Mama nu mă iubește”. Oare cum a ajuns nepotul meu la o asemenea idee ciudată și totuși exprimată cu atâta convingere? Atunci l-am întrebat: „De unde ți-ai dat seama că mama nu te iubește?”. El mi-a spus: „Nu face ceea ce vreau eu”. Deoarece mama nu făcea ceea ce dorea copilul, micuțul a tras concluzia greșită că mama nu-l iubește!

    Acest gând m-a preocupat mult. Oare nu gândim noi la fel? Dumnezeu nu face ceea ce doresc oamenii. Nu le împlinește rugăciunile așa cum pretind ei. Concluzia lor este: „Dumnezeu nu ne iubește”. Astfel se îndepărtează de Dumnezeu și se retrag dezamăgiți în cochilia lor. „Dacă Dumnezeu ne-ar iubi, atunci ne-ar ajuta”, spun ei în timp ce stau departe de Dumnezeu, singuri cu problemele lor.

    Dar oare mama nu-și iubea copilul? Nu cumva era exact invers? Tocmai pentru că își iubea copilul, ea nu îi dădea ceea ce el dorea. Ea avea ceva mai bun pentru el.

    Dumnezeu are lucruri mai bune pentru noi: „Gânduri de pace, și nu de nenorocire”. Viețile noastre nu Îi sunt indiferente. El gândește mai departe decât gândim noi și are pregătite pentru noi lucruri mai bune decât sperăm noi să obținem: are cele mai bune lucruri pentru noi. El dorește să ne binecuvânteze. Dumnezeu este dragoste și ne întâmpină mereu cu bunătate, cu îndurare, cu milă și cu har.

    Și pentru astăzi, El are gânduri de pace pentru noi.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 23.36-24.14 · Psalmul 126.1-6

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BANCNOTE ȘI DIAMANTE – Fundația S.E.E.R. România

    „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu”. (Efeseni 2:8)


    Pentru a înțelege cum te vede Dumnezeu, încearcă să te gândești la următoarele două lucruri:

    1) O bancnotă (de 100 lei, să zicem). Ce o face să fie mai valoroasă decât orice altă bucată de hârtie de aceeași mărime? Autoritatea, bunăvoința și determinarea guvernului care și-a pus semnătura pe ea. Poți mototoli acea bancnotă, o poți călca în picioare, o poți chiar rupe în două și să o lipești la loc, dar valoarea ei rămâne aceeași.

    2) Un diamant. Dacă acoperi un diamant cu noroi, tot un diamant rămâne, chiar dacă unul murdar… El nu și-a pierdut valoarea! Bineînțeles, pentru a scoate în evidență aspectul său de diamant, trebuie să-l cureți de noroi și să-i redai luciul original.

    Ce-am vrut să spun prin aceste două ilustrații? Faptul că valoarea ta de copil răscumpărat al lui Dumnezeu nu se schimbă și nu se diminuează în ochii Săi, când te murdărești, când ești călcat în picioare, sau zdrobit de viață și de circumstanțele ei. De ce? Deoarece adevărata ta valoare este determinată nu de meritele sau eforturile tale personale, ci de prețul pe care L-a plătit Domnul Isus pe cruce pentru tine! Acolo a avut loc marele schimb. Toate păcatele tale de când te-ai născut și până vei muri au fost luate asupra Sa. Și când L-ai acceptat ca Mântuitor personal, toată neprihănirea Sa a fost transferată asupra ta. Nu trebuie să te străduiești, ori să te lupți s-o obții – este un „dar.” „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.” Așadar, mulțumește-I lui Dumnezeu pentru valoarea ta în Hristos!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Marcu 6:1-13

    Pentru locuitorii Nazaretului, Isus era „tâmplarul”. Timp de treizeci de ani, El Îşi ascunsese gloria sub condiţia smerită a unui meşteşugar de provincie; o asemenea înjosire este de neconceput pentru omul firesc, obişnuit să judece după aparenţe.

    Dacă era dificil pentru mărturia Domnului să fie primită „în patria Lui şi între rudele Lui şi în casa Lui” (v. 4), cu cât mai greu este pentru mărturia noastră să fie primită în locul unde suntem cunoscuţi … cu toate defectele şi cu tot trecutul nostru trist! Dar tot în acelaşi loc, şi roadele unei vieţi noi vor fi cu atât mai evidente şi vor constitui cea mai puternică vorbire (Filipeni 2.15).

    Aleşi în cap. 3.13‑19, cei doisprezece sunt acum trimişi să predice pocăinţa. Domnul îi îndeamnă să nu ia nimic pentru drum. Viaţa lor trebuie să fie o viaţă de credinţă. Clipă de clipă, ei vor primi ceea ce le va fi necesar atât pentru slujbă, cât şi pentru nevoile lor personale. Strângerea de provizii i-ar fi privat de bogate experienţe şi i–ar fi făcut să piardă din vedere legătura care–i unea cu Învăţătorul absent. În ce priveşte sandalele, aici acestea sunt obligatorii: ele sugerează ceea ce Efeseni 6.15 numeşte „pregătirea Evangheliei păcii”. Orice credincios trebuie să–şi aranjeze („orneze”) mersul în aşa fel încât să confirme mesajul de har al cărui purtător este (comp. cu Romani 10.15).

  • 2 Decembrie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iov trimitea și-i sfințea; și se scula dis-de-dimineață și înălța arderi-de-tot după numărul lor … Așa făcea Iov în toate zilele … A venit altul și a zis: „Fiii tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor cel întâi-născut și, iată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie și a izbit cele patru colțuri ale casei și ea a căzut peste tineri și ei au murit; și numai eu singur am scăpat, ca să-ți dau de știre”.

    Iov 1.5,18,19


    Copiii lui Iov (1) – Ținte ale lui Satan

    Dumnezeu ne spune suficient de mult despre Iov ca să înțelegem că viețile noastre prezintă un interes nu numai pentru prietenii și pentru rudele noastre, ci și pentru Dumnezeu și pentru Satan. Dumnezeu ne cunoaște, ne iubește, ne protejează și, câteodată, îngăduie să trecem prin mari încercări. De cealaltă parte, Satan Îl urăște pe Dumnezeu, ne urăște pe noi și pe copiii noștri și dorește să-i folosească pe copiii noștri pentru a ne întoarce împotriva lui Dumnezeu.

    Dumnezeu îi dăduse lui Iov șapte fii și trei fete, care erau în relații bune unii cu alții și dădeau ospețe cu rândul în casele lor. După aceste ospețe, Iov aducea jertfe pentru ei toți, ca nu cumva vreunul dintre ei să fi păcătuit la astfel de ospețe. Iov nu cunoștea nimic despre binecuvântările minunate pe care noi le avem în Hristos, însă putea aduce jertfe pentru copiii săi. Noi, cei credincioși, trebuie să ne rugăm fierbinte pentru copiii noștri. Satan dorește să-i ducă în rătăcire, chiar să-i distrugă și, prin aceasta, să ne rănească pe noi.

    Dumnezeu poate îngădui încercări adânci și suferințe, fie prin intermediul comportamentului copiilor noștri, fie prin ceea ce li se întâmplă. Iov și-a pierdut întreaga avere într-o singură zi. Ultima veste care i-a fost adusă a fost că toți cei zece copii ai săi muriseră în același timp. În felul acesta l-a atacat Satan pe Iov, însă n-a reușit să-l întoarcă împotriva lui Dumnezeu. Iubit părinte credincios, Dumnezeu să îți dea un har asemănător la vremea încercării!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor care sunt ispitiți.

    Evrei 2.18


    Specialiștii au și ei „migrene”

    Conform unui studiu realizat în America, 70% dintre specialiștii care tratează durerile de cap suferă ei înșiși de migrene acute, iar 14% chiar de migrene cronice. Acest procent este mare. Putem deci afirma că specialiștii suferă ei înșiși de aceeași boală de care încearcă să-i vindece pe pacienții lor.

    Ceva asemănător întâlnim și în alte domenii. Terapeuții în domeniul stresului au ei înșiși stres. Psihologii au aceleași probleme ca pacienții lor. Pedagogii au probleme cu proprii lor copii. Conducătorii religioși sunt ei înșiși în căutare după adevăr.

    Noi tânjim după ajutorul dat de cineva care ne poate înțelege problema, pentru că cine nu a avut niciodată o migrenă nu-și poate închipui cât de mari sunt aceste dureri de cap și cât de mult bulversează ele întregul corp. Când însă observăm că cel care dorește să ne ajute nu a găsit pentru el însuși o soluție de durată și împărtășește aceeași soartă, atunci suntem puși pe gânduri.

    Versetul de astăzi ne aduce multă mângâiere: Isus Hristos este atât cel mai apropiat și mai îndurător Prieten, care înțelege problema noastră, cât și cel mai bun și mai mare Ajutor, care cunoaște și stă deasupra tuturor problemelor noastre. El a trăit ca Om pe acest pământ și cunoaște durerile, dezamăgirile, oboseala. Dar El este Dumnezeu și are toată puterea în cer și pe pământ. El ne înțelege și ne ajută! Numai Isus Hristos, Omul desăvârșit, care este totodată Dumnezeu, poate să-i salveze pe cei care vin la El.

    Veniți la Isus! Aduceți-I Lui durerea și problemele care vă macină. La El veți găsi alinare și rezolvare!

    Citirea Bibliei: Ezechiel 23.1-35 · Psalmul 125.1-5

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    STABILEȘTE-ȚI LIMITE SĂNĂTOASE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri”. (Proverbele 25:28)


    Am găsit scrise undeva următoarele: „Marele zid chinezesc a fost ridicat în secolul al III-lea î.Hr. cu scopul de a proteja localnicii de atacurile popoarelor nomade venite din nord. De-a lungul secolelor care au urmat, și în special în timpul dinastiei Ming (1368-1644), Marele Zid a fost reparat și extins, ca în final să măsoare mai mult de 21000 de kilometri în lungime.” Dar și înainte ca această impresionantă construcție să fi fost gândită și realizată, știm din Biblie (și din istorie) că diverse grupuri de oameni, neamuri și popoare de-a lungul vremii au folosit zidurile pentru a se apăra, sau pentru a trasa granițe în jurul lor, delimitând teritoriile care le aparțineau. Pentru a fi eficiente, aceste ziduri trebuiau să fie întreținute în mod regulat. Cea mai mică breșă putea face ca dușmanul să obțină un avantaj hotărâtor.

    Putem extrage și noi o învățătură importantă de aici. În calitate de creștini, noi avem un zid în sistemul nostru de apărare care trebuie întreținut și apărat în orice vreme – zidul stăpânirii de sine. Biblia spune: „Omul care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.” Eșecul în a-ți păstra stăpânirea de sine echivalează cu a deschide porțile cetății și a invita vrăjmașii să dea năvală! John Wilbur Chapman, unul dintre cei mai mari predicatori ai istoriei, a instituit „regula mea pentru trăirea creștină”, o regulă pe care și noi ar trebui s-o implementăm. Iată cum a formulat-o Chapman: „Regula care îmi guvernează viața este următoarea: Tot ceea ce îmi încețoșează viziunea mea despre Hristos, sau îmi răpește apetitul pentru studiul biblic, sau pune o piedică în viața mea de rugăciune și face ca lucrarea creștină să fie anevoiasă – este un lucru rău pentru mine; deci, dacă spun că sunt creștin, trebuie să mă îndepărtez de astfel de lucruri.” Așadar, granițele tale au fost cumva călcate, sau sunt în paragină? Dacă da, fă ceva în această privință, astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Marcu 5:21-43

    Un fruntaş al sinagogii, pe nume Iair, L–a chemat pe Domnul Isus să–i vindece fiica. Însă în timp ce Învăţătorul Se află pe drum, o femeie, căreia niciun medic nu–i putuse da ajutor, urmează să-şi recapete în taină puterea.

    Drag prieten care ai căutat poate în diverse locuri un remediu pentru mizeria ta morală, Isus trece încă şi astăzi pe lângă tine. Procedează şi tu precum această femeie: apucă marginea hainei Lui! (comp. cu cap. 6.56).

    Femeia ştie că este salvată, de asemenea şi Domnul ştie, dar este nevoie ca toţi să audă şi de aceea Domnul Isus vrea s-o determine să–şi învingă timiditatea, să se facă cunoscută, mărturisind public „tot adevărul”. În felul acesta, ea va primi, ca răspuns la credinţa ei, un cuvânt de har infinit mai minunat decât simpla vindecare: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace” (v. 34).

    În tot acest timp, casa lui Iair răsuna de vaiete şi de strigăte de disperare (dar nu dintr-o profundă sinceritate – vezi v. 40). Cu un cuvânt, Isus îl mângâie însă pe bietul tată (v. 36), îndreptând spre Dumnezeu gândurile acestui om… şi totodată pe ale noastre: „Nu te teme; crede numai”. Apoi, printr-un alt cuvânt, atât de mişcător încât Duhul ni l-a transmis în însăşi limba folosită de Mântuitorul (ebr. „Talita cumi”), El învie fetiţa.

  • 1 Decembrie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi, și Cel din urmă, și Cel viu; și am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor; și am cheile morții și ale Locuinței morților.

    Apocalipsa 1.17,18


    Descrierea oferită în versetele 13-17 din Apocalipsa 1 vorbește în întregime despre judecată. Ioan stătuse odinioară la pieptul lui Isus. Acum însă, același piept este încins cu un brâu de aur. Nu este de mirare deci că, în prezența acestui Fiu al Omului, gata de a exercita judecata și învestit cu toată autoritatea și gloria Dumnezeirii, Ioan a căzut la picioarele Lui ca mort. Gloria judiciară a Domnului a fost prezentată în viziunea din versetele 12-17; acum, în versetul 18, avem gloria Sa declarată prin propriile Sale cuvinte, iar aceasta într-un fel întreit.

    În primul rând, gloria Dumnezeirii. El este „Cel dintâi și Cel din urmă, și Cel viu”. Comparați cu versetul 8, unde Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Se proclamă a fi „Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul”. Nimeni altul decât Dumnezeu nu poate fi „Cel dintâi” sau „Începutul”, și, fiind o Persoană în unitatea Dumnezeirii, Isus este Dumnezeu.

    În al doilea rând, gloria răscumpărării, a morții și a învierii. El „a fost” mort, însă acum este „viu în vecii vecilor”. Cel care este arătat a fi Judecătorul universal a gustat El Însuși judecata morții, iar acum a înviat și trăiește în puterea vieții de înviere.

    În al treilea rând, gloria stăpânirii. Moartea și Locuința morților sunt marii vrăjmași ai omenirii păcătoase, simboluri ale blestemului sub care păcatul i-a adus pe oameni. Având cheile lor, El este pe deplin stăpân peste ele.

    În felul acesta, Domnul Isus Se prezintă în dumnezeirea Sa; în starea Sa de înviere, în urma împlinirii răscumpărării; și ca Stăpân absolut peste vechii vrăjmași ai omului. Ce încurajatoare trebuie să fi fost aceste lucruri pentru Ioan! Și cât de încurajatoare trebuie să fie ele și pentru noi!

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voi fiți deci desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârșit.

    Matei 5.48


    Sfaturi bune

    Trezește-te în fiecare dimineață devreme, ca să ai timp să citești Cuvântul lui Dumnezeu și să te rogi.

    Tot ceea ce faci să arate că ești un ucenic al lui Isus. Trăiește după voia Sa și spre onoarea Lui. Nu uita că Dumnezeu vede pașii tăi și cunoaște intențiile tale.

    Gândește-te că mulți te observă: fără să-ți dai seama, vei fi pentru ei fie un ajutor, fie o piedică.

    Dă-ți tot interesul să câștigi suflete pentru Hristos. Gândește-te, de asemenea, la multele nevoi care sunt în mijlocul celor credincioși și ia aminte la cum te va îndruma Dumnezeu cu privire la ei.

    Fă vizite, scrie scrisori, trimite mesaje: mărturisește despre Domnul Isus, îndreaptă privirile întotdeauna spre Hristos.

    Fii smerit în cuvânt și în faptă. Să ai o față senină chiar și când primești un răspuns dur. Rămâi liniștit și în greutăți. Pune-L pe Dumnezeu alături de tine în aceste situații și atunci vei reuși.

    Păstrează credința! Dumnezeu Își va ține promisiunile. Nu te descuraja! Lasă ca inima ta să fie umplută cu dragostea lui Dumnezeu.

    „Faceți toate fără murmure și fără îndoieli, ca să fiți fără vină și curați, copii ai lui Dumnezeu, neîntinați în mijlocul unei generații strâmbe și sucite, în care străluciți ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții” (Filipeni 2.14-16).

    „Și orice faceți cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, mulțumind prin El lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3.17).

    Citirea Bibliei: Ezechiel 22.1-31 · Psalmul 124.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ISTORIA LUI MICKEY MANTLE – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. (2 Corinteni 5:17)


    Probabil că n-ați auzit de Mickey Mantle; este una dintre legendele istoriei baseballului: a jucat în peste 2400 de partide pentru echipa New York Yankees, între 1951 și 1968, multiplu câștigător și recordman privind punctele înscrise, de 3 ori cel mai bun jucător american, de 20 de ori în echipa celor mai buni jucători, prezent în Muzeul celebrităților Ligii Americane de Baseball din 1974. Lumea l-a iubit. A fost celebru, a fost bogat… dar cu toate acestea, nu s-a simțit pe deplin împlinit – așa că a apelat la alcool. Într-un interviu acordat revistei „Sports Illustrated”, el a descris lunga sa luptă cu alcoolul și multiplele probleme familiale pe care le-a cauzat aceasta. Reporterul l-a întrebat la un moment dat: „Cum îți merge acum, Mickey?” El a răspuns: „Nu am mai băut de opt luni. Încerc să-mi refac viața… dar tot am senzația că-mi lipsește ceva!”

    Simți și tu același lucru? Nu cumva lucrurile pe care le-ai realizat sau pe care le-ai dobândit nu te mulțumesc?

    Mickey Mantle a descoperit în cele din urmă cum să umple golul din sufletul său. Spre sfârșitul vieții sale a găsit ceea ce de fapt căuta dintotdeauna – pacea și mântuirea. Un alt fost jucător celebru de baseball, Bobby Richardson, l-a condus la Hristos. La înmormântarea lui Mantle (1995), Richardson a povestit cum l-a ajutat pe Mantle să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. Pe patul de moarte, Mickey Mantle a spus: „Cred în jertfa lui Hristos pentru mine și această credință mă va duce în cer!” Dați-mi voie să spun că a fost cel mai important punct înscris de Mantle vreodată! Și ceea ce a făcut Hristos pentru Mickey Mantle, poate face și pentru tine, dacă vrei să crezi că acela care este „în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Marcu 5:1-20

    Domnul şi ucenicii Săi acostează în ţinutul Gadarenilor. Cea dintâi persoană pe care o întâlnesc acolo este un om stăpânit în întregime de demoni, care-l fac furios şi de neîmblânzit. Ce realitate îngrozitoare! Avem în această dezlănţuire portretul moral al omului păcătos: jucărie a diavolului, mânat şi chinuit de patimi grosolane, locuind în moarte (simbolizată de morminte), neputând decât să-şi facă rău lui însuşi şi să-i pună în pericol pe semenii săi… În zadar încercaseră aceştia să-i îngrădească puterea, legându-l cu lanţuri… Ce imagine a inutilităţii regulilor morale prin care societatea caută să stăvilească pornirile firii omeneşti!

    Probabil că noi ne-am fi depărtat îngroziţi şi dezgustaţi de o asemenea creatură. Domnul Isus însă nu S-a dat înapoi. Dimpotrivă, urmează să Se ocupe de acest nefericit, pentru a-l elibera din mizeria şi din robia sa.

    Cât despre locuitorii cetăţii, aceştia par să nu fi reţinut din această minune decât pierderea porcilor. La cererea lor, Domnul pleacă, dar lasă acum în urma Lui un martor. Pe care anume? Pe „cel care fusese demonizat” (v. 18).

    Nu este aceasta o imagine a zilelor noastre? Respins de această lume, Domnul Hristos îi păstrează aici pe cei pe care i-a salvat, dându-le ca misiune să vorbească despre El. Cum ne achităm noi de aceasta? (citiţi Psalmul 66.16).

  • 30 Noiembrie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ce vezi, scrie într-o carte și trimite celor șapte adunări.

    Apocalipsa 1.11


    În acel timp, Ioan suferea necazul de a fi izolat. Fusese exilat în Patmos și era departe de ceilalți credincioși, însă nu și de Domnul său. În prima zi a săptămânii, ziua Domnului, a fost adus prin puterea Duhului lui Dumnezeu într-o stare în care a putut să vadă și să audă lucruri cerești. Este bine să ne amintim că, deși niciodată n-am avut nevoie și n-am beneficiat de o astfel de lucrare specială a Duhului, totuși doar prin acțiunea și prin puterea Lui putem discerne și înțelege lucrurile lui Dumnezeu.

    Mai întâi, Ioan ne spune ce a auzit. Un glas puternic și autoritar i-a poruncit să scrie într-o carte lucrurile pe care urma să le vadă, după care să o trimită la șapte adunări din Asia. I s-a spus așadar că intenția divină era ca descoperirea pe care urma să o primească să fie scrisă într-o carte. Cei care resping revelația scrisă a lui Dumnezeu îi acuză de bibliolatrie pe cei care acceptă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu și care o respectă ca atare.

    Noi ne bucurăm că Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni cu puterea de a citi și de a scrie, dându-le astfel posibilitatea de a transmite cunoștința din generație în generație, prin intermediul cărților. Cele șapte adunări trebuiau să aibă acea carte, iar ceea ce ele simbolizează – întreaga Adunare a lui Dumnezeu de-a lungul secolelor, până la venirea Domnului – trebuia să beneficieze și ea de această carte.

    F. B. Hole

    În marea-Ți suferință e-un dar neprețuit.

    Să meditez vreau, Doamne, la chinul Tău cumplit.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A șters înscrisul care era împotriva noastră.

    Coloseni 2.14


    Philipp von Ferrary, colecționarul de timbre

    Baronul Philipp von Ferrary (1850-1917) a fost un remarcabil colecționar de timbre. Călătorind prin lume pentru a aduna timbre cu ștampile extrem de rare, a îndrăgit mult Austria și Germania, astfel că, deși trăia în Franța, a devenit și cetățean austriac. Când colecția lui de timbre a fost aproape completă, s-a hotărât să plece să o expună la Berlin. A izbucnit însă Primul Război Mondial, astfel că, în timp ce Ferrary a trebuit să se refugieze în Elveția, colecția sa a rămas în Franța, la ambasada austriacă. La scurt timp, Ferrary a murit de durerea provocată de despărțirea de colecția lui îndrăgită.

    După război, dorința lui s-a împlinit: timbrele sale au fost scoase la licitație, iar câștigul a fost trecut în contul austriac de despăgubiri de război. Prin aceasta, țara lui dragă avea de plătit mai puține datorii de război. Dar valoarea nespus de mare a faimoasei colecții de timbre a lui Ferrary nu a adus nici pe departe o înlesnire semnificativă, având în vedere datoriile foarte mari ale Austriei.

    Biblia ne spune că vina noastră este atât de mare înaintea lui Dumnezeu, încât niciun om nu o poate plăti. Isus Hristos, prin moartea Sa, a plătit tot prețul pentru păcatele noastre. Dar, în timp ce întreaga colecție a lui Ferrary nu a adus decât o prea slabă atenuare a datoriilor, vina tuturor celor care cred în Isus este iertată complet. Una dintre cele mai rare și mai „complete” colecții de timbre a acoperit numai o parte mică din datoriile unei țări, în timp ce sângele lui Isus plătește datoriile întregii lumi.

    De ce oare ne vine atât de greu să ne recunoaștem vina în fața lui Dumnezeu? Cine este conștient de mărimea vinei sale, acela va accepta cu bucurie ștergerea deplină a vinei lui.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 21.1-37 · Psalmul 123.1-4

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADEVĂRUL CREAȚIEI (5) – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor…” (Geneza 1:24)


    Dumnezeu a spus, la creație: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor…” Și „când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu… La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui.” (Geneza 5:1,3). Cu alte cuvinte, omul nu este doar un alt animal în lanțul evoluției! „Microevoluția” ne învață despre variații în cadrul speciei. De exemplu, există diferite specii de câini, de oi etc. Dar nu există nici o dovadă științifică care să susțină „macroevoluția” – o specie să evolueze dintr-o altă specie.

    Referindu-se la creație, Dr. Derek Prince a scris: „Sunt suficient de naiv pentru a crede că s-a întâmplat exact așa cum o descrie Biblia. Sunt profesor la cea mai mare universitate din Marea Britanie, Cambridge, de nouă ani. Dețin numeroase diplome și distincții academice și în multe feluri simt că sunt un intelectual destul de rafinat, dar nu mă simt în niciun fel inferior când afirm că cred ceea ce spune Biblia despre creație!

    Înainte de a crede Biblia, am studiat numeroase alte materiale în încercarea mea de-a explica originea omului, și pe toate le-am găsit ca fiind nesatisfăcătoare, și în multe cazuri, ele se contraziceau singure. M-am întors la studierea Bibliei ca filozof profesionist – nu în calitate de credincios – și mi-am spus: „Nu cred că poate fi mai absurdă decât celelalte lucruri pe care le-am auzit” și spre mirarea mea, am descoperit că deținea răspunsuri!” Cauți răspunsuri la problemele din viața ta? Cauți o direcție pentru viitorul tău? Citește Biblia și trăiește după învățăturile ei!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Marcu 4:26-41

    Parabola din v. 26‑29 (a seminţei) şi cea la care aceasta îşi găseşte corespondent în Matei (parabola neghinei de pe câmp: Matei 13) prezintă deosebiri apreciabile în ce priveşte unghiul din care ne transmit învăţătura. Aici este vorba de lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce în Matei intervine şi vrăjmaşul, profitând de neglijenţa oamenilor care dormeau. În capitolul nostru, la v. 27, marele Semănător pare şi El să doarmă, însă, în realitate, zi şi noapte, nevăzut, veghează asupra seminţei Sale preţioase şi o înconjoară cu toată grija de care ea are nevoie pentru a creşte până la seceriş. Dragi prieteni creştini, uneori ni se poate părea că Domnul este indiferent, că nu ascultă rugăciunile noastre, că lucrarea Sa este abandonată. Dar să ridicăm ochii, aşa cum îi invită Isus pe ucenici să facă prin credinţă. Câmpurile sunt deja albe pentru seceriş (Ioan 4.35)!

    Pentru a trece pe malul celălalt, ceea ce corespunde cu traversarea primejdioasă a lumii, ucenicii nu sunt singuri. Împreună cu ei, în corabie, L–au luat pe Domnul, „aşa cum era” (v. 36). Câte persoane nu–şi fac despre Isus propria lor imagine falsă şi văzută de departe?

    „Cine este Acesta?”, întreabă ucenicii (v. 41).

    „Acela care a adunat vântul în pumnii Săi, care a legat apele într-o manta” (Proverbe 30.4)!

  • 29 Noiembrie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin credință pricepem …

    Evrei 11.3


    Experiența nu înseamnă credință. Nu poți cunoaște un lucru al credinței prin experiență; te poți cunoaște pe tine însuți prin experiență. Dar experiența a ceea ce se petrece în sufletul meu nu este credință. Am nevoie de credință pentru a primi ceea ce este descoperit (adică pentru a primi revelația lui Dumnezeu). Fără îndoială, primirea revelației prin credință este o experiență în ea însăși, nu este doar o chestiune de teorie. Mulți dintre cei care au căpătat pacea prin credință, când văd că iar păcătuiesc, își pierd pacea. Se poate ca ei să fi primit harul evangheliei în mod sincer; totuși, cunoașterea le este superficială. Credința privește nu la sine, ci la dreptatea lui Dumnezeu în Hristos. Harul Lui a judecat toată starea în care se află cel păcătos; și, bazându-se pe descoperirea Sa, sufletul rămâne în picioare, știind că este răscumpărat.

    Nu trebuie să confundăm umblarea unui creștin cu poziția lui. Temelia poziției lui este constituită de lucrarea lui Dumnezeu. În ce privește umblarea, se întâmplă, din nefericire, ca un creștin să acționeze prin carne; firea lui, ignoranța lui și multe alte lucruri de felul acestora pot fi cele care acționează. Dar poziția lui trebuie judecată în întregime doar potrivit gândurilor lui Dumnezeu, nu potrivit gândurilor lui.

    Oricare ar fi experiențele, oricât de variate ar fi ele, creștinul, într-un anumit sens, este același, deoarece el este în ochii lui Dumnezeu ca Hristos Însuși. Hristos este Omul acceptat în mod desăvârșit la dreapta lui Dumnezeu, iar creștinul este privit de Dumnezeu în aceeași poziție (Efeseni 2.6), fiind așezat în locurile cerești, „în Hristos”. Temelia acceptării noastre nu poate fi niciodată imperfectă.

    Nu ne cunoaștem niciodată locul așa cum se cuvine, până când nu cunoaștem locul pe care Hristos Însuși îl are.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți deci pe Dumnezeu în trupul vostru!

    1 Corinteni 6.20


    Răscumpărată cu o mare sumă de bani

    Înainte să aibă loc abolirea sclaviei pe teritoriul Americii sub conducerea președintelui Lincoln, New Orleans (oraș situat în sud-estul Americii) era centrul comerțului cu sclavi. La o astfel de vânzare publică s-a licitat o fată mulatră frumoasă.

    Ofertele au urcat rapid până la limita înțelegerii. Aceasta s-a datorat unui necunoscut, care nu făcea parte din rândul deținătorilor de sclavi, dar care oferea de fiecare dată alți cincizeci de dolari înainte ca ciocanul de licitație să lovească masa. Când s-a atins valoarea de o mie patru sute cincizeci de dolari, ofertantul necunoscut a acceptat oferta. Cazul a fost adjudecat. A fost plătit prețul și s-a convenit ca a doua zi să fie luată fata.

    Bărbatul era din statele din zona de Nord, unde sclavia fusese deja abolită. A doua zi a venit acolo, dar a găsit fata plângând; cu adâncă recunoștință, ea i s-a adresat: „Stăpâne, sunt gata să vă urmez”. Bărbatul i-a spus prietenos: „Dar eu nu vreau să mergi cu mine. Iată acest document”. Ea a luat foaia și a citit: era scrisoarea ei de eliberare. „Te-am cumpărat, ca să fii liberă.”

    Foarte uimită, fata a exclamat: „Cum? Ați plătit această mare sumă, pentru ca eu să fiu liberă? Pot face de acum ce vreau cu viața mea?”, a întrebat mulatra. „Da”, a spus bărbatul, „acum ești liberă”. Foarte mișcată, fata a căzut la picioarele eliberatorului ei și a exclamat: „Atunci vreau să merg cu dumneavoastră și să vă slujesc de bunăvoie pentru totdeauna”.

    Domnul Isus a venit pe acest pământ și, deși a fost întâmpinat doar cu ură, a plătit întregul preț al răscumpărării. Niciodată n-a plătit cineva vreun preț mai mare.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 20.27-44 · Psalmul 122.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADEVĂRUL CREAȚIEI (4) – Fundația S.E.E.R. România

    „Nu orice trup este la fel…” (1 Corinteni 15:39)


    Biblia ne spune: „Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.” Un autor scrie: „Biblia ne spune că animalele sunt create „fără pricepere” (Psalmul 49:20), iar noi am fost creați „după chipul lui Dumnezeu”. Nu suntem pur și simplu o specie într-o formă mai evoluată pe scara evoluției. Ca ființe umane, noi suntem conștienți de „ființa” noastră. Dumnezeu este „EU SUNT” și noi știm că „noi suntem”. Avem înțelegerea faptului că existăm. Printre unicele noastre caracteristici, avem abilitatea înnăscută de a aprecia creația lui Dumnezeu. Ce animal contemplă cu uimire măreția Marelui Canion? Ce animal simte bucurie la sunetul muzicii sau are pasiunea de-a se aduna într-o orchestră pentru a crea și interpreta muzică? Ce animal, dintre cele sălbatice, organizează sisteme de judecată și împarte dreptate printre creaturile de același fel cu el? Noi suntem ființe muritoare. Dacă păsările și celelalte creaturi au instinctul de a crea (cuiburi etc.), noi avem abilitatea de a descoperi legi ascunse ale electricității. Putem folosi legea aerodinamicii pentru a ne transporta în jurul globului. Totodată avem abilitatea dată de Dumnezeu de a aprecia valoarea creației. Noi scoatem la lumină comori ascunse de aur, argint, diamante și petrol pentru a le folosi în propriul nostru beneficiu. Numai oamenii au capacitatea unică de a-L aprecia pe Dumnezeu pentru această creație incredibilă și de a răspunde la dragostea Sa!” Da, Dumnezeu ne-a creat, ne-a răscumpărat și are un plan special pentru noi! El ne iubește atât de mult, încât atunci când murim, dorește să ne ia în ceruri ca să trăim cu El pentru totdeauna! Este adevărul simplu și profund pe care Dumnezeu vrea să-l știe orice muritor, azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Marcu 4:13-25

    Domnul le explică ucenicilor Săi parabola Semănătorului. Ea este punctul de plecare al întregii Sale învăţături (v. 13); în adevăr, pentru a înţelege învăţăturile Sale, este necesar ca Evanghelia să fi avut mai întâi rădăcina prinsă în inimă.

    Chiar dacă ne numărăm printre credincioşii autentici, să ne gândim cu teamă ca nu cumva, uneori, să fim găsiţi asemenea primelor trei pământuri, pentru că nu numai vestea bună a mântuirii este ceea ce caută Satan să fure de îndată ce a fost semănată. Câte cuvinte nu ne–a adresat Dumnezeu nouă, în faţa cărora inimile noastre n–au fost sensibile, deoarece contactul cu lumea le împietrise precum drumul (vezi cap. 6.52)? Sau de câte ori nu ni s–a întâmplat să acţionăm conduşi de sentimente, până când o încercare a demascat lipsa noastră de dependenţă şi de credinţă (comp. cu v. 17)?

    Deşi opuse nepăsărilor, îngrijorările („grijile veacului acestuia”) sunt la fel de dăunătoare (Luca 21.34). Prin „înşelăciunea bogăţiei şi poftele după alte lucruri”, ele pot înăbuşi, pentru un timp, viaţa spirituală a unui copil al lui Dumnezeu, lipsindu–L pe Domnul de rodul pe care acesta ar fi trebuit să–l aducă la vremea lui (Tit 3.14 sf.). „Fiţi atenţi la ce auziţi” recomandă Domnul Isus în Marcu (v. 24), iar în Luca 8.18: „Luaţi seama … cum auziţi”. În ce ne priveşte, în ce fel primim noi Cuvântul divin?

  • 28 Noiembrie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus, știind că Tatăl Îi dăduse toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.

    Ioan 13.3-5


    Acesta a fost un exemplu dat de cel mai mare Slujitor care a trăit pe acest pământ. Domnul Isus a făcut ceea ce nimeni în acea cameră nu se aștepta ca El să facă. Isus este Domnul și Învățătorul, însă a spălat picioarele ucenicilor. El este Dumnezeu manifestat în trup, care S-a plecat de bunăvoie, cu smerenie adevărată, pentru a face o lucrare de slujitor. Cel care susține întreg universul, Cel în mâinile Căruia Tatăl dăduse toate lucrurile, a folosit acele mâini pentru a spăla picioarele celor ai Săi. Mai târziu, aceleași mâini aveau să fie străpunse de cuie, arătându-se astfel ura omului și inima lui Dumnezeu. Ceea ce El a făcut în timpul cinei este o imagine a felului în care S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.

    Vedem de asemenea în toată această scenă o imagine a ceea ce Mântuitorul face acum în glorie pentru noi. Pe cruce, Domnul Isus Și-a vărsat sângele pentru a ne curăți de păcatele noastre. Acum, după ce a înviat dintre cei morți, El trăiește pururi ca să mijlocească pentru noi. El este Marele nostru Preot și Avocatul nostru (Evrei 4.14-16; 1 Ioan 2.1,2). Ca Mare Preot, El mijlocește pentru noi atunci când venim la El cu slăbiciunile noastre. Ca Avocat, El ne restabilește după ce am păcătuit.

    Dacă ne-am folosi mai mult de slujba Lui de Mare Preot, am avea nevoie mai puțin de cea de Avocat.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!

    Matei 27.54


    Dovezile lucrării Sale împlinite

    Lucrarea de mântuire a fost făcută! Profeția Vechiului Testament s-a împlinit! Victoria a fost obținută! Când Domnul Isus a murit la cruce, a spus: „S-a sfârșit!” (Ioan 19.30). Dumnezeu a confirmat aceste cuvinte ale Fiului Său preaiubit și a dat oamenilor dovezi clare ale lucrării împlinite, dovezi ale victoriei Fiului Său și ale onoarei acordate Lui.

    Dumnezeu a rupt perdeaua templului de „sus până jos”. Este dovada că „drumul spre Locul Preasfânt” este acum deschis (Matei 27.51; Evrei 9.8).

    La moartea Domnului Isus, Dumnezeu a deschis mormintele (Matei 27.51-53). Este dovada că Domnul Isus a biruit moartea.

    Dumnezeu a vegheat asupra onoarei Fiului Său. Așa cum a prezis profetul Isaia, trupul Domnului Isus nu a fost împreună cu cei răi, ci a fost pus într-un mormânt al unui om bogat: „Mormântul Lui a fost cu cel bogat” (Isaia 53.9).

    De la intrarea în lume și până la sfârșitul vieții Sale, Domnul Isus nu a avut parte decât de dușmănie. Iar ura nu a luat sfârșit odată cu moartea Sa, pentru că mai-marii poporului I-au pecetluit și păzit mormântul. Toate aceste măsuri de precauție au fost însă zadarnice. Învierea Domnului Isus nu a putut fi tăgăduită, în ciuda oricăror măsuri.

    Dar ce dureros că, în timp ce unii dintre dușmanii Domnului Isus și-au adus aminte că El vestise că va învia după trei zile, ucenicii Lui nici măcar nu s-au gândit la acest lucru (versetul 63)!

    Citirea Bibliei: Ezechiel 20.1-26 · Psalmul 121.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADEVĂRUL CREAȚIEI (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor.” (Geneza 1:2)


    Știința afirmă că universul este definit prin aceste cinci caracteristici: timp, spațiu, materie, putere și mișcare. Cu acestea în minte, să citim Geneza 1:1-3: „La început (timp), Dumnezeu a făcut (putere) cerurile (spațiu) şi pământul (materie). Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca (mișcare) pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.” Primul lucru pe care ni-l spune Dumnezeu în Biblie este că El a creat toate lucrurile și că El controlează toate lucrurile. Iată acum trei citate din cunoscute reviste și ziare:

    1) „Majoritatea cosmologilor (oameni de știință care studiază structura și evoluția universului) sunt de acord că relatarea despre creație din Geneza, care vorbește despre un gol inițial ar putea fi în mod ciudat apropiată de adevăr.” (revista Time)

    2) „Universul a luat ființă printr-o explozie bruscă. Atunci Big-bangul este o asemănare ciudată cu relatarea din Geneza.” (Jim Holt, autor de scrieri științifice, în The Wall Street Journal).

    3) „Noile descoperiri științifice despre supernovă (explozie stelară puternică), găuri negre și Big-bang, le sugerează oamenilor de știință că există „un proiect grandios” în univers.” (U.S. News&World Report). Retina din ochiul uman conține 137 de milioane de celule sensibile la lumină, în timp ce mușchii de focalizare din ochi se mișcă de aproximativ 100.000 de ori pe zi. Și, ce să vezi?! Tocmai Charles Darwin scrie în cartea sa: „Originea speciilor prin selecție naturală” următorul lucru: „A presupune că o minune ca ochiul s-ar fi putut forma prin selecție naturală (evoluție) pare, o mărturisesc liber, un lucru absurd în cel mai înalt grad!” Uimitor, nu-i așa? Dar adevărul este acesta: Dumnezeu te-a creat, și mai mult: El are un plan pentru viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Marcu 3:20-35

    Domnul Isus rămâne lângă mare şi învaţă mulţimile slujindu–Se de limbajul în imagini, cel al parabolelor. Cea dintâi este parabola Semănătorului, în care El Însuşi Se prezintă ca fiind Cel care aduce şi răspândeşte în lume sămânţa bună a Evangheliei. Deşi cunoaşte inimile şi modul în care acestea vor primi „sau nu vor primi” adevărul, El dă fiecăruia ocazia de a veni în contact cu Cuvântul vieţii. Voi l–aţi primit?

    Versetul 12 nu trebuie nicidecum să ne zăpăcească, încât să bănuim că Domnul S–ar teme ca nu cumva, văzându-i pe oameni pocăindu–se, să fie obligat, împotriva voinţei Lui, să le ierte păcatele! Să înţelegem că aici este vorba despre poporul iudeu în ansamblu. Acesta L–a acuzat pe Domnul Isus de a avea demon, respingând astfel mărturia Duhului Sfânt. Un asemenea păcat nu–i putea fi iertat, iar Israel va fi împietrit ca popor (cap. 3.29; Romani 11.7,8,25). Dar toţi cei care doresc să–L întrebe pe Domnul Isus „în particular”(v. 10: „când a fost singur”) pot găsi „n jurul Lui” (v. 10), şi astăzi, ca şi atunci, loc pentru a auzi descoperirea tainelor Împărăţiei lui Dumnezeu (v. 11,34; comp. cu sf. v. 5 din Proverbe 28). Să ne folosim de acest mare privilegiu şi în special să nu ne sustragem de la strângerile în care noi „Îl înconjurăm” pe Domnul (stăm „în jurul Lui”) pentru a asculta Cuvântul Său.

  • 27 Noiembrie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Sunt unii dintre cei care stau aici care nicidecum nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa.” … Isus i-a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus pe un munte înalt, deoparte. Și a fost transfigurat înaintea lor și fața Lui a strălucit ca soarele.

    Matei 16.28; 17.1,2


    Schimbarea la față (2) – Supremația Împăratului

    Trei ucenici au putut surprinde o imagine a Împărăției înainte să guste moartea: Petru, Iacov și Ioan. Doar Matei afirmă că ei L-au văzut pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa – supremația absolută a Împărăției Sale, venite să înlocuiască împărățiile acestei lumi. În acord cu acest lucru, Matei punctează unele detalii unice, specifice Evangheliei sale.

    Doar Matei ne spune că „fața Sa a strălucit ca soarele”. Soarele este imaginea gloriei supreme, care domnește asupra zilei (Geneza 1.16). Această trăsătură ne vorbește despre supremația absolută a Împăratului și a Împărăției Sale. „Și va fi așa: la sfârșitul zilelor, muntele casei Domnului va fi întărit în vârful munților și se va înălța peste dealuri; și toate națiunile vor veni spre el” (Isaia 2.2; vedeți și Daniel 2.44,45). Evanghelia după Matei este numită deseori și Evanghelia munților, datorită faptului că acest cuvânt apare deseori în ea (Matei 4.8; 5.1; 8.1; 14.23; 15.29; 28.16).

    Când Moise coborâse de pe un alt munte, „pielea feței lui strălucea” (Exod 34.29,30), ceea ce semnifică faptul că gloria de pe fața lui Moise era o glorie reflectată. Aici însă Hristos este văzut ca fiind sursa, nu reflectarea gloriei: „fața Lui a strălucit ca soarele”. „Lumea viitoare” va fi în mod absolut dependentă de fiecare rază răspândită de gloriosul Fiu al Omului, de marele Administrator al întregii lumini și binecuvântări în universul lui Dumnezeu, atât în sfera cerească, cât și în cea pământească (Efeseni 1.10). Ce gând minunat! Vom fi și noi părtași în manifestarea acestei glorii conferite Fiului Omului: „Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor” (Matei 13.43). Să în închinăm înaintea Lui încă de pe acum!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cel drept chiar și la moarte este plin de încredere.

    Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!

    Proverbe 14.32; Psalmul 16.1


    Fiecare zi este folositoare

    Când treci prin perioade grele, ți se întâmplă uneori să te faci că nu vezi, să te întorci „cu spatele”, așteptând să vină zilele bune. Tu nu dorești acest timp al încercării și totuși Dumnezeu îl îngăduie în viața ta, pentru a te învăța lucruri pe care nu le-ai putea învăța altfel. De exemplu, cum am putea experimenta mângâierile Lui, dacă nu am fi cunoscut niciodată tristețea?

    Domnul Isus le-a promis acelora pe care i-a mântuit pacea care dă liniște conștiinței (Ioan 14.27). Având încredere în El, putem să considerăm că fiecare zi, ușoară sau grea, este un cadou din partea Lui, o nouă ocazie pentru a-L cunoaște ca pe Acela care dorește să împărtășească bucuriile și durerile noastre.

    În spatele fiecărei circumstanțe a vieții noastre, să căutăm să vedem mâna iubitoare a lui Dumnezeu și să ne străduim să înțelegem ce scop are El.

    În evanghelie, Isus spune că Tatăl este Viticultorul care Își curăță via, iar noi, copiii Lui, suntem via. Atunci când foarfeca intră să taie via, vom avea poate dureri, dar scopul acestei operații este întotdeauna întărirea viei, pentru ca aceasta să rodească mai mult. Pentru copiii Lui, Dumnezeu nu îngăduie nicio suferință inutilă. Nu, ci fiecare dintre ele este pe deplin motivată, „căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește de bunăvoie pe fiii oamenilor” (Plângeri 3.33). El ne iubește!

    Citirea Bibliei: Ezechiel 19.1-14 · Psalmul 120.1-7

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADEVĂRUL CREAȚIEI (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el…” (Isaia 45:12)


    Te-ai întrebat vreodată de ce nu am reușit să găsim viață pe nicio altă planetă, și cu toate acestea, planeta noastră a fost menită să ne susțină și să împlinească cele mai fundamentale nevoi zilnice ale noastre? Te face să te miri, nu-i așa? Crezi că e doar o coincidență? Nu și potrivit Bibliei! În care Dumnezeu spune: „Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el!” Știai că dacă pământul ar fi cu 10% mai mare sau cu 10% mai mic, viața așa cum o știm noi nu ar fi posibilă? Sau că ne aflăm exact la distanța ideală de soare ca să putem primi cantitatea corectă de căldură și de lumină? Dacă am fi mai departe am îngheța și dacă am fi mai aproape nu am putea supraviețui. Gândește-te o clipă la înclinația uimitoare a axei pământului. Nici una din celelalte planete nu este înclinată la 23 de grade ca planeta noastră. Acest unghi permite razelor soarelui să atingă fiecare parte a suprafeței pământului în cursul unui an, timp în care pământul înconjoară soarele. Dacă nu ar exista nicio înclinație a axei, polii ar acumula mase uriașe de gheață și centrul pământului s-ar încălzi atât de tare că nu am putea sta pe el. Așa cum un părinte entuziasmat aranjează camera pentru sosirea copilului nou-născut, tot la fel a făcut Dumnezeu când a creat acest pământ, special pentru noi. „Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit…” (Isaia 45:18). Acesta este modul în care Se îngrijește Dumnezeu de noi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Marcu 3:20-35

    Întotdeauna dispus să‑i lase pe oameni să se apropie de El, Domnul permite mulţimii să se înghesuie în casa în care a intrat, din moment ce imediat începe să-i înveţe din nou, fără să aibă timp nici măcar să mănânce. Noi, care adesea suntem atât de puţin dispuşi să ne deschidem uşa către străini sau să ne lăsăm deranjaţi în a schimba ceva în tabieturile noastre, să luăm exemplu de la această neobosită dăruire şi de la această totală renunţare. Să ne gândim, de asemenea, că un vizitator nedorit este poate trimis la noi tocmai pentru a-i vorbi despre mântuirea sufletului.

    Unele persoane sunt tulburate de v. 29. Se tem ca nu cumva, vreodată, fără să–şi fi dat seama, să fi spus vreun cuvânt vinovat care nu va putea fi iertat niciodată. Ce subestimare a harului lui Dumnezeu! „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1.7). Hula împotriva Duhului Sfânt era înfiorătorul păcat al Israelului necredincios. Acest popor îi atribuia lui Satan puterea Duhului Sfânt cu care era îmbrăcat Domnul Isus; era un păcat de extremă gravitate acesta şi, în plus, contrar oricărui bun simţ (v. 26).

    În cel din urmă paragraf, Domnul îi distinge clar pe aceia pe care-i consideră membri ai familiei Sale. A face voia lui Dumnezeu înseamnă (şi acum, ca şi atunci) a asculta de Domnul Isus.

  • 26 Noiembrie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Gândiți la cele de sus, nu la cele de pe pământ, pentru că voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

    Coloseni 3.2,3


    Naaman (2)

    Cât de bine ar fi pentru noi dacă am accepta consecințele depline ale acestui adevăr! Ce câștig imens am avea dacă am începe viața creștină acceptând sentința morții asupra a tot ceea ce suntem din punct de vedere natural! Cât de ridicați deasupra împrejurărilor am fi, dacă am privi dincolo de ceea ce ochiul natural vede, către acea scenă unde Hristos Se află, și dacă ne-am aminti că viața noastră este acolo și că El Însuși este viața noastră! Ce putere ne-ar oferi acest lucru asupra poftei cărnii, asupra poftei ochilor și asupra mândriei vieții!

    Trebuie să ne judecăm pe noi înșine în această privință, fiindcă vom descoperi că motivul slăbiciunii și falimentului nostru stă în faptul că ne căutăm viața în lucrurile acestei lumi. Însă, așa cum apostolul ne învață, dacă am înviat împreună cu Hristos, trebuie să căutăm lucrurile de sus. Cu alte cuvinte, trebuie să locuim, să ne preocupăm și să ne găsim plăcerea în locul de care aparținem.

    Vedem deci cât de important este să cunoaștem locul căruia îi aparținem și faptul că am murit și am înviat împreună cu Hristos. Altfel n-am putea spune că odihna noastră nu este aici, că nu avem nicio parte în scena prin care trecem și că viața noastră este sus. Când cineva trăiește pentru un timp într-o țară străină, gândurile, interesele, viața și asocierile sale sunt toate conectate cu țara sa natală. Așa ar trebuie să stea lucrurile și cu cel credincios.

    Scopul tuturor lucrărilor lui Dumnezeu cu noi este de a ne așeza sub puterea acestui adevăr. Dacă ne găsim viața în lucrurile de jos, El va trebuie să aducă moartea asupra lor și astfel să ne treacă prin multe dureri și suferințe, pentru a ne învăța – pentru gloria Sa și pentru binecuvântarea noastră – că Hristos, și doar Hristos, este viața celor ai Săi. Așa cum cineva a spus: «El adesea întunecă strălucirea acestei scene, pentru ca noi să putem vedea gloria de dincolo de ea».

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine se încrede în Domnul este fericit. Cine are o inimă înțeleaptă este numit priceput, și dulceața buzelor mărește știința.

    Proverbe 16.20,21


    William Cooper, colaborator cu John Newton

    William Cooper (1731-1800) a fost un scriitor englez. Viața lui emoțională nu a cunoscut doar liniștea, ce răzbate adesea din versurile sale, ci a avut și perioade de aprige furtuni. La insistența tatălui său, William a studiat dreptul, străduindu-se din răsputeri să obțină rezultate maxime. Dar gândul la examenul final a fost atât de copleșitor, încât a făcut o depresie nervoasă. Tânărul William Cooper a fost internat timp de 18 luni într-un sanatoriu; acolo a început să citească Biblia. Aprofundând învățăturile Scripturii, William Cooper L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al său personal și a înțeles care era de acum chemarea sa ca om iertat. Întoarcerea la Acela care este Calea, Adevărul și Viața a avut loc în anul 1764. Pe atunci, William avea 33 de ani. În anul 1767 s-a mutat în localitatea Olney, unde John Newton, bine-cunoscutul autor al imnului creștin „Mărețul har”, era vestitor al evangheliei. Colaborarea dintre cei doi, unul tânăr și altul vârstnic, a condus la finalizarea uneia dintre cele mai importante culegeri de imnuri creștine, care a fost o mare binecuvântare pentru toți cei credincioși.

    Exemplul celor doi creștini poate fi urmat și azi, iar Domnul nu va întârzia să aducă răsplătirile Sale binecuvântate.

    Apostolul Pavel, de asemenea, a colaborat foarte bine cu tânărul Timotei, despre care a lăsat o frumoasă mărturie: „Cunoașteți însă râvna lui încercată: cum, ca un copil cu tatăl lui, … a slujit împreună cu mine în lucrarea evangheliei” (Filipeni 2.20). Este minunat și exemplul acestor doi slujitori, unul în vârstă, iar celălalt tânăr!

    Citirea Bibliei: Ezechiel 18.19-32 · Psalmul 119.161-176

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ADEVĂRUL CREAȚIEI (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” (Geneza 1:1)


    Un număr tot mai mare de profesori și oameni de știință, din toată lumea, cred că Biblia explică creația, și ne îndreaptă atenția spre adevărul acestor cuvinte: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Întrebarea „evoluție sau creație?” devine mai clară când o reformulezi ca „accident sau proiect?” Sir Fred Hoyle, profesor de astronomie la Universitatea Cambridge, a spus: „Șansa ca forme mai avansate de viață să fi apărut în felul acesta (prin evoluție) este comparabilă cu șansa ca o tornadă care mătură groapa de gunoi să asambleze un Boeing 747 din materialele existente acolo.” El continuă: „Probabilitatea formării vieții din materie fără viață este de 1 la 10 la puterea 40.000! Este suficient de mare ca să-l îngroape pe Darwin și toată teoria lui despre evoluționism. Nu a existat nicio supă organică primordială, nici pe planeta noastră, nici pe vreo alta, iar dacă începuturile vieții nu au fost la întâmplare, înseamnă că au fost produsul unei inteligențe care a avut un scop!”

    Chiar și evoluționistul Stephen Hawking, unul din cei mai respectați oameni de știință de la Albert Einstein încoace, a recunoscut: „Cu cât descoperim mai multe despre univers, cu atât parcă ocupăm un loc mai puțin semnificativ în el. Și totuși universul și legile fizicii par să fi fost concepute special pentru noi. Dacă oricare dintre cele 40 de proprietăți fizice ar avea valori foarte ușor diferite, viața așa cum o știm noi nu ar putea exista: fie atomii nu ar fi stabili, fie nu s-ar combina în molecule, sau stelele nu ar forma elementele mai grele, sau universul s-ar distruge înainte ca viața să se poată dezvolta.” Așadar, ca om care crezi Biblia, nu te scuza niciodată și nu face compromisuri când vorbești de adevărul care spune: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Marcu 3:1-19

    Are loc o a doua vindecare în sinagoga din Capernaum, şi aceasta din nou într-o zi de sabat (cap. 1.21…). Acestui bolnav, a cărui mână este uscată, Domnul îi cere exact fapta pe care el nu este în stare s-o împlinească. Începând prin a asculta, omul îşi face dovada credinţei sale şi aceasta Îi permite lui Isus să-l vindece. Dar, vai, priviţi la împietrirea inimilor celor care asistă! În loc să se bucure împreună cu omul vindecat şi să admire puterea Domnului, aceşti oameni răi folosesc această minune drept pretext pentru a căuta să-L omoare. El însă Îşi continuă lucrarea Sa de har, iar mulţimile, inclusiv dintre străinii din Tir şi Sidon (şi chiar şi edomiţi), continuă să vină la El pentru a-L asculta şi a găsi vindecarea.

    După aceasta, El pune deoparte doisprezece ucenici şi îi rânduieşte „ca să fie cu El şi ca sa-i trimită…„ (comp. cu Ioan 15.16). A fi cu Isus: ce privilegiu de nemăsurat şi, în acelaşi timp, ce condiţie indispensabilă pentru a putea fi apoi trimişi! Cum să împlineşti un serviciu fără să fi primit mai întâi îndrumările Sale? (Ieremia 23.21,22).

    În această Evanghelie, fiecare dintre cei doisprezece este numit singur, pentru a ne învăţa că un rob trebuie să aştepte direct şi personal de la Stăpânul său să primească îndrumare şi ajutor.

  • 25 Noiembrie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În lucrul acesta să ierte Domnul pe robul tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon, ca să se închine acolo, și se sprijină de mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon: Domnul să ierte pe robul tău, te rog, în lucrul acesta, când mă închin eu însumi în casa lui Rimon.

    2 Împărați 5.18


    Naaman (2)

    Creșterea spirituală a lui Naaman este impresionantă. Foarte curând el a înțeles că lucrarea lui Dumnezeu de a-l vindeca de lepră îl separase de toată idolatria siriană. În același timp, el a recunoscut că avea obligații certe față de stăpânul său, împăratul Siriei. Trebuia să-l onoreze în continuare pe împărat, așa cum știm că ne cere Cuvântul lui Dumnezeu (1 Petru 2.17). Ce provocare și ce mustrare totodată este această cunoștință a lui pentru mulți care, astăzi, folosesc creștinismul pentru a refuza să dea cezarului ce este al cezarului (Matei 22.21)!

    Prin intermediul vindecării, Naaman obținuse pacea cu Dumnezeu prin ascultarea credinței. Acum avea nevoie de pacea lui Dumnezeu, care să-i păzească inima și gândurile, în timp ce își împlinea datoria de a-l onora pe împărat. Prin urmare, Naaman a prezentat situația sa înaintea profetului, căutând iertare de la Domnul pentru acele lucruri în care obligațiile sale aveau să-l conducă (2 Împărați 5.18). Cuvintele pe care profetul i le-a adresat, „mergi în pace” (versetul 19), au fost de ajuns pentru a-i păzi inima și gândurile (Filipeni 4.7).

    Și nouă ne sunt oferite aceste lucruri. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus” (Filipeni 4.6,7). Minunată resursă! Noi, care avem Duhul Sfânt locuind în noi, suntem beneficiari ai unor binecuvântări mult mai mari și mai înalte decât ale lui Naaman. Facă Dumnezeu să ne bucurăm de pacea Lui în viața de zi cu zi!

    H. Hall

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fărădelegile noastre s-au înmulțit deasupra capetelor noastre și greșelile noastre au crescut până la ceruri.

    Ezra 9.6


    Păcatul nu poate fi minimalizat

    Cel mai mic om de zăpadă din lume nu a putut fi observat cu ochiul liber, pentru că măsura doar 0,03 milimetri. Această miniatură a fost creată cu ajutorul nanotehnologiei în anul 2016, într-un institut canadian.

    Omul încearcă să minimalizeze totul. Dar chiar dacă în tehnică acest lucru funcționează, degeaba caută să-l aplice și la păcat și la vină. El încearcă să-și estompeze greșelile și să le considere ca fiind doar banale, iar dacă nu reușește, atunci caută scuze și explicații. El nu vorbește despre păcat, ci numai despre o amendă, despre o evaziune fiscală, despre o aventură extraconjugală. Omul consideră că toate acestea sunt mult prea mărunte pentru a-și face reproșuri.

    Dar păcatul nu poate fi miniaturizat! Nu-l putem minimaliza! Păcatul ne desparte de Dumnezeu. Păcatul distruge și rănește. Când suntem singuri, despărțiți de tot și de toate, simțim că păcatul este mare, „până la ceruri”.

    Biblia ne arată o cale de ieșire: „Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5.20). De aceea există speranță pentru acela care își recunoaște vina. Dumnezeu Și-a arătat dragostea trimițându-L pe Fiul Său Isus Hristos în această lume, pentru ca „oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Să nu minimalizăm păcatul, ci să luăm poziție față de el! Păcatul trebuie exterminat! Isus Hristos a murit la cruce pentru a îndepărta păcatul. Doar cine dorește, poate primi din belșug iertarea.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 18.1-18 · Psalmul 119.145-160

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BIBLIA ȘI SĂNĂTATEA (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui…” (Psalmul 105:37)


    Vă invit să ne amintim astăzi de acel privilegiu de care s-a bucurat poporul Israel în pustie, și anume: sănătatea divină. Gândește-te la problemele de sănătate la care te-ai aștepta atunci când două milioane de oameni umblă printr-un deșert nesfârșit, fără doctor sau fără vreun spital prin apropiere. Cu toate acestea, El „a scos pe poporul Său cu argint şi aur şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui”, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân. Iar acest lucru s-a întâmplat pentru că au trăit după o dietă stabilită de Dumnezeu Însuși. Necazurile lor au venit când au început să cârtească și când au dorit să se întoarcă la hrana pe care o mâncau ca robi în Egipt. Există o lecție importantă aici, mai ales pentru cei care trăiesc cu mâncare nesănătoasă, genul de hrană care dă boli precum cele cardiace, cancerul și diabetul. Imaginează-ți că torni cinci kilograme de zahăr în rezervorul mașinii tale și apoi începi să te plângi că mașina nu merge bine. Acum, când problemele de sănătate se transmit în familie sau când circumstanțele economice te obligă să mănânci ceea ce nu e cel mai sănătos, Dumnezeu înțelege și poți merge la El cu încredere, crezând că „rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi” (Iacov 5:15). Dar când alegerea pe care o ai de făcut este între exercitarea înțelepciunii pentru a fi sănătos și exercitarea credinței pentru a fi vindecat, alegerea este clară. Când Israelul a intrat în Țara Promisă, Dumnezeu le-a spus: „Voi să slujiţi Domnului… şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele şi va depărta boala din mijlocul tău… Numărul zilelor tale îl voi face să fie deplin…” (Exodul 23:25-26). După aceea, le-a dat legi cu privire la mâncare și după care să trăiască, legi care îi punea deoparte față de popoarele înconjurătoare. Întrebare: Câți dintre noi nu reușesc să „împlinească numărul zilelor” și misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu pe pământ, pentru că refuzăm să punem în practică disciplina în materie de dietă? Gândește-te la asta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Marcu 2:18-28

    În timp ce cuvântul Robului desăvârşit este „îndată”, cel al iudeilor necredincioşi este „de ce?” (v. 7,16,18,24). Întrebat cu privire la post, Domnul Isus răspunde că acesta este marca tristeţii, care, prin urmare, nu se potriveşte cât timp El Se află împreună cu ei. Nu era oare venirea Lui un prilej de mare bucurie pentru tot poporul? (Luca 2.10).

    El Se foloseşte apoi de această ocazie pentru a pune în contrast regulile şi tradiţiile iudaismului cu evanghelia libertăţii harului pe care venise să le-o aducă. Este trist de remarcat că omul preferă, în locul acestei evanghelii, formele religioase, pentru că acestea îi permit să–şi facă o bună reputaţie înaintea altora, … în timp ce continuă să–şi împlinească propria voie. Spre deosebire de această categorie, v. 22 ni-l arată pe creştin ca fiind un om înnoit în întregime. Câtă vreme inima îi este schimbată şi este plin de o bucurie nouă, obligatoriu şi comportamentul său exterior va fi transformat.

    Fariseii îi învinuiesc în mod public pe ucenici că smulg spice în zi de sabat. Omul suceşte întotdeauna după placul său ceea ce i–a dăruit Dumnezeu. Sabatul era un har acordat lui Israel, însă evreii l–au folosit ca pe un jug pentru a–şi îngreuna robia spirituală (Fapte 15.10).focul judecăţii Sale nu cruţă nimic din falsa lor evlavie.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne