Mana Zilnica

9 Noiembrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu te voi instrui și te voi învăța calea pe care trebuie să mergi.

Psalmul 32.8

Nu putem avea o mai prețioasă siguranță decât faptul că suntem în mod constant obiecte ale grijii Tatălui nostru ceresc și că întreaga noastră viață este plănuită în amănunt de El. Este deosebit de liniștitor să știm că toate evenimentele nesemnificative, ca și cele importante, sunt parte a planului Său pentru viețile noastre.

Dumnezeu ne spune că ne va instrui și că ne va învăța, dar cum face El acest lucru? El nu ne instruiește și nu ne învață căile alese de noi, ci calea pe care trebuie să mergem. Adesea noi am alege cea mai comodă cale, însă nu aceasta este cea dorită de Domnul. La fel ca israeliții, noi am alege calea cea mai ușoară către Canaan, aceea prin țara filistenilor, însă Dumnezeu ne conduce pe o cale ocolită, prin pustie.

Nu trebuie să punem niciodată la îndoială planurile Lui. El Și-a condus poporul în vechime, și îl conduce și astăzi, pe calea pe care trebuie. Grădinarul supune câteodată plantele sale la un tratament aparent dur: tăiere, curățire etc. Însă, în cele din urmă, parfumul și frumusețea plantelor dovedesc înțelepciunea sa.

Să fim siguri că nicio lucrare a Grădinarului ceresc nu este inutilă. Atunci când rodul nostru deplin va fi manifestat în cer, vom înțelege pe deplin și vom recunoaște necesitatea tuturor acțiunilor Lui. Să mergem înainte, bucurându-ne de înțelepciunea infailibilă a învățăturii și instruirii Sale! „Iată, ochiul Domnului este peste cei care se tem de El, peste cei care așteaptă bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte și să-i păstreze în viață în timpul foametei” (Psalmul 33.18,19).

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine seamănă nedreptate va secera nelegiuire și nuiaua furiei lui va avea un sfârșit. Omul milostiv va fi binecuvântat …

Proverbe 22.8

Pățania lui Beniamin (2)

Înainte de culcare, Beniamin a îngenuncheat lângă pat și s-a rugat, pentru că și-a adus aminte că bunicul îi spusese că Dumnezeu este atotputernic și că El îi cunoaște pe toți oamenii și îi iubește. Beniamin ascultase atent când bunicul îi povestise despre Domnul Isus, cum pe orbi îi vindeca, pe bolnavi îi făcea sănătoși și pe oamenii triști îi făcea fericiți. „Este mai puternic chiar decât tati?”, întrebase el, în curiozitatea sa copilărească. — „Mult mai puternic”, îi răspunsese bunicul, „iar cine se încrede în Dumnezeu, pe acela El îl ajută”. Beniamin crezuse cuvintele bunicului. Acesta era un om credincios, care își făcea întotdeauna timp pentru nepotul său. Când îl ruga Beniamin, își aranja cu grijă fotoliul, își punea ochelarii pe nas și lua din raft vechea Biblie pentru copii. De când murise bunica, acesta trăia singur într-o căsuță la marginea orașului. Lui Beniamin îi plăcea mult să locuiască la bunicul său. Nimeni nu știa să spună povești atât de minunate ca bunicul său.

Dimineața devreme, înainte ca tatăl să plece la serviciu, Beniamin îi auzise iarăși pe părinții săi certându-se. Oare nu putea Domnul Isus să facă ceva ca părinții lui să se înțeleagă din nou? De ce oare nu-l ascultase?

Beniamin plângea încetișor. Nu mai putea suporta să audă cearta părinților. „Vreau să merg la bunicul”, a șoptit el și a sărit hotărât din pat. Și-a tras repede pantalonii pe el și puloverul peste cap. Nicio clipă nu s-a gândit că peste o oră trebuia să plece la școală. Beniamin voia să ajungă neapărat la bunicul său, care știa, fără îndoială, de ce Dumnezeu nu-i ascultase rugăciunea.

Citirea Bibliei: Ezechiel 1.22-2.10 · Psalmul 115.1-8

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPRIJINĂ-TE PE DOMNUL ȘI PE POPORUL SĂU! – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu… nu este departe de fiecare din noi.” (Faptele Apostolilor 17:27)

Biblia ne învață că „Dumnezeu… nu este departe de fiecare din noi.” Dumnezeu nu are favoriți. De la mulțimile de pe străzile orașului și până la sătenii izolați din munți, văi sau jungle, toți oamenii se pot bucura de prezența lui Dumnezeu. Dar cei mai mulți nu o fac! Ei se târăsc prin viață ca și cum nu ar exista un Dumnezeu care să-i iubească. Ei trăiesc ca și cum singura lor putere ar fi propria lor putere, și ca și cum singura soluție ar veni din interior, nu de sus. Ei își trăiesc viața fără Dumnezeu. Dar tu nu trebuie să trăiești așa! Tu poți:

1) Să te sprijini pe Domnul. „Căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5).

2) Să te sprijini pe poporul lui Dumnezeu. „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20). Când Amalec a venit să bată pe Israel, la Refidim, Moise i-a spus lui Iosua să conducă lupta în vale, în timp ce el s-a urcat pe deal să se roage. Însă Moise nu s-a dus singur, ci i-a luat cu el pe Aaron și Hur. În timp ce Iosua conducea lupta fizică, Moise s-a angajat într-o luptă spirituală. Aaron și Hur au stat de-o parte și de alta a conducătorului lor pentru a-i susține brațele în lupta rugăciunii. Israeliții au ieșit învingători pentru că Moise s-a rugat și Moise a ieșit învingător pentru că au existat alții care s-au rugat alături de el (vezi Exodul 17:8-13). La fel cum o armată solicită ajutor aerian, la fel poți și tu solicita sprijin în rugăciune. Domnul Isus a spus: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.” (Matei 18:19) Așadar, sprijină-te pe Domnul și pe poporul Său.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 51:47-64

Aduceţi-vă aminte de Domnul în ţara îndepărtată şi Ierusalimul să fie (lit. „să se suie”) în inima voastră (v. 50). Nu fără să ştie unde va merge era invitată rămăşiţa credincioasă să iasă din mijlocul Babilonului corupt. Pentru a lua această hotărâre curajoasă, ea trebuia mai întâi să fie atrasă de sentimente puternice (Psalmul 137.5,6). În acelaşi fel şi astăzi, „la El”, la Isus prezent în mijlocul a „doi sau trei” adunaţi în Numele Său, este invitat cel credincios să iasă afară din tabăra religioasă a mărturiei creştine (Evrei 13.13).

Sfârşind prezentarea tuturor judecăţilor Sale, Domnul le semnează cu un nume de temut: „Dumnezeul răsplătirilor” (v. 56). Este însă remarcabil un detaliu, anume că aceste cuvinte ale judecăţii împotriva Babilonului preced relatarea privind distrugerea Templului din cap. 52. Trebuia ca ruina idolilor Babilonului să fie vestită înainte să fi avut loc efectiv cea a Templului (v. 47 şi 52). În felul acesta, nimeni nu va putea gândi că aceşti idoli sunt în mod real mai puternici decât Dumnezeul lui Israel. Cu şapte ani înainte de luarea Ierusalimului, toate aceste cuvinte trebuia să fie scrise într‑o carte, iar cartea, după citirea ei, trebuia cufundată în mijlocul Eufratului prin grija lui Seraia, fratele lui Baruc, ca o dovadă că Babilonul avea să fie înghiţit.