Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 12 Februarie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a îndurat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu. Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine.

    Evrei 12.2,3


    Aici se încheie, în mod oficial, partea de doctrină a epistolei, în care, privind cu atenție, putem vedea, în felurite lumini și caractere, aceeași Persoană slăvită și minunată: pe Fiul lui Dumnezeu cel înălțat.

    Și, pot adăuga, atât de mult domină gândul acesta întreaga epistolă, atât de îndeaproape urmează ea acest subiect central, încât după ce se încheie partea de învățătură, descoperim în atenționările practice care urmează aceeași mare taină: Hristos în ceruri. Isus, în rolul Său de „Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței”, este văzut în ceruri la sfârșitul vieții Sale de credință: „Privind țintă la Isus, Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a îndurat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu”.

    Astfel este văzut El în ceruri în acest caracter nou. Viața de credință Îl conduce într-acolo, așa cum tot într-acolo Îl conduce tot ceea ce a făcut și a suferit pentru noi în har divin. Și acolo strălucește El înaintea ochiului credinței, iar dacă am avea simțuri gata să discearnă acest lucru, precum și o inimă care să se bucure de El, am ști că cerul însuși strălucește de o frumusețe și o slavă necunoscute mai înainte ca Isus să Se suie acolo, în aceste caractere câștigate și dobândite pe pământ, iar aceasta pentru noi, păcătoșii.

    J. G. Bellett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.

    Romani 8.34


    Patru realități însemnate

    Versetul de astăzi ne arată patru realități despre Isus Hristos, care sunt de mare însemnătate pentru noi, creștinii:

    1. Hristos a murit. Moartea Domnului Isus este temelia mântuirii noastre. Știm că „Hristos a murit pentru păcatele noastre” (1 Corinteni 15.3), ne-a împăcat cu Dumnezeu și ne-a dobândit o mântuire veșnică.
    2. Hristos a fost înviat. După lucrarea de răscumpărare înfăptuită, Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din morți. Prin aceasta, El a dovedit că a primit jertfa Mântuitorului. Domnul „a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4.25). Pe această afirmație trebuie să ne bizuim; ea ne dă siguranță.
    3. Hristos este la dreapta lui Dumnezeu. Epistola către Evrei ne arată că Domnul Isus a primit locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu drept răsplată pentru ceea ce a făcut El pe pământ. În credință Îl vedem pe Răscumpărătorul nostru acum acolo ca Om proslăvit, încununat cu onoare. Astfel, primim putere să mergem mai departe pe calea noastră pe pământ.
    4. Hristos mijlocește pentru noi. Domnul intervine acum pentru noi în cer ca Mare Preot înaintea lui Dumnezeu și ca Mijlocitor la Tatăl (1 Ioan 2.1). Plin de dragoste, El este neobosit să ne ajute în greutăți și să ne păstreze în comuniunea cu Tatăl.

    Citirea Bibliei: Exod 25.23-40 · Luca 9.51-62


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU PE CINE TE REZEMI? – Fundația S.E.E.R. România

    „Prin credință Iacov, când a murit… s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.” (Evrei 11:21)


    Biblia spune: „Prin credință Iacov, când a murit… s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”

    Imaginează-ți următoarea scenă: de fiecare dată când Iacov avea o experiență cu Dumnezeu, lua un cuțit și cresta un inel de jur împrejurul toiagului său ca un semn de aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat. Inelele începeau de jos și ajungeau până în vârf. Unul dintre acestea simboliza cu siguranță noaptea în care s-a luptat cu Dumnezeu, și când numele său a fost schimbat în Israel: „cel ce luptă cu Dumnezeu” (Geneza 32:28). Un altul reprezenta cu siguranță noaptea în care Dumnezeu i-a arătat în vis o scară care urca până la cer, și cu mulți îngeri pe ea. Pe scurt, toiagul lui Iacov reprezenta o viață de experiențe cu Dumnezeu. Așadar, nu e de mirare că el a murit închinându-se lui Dumnezeu – și rezemându-se de toiagul său!

    Acum să ne gândim la istoria femeii sunamite din 2 Împărați 4. Fiul ei s-a îmbolnăvit subit și a murit, așa că Elisei l-a trimis înainte pe Ghehazi, slujitorul său, cu toiagul lui ca să facă o minune. Ghehazi a pus toiagul profetului Elisei pe capul băiatului decedat, dar nu s-a întâmplat nimic. Numai când Elisei a intrat în casă și s-a rugat Domnului, copilul a înviat (vezi 2 Împărați 4:32-35).

    Înțelegem de aici că nu te poți rezema pe „toiagul” nimănui, ci numai pe-al tău! Nu te poți baza pe experiența cu Dumnezeu a nimănui, ci numai pe a ta. Când vine vremea să te confrunți cu provocările vieții – inclusiv cu moartea – te poți sprijini numai pe credința pe care ai dezvoltat-o în timpul umblării tale personale cu Dumnezeu. De aceea este esențial să fii credincios și perseverent în călătoria ta spirituală. Prin faptul că s-a sprijinit pe toiagul său și nu pe altceva sau altcineva, Iacov a declarat în esență: „Dumnezeul care m-a păzit, m-a ocrotit și m-a ajutat să propășesc până aici, va fi lângă mine până la sfârșitul drumului.” Ce siguranță binecuvântată! Și tu o poți avea, dacă vrei.


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 128, 129


    „Ferice de oricine se teme de Domnul, vei fi fericit şi-ţi va merge bine” (Psalmul 128.1,2). Omul ar vrea să inverseze lucrurile. Îşi închipuie că ar ajunge la fericire îmbunătăţindu–şi situaţia materială. Dar mizeria lui este în primul rând de ordin moral. Omul este nefericit pentru că este păcătos. Să înceapă prin a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se teme de El şi a umbla pe căile Lui! (v. 1). Atunci va vedea binecuvântarea extinzându–se peste tot ce este cu privire la el. „Evlavia este de folos la toate” (citiţi 1 Timotei 4.8). Aceasta nu semnifică faptul că vom avea o prosperitate care constă în a ne satisface poftele, ci că vom avea bucuria liniştită, aici, pe pământ, a favorii divine (vezi Psalmul 37.4).

    Psalmul 129. Din „tinereţe”, în Egipt, Israel a suferit o aspră asuprire, însă nimic nu o va egala pe cea care va fi partea sa sub jugul lui Antihrist. Dar Hristos, luând chip de Rob, S–a identificat mai dinainte cu suferinţele poporului Său (comp. v. 3 cu Matei 27.26).

    Domnul însă este şi drept (v. 4), astfel că cei răi vor fi smulşi (v. 6); ei nu vor face parte din snopii strânşi cu bucurie de marele Secerător (v. 7; Psalmul 126.5,6) şi nu vor avea nicio parte la binecuvântarea Împărăţiei (v. 8).

  • 11 Februarie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu te mânia din cauza celor care fac răul, nu fi invidios pe cei care practică nelegiuirea.

    Psalmul 37.1


    De trei ori apare expresia „nu te mânia” în acest psalm (versetele 1, 7 și 8). Ideea centrală a lui este îndemnul de a obține biruința asupra mâniei care izbucnește la vederea răului existent în lume și a aparentei prosperități a celor care practică nelegiuirea. Cum se face că oameni buni suferă, în timp ce-l vedem pe „cel rău în mare putere și întinzându-se ca un copac verde în locul său de naștere” (versetul 35)?

    Să nu ne mâniem din cauza oamenilor răi, nici să nu-i invidiem, căci „vor fi cosiți îndată ca iarba” (versetele 1 și 2). Trebuie să privim lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu și să cântărim orice situație în lumina eternității. „Domnul va râde de el, pentru că vede că-i vine ziua” (versetul 13). În ce privește partea pozitivă, „cei blânzi vor moșteni țara” (versetul 11), lucru pe care Hristos Însuși l-a promis (Matei 5.5). Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite ceea ce am făcut și am suferit pentru El (Evrei 6.10).

    Primele două îndemnuri la a nu ne mânia fac referire la cei care săvârșesc răul, la cei nelegiuiți care prosperă (versetele 1 și 7). Cel de-al treilea îndemn ne are în vedere pe noi: „Lasă mânia și părăsește furia; nu te mânia, aceasta duce numai la rău” (versetul 8). Există pericolul ca, împotrivindu-ne răului, să ajungem plini de mânie și de supărare și astfel să devenim la fel ca cei cărora ne opunem, lucru care nu face altceva decât să ne afecteze duhul în mod negativ.

    Există și cinci îndemnuri de natură să ne ajute: 1. Încrede-te în Domnul; 2. Desfătează-te în Domnul; 3. Încredințează-ți Domnului calea; 4. Rămâi liniștit în Domnul; 5. Așteaptă-L pe Domnul (versetele 3, 4, 5, 7, 34). Să luăm seama la aceste lucruri și să medităm asupra lor!

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Toate își au vremea lor … tăcerea își are timpul ei, și vorbirea timpul ei.

    Eclesiastul 3.1,7


    Vorbirea lui Dumnezeu

    Dumnezeu i-a vorbit în trecut poporului Său Israel prin profeți, oameni care au primit o misiune specială pentru aceasta. După aceea a venit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe acest pământ, și Dumnezeu a vorbit prin El – mai direct și mai cuprinzător decât înainte.

    Cum ne vorbește Dumnezeu astăzi? Prin Biblie, prin Cuvântul Său scris, printr-un calendar ca acesta, prin panouri cu un verset sau prin predici! El ne spune mereu: „Pocăiți-vă deci și întoarceți-vă, ca să vi se șteargă păcatele” (Fapte 3.19). Va veni însă o zi în care Dumnezeu va tăcea, zi în care El nu Se va mai adresa oamenilor cu mesajul dragostei Sale.

    Într-un mic sat, într-o fierărie, ciocanul provoca un mare zgomot. El bătea non-stop, 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Și nimeni nu era deranjat! Cu trecerea timpului, oamenii se obișnuiseră cu această gălăgie asurzitoare. Într-o noapte însă, locuitorii satului s-au trezit – pentru că ciocanul amuțise. Era o liniște nefirească!

    Și astăzi sunt oameni care aud mereu vestea bună a lui Dumnezeu. Ei s-au învățat cu ea și nu sunt atinși sau mișcați de ea. Conștiința lor a adormit. Dar odată va veni timpul când Dumnezeu nu va mai vorbi. Atunci oamenii se vor trezi, dar va fi prea târziu!

    „Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama” (Iov 33.14). Ascultați vorbirea lui Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: Exod 25.1-22 · Luca 9.37-50


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PUTEREA IDEILOR DATE DE DUMNEZEU (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Căci în El ați fost îmbogățiți… cu orice cunoștință…” (1 Corinteni 1:5)


    În cartea sa „Ce le datorează lumea creștinilor”, dr. Victor Pierce, un învățat de la Oxford, ne împărtășește istoria mașinii de scris. „Mașina de scris a fost un precursor al procesoarelor de text moderne și a tastaturilor. Un creștin a ajuns s-o inventeze! Știți de ce? Pentru a scrie predici. Nu, serios?! Chiar așa, cât se poate de serios! Christopher Latham Sholes era îngrijorat cu privire la pastorul său care întreaga săptămână era extrem de aglomerat cu vizitarea victimelor unei epidemii, cu mângâierea rudelor îndoliate și cu serviciile de înmormântare. Prin urmare, nu mai avea timp să-și scrie predicile pentru duminică.

    Într-o zi, Sholes, discutând cu un prieten despre ce era de făcut, a spus: „E păcat că nu există o metodă mai rapidă de a scrie pentru oameni ocupați ca pastorii.” Prietenul l-a întrebat: „Oare nu s-ar putea inventa o mașină?” Sholes i-a răspuns: „Voi încerca.” A fost începutul unor luni întregi de muncă asiduă. În cele din urmă, un grup de oameni s-au adunat să-l vadă dactilografiind pe hârtie, cu litere de tipar: C. LATHAM SHOLES, NOV 1867. Șase ani mai târziu, familia Remington a recunoscut mașina de scris ca pe ceva care ar putea revoluționa lumea afacerilor.

    În acele zile, persoanele care practicau dactilografia erau numai bărbați, însă Asociația tinerelor creștine a început să ofere cursuri de dactilografiere pentru femei, și din acele vremuri mașina de scris și demersurile acestei Asociații au făcut ca locul femeii să fie nu numai acasă, ci și la birou!”

    Este bine să te rogi ca Dumnezeu să-ți binecuvânteze afacerea, pentru că El dorește să-ți binecuvânteze activitatea sau munca, și să contribui astfel la dezvoltarea „afacerii” Sale – răspândirea Evangheliei în toată lumea.


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 126, 127


    Ca unii care se trezesc dintr-un groaznic coşmar, credincioşii vor fi incapabili la început să conştientizeze eliberarea lor neaşteptată. Curând însă vor răsuna cântece de bucurie, cărora popoarele le vor răspunde în ecou: „Domnul a făcut lucruri mari pentru ei!” (v. 2; Psalmul 14.7). Lacrimile lor ~ am putea spune ~ vor fi stropit brazdele unui bogat seceriş (v. 5). Aşa a fost pe pământ lucrarea Domnului Isus (v. 6). El a urmat drumul crucii plângând. „Dar, dacă moare ~ spune Ioan 12.24 ~ aduce multă roadă”. El va apărea triumfător, purtând rodul muncii sufletului Său: răscumpăraţii Lui, snopii Săi preţioşi strânşi la piept.

    Psalmul 127 ne aduce aminte că orice lucru am întreprinde este sortit eşecului, dacă nu are de la început aprobarea Domnului. O activitate, deşi poate părea bună şi că ar merita mult timp şi eforturi, nu va duce la nimic, dacă nu a lucrat El acolo (comp. cu Ioan 15.5b). Activitatea paşnică şi plină de încredere a creştinului, urmată de un somn liniştit, contrastează cu agitaţia febrilă şi ambiţioasă a oamenilor acestei lumi (Eclesiastul 2.23).

    Versetul 1 le aminteşte îndeosebi tinerilor care se gândesc la căsătorie (să-şi zidească casa lor) de nevoia de a fi călăuziţi de Domnul, pentru a avea apoi binecuvântarea Sa.

  • 10 Februarie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

    Fapte 7.55


    Ștefan era plin de Duhul Sfânt. Nu se spune despre orice credincios că este așa, deși toți cei credincioși au Duhul Sfânt. Efectul privirii la Hristos în glorie este că suntem schimbați în același chip, din glorie în glorie. Cel care este în glorie este Cel care a purtat păcatele mele. Acum pot privi acea glorie, pot medita la ea, pot vorbi despre ea; El „m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”, iar inima mea își găsește plăcerea să privească la El. Efectul este că sunt schimbat în același chip cu al Lui, iar inima mea este plină de Hristos. Ștefan, într-un anumit sens, a devenit perfect asemănător cu Hristos. El spune: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta”; Domnul Isus a spus: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac”. Ștefan spune: „Doamne Isuse, primește duhul meu”; Domnul Isus a spus: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul”.

    Atunci când sufletul Îl vede cu adevărat pe Hristos și Îl cunoaște, prin credință, ca fiind Cel care ne-a mântuit, devine ca El, deși, bineînțeles, trebuie să fim în gardă împotriva ispitelor în fiecare zi. Ceea ce este foarte dificil pentru noi în această lume este să fim cu totul superiori împrejurărilor. Mulțimea scrâșnea din dinți împotriva lui Ștefan, iar după ce l-au târât afară din cetate, el a îngenuncheat și s-a rugat pentru ei, în timp ce pietrele îl loveau. Ștefan, prin harul Domnului, a fost cu totul superior împrejurărilor, avându-și permanent inima în cer.

    Știu că așa ceva este dificil și necesită comuniune cu Domnul și sârguință a inimii în a-L căuta cu rugăciune. Să presupunem că lumea ne-ar omorî; atunci am merge direct la Hristos în cer, așa cum a făcut Ștefan, fiind martori pentru Hristos aici și tovarăși ai Lui acolo sus, unde Ștefan s-a dus cu inima plină de bucurie.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară.

    Ioan 6.37


    Nimeni nu este respins

    Sportivii pentru Cupa Mondială sunt selectați pe baza performanței și a rezultatelor bune. O dezamăgire amară îi cuprinde pe toți cei care nu trec mai departe de criteriile de selecție.

    Și la ocuparea unui loc de muncă, cel mai potrivit angajat este adesea selectat folosindu-se un proces de selecție în mai multe etape. Cine ratează concursul pentru locul respectiv va trebui să se mulțumească cu o scrisoare frumoasă din partea companiei.

    Când însă este vorba de Domnul Isus, lucrurile stau altfel. El promite: „Pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară”. Mântuitorul îi invită pe toți oamenii să vină cu păcatele lor la El. Domnul Isus vrea să le dăruiască iertare și pace cu Dumnezeu. „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). Această invitație este pentru toți – pentru bogați și pentru săraci, pentru oameni bine văzuți și pentru cei nebăgați în seamă.

    Fiul lui Dumnezeu nu refuză pe nimeni care vine la El cu vina vieții sale și care Îl primește ca Mântuitor al său personal. Isus Hristos aude orice rugăciune și îl vede pe orice om care crede și își pune încrederea în El.

    Isus Hristos nu cere nimic de la noi. În schimb, El ne dă gratuit totul. De aceea, toți oamenii au posibilitatea să vină la Isus și să primească, prin credința în El, viața veșnică. Ai dat curs invitației Lui și te-ai decis pentru El?

    Citirea Bibliei: Exod 24.1-18 · Luca 9.28-36


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PUTEREA IDEILOR DATE DE DUMNEZEU (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus… de la Tatăl luminilor…” (Iacov 1:17)


    O singură idee venită de la Dumnezeu aduce mari schimbări.

    Alfabetul Braille a adus o astfel de schimbare! În 1824, Louis Braille, un creștin, a inventat un sistem de semne, în care literele erau realizate din puncte în relief, care a dus la un sistem de scriere tactilă, pentru cei cu probleme de vedere El a inventat 63 de combinații de puncte care pot fi folosite în orice limbă și astfel Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns pentru prima dată în mâinile celor cu deficiență vizuală.

    Dar despre comunicații știi ceva? În parte, noi îi datorăm telefonul mobil și computerul unui alt creștin, pe nume Samuel Morse. Ce diferită a fost lumea înainte de el! Știrile de prim rang aveau nevoie de două săptămâni să ajungă în S.U.A. Iar rapoartele despre vreo victorie majoră aveau nevoie și de 6 luni până să ajungă în Marea Britanie. Într-o zi, un prieten l-a întrebat pe Morse: „Când făceai experimente, ai ajuns vreodată într-un punct mort, fără să știi ce să faci?” Răspuns: „Sigur, de multe ori!” Prietenul său l-a întrebat: „Și ce ai făcut atunci?” Morse i-a dezvăluit „secretul”: „Am îngenunchiat și m-am rugat pentru lumină, și lumina a venit; iar când invențiile mele au fost recunoscute și elogiate, în America și în Europa, am spus: „Nu mie, Doamne, nu mie, ci Numelui Tău dau slavă!” (vezi Psalmul 115:1). De aceea primul mesaj transmis prin cablul transatlantic a fost: „Iată ce a făurit Dumnezeu.”

    Și să mai adăugăm aici descoperirea unui alt creștin cunoscut, pe numele său Louis Pasteur, om de știință francez care a demonstrat că infecțiile sunt rezultatul unor microorganisme pe care noi nu le putem vedea, și anume bacteriile și virușii. El a introdus metodele de sterilizare care au salvat viața foarte multor oameni.

    Crezi că Dumnezeu a rămas în pană de idei bune, sau de oameni prin care să ni le transmită? Nici gând! Și tu poți să Îi ceri una – pentru viața ta, pentru lucrarea ta sau pentru afacerea ta!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 124, 125


    Psalmii 120-123 ne–au descris poporul sub asuprire. Psalmii 124 şi 125 ne fac să asistăm la eliberarea lui. Credinciosul repetă cu plăcere că aceasta este numai prin intervenţia Domnului. Fără ea, ar fi fost înghiţiţi (Psalmul 124.3), înecaţi (v. 4, 5), devoraţi (v. 6). Dar, dacă Dumnezeu este „pentru noi”, ce pot face cei care sunt „împotriva noastră”? (v. 2; Romani 8.31). Domnul ştie să–i scape pe ai Săi din teribilul laţ al păsărarilor (v. 7). Păsărarii corespund, din punct de vedere profetic, Antihristului şi Asirianului, agenţi ai lui Satan împotriva rămăşiţei lui Israel. Pentru noi, ei îi evocă pe vrăjmaşii sufletelor noastre. Dacă ne punem încrederea în Hristos, El ne va face să scăpăm de plasa lor, adică de „păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne” (Evrei 12.1; Psalmul 91.3).

    Iar această încredere este exact prima notă a Psalmului 125 ~ încrederea în Cel care are puterea să ne păzească, fără de care ne–am poticni (Iuda 24). Sprijinindu–ne pe Domnul, nu ne vom clătina (v. 1). Pentru a merge bine nu este însă suficient ca picioarele noastre să fie ferme, ci trebuie, de asemenea, ca drumul nostru să fie drept. Să nu-i imităm pe „cei care se abat pe căile lor sucite” (v. 5) şi, de asemeni, să ne amintim că, înainte de a se manifesta în umblare, dreptatea trebuie să–şi aibă locuinţa în inimă (v. 4).

  • 9 Februarie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul era cu Iosif; și el era un om care prospera.

    Căpetenia închisorii nu mai supraveghea nimic din ce era sub mâna lui, pentru că Domnul era cu el; și Domnul făcea să prospere ce făcea el.

    Geneza 39.2; 39.23


    Omul supus va fi întotdeauna un om care prosperă. Mintea naturală va spune că robia și prosperitatea sunt imposibil de combinat, însă, dacă ne supunem căilor Domnului, prezența Lui va schimba zilele de necaz în zile de prosperitate. Oricine este de acord că Iosif a fost un om prosper în zilele înălțării lui; însă credința vede și un alt aspect, iar Dumnezeu îl declară, că el a fost un om prosper în zilele umilinței și ale necazului său. El urma, la timpul potrivit, să prospere ca mai-mare al Egiptului, însă a trebuit ca mai întâi să prospere ca rob al unui egiptean. Prosperitatea din închisoare trebuia să preceadă prosperitatea din palat.

    Încercările, durerile, pierderile și necazurile, căile aspre și văile întunecate, toate vor deveni ocazii pentru cea mai mare prosperitate a sufletului, dacă ne amintim că Dumnezeu are un scop glorios cu noi și că, între timp, toate căile Lui față de noi sunt în vederea împlinirii acestui scop. Dacă vom trăi în lumina scopului pe care Dumnezeu îl are cu noi, vom putea să ne supunem căilor Lui și, supunându-ne, vom vedea că Domnul este întotdeauna cu noi. Iar dacă El este cu noi, vom prospera cu o prosperitate care este mai presus de toate prosperitățile – cu o prosperitate a sufletului. Apostolul Ioan i-a scris lui Gaiu: „Preaiubitule, doresc ca în toate lucrurile să-ți meargă bine și să fii sănătos, după cum sufletului tău îi merge bine” (3 Ioan 2).

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: „Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintâi sunt eu.

    1 Timotei 1.15


    … dintre care cel dintâi sunt eu

    Căminul creștin era prea strâmt pentru el. Știa că părinții lui se rugau în mod regulat pentru el și aceasta îl deranja și mai mult. Așa că, în cele din urmă, și-a făcut valiza și s-a mutat într-un alt oraș unde s-a angajat ca șofer la o companie de taxi.

    Într-o zi a avut un accident rutier. O ambulanță l-a dus la spital. Era grav rănit. Medicul de gardă încă mai încerca să-l ajute când tânărul a deschis ochii și a spus tare și clar: Isus Hristos m-a mântuit! Încă nu-și putea da seama unde se afla și care era starea lui.

    Mai târziu a povestit ce simțise când mașina lui a derapat și a gonit spre șanț: „Am văzut moartea în fața mea și deodată am fost conștient de numeroasele mele păcate. Am înțeles cum judecă Dumnezeu păcatul din viața mea; și am tremurat în fața morții și a osândei veșnice. Apoi mi-au trecut prin minte cuvintele: Pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Oare cum era mai exact acel verset? Parcă auzeam vocea tatălui meu: Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Eu, cel dintâi!

    Înainte să-mi pierd cunoștința, am înțeles că mă puteam baza pe faptul că El mi-a iertat toate păcatele. Dar ce s-ar fi ales de mine dacă moartea ar fi intervenit imediat și nu aș mai fi avut aceste momente?”

    Citirea Bibliei: Exod 23.20-33 · Luca 9.18-27


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PUTEREA IDEILOR DATE DE DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine…” (Geneza 28:14)


    Ideile bune vin de la Dumnezeu, așa că cere-I și tu o astfel de idee. Lumea a fost binecuvântată de cei care au făcut lucrul acesta. Să vorbim de exemplu despre anestezie: Ți-ar plăcea să fii operat fără anestezie? Așa se făceau mai demult operațiile… până când un medic scoțian, pe nume James Young Simpson, a descoperit ceva ce el a numit „somn artificial”. Ca student la Universitatea din Edinburgh, el a fost atras de chirurgie pentru că era deranjat de ideea de durere și de rata mortalității din timpul intervențiilor chirurgicale.

    După ce a citit în Biblie „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit…” (Geneza 2:21), Simpson s-a gândit că substanța numită cloroform ar putea fi răspunsul. Prima oară a făcut un experiment pe el însuși. Apoi, în 1847 au avut loc primele trei operații cu cloroform. Unul dintre pacienți, un tânăr soldat, a fost atât de încântat încât a apucat buretele și a inhalat din nou. „A fost pur și simplu extraordinar de bine, și-am mai vrut!” a spus el.

    La început, Simpson a întâmpinat multe împotriviri. Unii credeau că este păcat să intervii în ordinea firească a lucrurilor. „Dați-mi Biblia, să vă arăt”, a spus dr. Simpson… „Așa l-a operat Dumnezeu pe Adam!” Simpson a ținut discursuri, a scris scrisori și manifeste și a încercat să-i convingă pe cei ce i se opuneau că acesta era viitorul. Când trei decese atribuite cloroformului au fost raportate de la alte spitale, Simpson a reușit să le demonstreze că nu aplicau corect anestezia.

    Lucrurile s-au schimbat atunci când regina Victoria a dat naștere celui de-al optulea copil al ei, cu ajutorul cloroformului, și ea a declarat că „a fost foarte încântată de efectul acestuia.”

    Așadar, astăzi, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea și ție o idee care să fie o binecuvântare pentru oameni!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 122, 123


    Dragostea pe care israelitul o încearcă pentru Ierusalim este o imagine a dorinţelor şi a afecţiunilor creştinului pentru Adunare, care este atât de dragă inimii lui Hristos. Mergem noi cu bucurie (v. 1), încă de acum, în locul unde El a promis prezenţa Sa, pentru a glorifica acolo Numele Lui (comp. cu v. 4)? Să reţinem promisiunea din versetul 6: „Cei ce Te iubesc vor prospera”. Dragostea pentru Adunare este aşadar un izvor de prosperitate spirituală. Cum se manifestă această dragoste? Rugându–te pentru pacea ei! Urmărind binele ei sub toate aspectele (v. 6‑9)! „Pacea să fie între zidurile tale”, ne spune versetul 7, de aceea să nu uităm că liniştea este asigurată prin despărţirea de lume, reprezentată aici prin ziduri.

    Psalmul 123 ne învaţă dependenţa. Cel credincios îşi ridică ochii spre Dumnezeul său cu sentimentul că toate resursele sunt în El (comp. cu 2 Cronici 20.12). Aici nu posedă niciun drept; totul este har. Din partea oamenilor, la ce să se aştepte? Doar la a fi săturat peste măsură de dispreţul şi de batjocurile celor care se află în largul lor aici, pe pământ (v. 3, 4; 1 Corinteni 4.13). El însă este capabil să îndure aceste lucruri, dacă–şi îndreaptă privirile credinţei spre Mântuitorul lui din ceruri (v. 1; Psalmul 141.8). Curând, această credinţă îşi va schimba priveliştea. Astăzi săturată de dispreţ, mâine va fi săturată de chipul Său (Psalmul 17.15).

  • 8 Februarie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să apucăm speranța pusă înaintea noastră, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și tare, și care intră în cele de dincolo de perdea, unde Isus a intrat pentru noi ca Înainte-mergător, fiind făcut pentru eternitate mare preot după rânduiala lui Melhisedec.

    Evrei 6.18-20


    Speranța creștină este cerească, de aceea ni se spune că „intră în cele de dincolo de perdea”. Dincolo de perdea era Sfânta Sfintelor, imagine a celui de-al treilea cer, adică a prezenței imediate a lui Dumnezeu. Acolo se afla chivotul legământului, imagine a lui Hristos. El a intrat în imediata prezență a lui Dumnezeu, iar aceasta a făcut-o pentru noi. A intrat acolo ca Înainte-mergător al nostru și ca Mare Preot. Speranța noastră își are centrul în El și acționează ca o ancoră a sufletului, deopotrivă sigură și tare. Suntem deja ancorați de Persoana Lui și de locul în care El este – și într-acolo ne îndreptăm – la fel cum un vapor, în portul de plecare, ar fi deja legat cu un cablu care s-ar întinde până în portul de sosire.

    Faptul că Hristos a devenit Înainte-mergătorul nostru ne garantează că noi, care suntem, ca să zicem așa, după-mergătorii, vom ajunge în locul în care El este. Ca Mare Preot, El trăiește pururi pentru a ne purta până acolo. Este un har uimitor că El este Înainte-mergătorul nostru, fiindcă, în Orient, înainte-mergătorul este o persoană neînsemnată, care pregătește calea pentru o persoană importantă. Să ne gândim că Domnul a luat un astfel de loc de dragul nostru!

    F. B. Hole


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească răsplata pentru lucrurile înfăptuite în trup, potrivit cu binele sau răul pe care-l va fi făcut.

    2 Corinteni 5.10


    Tabloul

    În urmă cu mulți ani, un om bogat a vizitat o galerie de artă. Atenția i-a fost atrasă de un tablou impresionant, care reprezenta o femeie săracă înconjurată de copiii ei. Rugător, ea își întindea mâinile spre un bărbat. Dar chipul bărbatului era dur. Inima lui nu era mișcată de suferința acelei femei.

    Vizitatorul a rămas înmărmurit și și-a adus aminte de o scenă din trecut. Într-adevăr! În timp ce se uita la tablou, și-a văzut propriile trăsături pe chipul bărbatului. Lacrimile sărmanei femei, pe care el o alungase din locuință, îl acuzau din nou. Ea nu reușise să plătească chiria, iar el o aruncase – insensibil cum era – pe stradă împreună cu copiii ei.

    Nu mai avea nicio îndoială, pentru că tabloul purta semnătura fiului acelei femei. Între timp devenise un pictor talentat. Acum, bogatul se confrunta cu faptele lui. Această priveliște îi era insuportabilă. Cât de mult ar fi vrut să distrugă acel tablou!

    Va veni ziua când fiecare om va vedea imaginea propriilor sale fapte. Astăzi, petele întunecate din viața noastră pot fi îndepărtate prin mărturisirea păcatelor și prin credința în Isus Hristos. Cine Îl respinge pe Hristos ca Mântuitor personal va fi confruntat cu toată vina sa în fața lui Hristos ca Judecător.

    Citirea Bibliei: Exod 23.1-19 · Luca 9.10-17


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUHOAREA PĂCATULUI – Fundația S.E.E.R. România

    „Noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos…” (2 Corinteni 2:15)


    Când mâncarea din frigider s-a stricat, știi lucrul acesta chiar din momentul în care deschizi ușa frigiderului. Și viața ta este la fel. Când există ceva stricat în interior, persoanele cu care intri în contact deseori simt lucrul acesta.

    Domnul Isus i-a spus lui Petru unele dintre cele mai aspre cuvinte ale Sale: „Înapoia mea, Satano… Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16:23). Care a fost greșeala lui Petru? Gândirea omenească, firească. Petru nu avea gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor. Petru L-a mustrat pe Domnul Isus, iar Isus i-a aplicat o corecție usturătoare, dar necesară.

    Există păcate „afară din trup” și păcate „împotriva trupului”. Păcatul lui Petru a fost un păcat în afara trupului, în timp ce păcatul împăratului David a fost un păcat împotriva trupului, care s-a manifestat prin adulter și crimă. Mai târziu, David a scris: „Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine!” (Psalmul 19:12-13). Dumnezeu nu dorește să devii egocentric și introspectiv, într-o așa măsură încât să trăiești toată viața condamnându-te. Însă El dorește să fii sensibil la păcat și să-l rezolvi numaidecât.

    Sfânta Scriptură ne oferă trei modalități prin care ne putem păstra curați într-o lume poluată spiritual:

    1) Să umblăm în lumină (vezi 1 Ioan 1:7). Asta înseamnă să te străduiești să fii onest înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

    2) Să fim persoane responsabile. Acest lucru presupune să existe cineva în viața ta care să fie suficient de matur să-ți merite încrederea, suficient de îngăduitor încât să-ți suporte greșelile, și suficient de sincer ca să te confrunte (vezi Proverbele 13:20).

    3) Să ne confruntăm păcatul imediat (vezi Psalmul 32:3-5). Momentul în care devii conștient că ai păcătuit trebuie să te ducă la mărturisirea păcatului și la curățarea de păcat. Apoi, trebuie să te ridici din nou – și să-ți continui umblarea cu Dumnezeu!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 120, 121


    Constituiţi ca cincisprezece cântări ale treptelor, Psalmii 120–134 prezintă în mod ascendent eliberarea şi restabilirea rămăşiţei lui Israel.

    Psalmul 120 îi găseşte pe aceşti credincioşi în captivitate printre naţiuni şi ne ajută să le auzim suspinul. Ei suferă pentru că a trebuit să locuiască „cu cei care urăsc pacea” (v. 6). Creştini, să putem înţelege şi noi mai bine cât de mult se împotriveşte lumea lui Dumnezeu şi, în consecinţă, copiilor Săi! Ea nu cunoaşte pacea; cu atât mai mult, nu o poate oferi. Ce le spune însă Domnul alor Săi? „Vă dau pacea Mea. Eu nu vă dau cum dă lumea” (Ioan 14.27).

    Întorcându–şi privirile de la scena întristării, credinciosul din Psalmul 121 şi le ridică spre munţi (Sionul, obiect al speranţei sale: vezi Psalmul 87.1,2). Ajutorul lui însă vine şi mai de sus, de la Creatorul care a întemeiat aceşti munţi. Dumnezeu răspunde la această încredere prin emoţionante promisiuni personale (v. 3–8). Orice credincios Îl poate auzi pe Domnul adresându–i-le lui. El se află în lume, dar acolo va fi păzit (verb repetat de şase ori) pretutindeni şi întotdeauna ca răspuns la această rugăciune a Mântuitorului său: „Nu cer să–i iei din lume, ci să–i păzeşti de rău” (comp. v. 7 cu Ioan 17.15).

  • 7 Februarie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă sunt distruse temeliile, ce va face cel drept?

    Psalmul 11.3


    Biblia descrie timpul în care trăim ca fiind „întunericul lumii” (Efeseni 6.12), „ziua cea rea” (Efeseni 6.13) și „veacul rău de acum” (Galateni 1.4). Este evident că această lume se află sub comanda „căpeteniei autorității văzduhului” (Efeseni 2.2). Noi, cei credincioși, recunoaștem pe deplin acest lucru, nu doar din revelația biblică, ci și din propria experiență.

    Prin urmare, nu trebuie să fim surprinși atunci când guvernele adoptă măsuri ticăloase, când «Biserica» promovează nelegiuirea sub numele de «toleranță» și când societatea, în general, numește „răul bine și binele rău, … întunericul drept lumină și lumina drept întuneric” (Isaia 5.20). Biblia însăși este atacată în instituțiile religioase. Toate acestea sunt previzibile într-o lume nelegiuită, care se îndreaptă cu pași repezi către „lepădarea de credință” (2 Tesaloniceni 2.3).

    Această stare de lucruri însă îi poate face pe cei credincioși să fie descurajați, frustrați și neliniștiți. Îi poate chiar împinge să folosească mijloace care nu sunt potrivite cu voia Domnului, dedicându-se activismului politic sau luptând în «războaiele culturale». Totuși, nu suntem chemați la așa ceva, fiindcă lupta noastră nu este una potrivit cărnii (2 Corinteni 10.3,4).

    „Dacă sunt distruse temeliile, ce va face cel drept?” Este ceva ce putem face? Psalmul ne dă și răspunsul: „Domnul este în templul sfințeniei Sale, Domnul Își are tronul în ceruri” (Psalmul 11.4). Același răspuns i l-a dat Dumnezeu lui Habacuc, atunci când profetul a dat glas unor frustrări similare cu privire la nelegiuirea din jurul său (Habacuc 2.20). Dumnezeu este la cârma tuturor lucrurilor: „Ochii Săi privesc, pleoapele Sale cercetează pe fiii oamenilor” (Psalmul 11.4). Să ne abandonăm în mâna Lui!

    B. Reynolds


     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți.

    Marcu 10.45


    Furtuna

    Pe data de 31 ianuarie 1953, locuitorii insulei olandeze Texel aflaseră că se apropie de ei o furtună puternică din nord-vest. Nivelurile deja foarte ridicate ale apei exercitau presiune asupra digurilor insulei. Deoarece o porțiune din digul din partea de nord a insulei era într-o stare rea, au fost chemați oamenii care asigurau siguranța digurilor. Aceștia s-au grăbit să stabilizeze digul. Nu mult după miezul nopții, primele valuri au lovit vârful digului și, a doua zi dimineața, digul s-a rupt. Polderul (porțiunea joasă de uscat, mai joasă chiar decât nivelul mării, folosită de localnici ca zonă ce poate fi inundată mai înainte ca apa să ajungă la case) era plin cu apă. În acea dimineață s-a îndreptat într-acolo un autobuz cu oameni, ca să dea o mână de ajutor. Ei nu știau nimic despre ruperea digului și, când au observat acest lucru, au încercat să evadeze înspre digurile interioare ale insulei, dar șase persoane s-au înecat. Pe piatra lor memorială scrie: „Și-au pierdut viața din cauza furtunii, fiind în serviciul de protejare a insulei. Bărbații veniseră să ajute, pentru că aveau obligația să o facă”.

    Întâmplarea mă face să mă gândesc la Unul care a venit să ajute fără să fi fost obligat și care a știut dinainte că aceasta Îl va costa viața. „Isus, știind tot ce avea să vină asupra Lui” (Ioan 18.4), a fost gata „să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20.28). El a mers de bunăvoie la moarte, pentru că a vrut să salveze oameni și să-i aibă la Sine pentru totdeauna.

    Citirea Bibliei: Exod 17.8-16 · Luca 7.36-50


     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ TE FEREȘTI DE CĂDERE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.” (Psalmul 15:5)


    În cartea „Mesajul”, versetul 1 din Proverbele 29 este parafrazat astfel: „Pentru cei ce urăsc disciplina și devin tot mai încăpățânați, va veni o zi când viața se va năpusti peste ei și vor fi zdrobiți, dar atunci va fi prea târziu să fie ajutați.” Regele Solomon a fost cunoscut drept cel mai înțelept om care a trăit vreodată. El a scris aceste cuvinte, dar din nefericire nu le-a și trăit, așa că „s-a prăbușit și s-a ars.” Și dacă i s-a putut întâmpla lui Solomon, niciunul dintre noi nu este imun!

    Caracterul a devenit o problemă importantă în ziua de astăzi, pentru că mulți lideri politici, de afaceri și din biserici s-au înjosit umblând după favoruri personale. Ca om, tu nu acționezi într-un vid. Tu îi influențezi pe oamenii din jurul tău… și, când cazi, repercusiunile se răsfrîng și asupra lor. Când cade un stejar mare, și stejarii mai mici din jur cad odată cu el. Deci, cum te poți feri de cădere? Nepunând darurile mai presus de caracter. În zilele noastre avem tendința, nesănătoasă, de a scoate în evidență și de a răsplăti darul cuiva și îi trecem cu vederea caracterul; dar ambele trebuie să se dezvolte. Caracterul este suma totală a obiceiurilor tale zilnice.

    În Psalmul 15, David ne oferă 8 trăsături de caracter și manifestări ale unui creștin demn de respect:

    1) Are integritate;

    2) Nu participă la bârfă;

    3) Nu le face rău altora;

    4) Ia atitudine împotriva răului;

    5) Îi onorează pe cei ce umblă în adevăr;

    6) Își ține promisiunea, chiar dacă este în paguba lui;

    7) Nu este lacom și nu profită de alții;

    8) Este puternic și stabil.

    David încheie psalmul 15 spunând că aceia care fac astfel de lucruri „nu se clatină niciodată.” Și în felul acesta, deci, ești ferit de cădere!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 119:1-16

     

    Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11.28). Despre această fericire şi despre acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm. Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5.8), care‑şi găsesc plăcerea în mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2, 4, 5, 8) şi care umblă în ele (v. 1)!

    Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din lume, care dispreţuiesc pe faţă „scrupulele” tânărului credincios; pentru aceia însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?”. Răspunsul vine imediat: „Păzindu–se după Cuvântul Tău”.

    Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări în curăţie, la adăpost de păcat împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi împotriva propriului trup (1 Corinteni 6.18)! Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo pasajele esenţiale, precum acest verset 9, vom fi înarmaţi pentru „ziua cea rea”, în care se va ivi ispita (Efeseni 6.13,17).

    Dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă. Fie ca acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3.16).

  • 6 Februarie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și i-a venit o scrisoare de la profetul Ilie, zicând: „Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: Pentru că n-ai umblat în căile lui Iosafat, tatăl tău, și în căile lui Asa, împăratul lui Iuda, ci ai umblat în căile împăraților lui Israel și ai făcut pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului să curvească după curviile casei lui Ahab și ai ucis pe frații tăi, casa tatălui tău, care erau mai buni decât tine, iată, Domnul va lovi cu o mare plagă pe poporul tău și pe fiii tăi și pe soțiile tale și toată averea ta; și pe tine însuți, cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, până când, din cauza bolii, îți vor ieși măruntaiele afară din tine, zi după zi”.

    2 Cronici 21.12-15


    Lecții din viața lui Ioram (3) – Ce seamănă omul aceea va secera

    Ioram văzuse viața tatălui său și, cu siguranță, cunoștea bine și viața bunicului său, Asa. Și acesta din urmă ajunsese să fie disciplinat de Domnul, fără rezultat. Citim că Ioram avea ca soție pe o fiică a lui Ahab, iar acest lucru este cu siguranță menționat pentru a ne sublinia faptul că ea n-a fost un ajutor pentru el în facerea binelui, ci dimpotrivă (2 Cronici 22.3). Ce lecție solemnă cu privire la necesitatea de a ne căsători în Domnul și de a nu ne înjuga la un jug nepotrivit (2 Corinteni 6.14)!

    Judecata lui Dumnezeu a fost rostită împotriva lui Ioram din cauză că nu s-a întors de la căile lui rele, din cauză că i-a omorât pe frații săi și din cauză că a dus poporul în idolatrie. Dacă s-ar fi pocăit după aceste cuvinte solemne, ar fi primit îndurare. Acum însă venise timpul să secere ceea ce semănase. „Nu vă înșelați; Dumnezeu nu se lasă batjocorit, pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6.7). Aceasta este cârmuirea lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu vom secera ceea ce am semănat.

    Aceasta este de asemenea o serioasă avertizare pentru cei care trăiesc în păcat. Culegem roadele acțiunilor noastre începând din această viață, însă vine o zi când toate lucrurile vor fi aduse sub judecata perfect de dreaptă a lui Dumnezeu. Pentru cel credincios, aceasta va avea loc la „scaunul de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească potrivit cu ce a făcut, în trup, fie bine, fie rău” (2 Corinteni 5.10). Însă pentru cei care sunt încă în păcatele lor, judecata va avea loc la tronul mare și alb, pentru condamnarea veșnică. Astăzi este ziua când ei pot veni la Hristos și pot primi iertarea de păcate.

    A. Leclerc


     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.

    Romani 6.23


    Darul lui Dumnezeu

    Oamenii sunt din fire buni comercianți. Ei cumpără și vând, dorind să obțină un câștig. Reclamele și ofertele, pe care le găsim săptămânal în cutia poștală, arată că fiecare dorește să vândă celuilalt ceva. Nimeni nu dorește să ne dăruiască ceva. Dumnezeu însă oferă, fără să ceară altceva în schimb de la noi, decât încrederea în El. Dumnezeu oferă, pentru că este Dumnezeul dragostei, iar El nu pretinde nimic de la noi, pentru că nu avem nimic să-I oferim ce ar putea accepta El. Toate gândurile, cuvintele și faptele noastre poartă amprenta păcatului.

    Care sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi? Unul dintre ele este Cuvântul lui Dumnezeu. În acest document scris, Dumnezeu ne spune cine este și ce a făcut El. De asemenea, Biblia răspunde la întrebările noastre despre Dumnezeu.

    Apoi ni L-a dat pe Fiul Său. Nu există un alt dar mai mare decât acesta. Numai Isus Hristos putea ispăși păcatele. Dumnezeu a pus toată greutatea judecății, care trebuia să ne lovească pe noi, asupra Mântuitorului.

    El ne oferă viața veșnică. Dar, atenție! Acest dar, pe care Dumnezeu îl oferă tuturor oamenilor, este doar pentru cei care îl acceptă prin credință. „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36).

    Iar cei care nu cred?

    „Cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36).

    Citirea Bibliei: Exod 21.7-36 · Luca 8.49-56


     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂZEȘTE-ȚI MINTEA! (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)


    Dacă te-ai trezi cu un hoț la ușa ta, l-ai invita înăuntru? Nu, ai suna la poliție ca să-l aresteze.

    Asta trebuie să faci și atunci când gânduri nepotrivite îți invadează mintea! Să le faci roabe – înainte ca ele să te facă rob! Și trebuie s-o faci în clipa în care primul gând de felul acesta încearcă să pătrundă în mintea ta. Când alimentezi un gând, îi dai putere și el te va acapara.

    Biblia spune: „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). De unul singur, nu vei avea puterea necesară pentru a te împotrivi lui Satan, așa că nu încerca! Dar când Îl chemi pe Dumnezeu și îți supui voința, vei fi mai mult decât biruitor asupra lui Satan. Tu vei fi cel care decide cine îți controlează mintea: „Umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” (Romani 8:6).

    Când un gând tot revine în mintea ta, întreabă-te: „În ce direcție mă duce acest gând? Spre moarte spirituală sau spre „viață și pace”?” Gândește-te: nu-ți cumperi asigurare de locuință după ce furtuna ți-a pus casa la pământ. Dacă ești înțelept, o faci înainte să vină furtuna. Așadar, în loc să păcătuiești și să spui: „Nu voi putea fi altfel!”, privește în urmă și întreabă-te: „Care a fost gândul din mintea mea care m-a dus la păcat? Am stat eu în compania nepotrivită, în locul nepotrivit sau m-am gândit la lucruri nepotrivite? Am citit eu Cuvântul lui Dumnezeu și m-am rugat regulat? Mi-am zidit eu viața în jurul oamenilor care mă întăresc?”

    Monitorizarea gândirii tale îți va aduce mari câștiguri! Așa că, păzește-ți mintea!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 119:137-160


    Dreptatea lui Dumnezeu, nota dominantă a versetelor 137-144, nu este nicidecum un subiect de spaimă pentru cel care se teme de Domnul, care umblă în lumina Sa şi care, de asemenea, cunoaşte bunătatea Sa (v. 149, 159). Într-o lume nedreaptă, credinciosul îşi găseşte plăcerea să celebreze această dreptate a lui Dumnezeu care, ca şi bunătatea Sa, rămâne pentru totdeauna (v. 142, 144).

    „Cuvântul Tău este foarte încercat” (v. 140). „Cu cât îl puneţi mai mult la probă”, a spus cineva (precum aurul în cuptor), „cu atât el îşi arată mai mult puritatea”.

    Versetul 145 şi cele care urmează exprimă totala dependenţă a celui credincios. „Fă-mă să trăiesc”, cere el aici în patru rânduri (v. 149, 154, 156, 159; vezi şi v. 25, 40, 88, 107). Dumnezeu este Acela care dă viaţa şi tot El este şi Cel care o păstrează şi o întreţine. Această rugăciune priveşte însă în primul rând sufletul celui răscumpărat. „Fă-mă să trăiesc după Cuvântul Tău”. Pentru că „omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.4; Deuteronom 8.3).

    Să reţinem bine versetul 160: „Tot Cuvântul Tău (sau Suma Cuvântului Tău) este adevăr”! Biblia nu se constituie ca un ansamblu de adevăruri din care fiecare alege ce îi convine. Ea formează un tot inseparabil pe care îl primim sau îl respingem; este în întregime Adevărul (Ioan 17.17).

  • 5 Februarie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie”.

    1 Timotei 3.16


    Aceasta este taina. Credința o înțelege cu cea mai deplină siguranță a sufletului. Iar ea pricepe tot mai mult din această taină pe măsură ce ascultă cu atenție și desfătare la aceste cuvinte: „Îndreptățit în Duh, … predicat între națiuni, a fost crezut în lume”. Dumnezeu, deși arătat în trup, a fost îndreptățit în Duhul. Totul în El a fost slavă morală perfectă; pentru gândul și acceptarea divină, totul în El a fost drept într-un chip infinit și inexprimabil. Noi avem nevoie de o îndreptățire din afară sau venită prin altul. Nimic în noi nu poate fi îndreptățit prin sine; El în totul a fost așa.

    N-a existat la El nimic – niciun cuvânt, nicio suflare, nicio mișcare – care să nu fie o jertfă plăcută lui Dumnezeu, o mireasmă de cel mai bun miros: «El a fost la fel de nepătat ca Om așa cum era ca Dumnezeu; la fel de neîntinat în mijlocul impurităților lumii așa cum fusese zilnic desfătarea Tatălui înainte de a fi lumea». Credința cunoaște aceasta, și o cunoaște bine, fără niciun gând care s-o umbrească. Și, prin urmare, ea cunoaște și istoria Celui binecuvântat: truda și durerile Lui, moartea și învierea. „Dumnezeu S-a arătat în trup, a fost îndreptățit în Duh”, n-a fost pentru El Însuși, ci pentru cei păcătoși, ca astfel El și istoria scumpă a existenței Lui să fie propovăduite „printre neamuri” și crezute „în lume”.

    În jertfa pe care a împlinit-o, în dreptatea pe care a lucrat-o, El este prezentat celor păcătoși, chiar celor mai îndepărtați, oricare ar fi ei, neamuri sau iudei, pentru ca astfel să-și pună încrederea în El, deși aflați încă în această lume, și să aibă siguranța îndreptățirii prin El.

    J. G. Bellett


     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Isus umbla prin cetăți și prin sate, învățând și călătorind spre Ierusalim.

    Luca 13.22


    Drumul spre Ierusalim

    Luca descrie detaliat călătoria Domnului Isus spre Ierusalim. Acolo, oamenii din poporul Israel L-au respins pe Mântuitorul și L-au dat la moarte. Ca urmare, mai târziu, cetatea și templul au fost distruse, iar iudeii au fost împrăștiați în toată lumea. Domnul Isus a prezis aceasta în plângerea Sa pentru cetate: „Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi … te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi … și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră …” (Luca 19.43,44).

    Evanghelistul începe prezentarea călătoriei deja în capitolul 9.51: „Când se împlineau zilele în care urma să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim”. Domnul Isus a pornit hotărât la drum, cu toate că știa exact ce suferințe Îl așteptau. Ca țintă a acestei călătorii, El nu vedea înaintea Lui răstignirea, ci primirea Lui în cer. El privea dincolo de moartea rușinoasă și avea înaintea ochilor glorificarea Sa la dreapta lui Dumnezeu.

    În călătoria Sa, Domnul Isus a trecut prin cetățile și prin satele din Israel. Poate avem impresia că Se apropia șovăitor de Ierusalim, pentru a nu grăbi soarta poporului Său. El a folosit timpul rămas pentru a mărturisi în fiecare loc despre harul lui Dumnezeu. Plin de răbdare, le-a prezentat oamenilor calea mântuirii, pentru că nu dorea ca ei să meargă în pierzare. „Căci Fiul Omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască” (Luca 9.56). Știind că, odată cu respingerea Sa în Ierusalim, acțiunea Lui plină de har se va sfârși în Israel, El a făcut totul ca să-i mântuiască pe oameni.

    Citirea Bibliei: Exod 20.8-21.6 · Luca 8.40-48


     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU DE CINE DEPINZI? – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre…” (Filipeni 4:19)


    Cum poți să-ți dai seama că depinzi mai degrabă de oameni decât de Dumnezeu?

    Iată cum:

    • Te superi pe șeful tău pentru că nu-ți oferă acea creștere salarială pe care crezi c-o meriți?
    • Te mânii pe cineva drag pentru că a refuzat să-ți dea cu împrumut?

    Dacă faci asemenea lucruri, aștepți la ușa nepotrivită să-ți primești binecuvântarea!

    Da, te doare când eforturile tale nu sunt recunoscute, dar tu trebuie să înțelegi următoarele: Dumnezeu Se va folosi de oameni ca de niște instrumente ca să te binecuvânteze, însă numai El trebuie să fie sursa binecuvântărilor tale! Cugetă la aceste versete din Scriptură: „Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi…” (Deuteronomul 8:17-18). „Dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:19) „N-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul, mustul, untdelemnul… argintul şi aurul cel mult…” (Osea 2:8). Care a fost problema acestei femei despre care e vorba în Osea? L-a ignorat pe Dumnezeu și a uitat că El este adevărata ei sursă.

    În general, noi urmărim și hrănim relații care ne aduc un folos – și e un lucru important! De ce? Pentru că numai când Îl recunoaștem pe Dumnezeu ca fiind izvorul tuturor binecuvântărilor noastre, ne luăm angajamentul de a hrăni relația noastră cu El. De aceea Domnul Isus a zis: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33). Dacă Îl urmezi pe Dumnezeu, seamănă cu generozitate în Împărăția Sa și așteaptă-te ca El să-ți împlinească nevoile – iar eforturile tale vor fi binecuvântate.


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 119:113-136


    Cuvântul, care este lumină pe cărarea mea, îmi arată, de asemeni, şi cât de gros este întunericul din jurul meu. El mă face să–mi fie groază de răutate şi de ipocrizie. Cu siguranţă, fără această măsură divină aş putea să mă înşel şi astfel să numesc bine ceea ce este rău, iar adevăr ceea ce este minciună. În schimb, Cartea gândurilor lui Dumnezeu mă învaţă să privesc lumea şi tot ce este în ea exact aşa cum o priveşte El Însuşi.

    „Dă-mi pricepere”, repetă cel credincios (v. 34, 125, 144, 169). Priceperea este considerată de obicei ca fiind un dar natural. Această rugăciune însă ne arată că ea poate fi dobândită ~ pentru că numai Cuvântul dă adevărata pricepere (v. 130)! „Eu sunt slujitorul Tău”, declară psalmistul, hotărât să cunoască voia lui Dumnezeu (v. 125). Şi această voie se exprimă sub diferite forme în Cuvântul Său: lege, porunci, rânduieli, învăţături, mărturii, hotărâri, judecăţi, cuvinte care nu sunt sinonime. Cât despre creştin, Cuvântul nu i se impune sub o formă legală. Ascultarea sa decurge din dragostea pe care o arată nu numai pentru mărturiile minunate ale Domnului (v. 113, 127), ci pentru Însuşi Numele Său (v. 132).

  • 4 Februarie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor se va pleca și Domnul singur va fi înălțat în ziua aceea. Și idolii vor pieri cu totul.

    Isaia 2.17,18


    Dintre toate păcatele omului, mândria este cel mai rău. Cineva poate ajunge în cea mai degradată stare morală și totuși se mândrește cu propria importanță și cu voința sa puternică și independentă. Care lucru e mai rău: stricăciunea sa morală, sau mândria sa? Cu siguranță, mândria sa, fiindcă aceasta nu este doar un păcat făcut împotriva trupului său sau împotriva aproapelui său, ci este semeția nelegiuită împotriva lui Dumnezeu Însuși. În ignoranța sa, el Își sfidează Creatorul, care singur este vrednic să fie înălțat.

    Dar ce vom spune de omul religios și meticulos, care păzește cu sfințenie toate formele și ritualurile, și care atrage atenția asupra lui însuși prin încercările sale de a face lumea mai bună, dar care n-a cunoscut niciodată harul lui Dumnezeu, în Hristos Isus? Unul ca acesta este atât de plin de mândrie, încât devine respingător pentru orice om cu o gândire cât de cât sobră. Dar cât de respingător este el pentru Dumnezeu, Creatorul lui! El devine propriul său dumnezeu, la fel ca fariseul, care se ruga în sine însuși: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni” (Luca 18.11).

    Trebuie să știm însă că trufia omului va fi smerită. Poate nu face parte din categoriile de mai sus, însă boala cumplită a mândriei are efecte devastatoare asupra întregii omeniri. Cu toții trebuie să judecăm acest rău în noi înșine, fără cruțare. Credința poate vedea cum Persoana lui Hristos și lucrarea Lui binecuvântată de la cruce nimicesc în întregime mândria noastră. Cei care nu învață acest lucru acum îl vor învăța la arătarea Sa în glorie, când mândria le va fi prefăcută în rușine și în umilință. Doar El va fi înălțat în ziua aceea.

    „Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6.14).

    L. M. Grant


     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!

    Evrei 4.7


    O ocazie ratată

    Niccolò Paganini (1782-1840) a fost cel mai faimos violonist din timpul său. După ce și-a cumpărat vioara Stradivarius, Paganini i-a cerut compozitorului Hector Berlioz (1803-1869) o simfonie care să pună în evidență noua sa vioară. Berlioz a compus prima parte a simfoniei, însă Paganini nu a fost mulțumit de aceasta, îi lipsea strălucirea, și astfel nu a cântat-o niciodată.

    Compozitorul nu a fost descurajat și a continuat să lucreze la opera sa. Interpretată de un alt violonist, simfonia i-a adus lui Berlioz un succes triumfător.

    Mai târziu, când Paganini a auzit piesa, și-a observat greșeala. El i-a trimis lui Berlioz felicitările sale și un cec bancar generos. Dar nimic nu mai putea aduce înapoi șansa pierdută.

    Cunoaștem cu toții oportunități ratate. Trebuie să luăm mereu decizii care, mai devreme sau mai târziu, au consecințe. Și Dumnezeu ne pune în fața unei alegeri: „Alegeți astăzi cui vreți să slujiți” (Iosua 24.15).

    Cine se decide pentru Dumnezeu este gata să-și mărturisească păcatele în fața Lui. Acel om recunoaște că are nevoie de Mântuitorul Isus Hristos, care a murit pe cruce pentru păcătoși.

    Cine Îl respinge pe Dumnezeu sau stă indiferent față de El respinge oferta mântuirii veșnice.

    Deci nu rata șansa! Decide-te astăzi, pentru că acum este ziua mântuirii (2 Corinteni 6.2)!

    Citirea Bibliei: Exod 20.1-7 · Luca 8.26-39


     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU ACȚIONA ÎN PRIPĂ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite…” (Eclesiastul 5:2)


    Dacă vrem să învățăm despre angajamente și respectarea lor, înțeleptul Solomon ne spune adevărul de-a dreptul, fără înconjur sau menajamente: „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe… Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o. Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti. Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit…” (Eclesiastul 5:2, 4-6).

    Acest lucru înseamnă să nu fii impulsiv, să asculți la fel de mult cât vorbești, să strângi câtă informație poți, apoi să te consulți cu Dumnezeu, în rugăciune, înainte de a-ți lua un angajament. Oamenii spun adesea ce vor să audă ceilalți, dar asta le poate aduce multe neplăceri. Nu promite ceva ce nu poți face. Și nu-ți căuta scuze. Nimic nu-ți diminuează influența mai mult ca încercarea de a acoperi o greșeală prin scuze neconvingătoare. Când îți iei un angajament pe baza unor emoții, îl vei duce la capăt numai dacă simți într-un anume fel. Angajamentul adevărat nu funcționează așa. Nu este un sentiment; este o calitate a caracterului tău. Emoțiile omenești fluctuează în mod constant, însă angajamentul trebuie să fie tare ca piatra.

    Dedicarea adevărată strălucește și-n vremuri de necaz și-n împrejurări potrivnice. Nu depinde de daruri sau de abilități, ci de integritate. Este un rezultat al alegerii, nu al circumstanțelor. Și durează doar când se bazează pe valori.

    Concluzie: „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:2) Așadar, așteaptă, nu acționa în pripă și meditează înainte de a-ți lua un angajament.


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 119:89-112


    Oricât de tare să fi fost întemeiat pământul (v. 90), Cuvântul lui Dumnezeu a fost şi mai tare. Ce fericire că, într–o lume în care totul este nesigur, unde „febrila activitate a omului decăzut se etalează în gânduri care vor pieri în totalitate, putem cunoaşte gândurile eterne ale lui Dumnezeu şi ne putem încrede în promisiunile Sale de neclintit!”. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Sale nicidecum nu vor trece” (Matei 24.35). De altfel, întreaga creaţia nu are decât un singur scop: „toate Îţi sunt slujitori” (v. 91). Acesta este şi privilegiul nostru, de a–L sluji pe Domnul, dar să o facem cu înţelepciune şi din toată inima.

    Hristos singur a împlinit cu adevărat versetele 97–112. El înţelegea „mai mult decât bătrânii”, pentru că respecta rânduielile divine, în timp ce bătrânii se limitau numai la a–i învăţa pe alţii (v. 100). Era mai înţelept decât toţi vrăjmaşii care–I întindeau curse (v. 110; Matei 22.15‑34).

    Cine s–ar aventura să se deplaseze noaptea, fără lampă, pe un teren presărat cu obstacole? În întunericul acestei lumi, printre cursele întinse de cei răi pregătiţi de atac (v. 110, 95), Cuvântul este această lumină absolut necesară pe cărarea noastră (v. 105). Să nu ne temem să facem uz din plin de el, pentru a privi unde ne vom aşeza picioarele!

  • 3 Februarie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când cel tare își păzește casa înarmat, bunurile lui sunt în pace. Dar, când unul mai tare decât el, venind asupra lui, îl răpune, îi ia toată armura în care se încrezuse și împarte prăzile luate de la el. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; și cine nu adună cu Mine risipește.

    Luca 11.21-23


    În timpul celor patruzeci de zile de post în încercările din pustie, Domnul nostru Isus Hristos l-a biruit pe vrăjmaș, folosind Cuvântul lui Dumnezeu, în care Se încredea, nu metodele omenești, tradițiile sau șiretenia (Luca 4.1-13). Prin credința în Dumnezeu și în Cuvântul Său, Domnul n-a eșuat niciodată, ci l-a biruit pe cel mai periculos, mai subtil și mai mârșav vrăjmaș, care L-a atacat în mod repetat, ispitindu-L în trei sfere fundamentale.

    Domnul nostru a fost ispitit în sfera lucrurilor naturale, în sfera lucrurilor spirituale și în sfera lumii religioase. Deși postise timp de patruzeci de zile, în împrejurările dificile din pustie, Hristos a biruit și, ca rezultat, a putut lua prăzile și le-a putut împărți ucenicilor Săi, pe care i-a trimis ca reprezentanți ai Săi, multiplicând astfel rezultatele biruinței Sale. Prin contrast, primul om, Adam, aflat în cele mai plăcute și mai prielnice împrejurări, a fost biruit de același vrăjmaș, de la chiar prima încercare (Geneza 3.1-6).

    Creștinii sunt ucenicii marelui Biruitor și sunt identificați cu El, urmărind interesele Lui. Noi suntem vulnerabili, din cauză că avem firea păcătoasă încă în noi, lucru care n-a fost valabil în cazul Domnului Isus. Siguranța noastră constă în a sta aproape de El și în a-L urma, astfel încât să adunăm împreună cu El și să fim biruitori. Altfel, vrăjmașul ne va birui și va împrăștia poporul lui Dumnezeu. În tovărășia cui stăm? Dacă nu în cea a Domnului, atunci în cea a vrăjmașului, iar aceasta înseamnă înfrângere, nu biruință. Domnul dorește să fim biruitori.

    A. E. Bouter


     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să se lase cel rău de calea lui și omul nedrept de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.

    Isaia 55.7


    Să se lase cel rău de calea lui

    După o evanghelizare, un tânăr a venit la vorbitor și i-a spus: „Dumneavoastră prostiți oamenii! Puteți să-mi dovediți că există Dumnezeu?”. Cel întrebat s-a gândit puțin și a spus: „Da, cu o condiție”. — „Și care ar fi aceasta?” — „Să vă deschideți sincer viața în fața lui Dumnezeu.” Tânărul l-a privit mirat pe evanghelist. După o scurtă pauză, a început să-și spună povestea: cum ajunsese la droguri și cum își procura bani prin furturi. Și-a golit acolo toată povara vieții sale. Cei doi s-au retras într-o cameră alăturată și s-au rugat. Tânărul a spus totul înaintea lui Dumnezeu; a fost o mărturisire sinceră și amănunțită. Tânărul a înțeles că Isus Hristos a murit și pentru el și că Dumnezeu îi iartă totul, pentru că Răscumpărătorul a plătit pentru vina păcatelor sale. Peste fața sa palidă a trecut o rază de lumină și I-a mulțumit lui Dumnezeu din toată inima pentru iertare. După aceea a spus: „Mă duc acum la poliție. Vreau să pun în rânduială și față de oameni relele făcute”.

    Cine a produs această schimbare de gândire? Dumnezeu Însuși! Acest tânăr L-a cunoscut în acele momente și a simțit că El există. Dumnezeu i S-a arătat în marea Lui îndurare.

    Și acum, orice om, care mărturisește înaintea lui Dumnezeu toată viața sa împovărată de păcate, primește iertarea după care sufletul său a tânjit, cu siguranță, de mult timp. „Ți-am făcut cunoscut păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea … Și Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32.5).

    Citirea Bibliei: Exod 19.1-25 · Luca 8.19-25


     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

     

    ÎNVAȚĂ-ȚI COPIII DESPRE DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Păzește… poruncile Lui… ca să fii fericit, tu şi copiii tăi…” (Deuteronomul 4:40)


    În calitate de părinte, tu îi transmiți copilului tău anumite valori, așa că te sfătuim să faci următoarele lucruri:

    1) Lasă-i să te vadă când te rogi. Ajută-i să înțeleagă că rugăciunea este modul în care zidim o prietenie de-o viață cu Dumnezeu. Și ei vor avea nevoie de prietenia Lui când tu nu ești în preajma lor să-i ajuți. Dumnezeu a spus: „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” (Psalmul 91:15).

    2) Arată-le cum este Dumnezeu. Tu formezi concepția copiilor tăi despre Dumnezeu. Fie că ești iubitor și protector, sau distant și rece, ei vor crește și Îl vor înțelege pe Dumnezeu prin interacțiunile pe care le au cu tine. Doar că Dumnezeu nu este niciodată prea ocupat ca să asculte, El ne spune constant că ne iubește și nu este niciodată abuziv. Înțelegi ideea?

    3) Ajută-i să-L vadă pe Dumnezeu în alții. Când copiii sunt încurajați să-L vadă pe Dumnezeu la lucru în propriile lor vieți, ei încep să-L vadă lucrând și în viețile altora. Când se întâmplă lucrul acesta, ei îi vor prețui și îi vor respecta pe ceilalți, și la rândul lor vor fi prețuiți și respectați. Asta îi va ajuta să aibă siguranță și izbândă în viață.

    4) Nu-i trimite la biserică, ci adu-i cu tine la biserică. Copiii trebuie să creadă – și să simtă că aparțin unei biserici. Învață-i că așa cum un membru al corpului moare dacă este deconectat de la trup, noi murim spiritual dacă nu suntem conectați la o biserică locală. Apartenența înseamnă să aibă mereu un loc în care să meargă. Biblia spune: „Păzeşte dar legile şi poruncile Lui, pe care ţi le dau azi, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi…” (Deuteronomul 4:40).

    A-i ajuta pe copiii tăi să găsească și să meargă pe calea Domnului este cel mai mare dar pe care li-l poți oferi!


     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 119:65-88


    Cererea din versetul 17 a fost împlinită. „Tu i-ai făcut bine slujitorului Tău” (v. 65) însă într-un fel la care psalmistul nu se aştepta: prin smerire. „Este bine pentru mine că am fost smerit”, recunoaşte el (v. 71). De ce? Pentru că, „mai înainte de a fi umilit, rătăceam” (v. 67). Păstorul cel Bun S-a văzut nevoit să recurgă la acest mijloc dureros, pentru a-Şi aduce înapoi pe cale oaia rătăcită. Sufletul însă a făcut totodată o experienţă şi mai importantă: a învăţat să-L cunoască pe Dumnezeu; de acum nu mai are nevoie să înţeleagă, pentru că ştie că dragostea Lui este statornică. „Ştiu” spune el „că din credincioşie m-ai smerit” (v. 75).

    Pentru nomazii din deşert, confecţionarea unui burduf din piele impune o pregătire meticuloasă. Burduful este expus la fum, pentru ca pielea lui să–şi piardă gustul acru şi mirosul de provenienţă, care ar denatura puritatea apei. Tot aşa este şi cu creştinul (v. 83). Focul încercării trebuie să treacă peste el cu scopul de a-i îndepărta acreala sau rigiditatea naturală şi pentru a-l face bun pentru slujbă. „Mâinile Tale m–au făcut şi m–au întocmit; dă–mi pricepere” (v. 73). Ce fericită rugăciune a celui răscumpărat! „Da, Doamne, modelează–mi şi duhul, prin mijloacele pe care Tu le–ai ales, şi fă–mă flexibil şi supus voii Tale!”

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne