7 Februarie 2023
DOMNUL ESTE APROAPE
Dacă sunt distruse temeliile, ce va face cel drept?
Psalmul 11.3
Biblia descrie timpul în care trăim ca fiind „întunericul lumii” (Efeseni 6.12), „ziua cea rea” (Efeseni 6.13) și „veacul rău de acum” (Galateni 1.4). Este evident că această lume se află sub comanda „căpeteniei autorității văzduhului” (Efeseni 2.2). Noi, cei credincioși, recunoaștem pe deplin acest lucru, nu doar din revelația biblică, ci și din propria experiență.
Prin urmare, nu trebuie să fim surprinși atunci când guvernele adoptă măsuri ticăloase, când «Biserica» promovează nelegiuirea sub numele de «toleranță» și când societatea, în general, numește „răul bine și binele rău, … întunericul drept lumină și lumina drept întuneric” (Isaia 5.20). Biblia însăși este atacată în instituțiile religioase. Toate acestea sunt previzibile într-o lume nelegiuită, care se îndreaptă cu pași repezi către „lepădarea de credință” (2 Tesaloniceni 2.3).
Această stare de lucruri însă îi poate face pe cei credincioși să fie descurajați, frustrați și neliniștiți. Îi poate chiar împinge să folosească mijloace care nu sunt potrivite cu voia Domnului, dedicându-se activismului politic sau luptând în «războaiele culturale». Totuși, nu suntem chemați la așa ceva, fiindcă lupta noastră nu este una potrivit cărnii (2 Corinteni 10.3,4).
„Dacă sunt distruse temeliile, ce va face cel drept?” Este ceva ce putem face? Psalmul ne dă și răspunsul: „Domnul este în templul sfințeniei Sale, Domnul Își are tronul în ceruri” (Psalmul 11.4). Același răspuns i l-a dat Dumnezeu lui Habacuc, atunci când profetul a dat glas unor frustrări similare cu privire la nelegiuirea din jurul său (Habacuc 2.20). Dumnezeu este la cârma tuturor lucrurilor: „Ochii Săi privesc, pleoapele Sale cercetează pe fiii oamenilor” (Psalmul 11.4). Să ne abandonăm în mâna Lui!
B. Reynolds
Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți.
Marcu 10.45
Furtuna
Pe data de 31 ianuarie 1953, locuitorii insulei olandeze Texel aflaseră că se apropie de ei o furtună puternică din nord-vest. Nivelurile deja foarte ridicate ale apei exercitau presiune asupra digurilor insulei. Deoarece o porțiune din digul din partea de nord a insulei era într-o stare rea, au fost chemați oamenii care asigurau siguranța digurilor. Aceștia s-au grăbit să stabilizeze digul. Nu mult după miezul nopții, primele valuri au lovit vârful digului și, a doua zi dimineața, digul s-a rupt. Polderul (porțiunea joasă de uscat, mai joasă chiar decât nivelul mării, folosită de localnici ca zonă ce poate fi inundată mai înainte ca apa să ajungă la case) era plin cu apă. În acea dimineață s-a îndreptat într-acolo un autobuz cu oameni, ca să dea o mână de ajutor. Ei nu știau nimic despre ruperea digului și, când au observat acest lucru, au încercat să evadeze înspre digurile interioare ale insulei, dar șase persoane s-au înecat. Pe piatra lor memorială scrie: „Și-au pierdut viața din cauza furtunii, fiind în serviciul de protejare a insulei. Bărbații veniseră să ajute, pentru că aveau obligația să o facă”.
Întâmplarea mă face să mă gândesc la Unul care a venit să ajute fără să fi fost obligat și care a știut dinainte că aceasta Îl va costa viața. „Isus, știind tot ce avea să vină asupra Lui” (Ioan 18.4), a fost gata „să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20.28). El a mers de bunăvoie la moarte, pentru că a vrut să salveze oameni și să-i aibă la Sine pentru totdeauna.
Citirea Bibliei: Exod 17.8-16 · Luca 7.36-50
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ TE FEREȘTI DE CĂDERE! – Fundația S.E.E.R. România
„Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.” (Psalmul 15:5)
În cartea „Mesajul”, versetul 1 din Proverbele 29 este parafrazat astfel: „Pentru cei ce urăsc disciplina și devin tot mai încăpățânați, va veni o zi când viața se va năpusti peste ei și vor fi zdrobiți, dar atunci va fi prea târziu să fie ajutați.” Regele Solomon a fost cunoscut drept cel mai înțelept om care a trăit vreodată. El a scris aceste cuvinte, dar din nefericire nu le-a și trăit, așa că „s-a prăbușit și s-a ars.” Și dacă i s-a putut întâmpla lui Solomon, niciunul dintre noi nu este imun!
Caracterul a devenit o problemă importantă în ziua de astăzi, pentru că mulți lideri politici, de afaceri și din biserici s-au înjosit umblând după favoruri personale. Ca om, tu nu acționezi într-un vid. Tu îi influențezi pe oamenii din jurul tău… și, când cazi, repercusiunile se răsfrîng și asupra lor. Când cade un stejar mare, și stejarii mai mici din jur cad odată cu el. Deci, cum te poți feri de cădere? Nepunând darurile mai presus de caracter. În zilele noastre avem tendința, nesănătoasă, de a scoate în evidență și de a răsplăti darul cuiva și îi trecem cu vederea caracterul; dar ambele trebuie să se dezvolte. Caracterul este suma totală a obiceiurilor tale zilnice.
În Psalmul 15, David ne oferă 8 trăsături de caracter și manifestări ale unui creștin demn de respect:
1) Are integritate;
2) Nu participă la bârfă;
3) Nu le face rău altora;
4) Ia atitudine împotriva răului;
5) Îi onorează pe cei ce umblă în adevăr;
6) Își ține promisiunea, chiar dacă este în paguba lui;
7) Nu este lacom și nu profită de alții;
8) Este puternic și stabil.
David încheie psalmul 15 spunând că aceia care fac astfel de lucruri „nu se clatină niciodată.” Și în felul acesta, deci, ești ferit de cădere!
de Jean Koechlin
Psalmul 119:1-16
Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc, le spunea mulţimilor Domnul Isus (Luca 11.28). Despre această fericire şi despre acest privilegiu ne va întreţine pe tot parcursul său acest măreţ psalm. Fericiţi, în adevăr, aceia care sunt integri (cu inima curată, Matei 5.8), care‑şi găsesc plăcerea în mărturiile Domnului şi pentru care hotărârile Lui sunt o desfătare (v. 16)! Dar de două ori mai fericiţi sunt aceia care păzesc cu grijă aceste porunci (v. 2, 4, 5, 8) şi care umblă în ele (v. 1)!
Versetul 9 pune o întrebare profundă. Ea nu are niciun sens pentru tinerii din lume, care dispreţuiesc pe faţă „scrupulele” tânărului credincios; pentru aceia însă care nu mai aparţin lumii, întrebarea este capitală: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?”. Răspunsul vine imediat: „Păzindu–se după Cuvântul Tău”.
Să reţinem şi noi acest secret al unei umblări în curăţie, la adăpost de păcat împotriva lui Dumnezeu (v. 11), ca şi împotriva propriului trup (1 Corinteni 6.18)! Strângând Cuvântul în inimă, gravând acolo pasajele esenţiale, precum acest verset 9, vom fi înarmaţi pentru „ziua cea rea”, în care se va ivi ispita (Efeseni 6.13,17).
Dacă noi păzim cu grijă învăţăturile Lui, Dumnezeul cel credincios ne va păzi cu aceeaşi grijă. Fie ca acest Cuvânt să locuiască din belşug în noi! (Coloseni 3.16).
Mana Zilnica 