4 Februarie 2023
DOMNUL ESTE APROAPE
Mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor se va pleca și Domnul singur va fi înălțat în ziua aceea. Și idolii vor pieri cu totul.
Isaia 2.17,18
Dintre toate păcatele omului, mândria este cel mai rău. Cineva poate ajunge în cea mai degradată stare morală și totuși se mândrește cu propria importanță și cu voința sa puternică și independentă. Care lucru e mai rău: stricăciunea sa morală, sau mândria sa? Cu siguranță, mândria sa, fiindcă aceasta nu este doar un păcat făcut împotriva trupului său sau împotriva aproapelui său, ci este semeția nelegiuită împotriva lui Dumnezeu Însuși. În ignoranța sa, el Își sfidează Creatorul, care singur este vrednic să fie înălțat.
Dar ce vom spune de omul religios și meticulos, care păzește cu sfințenie toate formele și ritualurile, și care atrage atenția asupra lui însuși prin încercările sale de a face lumea mai bună, dar care n-a cunoscut niciodată harul lui Dumnezeu, în Hristos Isus? Unul ca acesta este atât de plin de mândrie, încât devine respingător pentru orice om cu o gândire cât de cât sobră. Dar cât de respingător este el pentru Dumnezeu, Creatorul lui! El devine propriul său dumnezeu, la fel ca fariseul, care se ruga în sine însuși: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni” (Luca 18.11).
Trebuie să știm însă că trufia omului va fi smerită. Poate nu face parte din categoriile de mai sus, însă boala cumplită a mândriei are efecte devastatoare asupra întregii omeniri. Cu toții trebuie să judecăm acest rău în noi înșine, fără cruțare. Credința poate vedea cum Persoana lui Hristos și lucrarea Lui binecuvântată de la cruce nimicesc în întregime mândria noastră. Cei care nu învață acest lucru acum îl vor învăța la arătarea Sa în glorie, când mândria le va fi prefăcută în rușine și în umilință. Doar El va fi înălțat în ziua aceea.
„Departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6.14).
L. M. Grant
Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!
Evrei 4.7
O ocazie ratată
Niccolò Paganini (1782-1840) a fost cel mai faimos violonist din timpul său. După ce și-a cumpărat vioara Stradivarius, Paganini i-a cerut compozitorului Hector Berlioz (1803-1869) o simfonie care să pună în evidență noua sa vioară. Berlioz a compus prima parte a simfoniei, însă Paganini nu a fost mulțumit de aceasta, îi lipsea strălucirea, și astfel nu a cântat-o niciodată.
Compozitorul nu a fost descurajat și a continuat să lucreze la opera sa. Interpretată de un alt violonist, simfonia i-a adus lui Berlioz un succes triumfător.
Mai târziu, când Paganini a auzit piesa, și-a observat greșeala. El i-a trimis lui Berlioz felicitările sale și un cec bancar generos. Dar nimic nu mai putea aduce înapoi șansa pierdută.
Cunoaștem cu toții oportunități ratate. Trebuie să luăm mereu decizii care, mai devreme sau mai târziu, au consecințe. Și Dumnezeu ne pune în fața unei alegeri: „Alegeți astăzi cui vreți să slujiți” (Iosua 24.15).
Cine se decide pentru Dumnezeu este gata să-și mărturisească păcatele în fața Lui. Acel om recunoaște că are nevoie de Mântuitorul Isus Hristos, care a murit pe cruce pentru păcătoși.
Cine Îl respinge pe Dumnezeu sau stă indiferent față de El respinge oferta mântuirii veșnice.
Deci nu rata șansa! Decide-te astăzi, pentru că acum este ziua mântuirii (2 Corinteni 6.2)!
Citirea Bibliei: Exod 20.1-7 · Luca 8.26-39
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU ACȚIONA ÎN PRIPĂ! – Fundația S.E.E.R. România
„Să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite…” (Eclesiastul 5:2)
Dacă vrem să învățăm despre angajamente și respectarea lor, înțeleptul Solomon ne spune adevărul de-a dreptul, fără înconjur sau menajamente: „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe… Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o. Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti. Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit…” (Eclesiastul 5:2, 4-6).
Acest lucru înseamnă să nu fii impulsiv, să asculți la fel de mult cât vorbești, să strângi câtă informație poți, apoi să te consulți cu Dumnezeu, în rugăciune, înainte de a-ți lua un angajament. Oamenii spun adesea ce vor să audă ceilalți, dar asta le poate aduce multe neplăceri. Nu promite ceva ce nu poți face. Și nu-ți căuta scuze. Nimic nu-ți diminuează influența mai mult ca încercarea de a acoperi o greșeală prin scuze neconvingătoare. Când îți iei un angajament pe baza unor emoții, îl vei duce la capăt numai dacă simți într-un anume fel. Angajamentul adevărat nu funcționează așa. Nu este un sentiment; este o calitate a caracterului tău. Emoțiile omenești fluctuează în mod constant, însă angajamentul trebuie să fie tare ca piatra.
Dedicarea adevărată strălucește și-n vremuri de necaz și-n împrejurări potrivnice. Nu depinde de daruri sau de abilități, ci de integritate. Este un rezultat al alegerii, nu al circumstanțelor. Și durează doar când se bazează pe valori.
Concluzie: „Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu.” (Eclesiastul 5:2) Așadar, așteaptă, nu acționa în pripă și meditează înainte de a-ți lua un angajament.
de Jean Koechlin
Psalmul 119:89-112
Oricât de tare să fi fost întemeiat pământul (v. 90), Cuvântul lui Dumnezeu a fost şi mai tare. Ce fericire că, într–o lume în care totul este nesigur, unde „febrila activitate a omului decăzut se etalează în gânduri care vor pieri în totalitate, putem cunoaşte gândurile eterne ale lui Dumnezeu şi ne putem încrede în promisiunile Sale de neclintit!”. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Sale nicidecum nu vor trece” (Matei 24.35). De altfel, întreaga creaţia nu are decât un singur scop: „toate Îţi sunt slujitori” (v. 91). Acesta este şi privilegiul nostru, de a–L sluji pe Domnul, dar să o facem cu înţelepciune şi din toată inima.
Hristos singur a împlinit cu adevărat versetele 97–112. El înţelegea „mai mult decât bătrânii”, pentru că respecta rânduielile divine, în timp ce bătrânii se limitau numai la a–i învăţa pe alţii (v. 100). Era mai înţelept decât toţi vrăjmaşii care–I întindeau curse (v. 110; Matei 22.15‑34).
Cine s–ar aventura să se deplaseze noaptea, fără lampă, pe un teren presărat cu obstacole? În întunericul acestei lumi, printre cursele întinse de cei răi pregătiţi de atac (v. 110, 95), Cuvântul este această lumină absolut necesară pe cărarea noastră (v. 105). Să nu ne temem să facem uz din plin de el, pentru a privi unde ne vom aşeza picioarele!
Mana Zilnica 